Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






DRAMATURGII literaturii romane despre Sinteze literare



Din cei vechi, teatrul nou e inaugurat si reprezentat doar de Camil Petrescu in parte de G. Calinescu care nu reuseste sa-si joace nici macar Sun. Abia mai tarziu un poet, Marin Sorescu, si un prozator, Dumitru Radu Popescu vor izbuti sa cucereasca scena.



Si AUREL BARANGA (1913-1979) cel mai jucat dramaturg al epocii, si-a inceput activitatea literara cu poezii (Poeme in abis, 1933) in cadrul avangardei. A revenit in 1946 cu Marea furtuna si, in 1948, cu Vocea Americii, si abia in 1968 cu o culegere de Poezii, nu stim in ce masura anterioare acestei date. O culegere intitulata Alge (1975) cu versuri din revista omonima si prima placheta si un volum de Fabule (1977) incheie cariera de poet. Alta indeletnicire e cea de ziarist, memorialist si prozator satiric (Ninge peste Ucraina, 1945; Pamflete 1952; Tipuri si tertipuri, 197 1; Teze si paranteze, 1974; Satirice, 1977; Jurnal de atelier, 1978). Din bogata activitate de dramaturg, autorul si-a retinut in editia definitiva in trei volume, din 1971, numai patru drame (Iarba rea, 1949 ; Recolta de aur, 1953; Anii negri, 1951, in colaborare cu N. Moraru; Arcul de triumf, 1954) si zece comedii (Bulevardul impacarii, 1950; Mielul turbat, 1954; Reteta fericirii, 1957; Siciliana, 1961; Adam si Eva, 1961; Fii cuminte, Cristoforl, 1963; Sfantul Mitica Blajinul, 1965; Opinia publica, 1967; Travesti, 1969; Interesul general, 1971). Timpul a ros in intregime dramele, cat si o mare parte din comedii, la vremea lor de succes, precum Mielul turbat si Sfantul Mitica Blajinul, in care o speta de bourru bienfaisant intra in conflict cu birocratia. Mai consistente sunt Opinia publica, satira a oportunismului gazetarilor, si Travesti, o demonstratie ca exista o lume a iluziilor: teatrul, si o lume a concretului: viata. Si ca cea mai mare eroare pe care o poate savarsi omul e sa le amestece si sa le confunde." Replicile sunt spirituale. Chitlaru vrea stiri de pe teren, nu confectionate in birou. Chitlaru: Cu ce te ocupi Dumitras? Dumitras: Pagina de umor. Chitlaru: Te duci la morga. Dumitras: Unde? Chitlaru: Cum ai auzit: la morga. Afla de ce se sinucid - se mai intampla si asemenea fapte -, cum s-a petrecut accidentul. Nu vreau reportaj senzational, vreau amanuntul viu, lucid si exact. Dumitras: Unde vine morga? Chitlaru: Te arunci in fata primului troleibuz si afli" Directoarea teatrului pedepseste pe un venerabil actor cu multe absente nemotivate, cerand sa i se publice ferparul: Fanache: Si daca avem ghinion si n-a murit? Alexandra: il omor eu!

    II pun sa plateasca anuntul, si 1 tai de la prima!

   " O invitatie din Satirice: Dramaturgi, scrieti aforisme, fie si banale. Intr-un veac intoxicat de prolixitate, e un salutar exercitiu de laconism".





Foarte jucat si productiv e HORIA LOVINESCU (1917-1983) care a debutat in 1954 cu Lumina de la Ulmi. L-a facut cunoscut Citadela sfaramata (1955), cu analiza prabusirii modului de viata burghez in conditiile de dupa razboi, continuata in Surorile Boga (1959), replica optimista la Trei surori de Cehov. Optiunea pentru actiunile puse in serviciul oamenilor si cultul valorilor morale se vede si in Febre (1962), unde un medic nu izbuteste, lucrand in delta, sa-si salveze sotia infidela. Din cele sase piese intr-un act {Oaspetii din faptul serii, 1955; Elena, 1956; O intamplare, 1958; Si pe strada noastra 1959; Revederea, 1962; Adolescentul, 1965), interesanta e O intamplare, unde un estropiat (cocosaT) isi vinde fratele din rezistenta, cautand in dragoste o compensatie. O directie a teatrului lui Horia Lovinescu are atingeri cu expresionismul si absurdul, incepand cu Hanul de la rascruce (1957), parabola despre solidaritatea umana. in Jocul vietii si al mortii in desertul de cenusa (1968) se demonstreaza ca viata este un amestec de inocenta si revolta, Cain fiind un complement necesar al lui Abel. Si eu am fost in Arcadia (1971) e o parabola pe tema cautarii eternului feminin care, dupa expresia lui Goethe, ne inalta, iar Paradisul (1974), o parabola despre lumea absurda, dezumanizata, a sistemelor totalitare ale marilor pontifi". Omul care si-a pierdut omenia (1957) si Moartea unui artist (1965) sunt doua piese inspirate de mitul Mesterului Manole. In prima, Manole se singularizeaza in cea de-a doua, isi sacrifica fiinta, eliberandu-se totusi de angoasa mortii prin incorporarea ei intr-un grup statuar terifiant (Acum, frica asta nu mai e in mine, ci colo, pe soclu, desuchiata si nerusinata"). Dupa o piesa istorica tratand despre arta guvernarii {Petru Rares, 1967) si o farsa politista in genul Who s Afraid ofVirginia Wolfde Albee {O casa onorabila, 1967), Horia Lovinescu a revenit la problematica initiala, aparand valorile morale si demnitatea umana in Omul care (1972) si Ultima cursa (1974), pe tema conflictelor dintre generatii. O culegere de Teatru in doua volume in 1973 si alta in 1978.



Cel mai prolific autor de teatru e PAUL EVERAC (n. 1924). A debutat in 1958 cu Poarta, pe ideea prabusirii zidului dintre saraci si bogati la sate. Tema din Explozie intarziata (1959) o formeaza modificarea raporturilor intime in noile relatii sociale. Munca in colectiv intr-un combinat siderurgic face posibila si comunicarea dintre suflete in viata din apartamentele unui bloc {Ferestre deschise, 1960). Conflictul ivit intre viata de familie si cea de pe un santier (la BicaZ) este rezolvat in momentul cand amandurora li se acorda importanta egala {Ochiul albastru, 1961). Subiectele se repeta in Costache si viata interioara (1962), Omul de langa tine, Himera (1963), Stafeta nevazuta (1964), unde muncitorii dintr-o fabrica noua se considera toti angajati intr-o cursa lunga: unica in istorie", Simple coincidente {1964) si vreo patruzeci de piese intr-un act {Cantec din fluier, Masina de calculat, 1963; O intalnire neobisnuita, 1964; Tezaurul, 1965; Iancu la Halmagiu, 1966; Si la stanga trei ciocane, Vizita la Malu, 1967, Cateva palme false, 1968, Autograful 1972; Discurs despre o floarE). Oarecare innoiri se observa in Patimi (1967), Subsolul, Camera de alaturi (1970), Ape si oglinzi (1972) Un fluture pe lampa (1972), satira a iluziilor celor care-si parasesc tara. Viata e ca un vagon? (1973), parodie, Zestrea (1973), Cititorul de contor {1913), Acord {1976), despre sensul libertatii, A cincea lebada (1978), Unpaharcu sifon (1979). In Contrapuncte se interpreteaza in spirit modem un mit antic {Ifigenia in TauriS), unul folcloric {Ana, sotia mesterului ManolE) si unul istoric {Urmepe zapada, in legatura cu prinderea lui Horia si CloscA). Avem a face cu ceea ce autorul numeste Treipiese-eseu (1973). Bine conduse scenic, piesele conving mai putin sub aspectul adevarului psihologic si tipologic. Everac este si un interesant eseist, prozator si jurnalist {Reflectii despre inteligenta, 1967; Don Juan din Gradina Icoanei, 1968; Dialoguri contemporane, 1971; Incofro merge teatrul romanesc? 1975; Sedinta balerinelor, 1978). O culegere de Teatru in 1975. Volumul Viata lumii contine piesele istorice Constantinestii (1973) din vremea lui Brancoveanu, Betia sfanta (1979) din timpul Cruciadelor, Drumuri si rascruci (1980) cu Miron sl Velicico Costin si Solul (personaje: Borbath-Andrei Dionisie, principele Barcasi Acatiu etc.)



TEODOR MAZILU (1930-1980) s-a facut cunoscut intai ca prozator satiric si umoristic fara suficienta gravitate, nu mai putin original {Insectar de buzunar, 1956; Galeria palavragiilor, 1957; O plimbare cu barca, 1964; Vara pe veranda, 1966; Proza satirica, culegere, 1969; inmormantarea pe teren accidentat, 1973; Iubiri contemporane, 197 5; Elegia la pomana porcului, 1976; Doamna Voltaire, 1979; Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni, 1980). Veselia sau ironia apar si in romane, natural, precare sub aspect epic si tipologic (Bariera, 1959; Aceste zile si aceste nopti, 1962; O singura noapte eterna, intr-o casa straina, 1975). Li se adauga volume de foileitonistica (Painea la loc fix, Ipocrizia disperarii, Fotbalul n-a fost creat de diavol, 1972; Este corida o lupta cu moartea?., 1973) si o culegere de poezii, Cantece de alchimist (1972). Opera dramatica si-a adunat-o in volumul Teatru din 1971, cea mai veche piesa, Prostii sub clar de luna, datand din 1962. Serioasa e doar Tandrete si abjectie (O sarbatoare princiara) din 1968, cu subiect medieval. Procedeul cel mai des utilizat este demistificarea. Prostii nu sunt imbecili, ci inselatori carora escrocheria nu le mai merge, la fel cu Acesti nebuni fatarnici din comedia omonima (personaje ca in teatrul expresionist: Sublimul in caz de forta majora, Barbatul cu capu-n nori, Licheaua intarziata, o femeie care distruge moralul barbatilor", alta care-1 reface"). in Don Juan moare ca toti ceilalti, eroul, inchis, protesteaza: De ce m-ati facut mit? De ce nu m-ati lasat in pace?", iar in Treziti-va in fiecare dimineata!

   , Maximilian se revolta impotriva caracterului: De fapt, caracterul are nevoie de mine, nu eu de el Am sa-mi ucid caracterul!

    Daca nu-1 ucid eu, ma ucide el" Inundatia e o sarja a relativitatii idealului in arta, Frumos e in septembrie la Venetia ilustreaza ideea ca realitatea e frumoasa numai prin ce punem noi in ea. Prea facile sunt Aventurile unui barbat extrem de serios (Somnoroasa aventura), Palaria pe noptiera (parabola pirandelliana), impaiati-va iubitii!

    si Cine pe cine manuieste. Alte piese: Mobilasi durere, Cinci romane de amor.





Tot ca prozator, umorist si ironist, mai inventiv decat Mazilu, s-a afirmat intai ION BA,IESU (1933-1992), maestru in parodierea vorbirii curente, familiare, chiar creator de tipuri precum Tanta si Costel, impingand comicul pana la absurd (Necazuri si bucurii, 1956; Cei din urma, 1959; Noaptea cu dragoste, 1962; Oameni cu simtul umorului, 1964; Sufereau impreuna, 1965; Iubirea este un lucru foarte mare, 1967; Umor, culegere selectiva, 1970; Fotbalul e un joc de barbati, 1971; La iarba albastra, 1973; Pompierul si opera, 1976; Dragoste bolnava, 1980, Umorul la domiciliu, 1981) In teatru, Ion Baiesu a debutat prin 1965 cu piesa Nu lasa destinul singur, careia i-a urmat Ariciul de la dopul perfect (1967). Culegerile ulterioare de Teatru, trei la numar, din 1970, 1974 si 1979 contin drame (Vinovatul, un act; Iertarea, 1968, trei acte, dupa nuvela Acceleratorul din volumul Sufereau impreuna; Jocul, 1977, Chitimia, in doua partI) si comedii; Dresoarea de fantome, un act dupa filmul lui Rene Clair din 1936 The Gest Goes, in cautarea sensului pierdut, un act (un boxer, o fecioara, un infirm si un spion cer lamuriri lui Aldesus care exista doar in imaginatia loR), Cine sapa groapa altuia, un act, dezvoltare a unui proverb tratat si in proza, Escrocii in aer liber, parodie comica, si Presul, dezvoltare a schitei omonime, numita intai Veciniada. Pamfil, vicepresedinte al comitetului unui bloc, e furios ca cineva se sterge pe presul din fata usii lui. Vrea sa se razbune si cheama un avocat si un fotograf ca sa identifice pe contravenient. Banuiala cade pe un student la care intra Ana, studenta, fiica femeii de serviciu. Studentul e crezut falsificator de bani, in realitate el are ideea inventarii unei masini de cules sunetele acumulate in atmosfera si e felicitat de Institutul pentru cercetarea viitorului. Comedia se bazeaza pe ironizarea aspiratiilor de castig, fie si ilicit, ale tuturor, pe un dialog de replici alerte {Fotograful: Filofteio, ti-a pus dumnezeu mana-n cap. Asta ia Premiul Nobel in dolari. Filofteia, mama Anei: Sa-1 ia si-n dolari, numa sa-1 iA). Pamfil reapare in conflict cu vecinul Zisu, fiindca o femeie de serviciu le-a schimbat presurile in Crima pe palier, iar Tanta si Costel in comedia Ciudatul rol al intamplarii. Boul si viteii prezinta situatia fiilor ingrati care nu numai nu sunt incomodati de tatal lor, dar li se fac daruri si sunt anuntati ca dispun de un CEC pentru inmormantarea lui, Gargarita, comedia unui sef de retea de cooperative mestesugaresti, Gramescu care mituieste pe controlori, are un copil cu secretara pe care totusi o schimba cu alta face pe nasul" si, cu toate acestea, descoperit, se sinucide, fiindca zice el nu suport suferinta fizica, constrangerea, umezeala, frigul, mizeria, vulgaritatea, umilinta din inchisoare, mai pe scurt, fiindca toti murim la fel" singuri si nefericiti."



Din piesele lui DAN TA,RCHILA, (n. 1923) nu se pot retine decat Io, Mrcea voievod (1966) si Zidarul: Unsprezece variatiuni dramatice pe tema legendei Mesterul Manole (1981). O culegere de Teatru in 1972. Prea usoare sunt piesele lui GHEORGHE VLAD (1927-1992), Comedie cu olteni sau Cand aud cucul cantand, 1968, Nu va jucati cu oltencele sau O dimineata de pomina (1972) sau Cu oltencele nu-i de glumit, O culegere de piese intr-un act in 1978 si alta intitulata Comedii cu olteni (1980).

O mentiune merita VALERJU ANANIA (n. 1921), autor de poeme dramatice (Poeme cu masti, 1972) resuscitand miturile nationale, folclorice si istorice (Miorita, 1966, cu o predoslovie de Tudor Arghezi; Mesterul Manole, 1968; Du-te vreme, vino vreme!

   , 1969, dupa basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte; Steaua zimbrului, 1971, tratand mitul etiologic al stemei MoldoveI). Greul pamantului, mit valah in devenire", incheie pentalogia mitului romanesc. in Miorita, eroii sunt Moldan, Lavru si Vrancu, in Mesterul Manole nu apare Ana, ci Simina, si un pictor Safirian, elev al lui Leonardo da Vinci, in Du-te vreme, vino vreme!

    Fulger, vraciul Fartat si Fat-Frumos, in Steaua Zimbrului, Dragos, Bogdan si Costea, in Greul pamantului Ionita Asan cu fratii si verii sai. Dramaturgul a publicat poezii (Geneze, 1971; Istorii agrippine, File de acatist 1976) si un roman exotic, Strainii din Kipuka (1979).



O mare valva a starnit la reprezentare in 1965 si mai tarziu pseudocomedia ECATERTNEI OPROIU, Nu sunt turnul Eijfel, parabola pop-romantica in scene scurte de flash-back, gaguri optice si acustice, replici scanteietoare si aiuritoare. Scriitoarea, specializata in publicistica cinematografica si eseistica feminina (Un idol pentru fiecare, 1970; 3X8 plus infinitul. Dialoguri despre conditia femeiI), a revenit cu acelasi succes in falsa comedie Interviu, in 1976. ION. D. SARBU (19191989) scrie parabole pledand pentru buna convietuire cu cei de alta nationalitate (La o piatra de hotar, 1967), emanciparea minerilor (Frunze care ard, 1968), conservarea spetei umane in era atomica (Arca bunei sperante, 1970), a valorilor lumii rurale (Simion cel drept, 1981), Piese mai putin semnificative: Sambata amagirilor, 1972; A doua fata a medaliei, Amurgul acela violet, 1973; Pragul albastru, 197f4; Iarna lupului cenusiu, 1977; Covor oltenesc, 1979. Proze: Povestiri petrilene, De ce plange mama, 1973; Soarecele B si alte povestiri (povestirea titulara, din 1966).

Un dramaturg promitator, in formare, este ION COJA (n. 1942), in piese de genul absurd {Balmes-Talmes, Adio Julieta, adio!

   ., Jucatorul de table, 1971, si Credinta, 1980). Maniera absurdului apare in romanul politist Carnaval la Constanta (1978). Ibsen, O Neill, expresionismul si absurdul caracterizeaza si teatrul lui EUGEN LUMEZI ANU (1937-1990) din Musafiri pe viata (1971), Tatal nostru uneori (1976), Capcana de nichel (1979) si Petreceri duminicale (1980), autor care a debutat cu nuvele {Mersul ciudat al lucrurilor, 1968; Ultima zi optimista, 1971).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.