Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Imaginarul poetic despre Sinteze literare



intregul sistem de imagini artistice, de figuri de-stil integrate in tesatura creatiei formeaza imaginarul artistic/poetic" al operei.

Succesiunea imaginilor artistice ca reflectari ale unor obiecte, peisaje, aspecte ale realitatii surprinse prin cuvant si filtrate prin personalitatea creatorului, coerenta imaginilor, organizarea lor in structura textului determina configuratia imaginarului artistic, fiinta vie a poeziei (in cazul nostrU), ce se constituie sub ochii lectorului. in literatura, totul incepe cu cuvantul, iar aventura poetica este mai intai o aventura a limbajului" (Jean Burgos, Pentru o poetica a imaginaruluI). Poezia este cazul privilegiat al unui limbaj care inceteaza de a spune ceva la nivelul obisnuit, ca sa se rostogoleasca pe el insusi, sa confere realitate unei viziuni interioare. Poeticul depinde de materialitatea referentilor, de nivelul lingvistic, dar este altceva, expresie a unei realitati nicicand traite pana atunci, netrimitand la nimic anume anterior ei insesi si creatoare a unei fiinte de limbaj ce se adauga realitatii si faureste un sens" (J. BurgoS).

Aceasta poetica a imaginii, cu legile ei specifice, distantarea cuvantului poetic de limbajul uzual conduc la ruptura dintre semn si obiect, cand cuvantul (semnuL) este lasat sa traiasca pentru el insusi. Imaginea poetica este si pentru Andre Breton o aparitie fulguranta in alunecarea de la o realitate la alta.

Suita cuvintelor se organizeaza intr-o sintaxa care modeleaza o imagine sau serii de imagini purtatoare de noi realitati ce alcatuiesc imaginarul poetic.

Descifrarea imaginarului artistic va ilustra faptul ca imaginea in literatura este mai mult decat un semn, este un sens in stare nascanda" (G. BachelarD).

Poezia nu reprezinta ceva ce i-ar fi anterior, este ivire concomitenta cu verbul poetic, iesire din timpul profan, cronologic si intrare intr-un timp calitativ diferit, un timp sacru, deci poeticul si miticul se intalnesc in structurile imaginarului (aspecte comentate de Mircea Eliade si Gilbert DuranD).



Din aceasta perspectiva, imaginarul reprezinta organizarea in spatiu a relatiilor eului creator cu provocarile temporalitatii. Modalitatile de structurare dinamica a schemelor sunt cucerirea (umplerea spatiului, dominarea timpului tocmai prin revolta in fata acestuiA), retragerea (replierea, schemele de aparare a fiintei de efectele degradante ale timpuluI), acceptarea deturnata (viclesugul, inserarea in cronologie, acceptarea conditiei temporalE). Aceste scheme motorii, a caror sintaxa este comentata de J. Burgos si de G. Durand (Structuri antropologice ale imaginaruluI), organizeaza imaginile, simbolurile, elementele textului spre un imaginar anume.

Figurile de stil reprezinta procedee specifice stilului artistic (beletristiC) prin care informatia potentiala, sensurile conotative sunt puse in evidenta prin artificii de limbaj. Termen impus de Gerard Genette, sinonim partial cu tropul, figura de stil desemneaza procese de inventie care se abat de la constructiile repetate, comune si uzuale in limba"; faptele de stil sunt abateri expresive, constructii sugestive, cuvinte si structuri gramaticale :nai putin obisnuite in cazul curent" (Gh. Ghita, C. Fierascu , Mic dictionar indrumator in terminologia literara).

Figura de stil se poate realiza prin abateri de la vorbirea uzuala la toate nivelurile limbii: fonetic, morfologic si sintactic, lexical. Figurile pot aparea la nivelul formal al frazei (repetitie, reversiune, anacolut etc.) sau la cel notional (metafora, metonimie, sinecdoca, hiperbola), numite si tropi. intr-un sens restrans, tropul (gr. tropos - intorsatura, rotirE) consta in folosirea cuvintelor cu un sens diferit de sensul lor obisnuit.

B. Tomasevski arata, in Teoria literaturii, ca orice cuvant poate fi fortat sa insemne ceva ce nu contine semnificatia sa potentiala, altfel spus, se poate modifica sensul de baza al cuvintelor". Procedeele de modificare a sensului fundamental al cuvantului se numesc tropi".

Expresivitatea limbajului se obtine la nivelul vocabularului (lexicul poetiC), prin imbinarea cuvintelor in propozitii, in constructii frazeologice (sintaxa poetica), prin selectarea sonora a materialului verbal (eufoniA).

Paul Claudel afirma ca marii scriitori n-au fost facuti ca sa suporte legile grama-ticienilor, ci ca sa si le impuna pe ale lor", iar Paul Valery defineste scriitorul ca agent al abaterilor", fiind vorba de abateri care imbogatesc.

Anumite clasificari insista asupra modificarilor (abateriloR) formale sau de continut:

» Figuri ale modificarilor formale ale termenilor cu functie poetica (epenteza, metateza, apocopA).

» Figuri ale modificarii ordinii cuvintelor (anacolutul, elipsa, silepsa, repetitia, inversiunea, dislocareA).

» Figuri ale modificarii sensului (tropiI).

» Figuri ale modificarii intonatiei, cu scop retoric, interpretativ (invocatia, exclamatia, interogatia retorica, imprecatiA). in retorica moderna se propune o noua clasificare: metaplasme (figuri stilistice de la nivelul cuvantuluI), metataxe (cele de la nivelul frazeI) si metasememe (figuri referitoare la semantica, la continut, la sensul expresieI) sau metalogisme (care afecteaza logica frazeI). Toate acestea se incadreaza conceptului de metabola" - orice fel de schimbare a unui aspect oarecare al limbajului" (Grupul i, Retorica generala).

Clasificarea traditionala urmareste figurile de stil in relatie cu fiecare nivel al limbajului.

Figuri de sunet

Aliteratia este un procedeu artistic care consta in asocierea/repetarea intentionata a unor sunete in scop imitativ sau expresiv, obtinandu-se efecte muzicale deosebite.

Exemple:

1. aliteratie vocalica:

A) in versuri: Argint e pe ape si aur in aer" ;

B) in proza : Hulubii salbatici radeau fantastic, bucurati de lumina noua sau mirati de ararari straine".

(M. Sadoveanu, Creanga de auR)

2. aliteratie consonantica:

A) in versuri: Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie" ;

(M. Eminescu, Scrisoarea III)

B) in proza: Dupa ce se arata pe cerul noptilor luna plina a luminii lui martie, cei doi ucenici asezara la altar facliile de ceara poruncite".

(M. Sadoveanu, Creanga de auR)

» Asezate sub accent ritmic, sunetele isi intensifica expresivitatea.

» in alt gen de contexte decat cel poetic, aliteratiile sunt inadecvate.

» Sugereaza reluarea unor miscari sufletesti, tendinte psihice obsedante (in lirica simbolista - G. Bacovia, I. MinulescU).

Figuri sintactice si de constructie

Antiteza (gr. antithesis = opozitiE) este apropierea a doi termeni opusi pentru a pune mai bine in valoare trasaturile lor.

» Se opun atitudini, fapte, personaje, idei, stari de spirit, sentimente.

» Procedeul a fost cultivat mai ales in literatura romantica, prin antinomiile: real/ ideal, bine/rau, materie/spirit, viata/vis, teluric/astral

Exemple:

Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi si noua toate."

(M. EminescU)

Eu veneam de sus, tu veneai de jos.



Tu soseai din vieti, eu veneam din morti."

(T. ArghezI)

Sa-nveti sa mori cand nu stii sa traiesti Si sa traiesti abia dupa ce mori."

(I. MinulescU)

Poezia eminesciana cultiva procedeul la nivelul compozitiilor poemelor (Scrisorile, Epigonii, LuceafaruL), al conceptelor si trasaturilor (Glossa, Venere si Madona), al viziunii cosmice proiectate intre geneza si eshatologie.

Enumeratia este un procedeu artistic care consta intr-o insiruire de termeni prin care se atrage atentia asupra unor aspecte prezentate.

Exemplu:

C-am avut nuntasi Brazi si paltinasi Preoti, muntii mari, Paseri, lautari, Pasarele mii Si stele faclii."

(MioritA)

» Aceasta forma a insistentei se poate asocia cu alte procedee pentru realizarea hiperbolei:

Si vorba-i e tunet, rasufletul ger, Si barda din stanga-i ajunge la cer, Si voda-i un munte."

(G. Cosbuc, Pasa HassaN)

in flori, in ochi, pe buze ori morminte" (L. BlagA) - enumeratie simbolica Eram asa de obosit de primaveri,/ de trandafiri,/ de tinerete/ si de ras" (L. BlagA) -enumeratie metaforica

» Se observa asocierea enumeratiei cu simboluri, metafore, metonimii, sporind complexitatea enuntului artistic.

Exclamatia retorica - este un enunt brusc, in proza sau in vers, exprimand un sentiment puternic, dezlantuit.

Exemple:

Lumina ce larga e !

    Albastrul ce crud !

    "

(L. BlagA) Oh, plansul talangii cand ploua!

    "

(G. BacoviA)

Exclamatia apare atunci cand renuntam dintr-o data la discursul obisnuit pentru a ne darui elanurilor navalnice ale unui sentiment viu si spontan. Ea se deosebeste de interogatie prin faptul ca nu exprima decat o simpla emotie a inimii, in timp ce interogatia tine mai mult de gandire ()."

(P. Fontanier, Figurile limbajuluI)

Interogatia retorica este o figura de stil care consta in adresarea unei intrebari al carei raspuns este cuprins in ea.

Exemplu:

Voi sunteti urmasii Romei ? Niste rai si niste fameni!

    "

(M. EminescU)

Interogatia este facuta sa exprime uimirea, ciuda, teama, indignarea, durerea, toate miscarile sufletului."

(P. FontanieR)

Invocatia retorica (lat. invocatio = chemarE) este un procedeu artistic care consta in interpelarea unui personaj imaginar, absent cu scopul de a crea iluzia realului.

Exemplu:

Cum nu vii tu, Tepes Doamne, ca punand mana pe ei Sa-i imparti in doua cete : in smintiti si in misei" (M. Eminescu, Scrisoarea III)

» Procedeul a fost folosit mai ales in clasicism, ca element introductiv al operei.

» Invocarea muzei poeziei de catre Vergiliu in Eneida are ca efect intretinerea focului sacru al poeziei. Aceeasi idee este transmisa si de Al. Macedonski in Noapte de mai:

Vestalelor, daca-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze E cerul inca plin de stele, si campul inca plin de roze () Veniti, privighetoarea canta si liliacul e-nflorit." in poezia moderna, procedeul - asociat cu interogatia retorica - accentueaza nota tragica a confesiunii: Tare sunt singur, Doamne, si piezis" (T. ArghezI).

Inversiunea este o figura de constructie care consta in schimbarea (fortareA) topicii obisnuite a cuvintelor in propozitie/fraza/vers cu intentia de a obtine efecte artistice deosebite.

Exemplu:

Peste varfuri trece luna Melancolic cornul suna."

(M. Eminescu, Peste varfurI)

» Uneori, inversiunea dubleaza un alt procedeu artistic :

Trista, dupa un copac pe camp

Sta luna, palida, pustie." .

(G. Bacovia. CrizE)

» Reliefeaza cuvantul/sintagma respectiva.

De fiecare data, cuvantul e altul decat cel obisnuit sau e acelasi cu alta functie."

(C. NoicA)

Refrenul constituie un element de tehnica poetica, reprezentat de un vers/un grup de versuri repetate dupa fiecare strofa pentru efect artistic si pentru latura melodica, pentru accentuarea unei idei.

Exemple:

Veniti, privighetoarea canta si liliacul e-nflorit." (Al. Macedonski, Noapte de maI) Ninge gri."

(G. Bacovia, GrI)

» Are originea in cantecul alternativ al corului din tragediile antice grecesti.

» Refrenul este cultivat de reprezentantii curentului simbolist pentru muzicalitatea, armonia sonora ce traduc incantarea, armonia, plenitudinea fiintei.

» Confera dinamism baladelor populare sau culte, rondelului, altor specii lirice simboliste.

Refrenul asigura caracterul magic al poeziilor, virtutea lor infasuratoare si obsedanta (). Structura unor astfel de poeme este esential muzicala".



(Tudor VianU)

Repetitia - figura de stil care consta in folosirea repetata a unui cuvant, a unei sintagme pentru a accentua o idee, o emotie, o traire.

» in poezie, are rolul de a spori muzicalitatea versurilor, iar in operele epice dinamizeaza discursul.

» Se bazeaza pe repetitii: aliteratia, asonanta, chiasmul, anafora, epifora.

» Refrenul este o categorie speciala ce presupune repetarea, la intervale regulate, a unui vers intreg, a unei propozitii sau fraze.

Exemple:

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!

    "

(V. Alecsandri, IarnA)

Copacii albi, copacii negri

Stau goi in parcul solitar

Decor de doliu funerar Copacii albi, copacii negri."

(G. Bacovia - DecoR)

Figuri semantice

Comparatia (lat. comparat io = asemanarE) este o figura de stil prin care se alatura unui termen (TJ) un altul (T2) in baza unor insusiri comune, reale sau imaginare.

Proprietatile comune ale celor doi termeni se pot referi la forma, marime, culoare, miros, sunet, sentiment etc.

T. ca precum T2



cum Obiect al comparatiei, cu

asemenea o incarcatura semantica

Subiect al comparatiei aidoma neasteptata, cu o mare

pare bogatie de sugestii

Exemplu:

Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare.

(V. AlecsandrI) Pentru sporirea efectului expresiv, comparatia poate fi dublata de inversiune.

» Comparatia hiperbolizanta: Se miscau ingrozitoare ca paduri de lanci si sabii" (M. Eminescu, Scrisoarea III).

» Comparatia metaforica : in limpezi departari aud din pieptul unui turn cum bate ca o inima un clopot" (Lucian Blaga, GorunuL).

Comparatia este forma elementara a imaginatiei vizuale. Ea preceda metafora, adica acea comparatie in care unul dintre termeni lipseste." (T. VianU)

Epitetul este un procedeu artistic care exprima insusiri deosebite ale unor obiecte, fiinte sau actiuni, punandu-le intr-o lumina noua, inedita, asa cum se reflecta in fantezia autorului.

Exemple: determinat T, determinant T,

codri de arama" (substantiV)

somnul lin" (adjectiV)

melancolic cornul suna" (adverB)

Epitetul are o structura binara, avand drept scop sa atraga atentia asupra primului termen sau sa exprime atitudinea afectiva a vorbitorului fata de obiect.

Clasificarea epitetului:

- ornant: fluturi sagalnici si berbanti" (M. EminescU);

- personificator : harnici unde" (izvoarelE);

- metaforic : padure de argint" ;

- oximoronic : bulgari fluizi", Venere, marmura calda" ;

- cromatic: mii de fluturi mici, albastri" (M. EminescU);

- hiperbolic : Gigantica poart-o cupola pe frunte" (G. CosbuC);

- onomatopeic: Ecou-i raspunde cu vocea-i vuinda" (M. EminescU);

" - sinestezic : Primavara/ O pictura parfumata cu vibrari de violet" (G. BacoviA);

- dublu: fata balcaza si lalaie" (I. Creanga);

- triplu : simtea deasupra capului aceeasi lumina alba, incandescenta, orbitoare" ;

- in lant: O viata obscura, demonic-dulce, amoroasa, febrila".

Epitetul este unul din cele mai potrivite procedee de a pune in lumina puterea de observatie si de reprezentare a scriitorului, directia gandirii si a imaginatiei lui, sentimentele si impresiile care il stapanesc." (T. VianU)

» Se exprima, in general, prin adjective sau substantive (precedate de prepozitiI) care pot fi echivalate semantic cu adjectivele (de aur" - auriU).

AĞAdancAğ, AĞvechiAğ, AĞeternAğ sunt epitete caracteristic eminesciene." (T. Vianu, Epitetul eminesciaN)

istoria epitetului este de fapt istoria stilului poetic intr-o forma abreviata" (A. HselonskI)

Metafora este o figura de stil prin care se trece de la semnificatia proprie a unui cuvant sau a unei expresii la o alta, figurata, in virtutea unei comparatii subintelese. Produsul acestei substituiri in expresie prezinta o structura semantica complexa, de adancime.

Metafora este clasata intre figurile de discurs, alcatuite dintr-un singur cuvant si definite ca trop prin asemanare ; ca figura, ea consta dintr-o deplasare, dintr-o extindere a sensului cuvintelor, conexand prin limbaj ceea ce sub aspect material este greu de asociat.

Exemple:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii."

(L. BlagA)

Pe-un picior de plai, Pe-o gura de rai".

{MioritA)

Clasificari: in studiul Geneza metaforei si sensul culturii, L. Blaga deosebeste, dupa criteriul estetic, doua tipuri de metafore :

A) metafora plasticizanta - care completeaza neputinta expresiei directe", avand rolul de a colora exprimarea, de a traduce in concret abstractiile;

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.