Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


loading...


Sinteze literare





Despre Sinteze literare

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare


Literatura romana in limba latina
Literatura populara - parte integranta a literaturii romane
Miorita - balada populara - Tema baladei Miorita
Umanismul romanesc - plan de idei
Iluminismul - curent national si european si Scoala Ardeleana
Clasicismul
Romantismul - Trasaturi romantismului
Realismul
Contributia scriitorilor romani la dezvoltarea realismului
Momentul 1848 - etapa a revolutiei burghezo - democrate
Simbolismul - Istoricul si reprezentantii in literatura universala
Stefan cel Mare si Sfant - reprezentant al constiintei nationale
Expresionismul
Orientari, tendinte, coordonate si realizari in poezia romaneasca contemporana
Ideea de specific national in literatura romana
Folclorul si literatura romana din perioada romantica
Cucerirea independentei nationale in evocarea literara
Ecouri ale lui Sainte-Beuve in literatura romana
Revista Romana (1861 1863)
Atheneul roman (1866 1869)
Albina Pindului (1868 1871 ; 1875 1876)
Literatura si arta romana
Floare-albastra (1898 1899)
Pagini literare (1899 1900)
Reviste satirice din secolul al XIX-lea
Text si comunicare
Curente literare. Abordari teoretice
Clasicismul sinteza
Romantismul sinteza
Realismul sinteza
Parnasianismul
Simbolismul
Expresionismul sinteza
Traditionalismul
Modernismul si avangardismul
Neomodernismul
Postmodernismul
Poezia
Poezia epica
Elemente de compozitie in textul poetic
Nivelurile textului literar. Repere si concepte pentru analiza stilistica
Limbajul si expresivitatea textului poetic
Imaginarul poetic
Poezia pasoptista - prezentare generala
Prelungiri ale clasicismului si romantismului in literatura romana
Genul epic - Opera epica. Abordari teoretice
Basmul cult - Specii narative
Povestirea - specii narative
Nuvela - specii narative (Nuvela istorica, Nuvela fantastica, psihologica)
Romanul - specie narativa
Structura textului narativ
Relatiile temporale si spatiale in naratiune - Constructia subiectului si a discursului narativ (subiectul, tema, actiunea, finalul)
Limbajul prozei narative (Modalitati ale nararii)
Opera dramatica. Abordari teoretice
Specii dramatice - Tragedia, Comedia
Structurarea textului dramatic, Personajul dramatic si Genul dramatic
Dacia literara - manifest al romantismului romanesc
Junimea si junimismul - modele axiologice in dezvoltarea literaturii
G. Ibraileanu - deschideri spre o critica totala
Literatura romana SECOLELE XIV-XVIII (1380-1779)
Literatura romana - EPOCA DE TRANZITIE PREMODERNA, (1780-1829)
Literatura romana INTRE CLASICISM SI ROMANTISM (1830-1862)
CANTA,RETII RUINELOR
EPOCA MARILOR CLASICI (1863-1892)
Literatura romana - SFARSIT SI INCEPUT DE SECOL (1893-1918)
Literatura romana - INTRE CLASICISM SI NATURALISM
CRITICI SI ISTORICI LITERARI
NATURALISTII UMANITARI
POETI, PROZATORI, DRAMATURGI
REVIRIMENTUL ROMANTISMULUI
REALISMUL DEMOCRATIC
SIMBOLISTII literaturii romane - simbolismul
Literatura romana in EPOCA DINTRE CELE DOUA, RA,ZBOAIE (1919-1947)
MODERNIZAREA TRADITIEI in literatura romana
SINCRONISM SI DIFERENTIERE in literatura romana
RESUSCITAREA SPIRITULUI ETNIC in literatura romana
Literatura romana - SUB SEMNUL AVANGARDEI
DE LA PARNASIANISM LA MANIERISM in literatura romana
LITERATURA DOCUMENTARA, BOEMA, POPULARA
ORIENTA,RI NOI DUPA, 1930 in literatura romana
GENERATIA POSTBELICA, (1948-1981) in literatura romana
Marii poeti ai literaturii romane
PROZATORII literaturii romane
DRAMATURGII literaturii romane
CRITICII literaturii romane
Istoria criticii literare
Critica literara de la inceputul Renasterii pina la jumatatea secolului al XVIII-lea
Neoclasicismul si noile tendinte ale epocii criticii literare
Atitudini ludice in miscarea de avangarda
Nonconformismul spectacular: D. Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru
CE STIM Sl CE NU STIM DESPRE ROMANUL DE AZI
CALITATILE GENERALE ALE STILULUI
Stilul beletristic, stiintific, administrativ
FANTASTICUL IN PROZA CONTEMPORANA,
LITERATURA POPULARA,
LIRICA RELIGIOASA, - PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITA,
INCEPUTURILE POEZIEI ROMANESTI
DACIA LITERARA,
LITERATURA PASOPTISTA, (Literatura romana cuprinsa intre anii 1830-1860)
JUNIMEA Si CONVORBIRI LITERARE
SIMBOLISMUL - (Curent literar) - Trasaturile simbolismului
MODERNISMUL - curent literar
TRADITIONALISM
AVANGARDISMUL - CURENT LITERAR
NEOMODERNISMUL - CURENT LITERAR
STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII ROMANE
MARII CRONICARI
ROMANUL PANA, LA AL DOILEA RA,ZBOI MONDIAL
Inceputurile poeziei romanesti
Poezia pasoptista
EPOCA MARILOR CLASICI AI LITERATURII ROMANE JUNIMEA Sl CONVORBIRI LITERARE
IN CONTRA DIRECTIEI DE ASTA,ZI IN CULTURA ROMANA, (1868)
POETI SI CRITICI (1886)
DIRECTIA NOUA, IN POEZIA SI PROZA ROMANEASCA, (1872)
PUBLICISTICA - INVATAMANTUL CLASIC
TEORIA STATULUI NATURAL SI A CELUI ARTIFICIAL
LITERATURA ROMANA LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA
FARMECUL SCRIERILOR VECHI
CLASICII
LITERATURA ROMANA, DUPA, AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
Convorbiri literare
Literatorul
PERSPECTIVE NOI. PUBLICATII, TENDINTE - Teoria dezvoltarii organice
Curierul literar. Samanatorul
Junimea literara - Publicatii in spiritul Samanatorului
Ramuri. Revista noastra
O fractiune: Cumpana
Samanatorismul, curent de rezistenta
Lupta pentru limba romaneasca
Subordonarea esteticului
PRIORITATEA IDEALULUI UMANITAR
Formula specificului national: Viata romaneasca
POPORANISMUL DISOCIERI
Poporanismul, subiect polemic
LITERATURA IN TRANSILVANIA
PERSPECTIVE MODERNE. PUBLICATII
Initiative minulesciene : Revista celorlalti, Insula
Viata sociala
Reviste iesene
Simbolismul romanesc
Adversari. Alte reactiuni ale simbolismului
PUBLICATII CU PROFIL VARIAT - Diversificarea substratului conservator
Revista idealista
Convorbiri critice
O anexa a Convorbirilor critice : Falanga
Flacara
ORIENTA,RI LITERARE IN PRESA SOCIALISTA
Forme contradictorii ale evolutiei poeziei
TRADITIONALISTI SA,MA,NA,TORISTI, ORIZONTURI RURALE
POEZIA IDEALULI NATIONAL SOCIAL
POEZIA DESTINULUI UMAN
LIRICA SOCIALA, MILITANTI
DECORATIVI, NARATORI
TRUBADURI SI IRONISTI in literatura romana
UMOR SI TRISTETE in literatura romana
POETI DE TRANZITIE. NELINISTITI. INSTINCTUL MIGRATIEI
POETI DE TRANZITIE. FANTEZISTI. ELEGIACI
TENDINTE NOVATOARE. SIMBOLISTI TRAGICI
SIMBOLISMUL TRUBADURESC. MINULESCIENI
ALTE MODALITA,TI SIMBOLISTE. VIATA NOUA
TANGENTE SIMBOLISTE
PRIORITATEA PROZEI SCURTE
TENTATIA NATURII. PARODIE SI UMOR
REALITATE SI FABULOS. SONDAREA FONDULUI ETIC
Orizontul prozei scurte
PERSPECTIVE RURALE. SA,MA,NA,TORISTI SI POPORANISTI
OBSERVATORI AI PROVINCIEI. CLASICI. UMORISTI
CLASICISM SI FORMULE NOI
Publicatii teatrale
FILONUL ISTORIC, FOLCLORIC, MITOLOGIC
COMEDIA TRAGICA,. FILONUL COMIC
STADIUL LUPTEI DE IDEI
FORMULA CRITICII CU TENDINTE NATIONALE SI ETICE
FORMULA CRITICII COMPLETE
Critica aplicata. Istoricul literar
FORMULA AUTONOMIEI ESTETICULUI
Limba si limbajul; aspectele, stilurile si nivelurile limbii
Limba romana si procesul formarii ei
Evolutia limbii noastre nationale
Limba romana literara
LITERATURA POPULARA, - PARTE INTEGRANTA, A LITERATURII NATIONALE
Creatii populare epice: balada si basmul - Miorita
MARII CRONICARI AI SECOLULUI AL XVII-LEA SI AI INCEPUTULUI SECOLULUI AL XVIII-LEA; CONTRIBUTIA LOR LA DEZVOLTAREA CULTURII, A LIMBII SI A LITERATURII ROMANE
ILUMINISMUL ROMANESC
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA SI DEZVOLTAREA LITERATURII ROMANE
DIRECTII SI TENDINTE ALE PROZEI DIN A DOUA JUMA,TATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
LITERATURA ROMANA, - AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
EVOLUTIA ROMANULUI IN LITERATURA ROMANA,
PATRU VARFURI DE LANCE ALE DRAMATURGIEI NOASTRE
ISTORICI, CRITICI, ESTETICIENI SI TEORETICIENI AI LITERATURII
Textul. Aspecte generale
Romanul - Evolutie si tipologie
Poezia - Notiuni introductive. Acceptii ale termenului. Evolutia genului
Romantismul - Notiuni introductive
Simbolismul - Notiuni introductive
Deschiderile simbolismului catre modernism
Traditionalismul in perioada interbelica - Ion Pillat
Lirica moderna in perioada interbelica - Tudor Arghezi
Postmodemismul
Dramaturgia - Notiuni introductive
Dacia literara - Epoci si ideologii literare
Traditionalismul si modernismul in prima jumatate a secolului XX
SCOALA ARDELEANA - MARI SCRIITORI
O MONOGRAFIE DESPRE IPOTESTI
VIATA ROMANEASCA,, 90 DE ANI DE LA INTEMEIERE
MONOGRAFIA REVISTEI RAMURI
PENULTIMUL VOLUM DIN EDITIA PILLAT
DRAMATURGIA ROMANEASCA, IN INTERVIURI
DIMENSIUNI ALE PROZEI SCURTE BASARABENE CONTEMPORANE
FENOMENUL BASARABEAN
THOMAS MANN SI ROMANIA
JURNALUL REGINEI MARIA
AMINTIRI DE DEMULT
MEMORIALISTI SI EPISTOLIERI O EVOCARE TULBURA,TOARE
O VECHE FAMILIE BOIEREASCA,
CANTACUZINII
VECHIUL BUCURESTI
CONTENCIOSUL AROMANILOR
DESPRE IMAGINEA ROMANILOR IN SPATIUL GERMANIC
O EDITIE CATASTROFALA,
DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE
O MONOGRAFIE DESPRE GUVERNAREA RA,DESCU
UN STUDIU DESPRE PROLETCULTISM
Polemici literare, pedagogice, politice, filozofice
Cunoastere si receptare estetico-poetica
Motiv, tema, idei in opera literara
Motivul Zburatorului la Ion Heliade Radulescu, Minai Eminescu, Tudor Arghezi, Dumitru Matcovschi
Consideratii teoretice despre fantastic
Despre revelatia iubirii si a pacii divine - N. STEINHARDT
Trecutul unei iluzii: Noul val al anilor 80
Secvente ante-decembriste
Ce lipseste literaturii sf actuale
Ce asteptam, in definitiv, de la science-fiction?
Literatura sf, azi (Ancheta ORIZONT)
Repere in evolutia sf-ului romanesc postbelic
Timpul este umbra noastra (Interviu)
Literatura sf si economia de piata
SF-ul romanesc: ce este, ce-ar putea fi
Anticipatia romaneasca in perspectiva istoriei literare
Alegorie si metafictiune: o dubla dedublare
Tiganiada in stil american
Eterna si pitoreasca Romanie
Science-fiction adevarat
ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE - idei fundamentale -
NOTIUNI DE LINGVISTICA, GENERALA, - Comunicarea prin limbaj
CLASIFICAREA LITERATURII FOLCLORICE
ISTORIA IEROGLIFICA, REPERE PENTRU COMENTARIUL LITERAR
SCOALA ARDELEANA, EXPRESIE A ILUMINISMULUI ROMANESC - REPERE PENTRU O LUCRARE DE SINTEZA,
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA CULTURII SI LITERATURII ROMANE
SAMANATORISMUL
POPORANISMUL
Caracterul specific national in literatura romana de Garabet Ibraileanu
ION LUCA CARAGIALE -in viziunea lui G. Ibraileanu- "Numele proprii in opera comica a lui Caragiale"
CUM SA INTOCMIM UN ESEU
Curente culturale si literare








Structura textului narativ despre Sinteze literare








Autorul este persoana care creeaza o opera literara, modificand realitatea prin imagini artistice, selectand, combinand si nuantand limbajul pentru a oferi o alta imagine realitatii, in textul epic, el este cel care il plasmuieste pe narator, inventeaza actiunea, da viata personajelor, opteaza pentru o anume instanta narativa etc. ii este proprie intentia de a reprezenta lumea si viata printr-o relativa detasare obtinuta prin disimularea sub masca personajelor. Spre deosebire de poet, care se concentreaza asupra propriei subiectivitati, prozatorul este atent, in principiu, la ce se intampla in jurul sau, in realitatea imediata: evenimente, intamplari, oameni, scene de viata etc. Autorului ii este proprie o anumita reprezentare despre fiinta umana si despre realitatea sociala in care aceasta se misca. Personajul nu este asadar decat un artificiu construit de autor pentru a exprima sensul pe care acesta il atribuie realitatii evocate, este purtatorul unui mesaj. Imaginatia autorului--artist prelucreaza idei, imagini, emotii, reflectii, dezvoltand efecte artistice ce vizeaza cele doua functii ale literaturii: de cunoastere/autocunoastere si, respectiv, estetica.



Narator, naratiune si perspectiva narativa



Numeroase critici au atras atentia asupra pericolului de a se confunda naratorul fictiv" cu autorul concret" : Naratorul pare la prima vedere identic autorului. Privit mai indeaproape, constatam ca mai intotdeauna personalitatea autorului se diferentiaza, intr-o maniera caracteristica, de figura naratorului. El stie mai putin, uneori, si mai mult decat te-ai putea astepta de la autor, el marturiseste din cand in cand opinii ce nu sunt neaparat ale autorului. Acest narator este, prin urmare, o figura autonoma, creata de autor ca si personajele romanului" (Silvian Iosifescu, Constructie si lectura). Naratorul si personajele sunt esentialmente fiinte de hartie; autorul (materiaL) unei povestiri nu se poate non-confunda intru nimic cu naratorul acestei povestiri". in consecinta, ideologia operei literare este aceea a autorului abstract, sentimentele nefiind pronuntate de catre autor, ci de catre narator" (Silvian Iosifescu, op.cit.). in afara de functia narativa (de reprezentare fundamentala), naratorul isi poate asuma si functia de control sau de regie (poate cita discursul personajelor in interiorul propriului discurS) sau chiar functia de interpretare (de analiza) a discursului personajelor.



De-a lungul evolutiei literaturii s-au conturat mai multe tipuri de narator:

» naratorul omniscient, care este tipul clasic, cel ce dirijeaza din spate" toate actiunile ""personajelor, carora le cunoaste si le anticipeaza evolutia,|inventeaza situatii si scene pentru a ilustra anumite trasaturi ale acestora, este omniprezent pe tot parcursul derularii evenimentelor, perspectiva sa este unica (I. Slavici, H. de Balzac, M. Preda, G. CalinescU);

» naratorul-personaj este direct implicat in succesiunea evenimentelor, intra in relatii si conflicte~cu"TCglelaite"personaje, poate nara Ia persoana I sau a III-a, poate avea o perspectiva pregnant obiectiva sau subiectiva asupra faptelor (C. Petrescu, M. EliadE);

» naratorul-martor. Acesta a participat la intamplari, dar nu in calitate de protagonist, cijie observator, consemneaza evenimentele si ulterior le relateaza (Ienachi Coropcarul din povestirea Cealalta Ancuta de M. SadoveanU);

» naratorul-mesager este cel caruia i se istoriseste o intamplare pe care, la randul sau, o prezinta cititorilor/ascultatorilor (lita Salomia din povestirea Istorisirea Zahariei Fantanarul de M. SadoveanU);

» naratorul-confident (M. Eminescu, Geniu pustiU) este cel caruia i se incredinteaza o poveste" pe care o transmite ulterior cititorilor ;

» naratorul-autor este cel care asigura un dialog permanent cu un cititor prezumtiv (C. Petrescu, Patul lui ProcusI);

» naratorul-reflector difera de cel scriptural", avand rolul de a schimba, prin interventiile sale, perspectiva asupra faptelor si a personajelor, de a ambiguiza, eventual, mesajul (H. Papadat-Bengescu, Concert din muzica de BacH);

» supranaratorul este cel care gestioneaza interventiile altor naratori, intr-un ciclu sau serie de povestiri (M. Sadoveanu, Hanu AncuteI).



Naratiunea este un mod de expunere fundamental pentru genul epic, bazat pe relatarea unor intamplari organizate intr-o succesiune temporala. Dupa forma epicului, poate fi in versuri (legenda, balada, epopeE) sau in proza (nuvela, schita, romaN). in functie de atitudinea naratorului, poate fi obiectiva (romaN) sau subiectiva (povestirE).

Naratiunea reprezinta o unitate structurala intre fabula (histoire, ) si subiect (discours"). Fabula implica urmatoarele categorii: nuclee narative (fapte, actiuni propriu-zisE), indicii narative (descrierea obiectelor si a personajeloR), catalizele (diverse extensii ale descriptivuluI), informatiile (situeaza nucleele in timp si spatiU), personajele (actantiI). Discursul sau modul de prezentare a istoriei implica un timp al naratiunii (implica distinctia timpul narat - timpul narariI), modalitati narative (reprezentare, dialog, relatarE) si aspecte narative (punctul de vedere al naratoruluI).



Viziunile sau perspectivele naratiunii definesc raportul personaj - narator in trei ipostaze:

» narator > personaj (par derriere") - naratorul stie mai mult decat personajul sau, este omniscient si omniprezent, cunoaste versiunea fiecarui personaj despre evenimente (I. Slavici, Moara cu noroc, L. Rebreanu, Ion, M. Preda, MorometiI);

» narator = personaj (avec") - naratorul stie tot atat cat si personajul, identifi-candu-se, eventual, cu acesta (C. Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, M. Eliade, MaitreyI);

» narator < personaj (du dehors") - naratorul stie mai putin decat personajul, astfel incat il lasa sa evolueze liber, aici sistemul anticiparilor din literatura clasica nu mai functioneaza (M. Nedelciu, Tratament fabulatoriU). in proza moderna si postmoderna observam multiplicarea vocilor narative, odata cu aparitia romanului epistolar, cu sau fara note (Ulise de James JoycE), sau a subsolurilor explicative (C. Petrescu, Patul lui ProcusT).

Pe langa naratiune, epica mai foloseste ca moduri de expunere descrierea, dialogul si monologul.

Descrierea reprezinta un mod de expunere bazat pe surprinderea trasaturilor caracteristice ale unui aspect al realitatii, fie acesta obiect, fenomen, peisaj, personaj sau stare sufleteasca. Este specifica poeziei si prozei, mai putin teatrului. Se realizeaza prin intermediul imaginilor artistice, al figurilor de stil, avand ca marci ale subiectivitatii pronumele personal si posesiv de persoana I, verbele, adverbele sau imbinarile de cuvinte prin care se exprima perceptii subiective sau impresii personale. in genul epic, ea intrerupe cursul povestirii, realizandu-se asa-numitele pasaje descriptive, in care fie se prezinta cadrul sau atmosfera actiunii, fie se face portretul unui personaj, fie se evidentiaza, in combinatie cu monologul, anumite stari sufletesti ale eroilor. Facuta la persoana I (in romanul moderN) sau la persoana a IH-a (in proza traditionala), descrierea reprezinta un element esential pentru orice constructie epica. Poate lua forma realist-clasica (L. Rebreanu, Ion, G. Calinescu, Enigma OtilieI), fantastica (M. Eminescu, Sarmanul Dionis, V. Voiculescu, LostritA), umoristica (I. Creanga, Amintiri din copilarie. Povesti, Povestea lui Harap-AlB), satirica (I.L. Caragiale, Momente si schitE), psihologica (L. Rebreanu, Padurea spanzuratiloR) .



Dialogul este un mod de expunere fundamental in teatru, insa prezent si in genul epic si chiar liric, constand intr-o succesiune de replici interconectate semantic, care apartin personajelor. Dialogul din genul epic are rolul de a declansa si de a motiva actiunea, de a defini relatiile dintre personaje, de a exprima reactia lor mentala si afectiva in raport cu o anumita situatie. Reprezinta un mijloc important de caracterizare a personajelor, fie direct (prin autocaracterizarE), fie indirect (vorbind, personajele isi tradeaza cultura, statutul social, intentiile, dorintele etC). Replicile scurte, laconice ori, dimpotriva, ceremonios--ample, vocativele, interpretarile, pauzele in rostire, reluarea unor cuvinte ori sintagme, punctele de suspensie sunt printre cele mai frecvente mijloace de realizare a comentariului din perspectiva interna a celor direct implicati in desfasurarea intamplarilor. Comunicarea reala este convertita in procedeu compozitional si stilistic, capatand valoare estetica." (Limba si literatura romana, clasa a Xl-a, coordonator Eugen SimioN).



Dialogul interior este specific prozei moderne, constand in disocierea eului personajului in doua voci distincte, ca expresie a unor contradictii launtrice acute (personajul Stavrache din nuvela in vreme de razboi de I.L. CaragialE).



Monologul este, conform etimologiei, un discurs la persoana I. Eroul vorbeste cu sine, dezvaluindu-si sentimentele, gandurile, intentiile. Este prezent mai ales in nuvela si roman, avand functia de a contribui la caracterizarea personajelor. in proza moderna apare, ca modalitate de analiza psihologica, monologul interior, prin care personajul, analizandu-si trairile si emotiile, dezvaluie latura cea mai intima a personalitatii sale. Ca si stilul indirect liber, cu care este adesea confundat, monologul interior configureaza structura interioara a personajului, aparent fara vreo cenzura din partea constiintei sau ratiunii.



Introspectia este modalitatea de analiza psihologica ce consta in observarea fenomenelor propriei constiinte, fara a fi adresata cuiva (Stefan Gheorghidiu din romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboI).



Personajul este un factor structurant al povestirii, un fir conducator, care creeaza posibilitatea unei bune intelegeri a motivelor ingramadite si se constituie intr-un mijloc auxiliar de clasificare si ordonare a motivelor" (B. Tomasevski, Teoria literaturiI). Indiferent cum este numit - erou, protagonist, figura, actor, actant etc. -, personajul este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trasaturi fizice si morale distincte, pusa in lumina printr-un sir de intamplari situate intr-un anumit cadru temporal si social. El poate fi definit din mai multe perspective : morala (raportul dintre om si el insusI), sociala (raportul om - societatE), ontica (raportul om - univerS), estetica (raportul realitate - conventie narativa).



In diacronia literaturii, personajul a cunoscut mutatii esentiale pe masura schimbarilor produse in conceptiile estetice si in operele literare apartinand diverselor curente. in Poetica sa, Aristotel defineste personajul drept un caracter ce trebuie sa intruneasca trasaturi precum nobletea, potrivirea (exista o fire barbateasca: nici barbatia, nici cruzimea nu se potrivesc cu firea femeii"), asemanarea" (intre tipul creat si modelul din realitatE), statornicia. Personajul antic se detaseaza prin logica, unitate interioara, verosimilitate, rationalitate, inteligibilitate.

Clasicismul a insistat asupra unitatii personajului, concepand foarte riguros ideea de consecventa, straduindu-se sa creeze caractere universal valabile, nu simplificand trasaturile umane, ci ierarhizandu-le in functie de cea dominanta. Fiind inspirat din Antichitatea greco-romana, este dominat de ratiune, are simtul onoarei si al datoriei, iar tipul uman creat concorda cu firea, cu nivelul geografic, cu epoca istorica, cu varsta modelului din realitate.

Personajul romantic provine din toate mediile sociale, este sfasiat de trairile interioare antagonice, este dinamic, construit antitetic, se transforma, sufera mutatii spectaculoase, este un monstru de frumusete sau uratenie, de bunatate sau de rautate, ori de toate acestea amestecate () e bizar, enigmatic, rebel" (G. CaliriescU). Ca tipuri intalnim acum visatorul, inadaptatul, geniul, demonul, titanul, mesianicul, scepticul, cinicul etc. in realism, personajele sunt vazute in transformare, fara ca, in acest mod, caracterele sa-si piarda unitatea. Daca romanticii fusesera interesati de formele atipice, de genii si de monstri, iar clasicii se ocupasera de omul normal, echilibrat, cei mai multi scriitori realisti revin la omul normal, considerat nu in generalitatea lui clasica, ci in diversitatea lui individuala si istorica, in nenumaratele lui intruchipari pe care le confera observarea realului. El provine din toate straturile sociale si poate avea orice varsta, iar psihologia lui se poate desprinde din portret, comportament, imbracaminte, vorbire si mediul in care traieste. Ca tipuri, acum circula avarul, parvenitul, snobul, ratatul, degeneratul etc. in naturalism, comportamentul si actiunile personajului sunt determinate de cauze ereditare, boala, instincte, obsesii. in literatura moderna, personajul este expresia unei sensibilitati, nu a unei dimensiuni caracterologice, isi pierde consistenta si coerenta, pentru a intruchipa deseori un simbol (Mesterul Manole de Lucian BlagA). Prin analiza si autoanaliza se sondeaza zonele abisale ale trairii si ale gandirii personajelor, se cauta raspunsuri la intrebarile fiintei.

Tipologia personajului este foarte ampla, clasificarile operandu-se pe baza mai multor criterii. Dupa gradul de transfigurare a realitatii, exista personaje pur fictive (Tanase Scatiu, Felix Sima, Manole CrudU) sau atestate istoric (Stefan cel Mare, Petru Rares, Mihai Viteazul, Alexandru LapusneanuL). Uneori, personajul poate fi insusi scriitorul (Nica) sau poate prelua diferite date din viata acestuia, devenind un alter ego (Titu HerdeleA). in fabule si balade, personajele sunt personificari de pasari si animale (calul lui Toma Alimos sau cainele Samson din Cainele si cateluL). Distinctia real - fabulos/fantastic se opereaza mai ales in basme, unde apar personaje precum balauri, zmei, zgripturoaice etc. Prin termenul suprapersonaj" nu este numit un individ, ci un loc sau un obiect care determina decisiv viata personajelor (spanzuratoarea din Padurea spanzuratilor de L. Rebreanu sau groapa din romanul Groapa de Eugen BarbU).

Dupa rangul ocupat in dinamica naratiunii, personajul poate fi principal (IoN), secundar (George BulbuC), episodic (Mitropolitul Teofan din nuvela Alexandru LapusneanuL), figurant (cei doi calugari din Cetatea Hotinului, din aceeasi nuvela).

Dupa amploarea constructiei si a devenirii sale, personajul poate fi complex/rotund (Otilia din Enigma OtilieI) sau simplu/unilateral/plat (Motoc din nuvela Alexandru LapusneanuL).

Daca avem in vedere modul de constituire, personajul poate fi individual sau colectiv. Personajul colectiv poate lua forma corului (in teatrul antiC), a grupului (Harap-Alb si prietenii saI) sau a masei de oameni (taranii din Rascoala sau norodul adunat in curtea domneasca in Alexandru LapusneanuL).

Dupa rolurile interpretate, personajul poate fi protagonist (Harap-AlB), antagonist (SpanuL), reflector (cel care participa sau numai asista la evenimente, in ipostaza unui observator care exprima punctul de vedere al naratorului si comenteaza, de pe o pozitie relativ obiectiva, actele eroilor (Sbilt din drama Patima rosie de M. Sorbul, Nory din romanul Concert din muzica de Bach de H. Papadat-BengescU), raisonneur (Branzovenescu din O scrisoare pierduta sau Ipingescu din O noapte furtunoasa de I.L. CaragialE).

Personajul poate fi caracterizat direct (de catre narator, de catre alte personaje si prin autocaracterizarE) sau indirect (prin actiuni, fapte, evenimente, pareri, reactii, relatii, nume, limbaj, vestimentatie, mediu social, gesturi, mimica etC). Portretul rezultat poate fi moral, fizic sau complex (are in vedere toate formele de existenta si de manifestare ale personajuluI).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.