Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


loading...


Sinteze literare





Despre Sinteze literare

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare


Literatura romana in limba latina
Literatura populara - parte integranta a literaturii romane
Miorita - balada populara - Tema baladei Miorita
Umanismul romanesc - plan de idei
Iluminismul - curent national si european si Scoala Ardeleana
Clasicismul
Romantismul - Trasaturi romantismului
Realismul
Contributia scriitorilor romani la dezvoltarea realismului
Momentul 1848 - etapa a revolutiei burghezo - democrate
Simbolismul - Istoricul si reprezentantii in literatura universala
Stefan cel Mare si Sfant - reprezentant al constiintei nationale
Expresionismul
Orientari, tendinte, coordonate si realizari in poezia romaneasca contemporana
Ideea de specific national in literatura romana
Folclorul si literatura romana din perioada romantica
Cucerirea independentei nationale in evocarea literara
Ecouri ale lui Sainte-Beuve in literatura romana
Revista Romana (1861 1863)
Atheneul roman (1866 1869)
Albina Pindului (1868 1871 ; 1875 1876)
Literatura si arta romana
Floare-albastra (1898 1899)
Pagini literare (1899 1900)
Reviste satirice din secolul al XIX-lea
Text si comunicare
Curente literare. Abordari teoretice
Clasicismul sinteza
Romantismul sinteza
Realismul sinteza
Parnasianismul
Simbolismul
Expresionismul sinteza
Traditionalismul
Modernismul si avangardismul
Neomodernismul
Postmodernismul
Poezia
Poezia epica
Elemente de compozitie in textul poetic
Nivelurile textului literar. Repere si concepte pentru analiza stilistica
Limbajul si expresivitatea textului poetic
Imaginarul poetic
Poezia pasoptista - prezentare generala
Prelungiri ale clasicismului si romantismului in literatura romana
Genul epic - Opera epica. Abordari teoretice
Basmul cult - Specii narative
Povestirea - specii narative
Nuvela - specii narative (Nuvela istorica, Nuvela fantastica, psihologica)
Romanul - specie narativa
Structura textului narativ
Relatiile temporale si spatiale in naratiune - Constructia subiectului si a discursului narativ (subiectul, tema, actiunea, finalul)
Limbajul prozei narative (Modalitati ale nararii)
Opera dramatica. Abordari teoretice
Specii dramatice - Tragedia, Comedia
Structurarea textului dramatic, Personajul dramatic si Genul dramatic
Dacia literara - manifest al romantismului romanesc
Junimea si junimismul - modele axiologice in dezvoltarea literaturii
G. Ibraileanu - deschideri spre o critica totala
Literatura romana SECOLELE XIV-XVIII (1380-1779)
Literatura romana - EPOCA DE TRANZITIE PREMODERNA, (1780-1829)
Literatura romana INTRE CLASICISM SI ROMANTISM (1830-1862)
CANTA,RETII RUINELOR
EPOCA MARILOR CLASICI (1863-1892)
Literatura romana - SFARSIT SI INCEPUT DE SECOL (1893-1918)
Literatura romana - INTRE CLASICISM SI NATURALISM
CRITICI SI ISTORICI LITERARI
NATURALISTII UMANITARI
POETI, PROZATORI, DRAMATURGI
REVIRIMENTUL ROMANTISMULUI
REALISMUL DEMOCRATIC
SIMBOLISTII literaturii romane - simbolismul
Literatura romana in EPOCA DINTRE CELE DOUA, RA,ZBOAIE (1919-1947)
MODERNIZAREA TRADITIEI in literatura romana
SINCRONISM SI DIFERENTIERE in literatura romana
RESUSCITAREA SPIRITULUI ETNIC in literatura romana
Literatura romana - SUB SEMNUL AVANGARDEI
DE LA PARNASIANISM LA MANIERISM in literatura romana
LITERATURA DOCUMENTARA, BOEMA, POPULARA
ORIENTA,RI NOI DUPA, 1930 in literatura romana
GENERATIA POSTBELICA, (1948-1981) in literatura romana
Marii poeti ai literaturii romane
PROZATORII literaturii romane
DRAMATURGII literaturii romane
CRITICII literaturii romane
Istoria criticii literare
Critica literara de la inceputul Renasterii pina la jumatatea secolului al XVIII-lea
Neoclasicismul si noile tendinte ale epocii criticii literare
Atitudini ludice in miscarea de avangarda
Nonconformismul spectacular: D. Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru
CE STIM Sl CE NU STIM DESPRE ROMANUL DE AZI
CALITATILE GENERALE ALE STILULUI
Stilul beletristic, stiintific, administrativ
FANTASTICUL IN PROZA CONTEMPORANA,
LITERATURA POPULARA,
LIRICA RELIGIOASA, - PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITA,
INCEPUTURILE POEZIEI ROMANESTI
DACIA LITERARA,
LITERATURA PASOPTISTA, (Literatura romana cuprinsa intre anii 1830-1860)
JUNIMEA Si CONVORBIRI LITERARE
SIMBOLISMUL - (Curent literar) - Trasaturile simbolismului
MODERNISMUL - curent literar
TRADITIONALISM
AVANGARDISMUL - CURENT LITERAR
NEOMODERNISMUL - CURENT LITERAR
STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII ROMANE
MARII CRONICARI
ROMANUL PANA, LA AL DOILEA RA,ZBOI MONDIAL
Inceputurile poeziei romanesti
Poezia pasoptista
EPOCA MARILOR CLASICI AI LITERATURII ROMANE JUNIMEA Sl CONVORBIRI LITERARE
IN CONTRA DIRECTIEI DE ASTA,ZI IN CULTURA ROMANA, (1868)
POETI SI CRITICI (1886)
DIRECTIA NOUA, IN POEZIA SI PROZA ROMANEASCA, (1872)
PUBLICISTICA - INVATAMANTUL CLASIC
TEORIA STATULUI NATURAL SI A CELUI ARTIFICIAL
LITERATURA ROMANA LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA
FARMECUL SCRIERILOR VECHI
CLASICII
LITERATURA ROMANA, DUPA, AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
Convorbiri literare
Literatorul
PERSPECTIVE NOI. PUBLICATII, TENDINTE - Teoria dezvoltarii organice
Curierul literar. Samanatorul
Junimea literara - Publicatii in spiritul Samanatorului
Ramuri. Revista noastra
O fractiune: Cumpana
Samanatorismul, curent de rezistenta
Lupta pentru limba romaneasca
Subordonarea esteticului
PRIORITATEA IDEALULUI UMANITAR
Formula specificului national: Viata romaneasca
POPORANISMUL DISOCIERI
Poporanismul, subiect polemic
LITERATURA IN TRANSILVANIA
PERSPECTIVE MODERNE. PUBLICATII
Initiative minulesciene : Revista celorlalti, Insula
Viata sociala
Reviste iesene
Simbolismul romanesc
Adversari. Alte reactiuni ale simbolismului
PUBLICATII CU PROFIL VARIAT - Diversificarea substratului conservator
Revista idealista
Convorbiri critice
O anexa a Convorbirilor critice : Falanga
Flacara
ORIENTA,RI LITERARE IN PRESA SOCIALISTA
Forme contradictorii ale evolutiei poeziei
TRADITIONALISTI SA,MA,NA,TORISTI, ORIZONTURI RURALE
POEZIA IDEALULI NATIONAL SOCIAL
POEZIA DESTINULUI UMAN
LIRICA SOCIALA, MILITANTI
DECORATIVI, NARATORI
TRUBADURI SI IRONISTI in literatura romana
UMOR SI TRISTETE in literatura romana
POETI DE TRANZITIE. NELINISTITI. INSTINCTUL MIGRATIEI
POETI DE TRANZITIE. FANTEZISTI. ELEGIACI
TENDINTE NOVATOARE. SIMBOLISTI TRAGICI
SIMBOLISMUL TRUBADURESC. MINULESCIENI
ALTE MODALITA,TI SIMBOLISTE. VIATA NOUA
TANGENTE SIMBOLISTE
PRIORITATEA PROZEI SCURTE
TENTATIA NATURII. PARODIE SI UMOR
REALITATE SI FABULOS. SONDAREA FONDULUI ETIC
Orizontul prozei scurte
PERSPECTIVE RURALE. SA,MA,NA,TORISTI SI POPORANISTI
OBSERVATORI AI PROVINCIEI. CLASICI. UMORISTI
CLASICISM SI FORMULE NOI
Publicatii teatrale
FILONUL ISTORIC, FOLCLORIC, MITOLOGIC
COMEDIA TRAGICA,. FILONUL COMIC
STADIUL LUPTEI DE IDEI
FORMULA CRITICII CU TENDINTE NATIONALE SI ETICE
FORMULA CRITICII COMPLETE
Critica aplicata. Istoricul literar
FORMULA AUTONOMIEI ESTETICULUI
Limba si limbajul; aspectele, stilurile si nivelurile limbii
Limba romana si procesul formarii ei
Evolutia limbii noastre nationale
Limba romana literara
LITERATURA POPULARA, - PARTE INTEGRANTA, A LITERATURII NATIONALE
Creatii populare epice: balada si basmul - Miorita
MARII CRONICARI AI SECOLULUI AL XVII-LEA SI AI INCEPUTULUI SECOLULUI AL XVIII-LEA; CONTRIBUTIA LOR LA DEZVOLTAREA CULTURII, A LIMBII SI A LITERATURII ROMANE
ILUMINISMUL ROMANESC
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA SI DEZVOLTAREA LITERATURII ROMANE
DIRECTII SI TENDINTE ALE PROZEI DIN A DOUA JUMA,TATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
LITERATURA ROMANA, - AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
EVOLUTIA ROMANULUI IN LITERATURA ROMANA,
PATRU VARFURI DE LANCE ALE DRAMATURGIEI NOASTRE
ISTORICI, CRITICI, ESTETICIENI SI TEORETICIENI AI LITERATURII
Textul. Aspecte generale
Romanul - Evolutie si tipologie
Poezia - Notiuni introductive. Acceptii ale termenului. Evolutia genului
Romantismul - Notiuni introductive
Simbolismul - Notiuni introductive
Deschiderile simbolismului catre modernism
Traditionalismul in perioada interbelica - Ion Pillat
Lirica moderna in perioada interbelica - Tudor Arghezi
Postmodemismul
Dramaturgia - Notiuni introductive
Dacia literara - Epoci si ideologii literare
Traditionalismul si modernismul in prima jumatate a secolului XX
SCOALA ARDELEANA - MARI SCRIITORI
O MONOGRAFIE DESPRE IPOTESTI
VIATA ROMANEASCA,, 90 DE ANI DE LA INTEMEIERE
MONOGRAFIA REVISTEI RAMURI
PENULTIMUL VOLUM DIN EDITIA PILLAT
DRAMATURGIA ROMANEASCA, IN INTERVIURI
DIMENSIUNI ALE PROZEI SCURTE BASARABENE CONTEMPORANE
FENOMENUL BASARABEAN
THOMAS MANN SI ROMANIA
JURNALUL REGINEI MARIA
AMINTIRI DE DEMULT
MEMORIALISTI SI EPISTOLIERI O EVOCARE TULBURA,TOARE
O VECHE FAMILIE BOIEREASCA,
CANTACUZINII
VECHIUL BUCURESTI
CONTENCIOSUL AROMANILOR
DESPRE IMAGINEA ROMANILOR IN SPATIUL GERMANIC
O EDITIE CATASTROFALA,
DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE
O MONOGRAFIE DESPRE GUVERNAREA RA,DESCU
UN STUDIU DESPRE PROLETCULTISM
Polemici literare, pedagogice, politice, filozofice
Cunoastere si receptare estetico-poetica
Motiv, tema, idei in opera literara
Motivul Zburatorului la Ion Heliade Radulescu, Minai Eminescu, Tudor Arghezi, Dumitru Matcovschi
Consideratii teoretice despre fantastic
Despre revelatia iubirii si a pacii divine - N. STEINHARDT
Trecutul unei iluzii: Noul val al anilor 80
Secvente ante-decembriste
Ce lipseste literaturii sf actuale
Ce asteptam, in definitiv, de la science-fiction?
Literatura sf, azi (Ancheta ORIZONT)
Repere in evolutia sf-ului romanesc postbelic
Timpul este umbra noastra (Interviu)
Literatura sf si economia de piata
SF-ul romanesc: ce este, ce-ar putea fi
Anticipatia romaneasca in perspectiva istoriei literare
Alegorie si metafictiune: o dubla dedublare
Tiganiada in stil american
Eterna si pitoreasca Romanie
Science-fiction adevarat
ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE - idei fundamentale -
NOTIUNI DE LINGVISTICA, GENERALA, - Comunicarea prin limbaj
CLASIFICAREA LITERATURII FOLCLORICE
ISTORIA IEROGLIFICA, REPERE PENTRU COMENTARIUL LITERAR
SCOALA ARDELEANA, EXPRESIE A ILUMINISMULUI ROMANESC - REPERE PENTRU O LUCRARE DE SINTEZA,
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA CULTURII SI LITERATURII ROMANE








SF-ul romanesc: ce este, ce-ar putea fi despre Sinteze literare








Nimic din ceea ce este nu este numai ce este, este si ceea ce devine, ceea ce va fi (efectiV), ori numai ceea ce ar putea fi (virtuaL): disociere necesara, intrucat intre virtual si efectiv, intre ideal si real tranzitia nu e neaparat garantata, nu e automata, nu vine numai de la sine, ci si de la constiinta de sine.

Are sf-ul romanesc, la ora de fata, aceasta constiinta de sine? Are, la noi, aceasta "literatura a secolului XX" perspectiva de a fi ceea ce poate fi la sfarsitul acestui secol, la sfarsitul de mileniu de care nu ne mai desparte nici macar un deceniu?

Punand, pentru inceput, problema in termenii sociologiei literaturii, se poate constata ca exista in Romania, in perioada postbelica, o "populatie de scriitori" sf ce se ridica in jurul cifrei de 60, "populatie de scriitori" a carei "piramida a varstelor" s~ ar configura grafic mai degraba sub forma unei clepsidre: Ia o extrema - "generatia varstnica" (in jur de 20 de scriitori, nascuti in anii 20 si la inceputul anilor 30); la cealalta extrema - "noul val" intrat in arena in anii 80 (peste 30 de scriitori, nascuti in anii 50 si la inceputul anilor 60); in fine, "gatul clepsidrei" revine "generatiei de mijloc", mult mai putin numeroasa (sub 10 scriitori, nascuti la sfarsitul anilor 30 si inceputul anilor 40).

Cum e si firesc, exista intre toti acesti numerosi scriitori diferente individuale, de temperament artistic si de timbru personal al vocii fiecaruia. Exista, la fel de firesc, si diferente de grup, de generatie. Modelati mental, psihologic, dar mai ales ideologic, in sumbrii ani ai proletcultismului si ai "realismului socialist" (firma schimbata pe parcurs in "umanismul socialist"), cei mai multi dintre scriitorii apartinand "generatiei varstnice" s-au amagit singuri si s-au lasat amagiti, simtindu-se bine sub faldurile majestuoase ale unor "idealuri marete" (umanism, meliorism, optimism, "incredere in viitor", "dragoste de viata" etC), complacandu-se, mai ales, sa intoneze in cor "mesajul generos" al unui comod si calp "umanism", demagogic si cinic exaltat de un inuman regim totalitar, pentru care, nu-i asa?, omul era "cel mai pretios capital". La distanta de trei decenii, in ciuda nu mai putin sumbrilor "ani-lumina" de care-au avut parte (anii 80), tinerii scriitori apartinand "noului val" au reusit sa dibuiasca, fie si numai intuitiv, elementarul adevar ca un science-fiction umanist este un oximoron (din moment ce literatura sf este o literatura a sublimului, iar "un sublim umanist este un oximoron", dupa cum s-a spus si s-a demonstraT).

Conformandu-se inselatorului crez ori slogan al "umanismului" - fie acesta iluzie personala nutrita sincer cu buna credinta, ori numai diversiune ideologica oficiala acceptata pervers si exploatata cinic cu rea credinta - scriitorii azi varstnici si- au cultivat in general (cu exceptiile de rigoare, care confirma regulA) predilectia, innascuta ori "facuta", pentru un perpetuu si gaunos optimism de parada, pentru viziuni feerice si agreabile, daca nu idilice si edulcorate, s-au aratat oricand dispusi a sentimentaliza si a liriciza motivele sf, epice prin definitie, gata oricand sa atenueze conflictele, sa netezeasca asperitatile, sa eludeze antagonismele, sa acosteze usurati, daca nu triumfalnicL la limanul unui hoppy end. Dimpotriva, tinerii din "noul val" sunt in general mai mizantropi si mai sarcastici (cu exceptiile de rigoare, si aicI): respingand si supunand deriziunii sentimentalismul liricoid, ei redescopera epicul si-i iau in stapanire resursele de forta; imaginatia inceteaza a mai fi ingenua si idilica, blajina si complezenta; o incrancenare mocnita, o surda agresivitate, o "cruzime" a perceptiei si reprezentarii ii iau locul; o sanatoasa "necrutare" auctoriala indrazneste sa ia act de sine si de propriile-i atii-uri, ceea ce-i permite sa priveasca drept in fata, fara a clipi, taisul gol al conflictului si sa nu ezite timorat in fata unui bad ending, in fata unui deznodamant dezastruos, in fata catastrofei sau atrocitatii, atunci cand acestea se dovedesc functionale si necesare metabolismului si dialecticii cathartice a fictiunii.

Exista insa si trasaturi comune tuturora, varstnici ori tineri, exista optiuni comune izvorate din afinitati si predispozitii native statistic distribuite, si care astfel devin caracteristice pentru intregul science-ficrion romanesc, in ansamblu. La consolidarea acestor convergente lucreaza si faptul ca stiintifictiunea romaneasca are de facut fata simultan la exigentele unei "duble subordonari", pe care i-o impun, pe de o parte, contextul national, trunchiul literaturii romane "generale" (main stream, in terminologie sF), literatura cu o traditie istoric constituita, iar pe de alta parte contextul international al "genului", in curs de istoricizare si acesta.

Astfel, standardele si exigentele specifice literaturii romane ii obliga pe scriitorii sf - pentru a fi "in rand cu lumea", pentu a fi acceptati ca scriitori - sa acorde caracterizarii personajelor, si in general psihologiei, mai multa atentie decat este strict necesar in science-fiction (miza majora si specifica fiind aici pe ontologie, nu pe psihologie, dupa cum capodoperele genului o dovedesC); aceleasi ratiuni explica atentia reverentioasa acordata rafinamentului stilistic si relativizarii ironice, dar mai ales povestirii, ca tehnica si arta a seductiei: scriitorii romani de science-fiction sunt, aproape toti, delectabili povestitori, "farmecul" ori "vraja" povestirii fiind, prin traditie, la mare pret in literatura romana, cum bine se stie. La mare pret este, tot prin traditie, si pascalianul "l esprit definesse", care ajunge de regula, la noi, sa inhibe complementarul si necesarul "l esprit de geometrie", astfel incat rigoarea logica a extrapolarii ipotezei sf tinde endemic sa se destinda lejer si autoindulgent, sa se dizolve in laxitate si aproximatie (cu exceptiile de rigoare, inca o data, un Ovid S.Crohmalniceanu, de exemplu, exceland tocmai prin "logicizarea sistematica a imaginatiei"). De aici - cateva tropisme congenitale si definitorii pentru sf-ul romanesc, "de la natura" inclinat mai mult inspre analogie decat inspre extrapolare, mai mult iitspre "soft sf decat inspre "hard sf", mai mult inspre "sense ofhumour" decat inspre "sense cfwonder".



Pana acum, cel putin, scriitorul roman de science-fiction se arata mai preocupat de (si mai calificat iN) psihologie decat de/in ontologie, mai absorbit de "simtaminte", de "probleme umane", de "implicatii umane", de complicatii interpersonale etc, decat fascinat de fiorul in sine al stiintei si al fiintarii intr-un Univers asa cum stiinta ni-1 dezvaluie a fi. Din pacate, trebuie spus, scriitorul roman nu manifesta o speciala afinitate pentru acel ireductibil si intraductibil "sense of ivonder" (simtul uimirii, al miracolului, senzatia de uimire, de uluire, de "minunare" etc.) - si scriitorul roman de science-fiction nu face exceptie, desi pentru el tocmai aceasta ramane adevarata "proba a focului", caci tocmai aceasta este adevarata diferenta specifica si adevaratul sigiliu de noblete in science-fiction. Mai mult sau mai putin insensibil la acest "sense ofwonder", acelasi generic scriitor roman este, in schimb, de-a dreptul supra-dotat la capitolul "sense of humour", mandrindu-se suveran si zeflegmatic, iarasi prin traditie, cu acea "repede obosire cu sublimul" de care vorbea undeva G.Calinescu, facandu-si un merit aprioric din acel "balcanic" si dubios "simt al humorului" ce se preteaza la orice si prin care ne pretam la orice, "aici, la portile Orientului" Sa ne mai miram, atunci, ca parodia prospera si prolifereaza, chiar si in absenta unui model de parodiat? sa ne mai miram ca in deceniul abia incheiat avem mai multe romane parodice sf (Epopeea spatiala 2084 de loan Grosan, instelata aventura de George Ceausu s.a.), in timp ce, in aceiasi "veseli" si "luminosi" ani 80, adevaratul roman sf, grav si frisonant, este ca si inexistent? Ramasa astfel fara obiect in planul esteticului, parodia isi stramuta, ce-i drept, obiectul in extraestetic, ceea ce, nu-i asa?, e orisicat ceva mai mult decat nimic.

Jocul la miza mica ofera insa si alte tentatii, convergente, mai pot fi puse si alte paie pe acest foc de paie. Extrapolarea fiind, cum am vazut, minata in insusi resortul ei vital, in insasi coerenta, consecventa si rigoarea sa logica, pe prim plan trece de la sine analogia, ceea ce se soldeaza firesc cu o foarte bogata recolta de alegorii, de parabole, de viziuni distopice, anti-totalitare in primul rand, dar nu numai: povestiri si nuvele cum sunt Soarecele B de Ion D.Sarbu, Norul de argint de Mircea Horia Simionescu, Pianul preparat de Horia Arama, Evadarea lui Algernon de Gheorghe Sasarman, Cantecul Libelungilor si Merele negre de Mihail Gramescu, Colonia si Domenii interzise de Leonard Oprea, Omohom de Cristian Tudor Popescu, Deratizare de Lucian Merisca si atatea altele, nu sunt, trebuie spus, simple "carteli", simple pretexte pentru a strecura "soparle" ori "fitiluri", nu sunt simple pamflete politice, nici simple eseuri morale ori filosofice, ci povestiri adevarate, genuine -discret aluzive, inaparent alegorice, pastrate in plasma semantic nutritiva a indeterminarii, a ambiguitatii, a echivocului, a plurivocului, unde sensurile raman fluide si difuze, organic absorbite in concretul substantei epice - intr-un cuvant, literatura. Literatura sadea, doldora de calitati, - ca Satana (alias dialecticA) ce alt asteapta ca sa aiba ce lucra, ca sa aiba ce transforma, prin exces, in defecte?!

   

Pentru ca, oricat de delectabile literar si oricat de derulante extraliterar ar fi performantele esopice si de "doublethink", in care scriitorul roman de science-fiction nu se lasa deloc mai prejos decat confratii sai cu onor instalati in genuri "majore", excrescentele limbajului esopic, hipertrofia sibilinica, ca orice hipertrofie, indica si un simptom patologic, indica plafonarea, nu doar a cititorului dar si a scriitorului insusi, la o miza totusi esteticeste minora. Acum, cand riscul de a vorbi direct, moralmente franc si esteticeste strict functional, s-a redus de-bine-de-rau la cote asumabile, scriitorul roman (si nu doar cel de sf, iarasI) descopera ca a uitat sa vorbeasca in acest fel, daca a stiut vreodata, descopera ca volutele sibilinice, infinitele precautiuni ale incifrarii esopice, duplicitatea perversa prin care "dubla gandire" perverteste pe cel care-o practica s.ajrud. - toate acestea i-au devenit o a doua natura, un balast, o infirmitate sau un "narav" de care nu mai e chiar atat de simplu sa se dezbare, pentru a putea - astfel si numai astfel - aborda frontal miza esteticeste majora a artei intru care isi consuma asiduitatile, atatea cate sunt, si pe care in fond isi joaca toate cartile.

Acum, cand "stadiul militant" apartine, sa speram, trecutului, sf-ul romanesc se vede pus in fata incercarii, mai dure, intr-un fel, si decisive, a "stadiului estetic": Hic Rhodos, hic soita!

    incercare sau punere la incercare (challengE) grea si decisiva, intrucat limita nu se mai afla acum in afara eului creator, in constrangeri de ordin politic, ideologic, conjunctural, ci in sine insusi, in propria-i aptitudine ori inaptitudine congenitala de a se ridica la inaltimea mizei estetice majore la care se joaca azi in science-fiction peste tot in lume, fara pardon si fara rabat: captarea in expresie literara a acelui "sense of wonder" care este, in science-fiction, ipostaza specifica sub care se prezinta in secolul XX un vechi concept, o eterna esenta spirituala si o eterna experienta estetica, cunoscuta de secole drept "emotie a sublimului".

Daca vrea sa insemne cu adevarat ceva in acest imens continent in continua expansiune care se numeste science-fiction, pe intinsul caruia apar an de an sute de titluri noi si zeci de noi aspiranti la gloria literara, scriitorul roman va trebui, de-acum inainte, sa poata scrie si "hard science-fiction", la nivelul performantelor mondial omologate in domeniu. Si poate ca nu atat carenta logica, a laxitatii in extrapolare, sau carenta frazeologica, a inflatiei de cuvinte prin care scriitorul roman s-a invatat sa spuna non multum sed multa, ii sunt frana si balast, cat carenta estetica, lipsa abnegatiei estetice, ezitarea de a-si asuma dezbinarea cu lumea, de a-si asuma nu toata suferinta din lume, ci numai o parte: suferinta metafizica a omului.

Nu un catharsis tragic, ci un catfwrsis sublim este miza suprema in science-fiction: catJmrsis pe care ni-1 ofera, efectiv, capodoperele deja existente in science-fiction, si mai ales in hard science-fiction (capodopere, vai, ca si necunoscute cititorului roman!

   ): catharsis "sublimat" nu din suferinta pe care omul o provoaca omului, ca in tragedie, ci din suferinta pe care o provoaca omului Universul, cosmosul si microcosmosul, covarsindu-1 pe om prin dimensiuni, prin magnitudine, forta, viteza, durata, complexitate etc, prin insusi faptul ca Universul fizic, asa cum ni-1 dezvaluie stiinta acestui secol, nu e facut pe masura omului, nu-1 asteapta pe om, nu stie de om si de singuratatea cosmica a omului pierdut in acest Univers strain si indiferent.



Ceea ce numim science-fiction este prin definitie o arta a sublimului, iar sublimul presupune prin definitie "o placere posibila doar prin intermediul unei neplaceri" (KanT), o placere provenita din durere, din suferinta, o pleasure in pam; astfel incat, in dialectica dintre pain (suferinta, durerE) si pleasure (placerE), momentul negativ al suferintei, al durerii ramane, in science-fiction, de nelipsit Numai asa va reusi aceasta arta a secolului XX care se numeste science-fiction sa aiba acces la efecte cathartice, numai asa va reusi sa ne imunizeze estetic prin "vaccinul" sublimului fata de atrocitatile, de spaimele, de disperarile acestui sfarsit de secol si de mileniu: numai daca isi urmeaza pana la capat propria-i lege estetica, numai daca isi consuma pana la capat propriile-i virtualitati si resurse, numai daca indrazneste, cu abnegatie estetica, sa fie pana la capat ceea ce poate fi, ceea ce nimic altceva, nici o alta forma de expresie artistica, nu poate fi in locul lui: ipostaza privilegiata a sublimului in arta secolului XX, in consonanta cu secolul caruia-i apartine si cu imaginea Universului asa cum rezulta ea din stiinta acestui secol: strivitoare, covarsitoare, cumplita, sublima.

Cat despre scriitorul roman de science-fiction, pe care atata l-am napastuit, ce sa stie oare lua cu el la drum, in semn de ramas bun, acum la despartire, inainte de-a pomi iar singur mai departe, sa-si incerce sansa, sa-si puna la incercare limita, sa-si intalneasca destinul? Poate aceste profetice cuvinte, rostite inca in 1919:

"Nu romanizarea noastra feroce, intru vegetativul etnografic, ci continua noastra umanizare intru sublimul uman, va crea suprema splendoare a culturei creatoare romanesti. Acordarea intru eternul omenesc a creatorului il va face sa creasca pana la simbolul veciniciei fiecare element superior prelucrabil al vietii noastre nationale. Si cantareti divini ai frumosului, profeti incomparabili ai adevarului, vor da viziunea sublimului, in forma transcendental ritmata romana, tuturor popoarelor si tuturor timpurilor."

(Vasile Parvan, Datoria vietii noastrE).

(Eseu aparut in Tribuna, Cluj-Napoca, nr.12 (2021),

26 martie-1 apriliel992; reluat in Almanahul Anticipatia 2993, Bucuresti, pp.95-99.)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.