Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


loading...


Sinteze literare





Despre Sinteze literare

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare


Literatura romana in limba latina
Literatura populara - parte integranta a literaturii romane
Miorita - balada populara - Tema baladei Miorita
Umanismul romanesc - plan de idei
Iluminismul - curent national si european si Scoala Ardeleana
Clasicismul
Romantismul - Trasaturi romantismului
Realismul
Contributia scriitorilor romani la dezvoltarea realismului
Momentul 1848 - etapa a revolutiei burghezo - democrate
Simbolismul - Istoricul si reprezentantii in literatura universala
Stefan cel Mare si Sfant - reprezentant al constiintei nationale
Expresionismul
Orientari, tendinte, coordonate si realizari in poezia romaneasca contemporana
Ideea de specific national in literatura romana
Folclorul si literatura romana din perioada romantica
Cucerirea independentei nationale in evocarea literara
Ecouri ale lui Sainte-Beuve in literatura romana
Revista Romana (1861 1863)
Atheneul roman (1866 1869)
Albina Pindului (1868 1871 ; 1875 1876)
Literatura si arta romana
Floare-albastra (1898 1899)
Pagini literare (1899 1900)
Reviste satirice din secolul al XIX-lea
Text si comunicare
Curente literare. Abordari teoretice
Clasicismul sinteza
Romantismul sinteza
Realismul sinteza
Parnasianismul
Simbolismul
Expresionismul sinteza
Traditionalismul
Modernismul si avangardismul
Neomodernismul
Postmodernismul
Poezia
Poezia epica
Elemente de compozitie in textul poetic
Nivelurile textului literar. Repere si concepte pentru analiza stilistica
Limbajul si expresivitatea textului poetic
Imaginarul poetic
Poezia pasoptista - prezentare generala
Prelungiri ale clasicismului si romantismului in literatura romana
Genul epic - Opera epica. Abordari teoretice
Basmul cult - Specii narative
Povestirea - specii narative
Nuvela - specii narative (Nuvela istorica, Nuvela fantastica, psihologica)
Romanul - specie narativa
Structura textului narativ
Relatiile temporale si spatiale in naratiune - Constructia subiectului si a discursului narativ (subiectul, tema, actiunea, finalul)
Limbajul prozei narative (Modalitati ale nararii)
Opera dramatica. Abordari teoretice
Specii dramatice - Tragedia, Comedia
Structurarea textului dramatic, Personajul dramatic si Genul dramatic
Dacia literara - manifest al romantismului romanesc
Junimea si junimismul - modele axiologice in dezvoltarea literaturii
G. Ibraileanu - deschideri spre o critica totala
Literatura romana SECOLELE XIV-XVIII (1380-1779)
Literatura romana - EPOCA DE TRANZITIE PREMODERNA, (1780-1829)
Literatura romana INTRE CLASICISM SI ROMANTISM (1830-1862)
CANTA,RETII RUINELOR
EPOCA MARILOR CLASICI (1863-1892)
Literatura romana - SFARSIT SI INCEPUT DE SECOL (1893-1918)
Literatura romana - INTRE CLASICISM SI NATURALISM
CRITICI SI ISTORICI LITERARI
NATURALISTII UMANITARI
POETI, PROZATORI, DRAMATURGI
REVIRIMENTUL ROMANTISMULUI
REALISMUL DEMOCRATIC
SIMBOLISTII literaturii romane - simbolismul
Literatura romana in EPOCA DINTRE CELE DOUA, RA,ZBOAIE (1919-1947)
MODERNIZAREA TRADITIEI in literatura romana
SINCRONISM SI DIFERENTIERE in literatura romana
RESUSCITAREA SPIRITULUI ETNIC in literatura romana
Literatura romana - SUB SEMNUL AVANGARDEI
DE LA PARNASIANISM LA MANIERISM in literatura romana
LITERATURA DOCUMENTARA, BOEMA, POPULARA
ORIENTA,RI NOI DUPA, 1930 in literatura romana
GENERATIA POSTBELICA, (1948-1981) in literatura romana
Marii poeti ai literaturii romane
PROZATORII literaturii romane
DRAMATURGII literaturii romane
CRITICII literaturii romane
Istoria criticii literare
Critica literara de la inceputul Renasterii pina la jumatatea secolului al XVIII-lea
Neoclasicismul si noile tendinte ale epocii criticii literare
Atitudini ludice in miscarea de avangarda
Nonconformismul spectacular: D. Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru
CE STIM Sl CE NU STIM DESPRE ROMANUL DE AZI
CALITATILE GENERALE ALE STILULUI
Stilul beletristic, stiintific, administrativ
FANTASTICUL IN PROZA CONTEMPORANA,
LITERATURA POPULARA,
LIRICA RELIGIOASA, - PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITA,
INCEPUTURILE POEZIEI ROMANESTI
DACIA LITERARA,
LITERATURA PASOPTISTA, (Literatura romana cuprinsa intre anii 1830-1860)
JUNIMEA Si CONVORBIRI LITERARE
SIMBOLISMUL - (Curent literar) - Trasaturile simbolismului
MODERNISMUL - curent literar
TRADITIONALISM
AVANGARDISMUL - CURENT LITERAR
NEOMODERNISMUL - CURENT LITERAR
STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII ROMANE
MARII CRONICARI
ROMANUL PANA, LA AL DOILEA RA,ZBOI MONDIAL
Inceputurile poeziei romanesti
Poezia pasoptista
EPOCA MARILOR CLASICI AI LITERATURII ROMANE JUNIMEA Sl CONVORBIRI LITERARE
IN CONTRA DIRECTIEI DE ASTA,ZI IN CULTURA ROMANA, (1868)
POETI SI CRITICI (1886)
DIRECTIA NOUA, IN POEZIA SI PROZA ROMANEASCA, (1872)
PUBLICISTICA - INVATAMANTUL CLASIC
TEORIA STATULUI NATURAL SI A CELUI ARTIFICIAL
LITERATURA ROMANA LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA
FARMECUL SCRIERILOR VECHI
CLASICII
LITERATURA ROMANA, DUPA, AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
Convorbiri literare
Literatorul
PERSPECTIVE NOI. PUBLICATII, TENDINTE - Teoria dezvoltarii organice
Curierul literar. Samanatorul
Junimea literara - Publicatii in spiritul Samanatorului
Ramuri. Revista noastra
O fractiune: Cumpana
Samanatorismul, curent de rezistenta
Lupta pentru limba romaneasca
Subordonarea esteticului
PRIORITATEA IDEALULUI UMANITAR
Formula specificului national: Viata romaneasca
POPORANISMUL DISOCIERI
Poporanismul, subiect polemic
LITERATURA IN TRANSILVANIA
PERSPECTIVE MODERNE. PUBLICATII
Initiative minulesciene : Revista celorlalti, Insula
Viata sociala
Reviste iesene
Simbolismul romanesc
Adversari. Alte reactiuni ale simbolismului
PUBLICATII CU PROFIL VARIAT - Diversificarea substratului conservator
Revista idealista
Convorbiri critice
O anexa a Convorbirilor critice : Falanga
Flacara
ORIENTA,RI LITERARE IN PRESA SOCIALISTA
Forme contradictorii ale evolutiei poeziei
TRADITIONALISTI SA,MA,NA,TORISTI, ORIZONTURI RURALE
POEZIA IDEALULI NATIONAL SOCIAL
POEZIA DESTINULUI UMAN
LIRICA SOCIALA, MILITANTI
DECORATIVI, NARATORI
TRUBADURI SI IRONISTI in literatura romana
UMOR SI TRISTETE in literatura romana
POETI DE TRANZITIE. NELINISTITI. INSTINCTUL MIGRATIEI
POETI DE TRANZITIE. FANTEZISTI. ELEGIACI
TENDINTE NOVATOARE. SIMBOLISTI TRAGICI
SIMBOLISMUL TRUBADURESC. MINULESCIENI
ALTE MODALITA,TI SIMBOLISTE. VIATA NOUA
TANGENTE SIMBOLISTE
PRIORITATEA PROZEI SCURTE
TENTATIA NATURII. PARODIE SI UMOR
REALITATE SI FABULOS. SONDAREA FONDULUI ETIC
Orizontul prozei scurte
PERSPECTIVE RURALE. SA,MA,NA,TORISTI SI POPORANISTI
OBSERVATORI AI PROVINCIEI. CLASICI. UMORISTI
CLASICISM SI FORMULE NOI
Publicatii teatrale
FILONUL ISTORIC, FOLCLORIC, MITOLOGIC
COMEDIA TRAGICA,. FILONUL COMIC
STADIUL LUPTEI DE IDEI
FORMULA CRITICII CU TENDINTE NATIONALE SI ETICE
FORMULA CRITICII COMPLETE
Critica aplicata. Istoricul literar
FORMULA AUTONOMIEI ESTETICULUI
Limba si limbajul; aspectele, stilurile si nivelurile limbii
Limba romana si procesul formarii ei
Evolutia limbii noastre nationale
Limba romana literara
LITERATURA POPULARA, - PARTE INTEGRANTA, A LITERATURII NATIONALE
Creatii populare epice: balada si basmul - Miorita
MARII CRONICARI AI SECOLULUI AL XVII-LEA SI AI INCEPUTULUI SECOLULUI AL XVIII-LEA; CONTRIBUTIA LOR LA DEZVOLTAREA CULTURII, A LIMBII SI A LITERATURII ROMANE
ILUMINISMUL ROMANESC
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA SI DEZVOLTAREA LITERATURII ROMANE
DIRECTII SI TENDINTE ALE PROZEI DIN A DOUA JUMA,TATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
LITERATURA ROMANA, - AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
EVOLUTIA ROMANULUI IN LITERATURA ROMANA,
PATRU VARFURI DE LANCE ALE DRAMATURGIEI NOASTRE
ISTORICI, CRITICI, ESTETICIENI SI TEORETICIENI AI LITERATURII
Textul. Aspecte generale
Romanul - Evolutie si tipologie
Poezia - Notiuni introductive. Acceptii ale termenului. Evolutia genului
Romantismul - Notiuni introductive
Simbolismul - Notiuni introductive
Deschiderile simbolismului catre modernism
Traditionalismul in perioada interbelica - Ion Pillat
Lirica moderna in perioada interbelica - Tudor Arghezi
Postmodemismul
Dramaturgia - Notiuni introductive
Dacia literara - Epoci si ideologii literare
Traditionalismul si modernismul in prima jumatate a secolului XX
SCOALA ARDELEANA - MARI SCRIITORI
O MONOGRAFIE DESPRE IPOTESTI
VIATA ROMANEASCA,, 90 DE ANI DE LA INTEMEIERE
MONOGRAFIA REVISTEI RAMURI
PENULTIMUL VOLUM DIN EDITIA PILLAT
DRAMATURGIA ROMANEASCA, IN INTERVIURI
DIMENSIUNI ALE PROZEI SCURTE BASARABENE CONTEMPORANE
FENOMENUL BASARABEAN
THOMAS MANN SI ROMANIA
JURNALUL REGINEI MARIA
AMINTIRI DE DEMULT
MEMORIALISTI SI EPISTOLIERI O EVOCARE TULBURA,TOARE
O VECHE FAMILIE BOIEREASCA,
CANTACUZINII
VECHIUL BUCURESTI
CONTENCIOSUL AROMANILOR
DESPRE IMAGINEA ROMANILOR IN SPATIUL GERMANIC
O EDITIE CATASTROFALA,
DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE
O MONOGRAFIE DESPRE GUVERNAREA RA,DESCU
UN STUDIU DESPRE PROLETCULTISM
Polemici literare, pedagogice, politice, filozofice
Cunoastere si receptare estetico-poetica
Motiv, tema, idei in opera literara
Motivul Zburatorului la Ion Heliade Radulescu, Minai Eminescu, Tudor Arghezi, Dumitru Matcovschi
Consideratii teoretice despre fantastic
Despre revelatia iubirii si a pacii divine - N. STEINHARDT
Trecutul unei iluzii: Noul val al anilor 80
Secvente ante-decembriste
Ce lipseste literaturii sf actuale
Ce asteptam, in definitiv, de la science-fiction?
Literatura sf, azi (Ancheta ORIZONT)
Repere in evolutia sf-ului romanesc postbelic
Timpul este umbra noastra (Interviu)
Literatura sf si economia de piata
SF-ul romanesc: ce este, ce-ar putea fi
Anticipatia romaneasca in perspectiva istoriei literare
Alegorie si metafictiune: o dubla dedublare
Tiganiada in stil american
Eterna si pitoreasca Romanie
Science-fiction adevarat
ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE - idei fundamentale -
NOTIUNI DE LINGVISTICA, GENERALA, - Comunicarea prin limbaj
CLASIFICAREA LITERATURII FOLCLORICE
ISTORIA IEROGLIFICA, REPERE PENTRU COMENTARIUL LITERAR
SCOALA ARDELEANA, EXPRESIE A ILUMINISMULUI ROMANESC - REPERE PENTRU O LUCRARE DE SINTEZA,
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA CULTURII SI LITERATURII ROMANE
SAMANATORISMUL
POPORANISMUL
Caracterul specific national in literatura romana de Garabet Ibraileanu
ION LUCA CARAGIALE -in viziunea lui G. Ibraileanu- "Numele proprii in opera comica a lui Caragiale"
CUM SA INTOCMIM UN ESEU
Curente culturale si literare








Structurarea textului dramatic, Personajul dramatic si Genul dramatic despre Sinteze literare








Subiectul dramatic este dat de curgerea intamplarilor, a interactiunii mai multor personaje, aflate in conjunctie sau in disjunctie, dar si de zbuciumul unui personaj, de miscarea interioara, sufleteasca. in teKtrul clasic, subiectul poate contine un prolog, cu valoare de expozitiune, intriga este puternica, sustinuta printr-un eveniment important sub aspectul cauzalitatii, faptele se succeda gradat, intr-un crescendo, spre punctul culminant (moment de maxima incordare a relatiilor dintre personajE), iar deznodamantul urmeaza rapid sau ia forma unui epilog. in teatrul modern, momentele subiectului pot fi condensate, dispersate, evenimentul este inlocuit prin situatii simbolice, faptele devin succesiune de stari spirituale sau afective ale personajelor, iar deznodamantul are o doza de ambiguitate, este deschis.

Conflictul consta in ciocnirea de idei, opinii, interese, in contradictia si nepotrivirea dintre sentimentele, conceptiile, interesele diferitelor personaje dintr-o opera dramatica. Poate fi, ca si in epica, de natura exterioara (intre doua personaje sau intre personaje si societatE) sau de natura interioara (intre ganduri, stari, sentimente ale unui personaJ). in tragedie, conflictul se rezolva prin moartea eroului, in comedie sau drame - prin aplanarea tensiunilor acumulate, prin solutii de compromis. Si unele drame au final tragic.

Conflictul este elementul esential care sustine actiunea, conduce la dezvoltarea subiectului si a relatiilor dintre personaje.

Actul este o parte, o diviziune a actiunii dramatice. Initial, semnifica un singur decor, apoi s-a complicat prin posibilitatea demarcarii cu ajutorul cortinelor in cadrul aceluiasi act. Actele se compun din scene si tablouri, ca subdiviziuni care grupeaza una sau mai multe secvente cu anumite personaje.

Replica corespunde interventiei unui personaj care da un raspuns interlocutorului sau intr-un dialog cu mai multe personaje. Replicile antitetice evidentiaza ideatic si expresiv conflictul dramatic, sensurile acestuia.

Indicatiile scenice (didascaliilE) reprezinta instructiunile date de autorii dramatici pentru reprezentarea piesei. Acestea includ numele personajelor, relatiile dintre acestea, indicatii de rostire si tonalitate ale replicilor, sugestii regizorale, referiri la decor, ambianta, miscare scenica, valorificarea altor forme de arta (muzica, dans, secvente de filM).

Acestea pot fi sumare (in piesele lui AlecsandrI) sau extinse (Camil Petrescu, Lucian BlagA), fiind o forma de prezenta a eului dramatic in text.

Functiile importante ale didascaliei sunt de a preciza cine vorbeste si cui se adreseaza, de a situa dialogul intr-un anumit context, de a descrie actiuni nonverbale care insotesc sau intrerup dialogurile sau de a sugera stari de spirit, sentimente, trairi implicate in rostire sau mimica.



Personajul dramatic este elementul important al constructiei dramatice, prin interventiile, dialogurile si monologurile pe baza carora se constituie subiectul si conflictul dramatic.



Caracterizarea acestuia se poate realiza :

» direct: prin portret fizic, moral, psihologic (pe baza indicatiilor scenice cu referiri individuale, in portrete sumare, schitate doaR);

» indirect, prin:

- actiuni, fapte, opinii ale personajului;

- comportament, gesturi, mimica (limbaj nonverbal predominant in genul dramatiC);

- onomastica;

- mediul social, decorul in care se misca;

- limbaj;

- autocaracterizare.

Caracterizarea se realizeaza gradat, prin succesiunea de scene si tablouri, de replici si atitudini, spre trasaturile de maxima expresivitate. Teatrul modern urmareste personajul si in interioritatea sa, sondeaza zonele constientului si ale inconstientului prin elemente de introspectie si monolog interior.



Structura textului dramatic

I. Teatrul clasic, traditional (aristoteliC):

» Cultiva ca specii: tragedia, comedia, farsa, vodevilul, drama, melodrama.

» Actiunea este logica, tehnica lineara.

» Tehnici de constructie a actiunii dramatice :

- inlantuirea evenimentelor;

- acumularea situatiilor;

- substituirea de persoane (quiproquO);

- travestiul (deghizarea, mascA);

- tehnica imbroglioului (incurcaturi, confuzii de personajE);

- simetriile situatiilor dramatice ;

- compozitie piramidala.

» Conflict puternic, opozitia dintre personaje sau grupuri de personaje, forte indreptatite in mod egal, rezolvarea este posibila numai prin moarte.

» Personaje:

- tipologii general-umane;

- caractere, arhetipuri (ipocritul, avarul, parvenitul, pretiosul, femeia-vanitoasa, cocheta, superficialul, nehotaratul etc.);

- individualizare prin numele personajelor, date despre caracterul acestora, profil psihologic, comportament, detalii vestimentare, raportare la alte personaje.

» Spatiul scenic:

- sugerat prin decor, indicatii scenice ;

- modelul cutiei" ;

- unitate de spatiu in tragedia antica.

» Timpul/perspective le temporale:

- timp fizic, linear, limitat;

- timp istoric (succesiune de evenimentE);

- unitate de timp ;

- in relatie cu evolutia actiunii (indicatii scenicE).

» Limbaje scenice:

- dramaturgul se exprima prin personajele sale si stie tot atat cat si acestea (perspectiva aveC);

- personajul se defineste prin actiune, prin relatii (solidare, antagonice, directE), prin limbaj si comportament scenic.

» Modurile discursului: dialog scenic, monolog dramatic.



II. Teatrul modern:

» Specii: drama de idei, drama expresionista, teatrul absurdului, teatrul epic, teatrul liric, tragicomedia, farsa tragica.

» Actiunea dramatica:

- propune o situatie simbolica;

- este o succesiune de stari de constiinta (obsesii, cosmaruri, angoasE);

- evolutie spirituala a personajelor;

- punctul culminant se disperseaza in mai multe momente ;

- finalul deschis, suspansul, absenta solutiei; logica actiunii" urmeaza o curba imprevizibila a vietii interioare, intamplarile sunt aduse la nivelul constiintei de fluxul memoriei; compozitia este circulara, in spirala, sinusoidala.

» Conflictul - introduce opozitia dintre individ si existenta, dintre individ si sistem, (..dialogul este conflictual.

» Personaje:

- ilustreaza ipostaze existentiale (spaima de moarte, alienarea, esecul, solitudinea, absurduL);

- personaje generice (valori, idei supraindividualE): El, Ea, Mama;

- insi cu identitate vaga, amorfa, noneroi, bufoni, nebuni, cu personalitate dubla etc.;

- absenta numelui/integrat seriei;

- alegorizare, simbolizare, mitizare/demitizare, parodiere a personajului.

» Spatiul scenic:

- apelul la simboluri (labirintul, spatiile inchise sau deschise, artificiale sau naturalE);

- tendinta de fuzionare a categoriilor spatio-temporale (spatializarea timpului").

» Planurile temporale se multiplica:

- timp obiectiv, perceput ca trecere;

- timpul incremenit (un etern acum");

- timp biologic, timp interior;

- timp imaginar;

- timp mitic;

- amintirea/proiectia in viitor.

» Limbaje scenice:

- regizorul/autorul"/povestitorul" intra in rol, pe scena, comentand personaje, actiuni etc.;

- personajul se defineste prin dialogul conflictual, nu atat prin actiune, cat si prin relatii, prin limbaj si comportament scenic.

» Modurile discursului:

- dialog scenic;

- monolog dramatic;

- anticlimax (schimbare de cod, de regim stilistic : tragic/comiC).



Limbajul dramaturgiei



Limbajul dramatic pare mai coventional decat alte limbaje, pentru ca este orientat spre comunicarea de informatii prin care se constituie subiectul piesei. in codul dramatic se integreaza insa elemente lirice si epice care sporesc expresivitatea. Monologurile adopta uneori tonul confesiv, trairile personajelor, descrierile de interioare, relatia personajului cu ceilalti, cu sinele, cu universul din jur contine note lirice, faptele pot fi relatate patetic, exaltat, cu indici clari ai subiectivitatii. in piesele lui Lucian Blaga, fascinatia miturilor, aerul magic al unor intamplari, impresia de ritual, recursul la arhetipuri, eresuri, nostalgia primordialitatii confera expresivitate si lirism textului dramatic. in Probleme de estetica, B. Croce sugereaza aceasta discreta relatie a liricii cu dramaticul: Lirica nu e efuziune, nu e tipat si nici planset, ci, dimpotriva, tocmai ea este o obiectivare, intrucat in ea sinele se contempla ca la un spectacol, se povesteste, se dramatizeaza".

Instinctul epic apare prin dispozitia momentelor subiectului, prin reperele narative, dupa cum alte texte au valoare filosofica, tensiune imaginativa, inclinatie descriptiva etc.

Dialogul este forma fundamentala de organizare a limbajului dramatic. Dialogul obisnuit din situatia de comunicare este transferat in arta, cu alte semnificatii. Simpla inlantuire de replici, gen intrebare-raspUns, devine dialog artistic, specific genului dramatic. Aici exprima conversatia dintre doua sau mai multe personaje, declanseaza si motiveaza actiunea, defineste relatiile dintre personaje, exprima atitudinea lor fata de o situatie, contribuie la caracterizarea personajelor direct (prezentare de sine, a propriilor ganduri, pareri, sentimentE) sau indirect (un personaj caracterizeaza un alt personaJ). Replicile scurte, laconice ori, dimpotriva, ceremonios ample, alternarea timpurilor verbale, enunturile exclamative, vocativele, interpelarile, pauzele in rostire, reluarea unor cuvinte ori sintagme, punctele de suspensie sunt printre cele mai frecvente mijloace de realizare a comentariului din perspectiva interna a celor direct implicati in desfasurarea intamplarilor." (E. Simion, Limba si literatura romanA) Dialogul artistic are o valoare estetica, textul este dublat de un subtext sau paratext al semnificatiilor, comunicarea reala devine procedeu compozitional sau stilistic.

Dialogul sugereaza relatiile dintre aparenta si esenta personajelor sau a situatiilor, include oralitatea limbajului, marcile stilistice ale unui mod specific de comunicare. Creeaza impresia de verosimil, credibil, confera ritm, dinamism textului. Particularitatile limbajului oral, vorbit (vocative, imperative, dativul etic si posesiv, apelative, adresari directe, interjectii, topica afectiva a frazeloR) sunt insotite de elemente nonverbale (gestul, mimica, privirea semnificativa) sau paraverbale (pauza, intonatia, accentul, intreruperea, tacereA), completand relevanta reprezentarii scenice, dialogate in spectacolul teatral.

Monologul este un mod de expunere a propriilor ganduri si sentimente ale unui personaj. in teatru, pot exista scene intregi in care un personaj vorbeste cu sine insusi (solilocviuI), centrat pe locutor, forma a monologului interior din genul epic, unde ilustreaza tehnica analizei psihologice.

O varietate este si monologul adresat, o interventie mai substantiala a unui personaj intr-o scena semnificativa la care participa si alti eroi (monologul lui Stefan cel Mare din drama istorica Apus de soare de Barbu Stefanescu-DelavranceA).

Monologul este o interventie ampla, in stil direct, formulata in prezenta sau absenta altui personaj. Daca este adresat unui alt personaj cu intentia de a fi receptat (ca discurs, confesiune, narare orala), vorbim de monolog propriu-zis. Daca este centrat asupra personajului si cuprinde expunerea unor opinii, trairi, aspiratii, emotii, nelinisti, este soliloc/ solilocviu (Iona de Marin SorescU).



Genul dramatic propune receptorului, prin diversitatea speciilor, a constructiilor dramatice, a personajelor, un univers inedit, in care literaritatea textului isi sporeste semnificatiile si latentele prin interpretare, prin reprezentare scenica.

Tragicul, comicul, sublimul si grotescul, conflictele aprige sau meditatiile dramatice, eroicul si burlescul deschid variate perspective asupra conditiei umane si asupra ipostazelor complexe, inepuizabile ale literaturii.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.