Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




ORIENTA,RI NOI DUPA, 1930 in literatura romana despre Sinteze literare



Dupa 1930, poezia urmeaza o vreme linia traditionala sub inraurirea lui Arghezi si a lui Voiculescu prin VINTILA, CIOCALTEU (1890-1947), medic, profesor universitar, cu Adanc impietrit (Craiova, 1932) si Poezii (ciclul Cerc magiC), 1934; CONSTATIN GORAN (1902-1976), specializat in poeme religioase, psaltice {Candela veacului, 1932; Lacrimi sub soare 1935; Cantece in lumina 1937); PAUL STERIAN (1904-1984), autor de scrieri liturgice {Al cuvioasei Paraschiva cea Noua Acatist, 1932; Razboiul nevazut al lui Paisie cel Mare, 1944), versuri religioase {Pregatiri pentru calatoria din urma, 1932), dar si profane {Poeme arabe, versuri din o mie nopti si una, 1933); MATEI ALEXANDRESCU (1906-1979), la inceput simbolist, apoi traditionalist in linia Arghezi, clasicizant {In insula unde-nfloreau coralii, 1931; Leagan de ingeri, 1935; Jocul cuvintelor, 1939; Vamile vazduhului, 1992; Donna Sixtina, 1970; Catarg, 1973). Un poet de inraurire argheziana cu exaltari eseniene ale eului remarcabil e NICOLAE CREVEDIA (1902-1978) in Bulgarisi stele (1933): Cred in mine si-n fruntea mea, / Eu imparatul cainelui meu, / Robul ambitiunilor mele vane / Finul Cerurilor, Niculae" Maria (1938), cantece de lauda a sotiei, Da-mi inapoi gradinile (1939), cu nostalgia unui neam al dracului" in care dorm adancile Vlasii" si Versuri (1968), cu poemul caracteristic Cantecul carutelor. Autor de romane comic-satirice {Bacalaureatul lui Puiu, 1933; Dragoste cu termen redus, 1934; Buruieni de dragoste, 1936) in spiritul Minulescu. Tot un esenian, un nostalgic si un revoltat bland, increzator in valorile morale ale lumii satului, ranit de brutalitatile mediului citadin (Nu vreau sa aud de prooroci, / Proorocul sunt eu, / Care beau vinul visului / Si dorm sub mese cu Dumnezeu") aparea la inceput VIRGIL CARIANOPOL (1908-1984), autor de sapte volume pana in 1940 {Flori de spini, 1931; Virgil Carianopol, 1933; Un ocean, o frunte in exil, 1934; Scrisori catre plante, 1936.; Carte pentru domnite, 1937; Frunzisul toamnei mele, 1938; Scara la cer, 1944). Dupa razboi a mai publicat unsprezece volume de poezii {Versuri, 1967; Cantece de amurg, 1969; Cantece romanesti, Viorile varstei, 1972; Lirice, Stergar romanesc, 1973; Elegii si elegii, 191 A; Cantece oltenesti, 1977, Lumini pentru dragostea mea, 1978, Peisaj romanesc, 1979, Cantec la plecarea verii, 1981), cantand in versuri simple setea de absolut si de puritate, dragostea de pamantul tarii si solul natal, privind moartea senin in fata cu constiinta datoriei implinite. N. Iorga vedea in poezia lui GEORGE LESNEA (1902-1979) pe exponentul numarul unu al generatiei noi care insa in Veac tanar (1931) dilua Testamentul lui Arghezi:





E multa vreme-n mine. Sunt impletiri de grai, Cuvinte de hrisoave si sunete de nai. Cimilituri din gura glumetului norod Oratii vechi de nunta si stihuri de prohod.



Productia ulterioara (Cantec deplin, 1934; Poezii, Argint, 1938; Ceaslov, 1940; Pomul vietii, 1943; Izvod, 1943; Treptele anilor, 1962; Ulcioare de piatra, 1969; Chipul din fantana, 1972; Poeme patriei, 1975), onorabila prin versificatie, supara prin abundenta metaforelor antropomorfice. Legenda florii de colt din Ulcioare de piatra e autohtonizarea mitului zanei Loreley. A tradus pe Esenin in stil St.O. Iosif. Printre traditionalisti mai trebuie amintiti ION TH. ILEA (1908-1983), poet vaticinar in formula Cotrus, fara patosul lui (Inventar rural, 1931; Gloata, 1934; intoarcerea, 1942; Pasul meu peste ani, 1957 ; Anii vii, 1967; Eflorescenta, 1972) prozator si memorialist (Sub cerul Heniului, 1973; Marturisirile unui anonim, 1974); CRISTIAN SARBU (1897-1961), poetul cizmar, sarmanul Sachs din Ferentari" (Pasi spre lumina, 1933; Tablouri si cantece din calatoria mea, 1938; Slove desculte, 1939; D.Th. Neculuta, 1940; Daruri pentru cocioabe 1944; Poeme de ieri si de azi, 1951; Dragoste de viata, 1956);GEORGE POPA, (1912-1973), animator al revistei Lanuri, argonaut culegator de miresme, din brazi, din curcubeie si din luna" (Plecarea spre legenda, 1936; Mahniri langa leagan, 1972); EMIL GIURGIUCA (1906-1992), intemeietor al revistei Abecedar, poet al anotimpurilor si al bucuriilor agreste in dependenta de Blaga si Arghezi (Anotimpuri, 1938; Dincolo de padure, 1943; Poemele verii 1964; Cantece de tara, 1967; Semne pe scut, 1972). La editura revistei Abecedar a debutat STEFAN POPESCU (1912-1995), publicand pana in 1976 nu mai putin de optsprezece volume de poezii fara timbru propriu, incercandu-se in nuvela (Adio, Xenia Vilari, 1968), roman (Pasala, 1968), critica si teatru fara succes. Un poet care a izbutit sa faca sinteza poeziei traditionale cu cea moderna (Goga, Cotrus, Arghezi, Blaga, BacoviA), meritand tratarea aparte, este Mihai Beniuc.

Linia moderna a poeziei pure, manieriste o urmeaza dupa 1930 DAN BOTTA (1907-1958) cu ale sale Eulalii (Eulalie: sunet crin / Idol eleat sub geruri") din 1931, la care postum s-au adaugat ciclurile Rune, Cununa Ariadnei si Poeme, mallarmeene si clasicizante, de o mare elevatie a spiritului:



Mereu frumoasa, tanara mereu, Vei fi de-apururi vie-n versul meu, Si timpul care toate le destrama, Va trece lin, cu pasul ireal, Pastrand, ca o columna de arama, Faptura ta de inger boreal.



Acuzat ca ar fi reprodus in unele articole ale sale din Limite (1936) idei din Spatiul mioritic. Dan Borta a cerut satisfactie pe calea armelor (Cazul Blaga, 1941). Eseul Charmion sau despre muzica (1941) este o oda inchinata Uraniei, comentariu indirect al universului liric al lui Ion Barbu, ce poate fi identificat in personajul Theodoros. A compus teatru: Comedia fantasmelor (din vremea Renasterii, a papei Alexandru al IV-lea BorgiA), si Alkestis, pe tema mitologica a tandretei conjugale (alte personaje: Admetos, Pheres, ingerul mortiI), ambele din 1939. Piese folclorice postume: Deliana si Soarele si luna. Editie postuma din toate scrierile, in patru volume, in 1968. Anemice sunt poemele lui AL. TUDOR-MIU (T901-1961) din Epode (1932), Standard, poeme de petrol si energie (1934) si intalnire cu pasarea Phenix care in revista Urmuz (mai 1928) glorifica intr-o caligrama pe Josephine Baker. In primele sale volume de poezii (Zbor alb, 1932, Golful sangelui, 1936. Cai de apocalips, 1939), RADU BOUREANU (1906-1996) isi etaleaza vocatia plastica, picturala, in felul lui Mihai Mosandrei, producand falsa impresie de suprarealism. In volumele, urmatoare, numeroase, (Sangele popoarelor, 1946; Cantare Cetatii lui Bucur, 1959; Moartea morilor de vant, 1961; Inima desenata, 1964; Cheile somnului, 1967; Cocosi de vant, 1968; Solara noapte, 1969; Piramidele frigului, 1970; Mainile orelor, 1971; Ce ora e in lume?, 1973; Planeta curata, 1976) sunt multe repetari de motive si expresii. Poetul are un limbaj al sau, o solemnitate usor teatrala, o imagistica proprie, dar marginita la simpla decoratie, o retorica de o anume eleganta, dar stereotipa, un fond liric ce nu ajunge totusi plenar la suprafata. Metaforele sunt pretentioase si banale. Umbra stelelor" (titlul unei antologii din 1957) e spatiul dintre pamant si aer in care omul urias" (poetuL) infrunta destinul, face poezia vietii si a mortii, vioara cosmica" (titlul altei culegeri din 1962) e cantecul pacii. O imagine de retinut e aceea a chipului iubitei soare-n miezul noptii". A scris biografii romantate despre spatarul Milescu (1936) si Petru Cercel (1978), romane si nuvele exotice (Enigmaticul Baikal, (1938; Ustune sau Colina goala), un poem dramatic in stil Eftimiu, fara culoare (Satulfara dragoste, 1965). Nu se stie ce ar fi devenit AL. ROBOT (1916-1941), imagist frenetic in Apocalips terestru (193 2) si Somnul singuratatii (1936), cu multe improprietati de limba (Iezii ravnesc sineala cu oasele sub burta"). Culmea manierismului ermetic a atins-o in Punct vernal (1933) si Pod eleat (1935) SIMION STOLNICU, Alexandru Botez (1905-1966), Viziunea din Punct vernal nu e primavaratica, ci mai curand autumnala funebra (Sunt copilul negrelor claviaturi" privitor in oglinzi de eben"). Adept al lui Zenon pe care-1 evoca si Valery in Le Cimetiere marin, poetul declara a nu concepe perfectiunea decat in imobilitate, in cerc inchis". Podul eleat fix, ideal, se arcuieste peste raul schimbator, fenomenal. insa poemul nu e suficient de coerent. Postum i s-au publicat alte versuri sub titlul Serpuiri intre lut si tortele de aur. Din poemele lui EMIL GULIAN (1907-1942), traducatorul roman al lui Edgar Allan Poe, cuprinse in Duh de basm (1934), se pot retine metaforele unui eros congelant precum cel din Annabel Lee si evocarea lui Vlad Tepes ucigand sobolani in temnita de la Buda, sa-si linisteasca somnul". DRAGOS VRANCEANU (1907-1977), italienist, urma linia marilor ermetici Saba-Ungaretti, Montale-Quasimodo, mitologizand in Closca cu puii de aur (1934), unde celebrul tezaur e o metafora a poeziei, dar in Poemele transhumantei (1957-1968) redevine gainusa" hoardelor navalitoare. Imnuri pentru noile realitati contemporane in Columna (1965), reverii italice in Migdalul inflorit a doua oara (1972) reintoarcere la matca in Cantecele casei de sub padure (1973) si din nou Cantecul vremilor (1975). Eseist avizat in intalniri cu scriitori italieni (1972) si Materia literara si idealurile ei (1976). In 1935 a debutat cu pseudonimul D. Orfanul, D. Petrescu, D. STELARU (1917-1971). in Preamarirea durerii (1938), semnat tot D. Orfanul, ca si in Melancolie si Abracadabru, acesta nedatat, se afla versuri ce vor fi reluate in Noaptea geniului (1942), prima culegere definitorie, cu o poezie amintind baladele bland tanguitoare sau naiv razvratite ale lui Villon, iluminat de sperante si idealuri inocente:



Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodata Fericirea, Noi n-am avut alt soare decat Umilinta, Dar pana cand inger vagabond, pana cand Trupul acesta gol si flamand?



Divinitate tutelara, amica a noului Dionys, e luna felina, departata, totdeauna", izvor al unui alai de luni. in Ora fantastica (1944) se accentueaza delincves-centa, dar totdeodata creste un aer de blazare sarcastica. Poetul se socoteste saltimbanc, bufon, om nou risipit printre porci, heruv putrezit in balta, de unde ridicandu-se se incununeaza ca un Crist al mizeriei:



Dimitrie Stelaru, noul Cristos, Se va ridica langa tine, ranit, Scuipat, batut, alungat, Profetind: prea tarziu -Prea tarziu, vierme golit."



Tipice la Dimitrie Stelaru, ca si la Poe si Baudelaire, sunt in afara de ciudatele nume de femei (Asena, Elra, Eumene, Eunor, Iwa, Maria-MariA), cosmarurile, delirul, halucinatiile, nervii": in fiecare noapte ma ucide cineva, O masca ori un ger grozav Furios, galben scot sabia Si strig, alerg prin camera, bolnav.

Dupa acestea, D. Stelaru a publicat basme in versuri, apoi, reproducandu-se copios, un mare numar de poezii (Cetatile albe, 1946; Oameni si flacari, 1963; Mare incognitum, 1967; Nemoarte, 1968; Coloane, inalta umbra, 1970; Pasari incandescente, 1971) cu inca multe piese notabile, pierdute intr-un noian de elucubratii. Proza slaba, (Fata fara luna, 1967), confesiuni Zeii prind soareci, 1968), teatru (Sarpele Marao si vrajitoarele, 1957; Poeme dramatice, 1970). O mare cantitate de versuri fara calitate a publicat la inceput barbizand (Clestar, 1936) CICERONE THEODORESCU (1908-1974), azi cu totul iesit din actualitate (culegeri: Poteca lunii, 1964; Scrieri, I-II, 1969; Platosa duratei, 1973). La fel VLAICU BARNA (1913-1999), mai acceptabil in primele trei volume (Cabane albe, 1936; Brume, 1940, si Turnuri, 1945), esuat in culegerei de serie (Tulnice in munti, 1950; Cerbul rosu, 1956, Arcul aurorii, 1962; Ceas de umbra, 1966, Cupa de aur, 1970; Corabia de fum, 1971; Auster. 1973; Grauntele timpului, 1976; Patria mea, plaiul Mioritei, 1977; Sandala lui Empedocle, 1980), autor si de romane istorice (Romanul Caterinei Varga, 1960; CanderaHoria imparat, 1962).

Presupusul eminescian din Lebede negre (1936). N. TATOMIR (n. 1914), este in ce a scris mai bun (Carmen terrestre, 1968; Melos, 1970; Cartea mea de lut, 1971) un discipol al lui Al.A. Philippide. Autor si al unui roman, Manuscrisul de la Marakech (1972), reluat in Negru si verde (1980). De o sensibilitate reala dadeau dovada IOAN CIORANESCU (1905-1926) cu ale sale Vestiri (1937) si AL. CA,LINESCU (1907-1937) in Declin (1934) si Mari moarte (1937), poeti carora Parca le-a curmat prea repede firul vietii. Relativ tineri au murit ANDREI TUDOR (1907-1959), poet livresc in Amor 1926 (1937); cu o parafraza la celebrul sonet al lui J.M. Levet Outvards ("Cu roza miturilor la butoniera / plutesc pe ape-amiral") si STEFAN STA,NESCU (1912-1956) cu o gratioasa alegorie a aurorei in Arca luiNoe (1937) si care in 1942 compuse Poemul sistemului solar cu o invocare puerila a soarelui (Ra, / Dom!

    / De-om / Da"). Trecand peste jurnalul de bord liric, Pasarea paradisului (1939), al lui MIRCEA PAVELESCU (1908-1980), in spiritul aceluiasi Levet si Louis Brouquier, ajungem la totalizatorul acestor experiente, Emil Borta, poet meritand o tratare aparte.

Suprarealismul inteles ca inconformism si abandonare in pur hazard si reverie a fost cultivat intr-o prima perioada de SASA PANA, (1902-1981), autor de versuri laxe (Rabojul unui muritor, 1927; Cuvantul talisman, 1933; Calatorie cu funicularul, 1937; Vladimir, 1939; Muntii, noaptea, nelinistea 1940) si prozopoeme (Diagrame, 1930; Echinox arbitrar, 1931; Viata romantata a lui Dumnezeu, 1932), ca si abandonate dupa razboi in favoarea altor orientari mai pozitive (Pentru libertate, 1945; Plecari fara ancora, 1946; Poeme fara imaginatie, 1947). Articole teoretice in Sadismul adevarului (1936) si memorii (Nascut in 02, 1973). Ceva mai coagulat e CONSTANTIN NISIPEANU (1907-1998) in Cartea cu grimase (1933), Metamorfoze (1934), Spre tara inchisa in diamant (1937), Femeia de aer (1943), Cartea cu oglinzi (1962), Sa ne iubim visele si Pastorul de umbre (1971). Autor al unei feerii suprarealiste, Stapana viselor (1968). in fine, la revista unu a debutat ION SOFIA MANOLESCU (1909-1993) cu Odihna neagra (1936), desprins curand de suprarealisti cu Muntele ascuns (1938) si intalnirea cu focul (1944). Volume mai putin consistente in continuare (Soare scufundat, 1966; Pana unde pot muri, 1969; Involucru, 1970; Intre mine omul si voi cartofii, 1975; Asa i-a fost dat Romei, 1976). Suprarealismul combinat cu neoromantismul si expresionismul german a incercat o autohtonizare prin MIRCEA STREINUL (1910-1945) care-si aduna opera lirica in 1939 (Cartea de iconar, 1933; Itinerar cu anexe in vis, 1934; Tarot sau calatoria omului, 1935; Divertisment, Zece cuvinte ale fericitului Francisc de Assissi, 1937; Cerbul de aur si Comentarii lirice la poeme intr-un vers de Ion PillaI), autor de multe romane lirice, bizare (Aventura domnisoarei Zenobia Magheru, Ion Aluion, 1938; Viata in padure, 1939: Guzli sau Tsui-Tsui, romanul unui baiat de strada, 1940; Drama casei Timotei, 1941, Pravalia diavolului, 1942; Soarele rasare noaptea, 1943; Baieti de fata, 1944); IULIAN VESPER (1908-1986), poet mai organizat (Echinox in odajdii, 1933; Constelatii, 1935; Poeme de nord, 1937; Izvoare, 1942; Al treilea orizont, 1979) si romancier (Primavara in tara fagilor, 1938; Glasul, 1956), traducator al Kalevalei, si TRAIAN CHELARU (1906-1966), acesta numai poet (Exod, 1933, Aur vechi, 1936; Versuri de dupa amiaza, 1940; Balade si strofe razlete, 1943). Suprarealismul ca revolta, inconformism total si umor negru apare in poeziile lui GELLU NAUM (1916-2001) la inceput independent (Drumetul incendiar, 1936; Libertatea de a dormi pe o frunte, 1937; VascodeGama, 1940; Culoarea somnului, 1944), apoi constituit in grup cu Paul Paun si Virgil Teodorescu, impreuna cu care se opune suprarealismului de tip Sasa Pana, cat si celui al lui GHERASIM LUCA (n. 1913) din manifestul adresat miscarii suprarealiste universale, Dialectique de la dialectique (1945). Dupa ce publicase un roman de tendinta anarhista ermetic, Fata morgana (1937), acesta din urma veni cu proze in care omul e declarat speta in ruina cu o pozitie comica in univers din cauza complexului parental (Un lup vazutprintr-o lupa, Inventarul iubirii, 1945), caruia ii va raspunde PAUL PA,UN printr-un Brevet lovaj (1945) propriu, constand intr-o activitate amorosdemonica obtinuta printr-o stare de plina abrutizare artistica generala". Mai departe in suprarealism a perseverat doar Gellu Naum (Gherasim Luca plecand la PariS) intr-un numar apreciabil de poeme si proze (Medium; Teribilul interzis, 1945; Castelul orbilor, 1946, Athanot, 1968; Poeme, 1970; Copacul animal, 1971, Tatal meu obosit, 1972; Descrierea turnului, 1975; Partea cealalta, 1980) cu anecdote in stil happening, cu mari sarcasme impotriva artei de conventie. Cat despre VIRGIL TEODORESCU (1909-1987) acesta, dupa Blanurile oceanelor (1945) si Butelia de Leyda (1946) bouteille a l encre", si o colaborare cu Gellu Naum (Spectrul longevitatii -122 de cadavre, 1946), a trecut la o poezie curenta impotriva provocatorilor de dezastre si in apararea cuceririlor lumii noi, nu fara ironii din cand in cand la adresa poetilor onirici (Scriu negru pe alb, 1955; Drepturi si datorii, 1958 Semicerc, 1964; Rocada, 1966; Corp comun, 1968; Repaosul vocalei, 1970; Sentinela aerului; 1972; Heraldica miscarii, 1973; Culminatia umbrei, 1980). in proza inovatori sunt dupa 1930 Camil Petrescu, Anton Holban si Mircea Eliade pe care-1 tratam aparte mai jos. Odata cu Anton Holban debuteaza ROMULUS DIANU (1905-1975) si SERGIU DAN (1903-1976), scriind impreuna Viata minunata a lui Anton Pann (1929) sau Nastratin si timpul sau (1935). Mai fin dintre acestia era Romulus Dianu, cum vedem din micul sau roman Adorata (1930), istoria Victoriei Gherman ucisa de adorata adoratului ei, femeie posesiva, amenintand libertatea barbatului, Nopti la Adakaleh (1931), cu trei portrete de femei, Yllen, zeitate specifica locului, mondena Anne-Estelle si pudica Cristina, toate in asteptarea amantului imaginar, Targul de fete (1933), studiu etnografic al Tarii Motilor. Scriitorul a revenit tarziu cu volumul de nuvele Trandafiri de octombrie si alte surasuri (1971), cu portrete de insectar uman, anticipand creatia sa capitala, Fauna bufona (I, 1972); II, 1975), bestiariu modern, zoorama erudita cu trimiteri la Buffon, Lamarck, Brehm, Fabre, Jules Renard, Maeterlinck etc. Aflam ca lebada are porniri criminale, ca randunica e cruda (zideste cuibul vrabieI), bibilica razboinica, tiparii rezistenti, ca serpii sunt prieteni cu vitele, ca puma si leul se dusmanesc, ca pentru gaini greierele e o praj itura cantareata, ca oaia isi extrage din pamant grasimea si din aer urda, ca broasca testoasa are cap de actrita iesita la pensie, iar curcanul imbracat ca un sef de trib are superbia sultanului si seamana cu o paparuda sau o tahitiana imbatata de europeni. Un roman postum, Fata de la Suza, inspirat din Biblie (CarteaEsthereI). Romanele lui Sergiu Dan (Dragoste si moarte in provincie, 1931; Arsenia, 1933; Surorile Veniamin, 1935) au intriga cinematografica, agreabila si facila. Ironia se obiectivizeaza in Unde incepe noaptea (1945) si Roza si ceilalti (1946), pe tema din Boule de suifde Maupassant. Alte scrieri (Taina stolnicesei, 1958; Tase cel Mare, 1964; Dintr-un jurnal de noapte, 1970) sunt lipsite de valoare. Romane usoare de larg consum a scris MIHAIL DRUMES (1901-1982) incepand cu Sfantul Parere (1929) devenit apoi Cazul Magheru (1930) si continuand cu Invitatie la vals (1936), Scrisoare de dragoste (1938), Elevul Dima dintr-a Vll-a (1946). Piesele de teatru (O crima pasionala, Naluca, Scoala nevestelor, Calul de curse, Ioana d Arc, 1938; Linistea sotului, 1940; Codrul Vlasiei, 1966) si ultimele romane (Se revarsa apele, 1971; Arde Prahova 1974) au dezamagit. Genul umoristic, satiric pe teme ale vietii jurnaliere mondene sau din lumea infractorilor si vagabonzilor era specialitatea lui MIRCEA DAMIAN (1899-1947), nuvelist si romancier jurnalistic (Eu sau frate-meu, 1930; Celula nr. 13 1932; Doua si-un catel 1933; De-a curmezisul, 1935; Om, Bolsevicul, 1936; Gheorghe I. Marin, 1937; Rogojina, 1945). Autenticul launtric nu cel din afara il cauta C. FANTANERU (1907-1975) in micul sau roman Interior (1931), interesant ca document al unei existente debusolate la limita dintre normal si patologic, cu reflectii si interogatii asupra echilibrului sufletesc. Eroul e un ins fara ocupatie, mizantrop, iubind doar copiii si animalele, fugind de societate si regasindu-se in pacea naturii. Autorul a publicat un volum de versuri, Rasul mortilor de aur si un eseu, Poezia lui Lucian Blaga si gandirea mitica, in 1940. De la proza turistic-sportiva din O plimbare pe Olt (1930) si Lupii (1934) cu reflectii ironice si multe referinte erudite, DINU NICODIN (1886-1948) a trecut prin poemul" Aghan (1940), reluare a motivului din La main enchantee de Gerard de Nerval, si insemnarile din Pravoslavnica ocrotire (1940), in Revolutia (I-II, 1943), la o incercare de fresca a Revolutiei franceze de tendinta vulgar reactionara unde un erou e tartorul laolaltistilor" si ia fiinta un club al lafelilor". Sub inraurirea expresionistilor austriaci, H. BONCIU (1893-1950) a scris poezii luand in raspar sentimentele, nu fara un sens al tristetii {Lada cu naluci, 1932; Eu si Orientul, 1933; Brom, 1939; Requiem, 1945) si romane grotesc bufone despre un obsedat sexual, Ramses Ferdmand Sinidis, strapuns in inima cu o frigare la rampa cu gunoaie {Bagaj, strania existenta a unui om in patru labe, 1934; Pensiunea doamnei Pipersberg 1936). Documente din viata didactica ofera reportajele romantate ale lui B. JORDAN (1903-1962), Normalistii (1933), invatatorii (1935), Revizori si inspectori (1936), Seria Morga Munteanu (1939). Acelasi investigheaza mediul provincial si viata la tara {Vitrina cu papusi de portelan, 1934; Trenul albastru, 1937; Pamantul ispitelor - Delta, 1935; Satele, 1938). A romantat viata vedetei Greta Garbo (1939), a lui Decebal (1941) si a lui Tudor Vladimirescu {Zile si nopti in furtuna, I-III, 1959). Acelasi mediu provincial revine in romanul umoristic La fetita dulce (1933) de GEORGE DORUL DUMITRESCU (1901-1985), delta interesandu-1 si pe SABIN VELICAN, n. 1909 {Pamant nou, 1939). Panait Istrati recomanda in 1934 Apararea are cuvantul, istorie a unui copil de prostituata care corupe pe fiica tatalui sau, asadar pe sora sa, de PETRE BELLU (1896-1951), autor apoi de nuvele si romane de colportaj {Cazul doamnei Predescu, 1935; Caine vagabond, David si Goliat, Luminile mahalalei, Rastignitii, Barbat cu trei neveste, Uzina B., Adapostul calicilor, Dupa moartea Mihaelei, Fratele infirm, O crima la Brasov, 1945). T.C. STAN (1907-1940) ancheta categoria proletarilor intelectuali in Cei sapte frati siamezi (1934), explorand apoi erosul in viata reala si imaginara a eroilor {Eu, Tina si Adam, 1935; Femeia de la miezul noptii, 1936). Viata din pensioane, culisele teatrelor de varietati, cazarma, hipodrom, stadioane face obiectul prozelor umoristice ale caricaturistului NEAGU RADULESCU (1912-1972), foarte citit cu Dragostea noastra cea de toate zilele (1934), Nimic despre Japonia (1936), Sunt soldat si calaret (1936), Turnul Babei (1940), 4 pe trimestrul 2 (1941), Fetele au crescut, Napoleon fugea repede, Viata in patru labe 1946), Paiate {1948), Un balon radea in poarta (1968), Un catar bine-crescut (1970). Suferinta ridicata la dimensiunea unei aventuri existentiale este tema celor doua romane ale lui M. BLECHER (1909-1938), intamplari in irealitatea imediata (193 5) si Inimi cicatrizate {1936), romane ale mortificarii corpului si, prin compensatie, a construirii unui spatiu vital claustrat, denumit intr-o alta opera, postuma, vizuina luminata". Tot ce tine de observatia bolii (in Inimi cicatrizate eroul, atins de morbul lui Pot, se instaleaza in sanatoriul maritim de la BercK) e inedit si interesant, nu mai putin repulsiv fiind vorba de fiziologie. Prin Kafka si Thomas Mann din Zauberberg, Blecher anticipeaza experientele romanesti ale lui Georges Perec si Max Frisch. Un simpatic jurnal al adolescentei unei fete moderne fara complexe de sex era romanul ANISOAREI ODEANU (1912-1972), Intr-un camin de domnisoare (1934), devenita gidiana prin inraurirea lui Camil Petrescu in Calator din noaptea de ajuns (1936) in editia din 1971 cu titlul Anotimp pierduT) unde eroina, studenta, e sedusa la cursurile de vara de la Grenoble de un coleg german, fara sa ia in tragic evenimentul, desi nu intelege totusi suficienta erotica a partenerului de ocazie. A mai scris nuvele cvasiumoristice despre viata artistilor si a fetelor ce vor sa-si pastreze independenta in dragoste {Ciudata viata a poetului 1942; Sub lumina verii, 1967). Aceleasi lucruri sunt reluate in romanul Legile jocului {1972). Un roman postum din viata de familie in Imperiul austro-ungar la sfarsitul primului razboi mondial, Acele lucruri mari, si versuri retinut sentimentale sau stilizat descriptive in Moartea in cetate si Noaptea creatiei (1943, 1969) incheie activitatea acestei remarcabile scriitoare banatene care s-a sinucis la 60 de ani. O pozitie opusa adopta in romanul Intr-o gara mica, orientandu-si eroina catre o dragoste legitima, SIDONIA DRAGUSANU-CATRINEL (1908-1971) catre o activitate de folos societatii, precum educarea copiilor dintr-un camin, in Jurnalul Aurorei Serafim (1957). Dupa inca un roman, Dragoste rea (1960), autoarea s-a consacrat teatrului etic, vizand mai ales ameliorarea relatiilor dintre soti (Seara raspunsurilor, Zizi si formula ei de viata, 1964; Fiicele, intalnire cu ingerul, 1965; Valsul, 1970). IOACHIM BOTEZ (1884-1956) propune in insemnarile unui belfer (193 5,1939) o galerie caricaturala de profesori rai (Ciosvarta, Tapirul, Pupaza, Limbricul, Parlagiul, Bibicu, Cioclul copilariei, Floarea de carpa, FilozofuL), reluate in Schite si insemnari de ieri si de azi (1953), Dupa o jumatate de veac (1954), De azi si de demult (1955). PETRU MANOLIU (1903-1976) incerca o fresca a Moldovei din preajma rascoalei de la 1907 in RabbiHaies Reful (1935), anchetand apoi, prin Gide, tineretul contemporan in Tezaur bolnav (1936), lumea declasatilor in Moartea nimanui (1937). Lipseste observatia mai adanca si puterea de a crea atmosfera aici si in evocarea istorica (Domnita Ralu Caragea, 1938; Ana IpatescU). in romanele si nuvelele lui Angelo Morretta, DAN PETRASINCU (n. 1910), Sangele (1935), Omulgol (1936), Monstrul (1937), Miracolul (1939), Jungla (1940), Omul si fiara (1941), Cora si dragostea (1943), Copilaria cu umbre (1944) dam de obicei de eroi anormali, bolnavi sau cu inclinari criminale, dementi, tarati, candidati la sinucidere. Ultimul roman, Timpuri implinite (1947), e o cronica a intamplarilor din vremea revolutiei ruse din 1917 in Odessa, orasul natal al autorului, emigrat apoi in Italia si devenit indianist. (IIpensiero vedantA). De o factura si manufactura asemanatoare e proza lui MIHAIL SERB AN (n. 1910), compusa din romane naturaliste, conventionale sau cronici (Idolii de lut, 1935; Infirmii, 1936; Gradina lui Dumnezeu, Sanda, 1941; Casa amintirilor, 1942; Fete batrane, 1946; Painea inimii, 1949; Pamant si oameni, 1957; Circul, 1972) si nuvele (Nunta de argint Cainii, Cantecul uitat, 1943; Furtuna, 1947). Un bun prozator ar fi fost daca traia ALEXANDRU SAHIA (1908-1937), din mediul citadin si rural, cum vedem din nuvelele Uzina vie (1932) si Ploaia din iunie (193 5). Proiecta un roman probabil satiric, Magarii lui Bica Lamba, si a publicat, primul la noi, amplul reportaj U.R S.S. azi (1935). Curios e romanul" din lumea vagabonzilor si cersetorilor traitori din vanzarea cainilor si pisicilor, Hotel Maidan (1936), de STOIAN GH. TUDOR (1911-1941). in afara de eseuri (Thanatos, 1936; Functiile creatoare ale subconstientului, 1933; Individualitate si destin, 1945; Introducerea in studiul ereditatii, 1946), doctorul ION BIBERI (1904-1990) a scris proza de inspiratie kafkiana si joyceana, cu monologuri interioare si stari limita sau de criza, romane si nuvele (Proces, 1935; Oameni in ceata, 1937; Cercuri in apa, 1939; Un om isi traieste viata, 1946) si studii critice (Etudes sur la litterature roumaine contemporaine, 1937; Tudor Vianu, 1966; Poezia, mod de existenta, 1968). Promitator romancier in Adolescentii de la Brasov (1936) se arata PERICLE MARTINESCU (n. 1911), vag poet (Suntfrate cu un fir de iarba, 1941), ulterior simplu publicist. Cantitatea si facilitatea, in parte temperata cu timpul, strica prozelor LUCIEI DEMETRIUS (1910-1992), autoare de multe romane (Tinerete, 1935; Marea fuga, 1937; Premiera, 1952; Oameni si jivine, Ultima Tauber, 1856) si mai ales nuvele (Album de familie, 1945; Oglinda, Nunta Ilonei, O calatorie ciudata, La ora ceaiului, Sunt un pamantean, intoarcerea in miracol, Raspantiile, 91 A; Fericita calatorie, 1980). Teatrul aceleiasi (Cumpana, 1948; Vadul nou, Trei generatii, 1956; Arborele genealogic, Vlaicu si feciorii sai, 1959; Padurea de salcii, 1963) e fara valoare. Asemenea versurile. Lovinescu, nu si Calinescu, a apreciat scrierile lui ION IOVESCU (1912-1977) din viata rurala, romane triviale (Nunta cu bucluc, 1936; O daravela de proces, 1941; Oameni degeaba, 1943), continuate dupa razboi cu modeste nuvele (Lacrimi pe paine, 1967, Soare cu dinti, 1974) si cu romanul Marea valvataie (1976). Mai interesant era EUSEBIU CAMILAR (1910-1965) care a inceput cu poezii (Chemarea cumpenelor, 1937), dar s-a impus cu Cordun (1942), evocare aproape fantastica a unei copilarii sumbre, si Avizuha (1945), cu viziunea apocaliptica a secetei si a invaziei holerei intr-un lagar de prizonieri in primul razboi mondial. Notabile sunt si primele romane (Prapadul Solobodei, 1943; Turmele, 1946; Valea hotilor, 1948), despre scufundarea unui sat, migratia spre Moldova a unor maramureseni, ispravile unor haiduci bucovineni. Se simte maniera Sadoveanu. Mai departe, Camilar evolueaza spre Cezar Petrescu cu Negura (1949), roman al ultimului razboi, si Temelia (1951), primul roman despre colectivizare. Nimic nu se poate alege din alte treizeci de carti de povestiri si publicistica pentru copii si tineret. Citabila drama in versuri Valea alba (1957) si culegerea de Poezii din 1964.0 proza mai incordata epic scria PA VEL DAN (1907-1937), caruia i s-au adunat nuvelele postum in volumul Urcan Batranul. Cele mai bune (Urcan Batranul, inmormantarea lui Urcan Batranul, PriveghiuL) analizeaza competitia pentru pamant intre rude si modul cum mor taranii. In general, copiii deposedeaza pe parinti de pamant, aducandu-i in starea de mendicitate, iar cand mor sunt indiferenti, fug chiar de cheltuielile inmormantarii, avand constiinta ca si lor li se intampla la fel, dupa vechile oranduieli ale satului, prin urmare dupa o mentalitate tribala, inchisa. Trei din nuvelele volumului ar fi urmat sa intre intr-un roman ce n-a mai fost realizat, Ospatul dracului. Eugen Ionescu a dat o versiune franceza (Pere Urcan, 1945). Un singur roman a publicat MTRCEA GESTICONE (1902-1961), Razboiul micului Tristan (1937), incursiune in sufletul adolescentului Relu, atras de frumoasa poloneza Olly von Stein, vara a ofiterului german Otto von Stein, in vremea ocupatiei germane, in realitate spioana care, sustragandu-i niste documente secrete, ii pricinuieste sinuciderea. Alt roman, Vest, tiparit postum, nareaza povestea de dragoste dintre Dinu Dragu si Monola Bodony, terorizata de spectrul strabunicei sale criminale Elisabeta Bathori de la curtea imparatului Rudolf al II-lea. La sfarsit Dinu afla de la Liliana ca Relu e pe punctul de a o parasi, obsedat de amintirea Olenkai (OllY), devenita intre timp sotia diplomatului poet Rosigny. In limba franceza, Mircea Gesticone a compus versuri galante si o piesa intr-un act in versuri La labyrinthe d Eros. Trei volume de schite (Moldovenii, din viata satului meu, Poeni, 1938 si Dealul perjilor, 1939) ii erau suficiente lui G. Calinescu pentru a vorbi de viziunea pitoresc-groteasca si ironic-comica originala, a satului la GEORGETA MTRCEA CANCICOV (1899-1984). Autoarea a continuat cu poeme in proza (Cantare timpului, 1940), povestiri (Pustiuri, 1942), romane si nuvele (Amurg, 1968; Calatorul, 197 1; indragostitele, 1975), nemaistarnind acelasi interes. Camil Petrescu recomanda romanul CELLEI SERGHI (1907-1992) scris in maniera sa, Panza de paianjen (1938, editie revazuta si adaugita in 1946), reconstituire a existentei Dianei Slavu din lectura unor caiete" intreprinsa de prietena sa Ilinca Dima. Ancheta mascheaza o confesiune. Diana Slavu are la 16 ani un amor neimplinit cu un pictor, se casatoreste cu un tanar de viitor, experimenteaza amorul extracqnjugal, divorteaza si ramane in continuare cu obsesia primului amor, indivizibil. In Cad zidurile (1950, refacut in 1965 sub titlul Cartea Mironei si in 1972 sub titlul MironA), eroina se indragosteste de un barbat mai in varsta si insurat, apoi venind razboiul, pleaca in Franta unde comunistul Jacquot o determina sa iasa din izolare si sa se dedice oamenilor. Alt roman, Fetele luiBarota(958, in editia din 1974 devenit Iubiri paralelE) urmareste conflictele dintr-un bloc indata dupa 1944. Dupa romanul Gentiane (1970), Cella Serghi a publicat in 1977 o carte de confesiuni directe: Pe firul de paianjen al memoriei. Romane sentimentale privind copilaria, adolescenta si relatiile dintre soti in mediul provincial (Calendar vechi, 1939; Viata cea de toate zilele, 1940; Acasa, 1947; Caminul 1971; Soapte intru asfintit, 1981) a scris STEFANA VELISAR (n. 1897), sotia lui Ionel Teodoreanu, pe care-1 evoca in Ursitul (1970). in fine, in ciuda entuziasmului initial al lui Lovinescu, critica n-a omologat proza IOANEI POSTELNICII (n. 1910) din romanele de analiza in stil bengescian Bogdana (1939) si Bezna (1943), lansata dupa un numar de scrieri despre si pentru tineri in romanul fresca din viata oierilor ardeleni din regiunea Sibiului dinainte de rascoala lui Horia, cronica social-istorica greoaie (Plecarea Vlasinilor, 1965; intoarcerea Vlasinilor, 1979). Tot prolixe sunt romanul cvasipolitist Toate au pornit de la papusa (1972) si Roata gandului, roata pamantului. Itinerarii esentiale (1977). Un volum de nuvele, Orasul cu fete sarace (1940) si patru romane, Un port la rasarit (1941), Anotimpuri (1943), Flacari (1945) si intoarcerea fiului risipitor (1947), cu idile in mediu nautic, aviatic, petrolier si turistic, ultimul diluare a temei din Le Grand Meaulnes de Alain Fournier, aduc succesul de librarie al lui RADU TUDORAN (1910-1992), nou Cezar Petrescu, mentinut si mai departe prin romane de aventuri pentru tineri si maturi cu ispravi eroice si erotice in medii variate de un exotism de atlas (Toate panzele sus!

   , 1954; Ultima poveste, 1956; Dunarea revarsata, 1961; Al treilea pol al pamantului, 1971; Maria si marea, 1973; Acea fata frumoasa, 1975, Casa domnului Alcibiade, 1978; La nord de noi insine, 1979; Frumoasa adormita, 1981). Fata de acestea, nuvelele si romanele lui IERONIM SERBU (1911-1972) sunt cand nu reportaje curate (Oamenii viseaza paine, 1945), naratiuni pretentios analitice (Dincolo de tristete, 1940), povestiri schematice (Vitelul de aur, 1949; Cuptorul nr. 3, Linia de foc, Eruptia, Mama, Poveste de dragoste, Nunta in stepa, 1955; Izgonirea din rai, Hotul, 1957), sau plate, fara observatia oamenilor (Radacinile bucuriei, 1954; Podul amintirilor, 1963). inraurirea Hortensiei Papadat-Bengescu e vizibila in primele nuvele ale lui Ieronim Serbu, ca si in romanele si nuvelele (Sfarsit de spectacol, 1941; Oamenii stiu sa zambeasca, 1946; Valse hesitation, 1970) lui OVIDIU CONSTANTINESCU (n. 1914), observator ai sufletului adolescent, scriitor ce nu si-a tinut insa promisiunile. Cu un roman de ispravi juvenile, Tinerete ciudata (1943), debuta DINU PILLAT (1921-1975), fiul poetului, mai consistent in Moartea cotidiana (1946), ilustrare a unui vers de Laforgue. Notabile sunt studiile din Mozaic istorico-literar (1969). E Lovinescu statea intre uluire si admiratie" fata de nuvelele SORANEIGURIAN (1913-1956), autoare de romane si nuvele panerotice (Zilele nu se intorc niciodata, 1945; intamplari dintre amurg si noapte, 1946), continuate la Paris cu Les mailles du filet (1950) si Recit d un combat (1956), istorie emotionanta a confruntarii cu cancerul. Un aer de Tenant ofWildfellHall de Anne Bronte era in micul roman Cercul alb (1945) de LETITIA PAPU (1912-1979), poeta, nuvelista si romanciera fara ecou in continuare (poezii: Anii, 1953, Langa un geam deschis, 1955, Noi cei vii, 1953; nuvele: Anii iubirii, 1955, Suita dramatica, 1959, Marul cunostintei, 1968; romane: in arsita verii, 1958, intre doua oglinzi 1965, Succes, 1971). O savuroasa arhondologie olteana. De pe valea Motrului (1946) a lasat SARMIZA CRETZIANU (1905-1978). CELLA DELAVRANCEA (1887-1991), reputata pianista, a scris interesante nuvele (Vraja, 1946) erotice in mediu greco-italic, amintiri (Mozaic in timp, 1973) si chiar un roman (O vara ciudata, 1975), de dragoste pasionala, natural, cronici muzicale si portrete de muzicieni (Arpegii in ton majoR).







EMIL BOTTA



Poezia inteleasa ca o aventura a spiritului penduleaza la EMIL BOTTA (1911-1977) in intunecatul April (1937) intre grav si sublim si intre grotesc si bufon, autorul schimband pe nesimtite mastile, alternand tragicul cu comicul, melancolia cu grimasa. Poetul e cand un Dionysos exaltat si nebun, frenetic, luat drept impostor, cand un Faust cercetator cu ochi de uliu al fericirii, dublat de un Goliat al disperarii, un sprintar Ulysse si un mascarici al Parcelor, un arlechin galant, dar speriat de moarte, bronzat de luna ca un harap". Spatiul poeziei lui Emil Borta e livresc si fabulos, cu aparitii ciudate, produs al unei mitologii proprii. Poetul e urmarit de o zeitate maligna, intunecatul April", luat in posesie de domnul Amaraciune", in somn vine Cel rau", Mandra cu coasa" sau Frumoasa cu buzele pale", peste tot misuna gnomi, licorni, priculici, cele trei surori hade in rochii serafice (ParcelE), Dumnezeul razbunarii insotit de cete de ingeri derbedei, printul norilor Adonai, Ion fara tara, fratele Nimeni, varul Nicaieri, spiridusul somnului cu voce de puslama, Spaima Padurii, Craiul Amurg, ucigasul macilor, Lebedele aurorii, Nimfa diminetii, cei doi romani, Dor si Neliniste. in aceasta lume de basm si magie, vulpile sunt infante, ursii granzi de Spania, un pitic chel se deda la mascarade si parodii, iar miss Anabell, fecioara lui Poe, flutura un drapel negru cu emblema Cap de Mort. Moartea e vazuta ca o apoteoza si poetul o intampina intr-un decor solemn, sarcastic fata de cei prezenti la ascensiune:



Iata ora metamorfozelor: imbraca-voi ale noptii straie,

Un opac in opacitate.

Ranjiti, colegii meri, cu dintii vostri albi,

Cand copacii mi-or spune: Majestate!

   



Era desigur o poza in versurile de inceput ale lui Emil Borta, insa o poza bine jucata, cuceritoare, nu numai de un mare actor, dar si de un mare poet.

Si in cel de-al doilea volum, Pe-o gura de rai (1943), sunt elemente mitologice si folclorice, magice si fantastice, de teatru si de epopee universala si nationala. Poetul e atintit de un ochi de himera, navigheaza pe barca Melancoliei, e bantuit de Eol cel Aprig, de Brumariu, de delicatul Prier, de Austru si de Mistral. Noaptea vine din vis si de neunde ca o Electra cu paru-i de nunta prelung, din umila micsandra se ridica in delir o Casandra, se aud cantaretele Undine", intr-o ossianica noapte" se vede adoniana lucire" a stelei pierdute, crinii sunt de o neroniana splendoare", curge stygianul fluviu al groaznicei morti", asistam la o eliseica nunta", sclipesc Isoldele stele", se aud pindarice canturi". Acest spatiu de basm si de legenda, peisaj silvestru cu luminisuri lunare si ascunzisuri negre, strabatut de aparitii angelice, serafice si de naluci demoniace, de cosmar, este unic in poezia noastra si poarta marca personalitatii lirice a lui Emil Borta. In cele din urma poemele din vremea Ardealului vremelnic pierdut prin odiosul dictat de la Viena iau forma unor incomparabile laude:



Va iubesc zi si noapte, mi-esti draga amiaza, Tu, luna, icoana, sfanta mea esti!

    Adorarile mele te urmeaza in exiluri ceresti.



Constiinta ca arta ridica la universalitate contingenta, ca preface infernul tristetilor in paradis, si betia in euforie transcendenta, incendiind din nou astrii morti, o are si in Vineri (1971) scolarul durerii" cum ii place poetului sa se numeasca, actor cu aer de mort sau mim sublim, lovit de Erinii", aspirand, intr-un mister laic", la nemurire. II si vedem, in maretele locuri natale", inviat ca un senior englez din veacul al XVI-lea", pornit in cautarea Gloriamei, ars de cuvinte si prefacut in aratare", in duh supraterestru. Moartea e vazuta inca o data ca o disparitie orfica in cantece, ca o goana nebuna prin noapte si noroi, ca o rapire in padurea cu joimarite o schlemihliana lepadare de umbra, ori o apoteoza ca aceea a regelui Romulus in padurea pe sapte muncele, / sapte coline / ca o Roma silvana" (TransilvaniA).

Emil Borta isi exprima inca o data in Un dor fara satiu (1976), si de data aceasta definitiv, nostalgia intoarcerii la existenta eterna, infinita. Moartea e acum o Doamna cu toporas" de care lumea se fereste ca de foc, baricadindu-se in refugii de beton". Poetul care, vazand-o ca pe o imagine a primaverii, a reinvierii, o canta cu patima, nu e de acord cu cei care nu vad decat toporul si, cuprinsi de spaima animalica, se lasa prada lasitatii. El, stand cu o mana la frunte, se simte ca Dionisie Areopagitul, Denis cel Scurt / saracul martir, / cel de cap scurtat". Spatiul poeziei e din nou o tara a umbrelor cu ciudate fantome. In Zarand e strigatul unui Chezaras Iulie, undeva doarme buimacul de odinioara Dus-Pierde-Vara, la Palermo Balcescu, pe Columna din forul roman dachii, in Apune-Soare umbra de mandru barbat" Petru Cercel la Marasesti divizii de oase". Dar Eminescu? Ce patima a avut el, intreaba poetul pe doctorul fantasmelor". Eminescu se credea Eminescu", raspunde acela, o patima neinduplecata, / mai tare ca otelul si cremenea".

Nimeni n-a cantat in poezie dragostea in felul lui Emil Botta. Detestand femeia ascunsa sub fard, sclava a posetei (regina platitudinii"), poetul ii prefera femeia capabila de traire a emotiei pana la autonimicire (Niob sa fiie!

    manjita de sange"). Poezia face legatura intre pamant si cer, e o zburatoare necunoscuta catre cetatea sacra a tuturor sfintilor, ca Primavara botticelliana, reamintind pe pamant paradisul. Aspiratia catre infinit se conj uga insa cu tintuirea in conditia de Pagliaccio a artistului, claustrat in turnul sau de fildes sub amenintarea timpului implacabil:



Turnul tau de fildes este cel mai frumos de pe Terra!

   

Si acolada si lanturi

Si parca m-a prins cu arcanul

Violetera.

Si canta cuci in odaie.

Aici in coliba, ca intr-o pajiste ca pe o colina.

Si nu am vazut

si nu mi-am dat seama cum brazdatii obraji, obrajii mei de faina, se scurg.

Vai, esti Amurg



Se poate spune ca de la Blaga glasul poeziei romanesti nu a rasunat niciodata mai celest ca la Emil Botta. Proze fantastice cu acelasi fior liric existential in Trantorul (1937).



MIHAI BENIUC



Ceea ce surprinde dintr-o data la MIHAI BENIUC (1907-1988) in Cantece de pierzanie (1938) e caracterul de manifest al versurilor, nazuinta marturisita fara inconjur de a se situa in fruntea tovarasilor de generatie printr-o arta de formula energetica, viguroasa, lapidara, produsa printr-o lovitura de barda in stanca. Noul Moise se anunta totodata, inca de la inceput, Prometeu dornic de a se repezi vultureste in marele incendiu solar, acvila de foc sau sfant Ilie luandu-se de piept cu Dumnezeu si trecand peste noroiul veacului". Aceasta desfasurare de aripi in stil de rapsodie fugoasa, punctata de chiote, este caracteristica poetilor de stepa, unui Esenin, sau de pusta, lui Ady Endre. Instinctul de nomadism se complica printr-o neliniste moderna, rimbaldiana, de vagabondaj. Noutatea mesajului liric al lui Beniuc in 1938 statea insa in mesianism, care de la Octavian Goga nu mai rasunase cu atata putere niciodata. Ca mai toti ardelenii, ca Iosif si Goga, Mihai Beniuc canta de asemeni oboseala de oras, intoarcerea in satul natal, otiul sub tegmine fagi", departe de stridenta sirenelor si latratul motoarelor". Cantece noi (1940), Orasul pierdut (1943) si Poezii (1943) cuprind lirica rezistentei nationale impotriva fascismului, desfasurata in simboluri ascunse. Cele mai multe metafore sunt simboluri ale revolutiei apropiate. Pe pamantul tarii a aparut un crin de culoarea sangelui. Poetul jeleste o garoafa rosie" lasata la Cluj si asteapta rasarirea lotusilor sau inflorirea macilor. El insusi se anunta ca un paun rosu dantuind pe munti cand in zori va canta cocosul, isi ia libertatea de a scrie mai presus de orice risc:



Striviti-ma cu roata-n Balgarad, Fluierul Iancului mi-1 puneti in gura, Prin tarmul vostru-ntelenit de ura Tot am sa-mi tai cu cantecele vad. incununat cu premiul Academiei si recunoscut de Calinescu, care in 1941 il trecuse in Istoria literaturii doar la bibliografie, Beninc devine indata poetul numarul unu al tarii si intr-un deceniu, din 1946 pana in 1956, publica nu mai putin de opt volume de poezii {Un om asteapta rasaritul, Cantec pentru Gheoghe Gheorghiu-Dej, Steaguri, infrunte comunistii, Marul de langa drum, Partidul m-a-nvatat, Trainicie, Azima, Pacala, sluga la primaR), antologandu-se de cinci ori {Poezii alese, 1949; Poezii, 1952; O seama de poeme, 1953; Versuri alese, I-II, 1955; Poezii, 1956). Numai cateva piese se salveaza din aceasta ultima productie, abundenta, prea abundenta, poemul Chivara rosie, de vizibila insa inraurire cotrusiana si argheziana, si Marul de langa drum cu imaginea poetului pom greu de roade din care pot sa se impartaseasca toti, simbol al generozitatii artei. Cu toate ca ideea e reluata, Beniuc voind sa fie si prun din care, muscand, trecatorii sa-i simta si mireasma si dulceata", si piersic, spre a compune dintr-o data atatea opere cate flori infloreste piersicul intr-o singura noapte, lirismul e inca prezent ici si colo, printre gramezi de namol prozastic. Abia in a treia etapa (1957-1963) continand numai sase volume de poezii {Inima batranului Vezuv, Calatori prin constelatii, Cu un ceas mai devreme, Materia si visele, Culorile toamnei si Pe coardele timpuluI) si alte patru antologii {Cele maifrumoasepoezn, 1959; Poezii, 1960; Cantecele inimii, 1960; Poezii, 1962) se pot gasi cateva lucruri relativ noi, precum imaginea poetului arbore prefacut in stalp de poarta:

Sunt arborele vechi, semet, trunchios, Ce martor sta la propria-i taiere Si-si clatina coroana a cadere, Dar inca se mai tine maiestos.

Ultima etapa incepe in 1965 si cuprinde 18 volume de poezii {Cu farurile aprinse, Colti de stanca, Zi de zi, 1965; Alte drumuri, 1967; Mozaic, 1968; Inima-n zale, 1969; Lumini crepusculare, 1970; Etape, Arderi, 1971; Turn de veghe, 1972; Pamant!

    Pamant!

   , 1973; Focuri de toamna, Ramane pururi vatra, 1974; Patrula de noapte, 1975; Tara amintirilor, 1976; Dialog, 1977; Va las cu frunza, 1978, Elegii, 1979; Lupta cu ingerul, 1980) si alte patru culegeri antologice {Poezii, 1966; Poezii. 1938-1968, 1966; Scrieri, I-V, 1972-1974; Poezii, 1976). Sunt multe lucruri frumoase in toate aceste volume iesite anual si alcatuind toate un jurnal de confesiuni, reveniri la marile teme, avanturi si melancolii romantice, alaturi de polemici ascutite, vibratii la toate evenimentele si reflectii mai mult senine, ce-i drept puse cam de-a valma, fara a pastra ceva in sertar. Cate o meditatie precum cea intitulata Un singur dor iese in evidenta cu o aluzie la destinul lui Eminescu:



Ce n-am fost noi? invatatori,

Puscasi mitraliori

Agitatori,

Poeti si multe alte,

Prin rap: adanci, pe culmi inalte,

Am fost, am fost.

Era ca o lavina

Ce-si cauta rost

Cu botul de lumina

Prin ceata deasa.

Ce-mi pasa ca voi muri?" - ziceam si dam-nainte.



Unde esti, tu, vara mea fierbinte?

A fulguit,

Ori numai parul

Mi-a caruntit

Ca primavara marul?

N-as vrea sa mor in orele-nserarii.

Sa nu-mi sapati mormant la tarmul marii

Nici tei sa nu-mi plantati langa mormant.

Stati unde-mi este locul: langa drum,

Pe unde oameni, oameni trec duium

Deasupra-mi coaca-si roada marul sfant.



Asadar Beniuc asaza in centrul creatiei sale ideea ca arta se naste din legatura poetului cu pamantul patriei sale spre a deveni un bun obstesc din Marul de langa drum. O poezie din Ramane pururi vatra reia o tema din Cantece de pierzanie unde autorul se compara, la inceput de cariera, cu marii poeti contemporani. Acum, la sfarsit, el gaseste o noua justificare de a se situa modest, in descendenta lor:



N-am fost in tineretea mea confuz. Acuma-s poate pentru voi mofluz, Ori cum s-ar spune-n sat la noi brancot, Ci totusi nu-s vulcan ce-i stins de tot Au fost naintea mea mai mari ca mine Arghezi, Blaga, Barbu, insa cine? Cu ei nu ma masor si ucenic Al tuturora poate sunt un pic.





Beniuc a facut in genere putina critica, insistand indeosebi asupra poeziei pe care incearca a o pune de acord cu traditia si cu chemarile contemporaneitatii. Din volumele sale de eseuri {Despre poezie, 1953; Poezia noastra, 1956; Mesterul Manole, 1957; Poezia militanta, 1972; Mic tratat radiofonic de poezie, 1972; Un batran catre un tanar carturar, 1973) de retinut indeosebi autobiografia lirica din Drumul poeziei si Apoftegmele care-o insotesc in primul volum de Scrieri din 1972.

A publicat nuvele {Ura personala, 1955) si trei romane {Pe muche de cutit, 1959; Disparitia unui om de rand, 1963, si Explozie inabusita, 1971), travestindu-se pe rand in asistentul universitar Atanasie Mustea, istet, dar fara experienta de partid, intr-un contabil, Avram Protap, om lipsit de ambitii, mort in razboi si reincarnat in zilele noastre intr-un ilustru academician, si intr-un ilegalist Ilarie Pantea, acuzat pe nedrept de crima in timpul razboiului. Teatrul {In valea Cucului, 1959; intoarcerea, 1960) dispune, ca si romanele, de verva, mai putin de observatia morala si miscare scenica. Esential, Mihai Beniuc ramane poet.



MIRON RADU PARASCHIVESCU



Secretar de redactie al revistei Era noua in 1936, MIRON RADU PARASCHIVESCU (1911-1971) s-a facut cunoscut cu Cantice tiganesti (1941), ecou autohtonizat din Romancero gitan de Federico Garcia Lorca, din care transpune fidel numai Nevasta mincinoasa {La casada infieL), Cantic de fata neagra {Romance sonambulO), Cantic de luna {Romance de la luna, luna) si Cantic depoterasi {Romance de la guardia civil espanolA). Paleta spaniola e mai fina si mai sobra, cea romaneasca exceleaza in pitoresc. indragostiti sunt bibilica si bibiloi, gagica si gagiu sau amureaza si fante. Femeia e frumoasa de sa bagi briceagu-n ea, mai ales cand se-mbraca in dantea si umbla piranda-mpudrata, corcorca, stiind sa se poarte indelicat, dar si sa se gimbeasca la altii, vascrisu ei de farfuza, snamie de balcaza. La randul lui, barbatul, barbugiu sau caramangiu, mardeias sau giolar, e om capiu sau candriu, umbla matol, se intoleste ca ginerica, abulese gologani din banga, isi pune intreaga dantura si mucleste pe adversar. Ibovnica e de obicei nestabila, fuge cu rosiorul calare, ca si ibovnicul, de altfel, care-si paraseste mireasa chiar in ziua nuntii pentru o tiganca de tingire. Rica, strasnic cutitar e injunghiat si moare cu barza-n cioc spre bucuria crailor rivali si a tigancilor inselate. Cantic de paj e un Luceafar de satra, despre o fata de tigan ajunsa temporar craiasa apoi intoarsa printre nomazi. Filozofia vietii tiganilor, epicureica, e rezumata in poemul bahic. Trista e viata de mort:

Da eu spun: si rupt in coate insa viu, pe cat se poate.

Alte poezii de Miron Radu Paraschivescu, Laude (1953), cu titlul imprumutat de la Juan Maragall, Declaratia patetica (1960), Versul liber (1960), Tristele (1968) practica o retorica goala, suparatoare. Reportajele in proza {Oameni si asezari, 1938; Paine, pamant si tarani 1943; Balci la Raureni, 1965; Drumuri si raspantii, 1367) sunt, ca si Amintirile postume, neinsemnate.



MARJA BANUS, MAGDA ISANOS in culegerea sa de Scrieri din 1971, MA,RIA BANUS (1914-1999) si-a grupat in primul volum versurile scrise intre 1937 si 1962, dandu-i titlul culegerii de debut din 1937, Tara fetelor. El cuprinde asadar volumele Bucurie (1949), Fiilor mei (1949), Despre pamant (1954), Tie-ti vorbesc, America (1955), La portile raiului (1957) si Torentul (1959) antologate intre 1953 si 1961 de cinci ori. Seria o incheie in 1962 volumul Magnet. Volumul cel mai caracteristic ramane cel dintai, jurnal liric al senzatiilor, infiorarilor, sfielilor si indraznelilor unei tinere fete cu genunchii tremurand in asteptarea barbatului. Cu exceptia culegerii La portile raiului, noua cantare a cantarilor, restul contin poezii de lupta antifascista circumscrise momentului. Poeta a revenit cu un nou ciclu dedicat erosului, Metamorfoze (1963), cu evocari ale anilor de ucenicie in Diamantul (1965), cu sentimentul alienarii de lumea veche in Tocmai ieseam din arena (1967), cu incercarea de a fugi din coclitul eu" in Portretul din Fayum (1970), volume grupate in al doilea volum de Scrieri, sub titlul Absintos. Penultimul volum, Oricine si ceva (1972), e indatorat lui Arghezi si Barbu, dar ultimul, Noiembrie inocentul (1981), reprezinta o revenire nostalgica, sub amenintarea timpului la infiorarile tineretii, la spectacolul sumbru al trecutului. Din alte scrieri (proza jurnalistica, teatrU) remarcabil e jurnalul din 1943-1944 Sub camuflaj (1978). Un volum de publicistica: Himera (1980).

Infirma, inzestrata cu o mare sensibilitate, MAGDA ISANOS (1916-1944) isi contempla cu seninatate destinul tragic in unicul sau volum de Poezii aparut in timpul vietii, cu un an inainte de a muri:

Uneori in diminetile clare, ma uit drept in soare razand

si nu pot crede c-am sa mor in curand: viata mea suna inalt, fara-ntristare.

Aceeasi emotie apare in culegerea postuma Tara luminii (1946), emotie a impacarii cu eternitatea:



Vesnicia va cadea peste mine ca un bloc de-ntuneric. Si atunci am sa va uit paduri, frumoase lunci. Oricat as fi trait de multe vieti, naive bucurii si dimineti, in vremea nesfarsita le voi pierde Leagana-te, codrul meu verde.

Alta culegere postuma, Cantarea mortilor (1945), pare opera altcuiva, posibil a lui Eusebiu Camilar.



CONSTANT TONEGARU



CONSTANT TONEGARU (1919-1952), fiul ofiterului de marina Constantin Tenegaru, poet si el, autorul plachetei Pe apa, evocand Levantul, gradinile cu mandarini ale Jaffei si Beirutului si ulitele Bebecului, prieten al lui Minulescu, practica un exotism factice, visandu-se in Plantatii (1945) cautator de aur in Brazilia, trubadur baltic, inginer intr-o Oaza din Congo, erou al Revolutiei franceze, fondator al ordinului Lancea lui Don Quijote, flibustier prin intermundii, condotier fara spada, boem incorijibil, elegiac volubil in cele mai sincere poezii ale lui, presimtindu-si prematur moartea:

Un inger isi desfrunzeste din aripi albul artic, amintindu-mi cum am fost un apostrof, o virgula pe cer trist, trist, langa trombarina cu coardele sparte, astept sa plec cu o garoafa alba la rever.

Dintr-o obisnuita la el alternanta intre candid si impur se remarca in volumul Steaua Venerii peisajul diafan din Elanii (Catre sfarsitul zilei auzim de o tara / aflata mult in sus ori in jos, / dar de noi este mult in afara. / Umbra hotarul i-a ros") si cel cotropit de vegetatie, inextricabil, din Venus de Willendorf, unde poetul se inchipuie un silvan cu o suta de mii de brice in loc de barba sau cu cate un arici pe fiecare obraz, calarind prin pomi, tepos ca un fruct de la sud, in jurul soldului atins de steatopigie al Venerei aurignaciene. Contrariat in sentimentele sale de Riella, poetul se consola admirand formele bulboase, hotentote, ale figurinei de piatra din Muzeul de istorie naturala de la Viena, datand de la inceputul paleoliticului superior, simbol stravechi si sacru nu al voluptatii, ci al fecunditatii.



MIRCEA ELIADE



Este greu de spus daca vocatia filozofico-stiintifica a nascut pe cea literara la MIRCEA ELIADE (1907-1986), istoric al religiilor de reputatie mondiala, stabilit dupa razboi in strainatate. Fapt e ca prima sa carte, publicata in 1930, pe cand era la studii in India, e un roman, Isabel si apele diavolului. Cu idei din Jurnalul seducatorului de Kierkegaard, Un om sfarsit de Papini si Imoralistul lui Gide, autorul nareaza la persoana intai aventura unui tanar orientalist care-si propune sa turbure si sa modifice destinele celorlalti, pentru a depasi prin traire (cunoasterE) conditia de geniu sterp". Experientele au in vedere pe fiul si cele doua fete ale pastorului Axon din care una accesibila, iar alta, Isabel, rezistenta, ca si pe profesoara esteta, miss Roth. Toate sunt esecuri, deoarece sfarsesc in sexualitate pura, afara de seductia Isabelei care are un rezultat concret, intrucat aceasta, daruindu-se unui soldat cu gandul ca s-a daruit doctorului, naste un copil, conceput de doctor ca si prin partenogeneza (Nu mai sunt sterp, nu mai sunt blestemat, pentru ca o fecioara s-a indurat pentru mine", exclama eL). Daca acest roman era interesant mai mult sub aspectul noutatii conceptiei si a tehnicii (Mircea Eliade e si el un adept al autenticitatii, al extragerii substantei romanului din insemnari intime si intamplari reale, personalE), Maitreyi (1933) e o capodopera, cel mai izbutit roman de dragoste exotic romanesc. Misterul feminin sporeste prin enigma unui suflet dintr-un alt climat, impregnat de poezia panteista, cosmica a lui Rabindranath Tagore (eroina e si ea poeta). Peisajul natural ca si cel spiritual al miticului tinut sunt completate (nu lipsesc paginile despre femeiE) in amplul reportaj India (1934) si in romanul indirect" (un jurnal intiM) Santier (1935), de unde vedem ca miss Roth, adepta a prefacerii vietii in opera de arta, dupa principiile lui D Annunzio, se numea in realitate Stella Kramrisch, Isabel Axon fiind Iris, iar sora ei Verna, Hellen (figureaza nu mai putin profesorul D., Narendra Sen, tatal Maitreyiei in romaN). Lumina ce se stinge (1934), fara legatura cu romanul lui Rudyard Kipling (The Light that FaileD), amesteca realul cu fantasticul. Actiunea se petrece intr-un oras din Italia. Eruditul bibliotecar Cesare salveaza din incendiu pe Melania, secretara slavistului dr. Weinrich care impreuna cu ziaristul Manoil oficiau toti trei un ritual erotic ocult. Cesare, amenintat sa piarda vederea, nu dezvaluie nimic ziaristilor care-1 proclama erou, el insusi intelegand ca adevarata lumina nu vine din ridicarea la rang de mit a unor fapte, cum credea Manoil, adept al unor pretinsi initiati, ci din suprema incordare a mintii, ca si indiferenta la evenimentele din jur. Mai limpezi in solutii sunt alte doua romane cu eroi comuni, intoarcerea din rai (1934) si Huliganii (1935), romane ale mentalitatii tinerei generatii, ale generatiei care se afirma in deceniul IV. Aici, Pavel Anicet, divizat intre doua iubiri, pentru Una si Ghighi, isi regaseste integritatea prin sinucidere. David Dragu e, din contra, abstinent, se reculege, ca Cesare, in studiu. Emilian este pentru lasarea libera a instinctelor, auzind sirena Grivitei da drumul instinctului procreatiei, posedand servitoarea, apoi iese in strada si impusca un politist. Petru Anicet, fratele mai mic al lui Pavel care, impartasind filozofia fiintei catre moarte" a lui Heidegger, a facut saltul in neant, vrea sa-si tina liber spiritul in vederea unei creatii muzicale si se complace in compania unei prostituate, Nora, nesfiindu-se sa primeasca de la ea bani, seduce pe Anisoara, fiica doamnei Lecca, indemnand-o la furt, si provoaca astfel sinuciderea mamei sale, cand lucrurile se afla. Alexandru Piesa a cauzat si el sinuciderea unei fete, se logodeste la intamplare cu alta si rupe apoi brutal legatura. Mitica Gheorghiu, sportiv, respins de actrita Marcela Streinu, ia acelasi tren cu ea spre Paris si o violeaza in cabinetul unui vagon. David Dragu proclama ca singurul debut fertil in viata e experienta huliganica, sa nu crezi decat in tine, in tineretea ta, in biologia ta, daca vrei" El insusi taie legaturile cu familia, pleaca de acasa si nu se intoarce decat cand tatal moare. O fresca mai obiectiva a vietii social-politice romanesti din perioada ante- si postbelica va incerca autorul in Noaptea de sanziene (1970), roman publicat intai in versiune franceza in 1955 sub titlul La Foret interdite, nu fara a da pana la urma naratiei un curs fabulos. Eroul principal, Stefan Viziru, e un Ulysse modern care spera sa se retraga din labirintul lumesc intr-un spatiu privilegiat", in ceea ce el numeste samba, spre a deveni in cele din urma un Fat-Frumos trist, plecat in cautarea Ilenei Cosanzene. Celelalte romane (Domnisoara Cristina 1936; Sarpele, 1937; Nunta in cer, 1930) sunt fantastice, cu exceptia ultimului, confesiune a doi barbati despre marea lor iubire, o femeie, una care voia copii, alta care nu voia, in realitate aceeasi femeie, ce, dupa inevitabila experienta, sterila, optase pentru maternitate, refuzata de artist, consacrat exclusiv creatiei, dragostei fara fruct". Domnisoara Cristina exploateaza epic credinta in strigoi, literatura cu vampiri. Invitat la un conac din campia Dunarii, un pictor e vizitat noaptea de strigoiul sorei gazdei, ucisa in rascoalele de la 1907. Aventura erotica la care e impins de o forta supranaturala si de o atmosfera de vraja, magistral zugravita, eroul o curma tintuind cadavrul cu un tarus in cimitir. In Sarpele avem de-a face cu un vrajitor de serpi, Andronic, barbat simbolizand maxima virtute virila, stapan al sarpelui biblic care ispiteste pe Eva, in roman Dorina. Mai departe, Mircea Eliade publica nuvele fantastice, devenind cel mai important prozator roman al genului. intai Secretul doctorului Honigberger si Nopti la Serampore (1940), pe tema iesirii din timp si spatiu, a cautarii taramului nevazut, Shambala, si al experientelor tantrice, indiene, care permit retrairea efectiva a trecutului (cu 150 de ani in urma). Apoi o culegere de Nuvele (Madrid, 1963) din care, pe aceeasi tema a iesirii din timp, La tiganci, e o capodopera. Un modest profesor de pian nimereste intr-o casa suspecta cu trei gratii de nationalitati diferite. Prins ca intr-o hora de iele, profesorul adoarme si cade intr-un vis. Trezit, se intoarce la eleva sa. dar afla ca aceasta nu mai statea acolo de opt ani. Acasa cineva ii spune ca sotia a plecat in Germania de 12 ani. in casa cu tiganci e indreptat catre o veche prietena de la Charlottenburg unde-si facuse studiile. Era insa doar fan

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.