Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Sinteze literare





Despre Sinteze literare

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare


Literatura romana in limba latina
Literatura populara - parte integranta a literaturii romane
Miorita - balada populara - Tema baladei Miorita
Umanismul romanesc - plan de idei
Iluminismul - curent national si european si Scoala Ardeleana
Clasicismul
Romantismul - Trasaturi romantismului
Realismul
Contributia scriitorilor romani la dezvoltarea realismului
Momentul 1848 - etapa a revolutiei burghezo - democrate
Simbolismul - Istoricul si reprezentantii in literatura universala
Stefan cel Mare si Sfant - reprezentant al constiintei nationale
Expresionismul
Orientari, tendinte, coordonate si realizari in poezia romaneasca contemporana
Ideea de specific national in literatura romana
Folclorul si literatura romana din perioada romantica
Cucerirea independentei nationale in evocarea literara
Ecouri ale lui Sainte-Beuve in literatura romana
Revista Romana (1861 1863)
Atheneul roman (1866 1869)
Albina Pindului (1868 1871 ; 1875 1876)
Literatura si arta romana
Floare-albastra (1898 1899)
Pagini literare (1899 1900)
Reviste satirice din secolul al XIX-lea
Text si comunicare
Curente literare. Abordari teoretice
Clasicismul sinteza
Romantismul sinteza
Realismul sinteza
Parnasianismul
Simbolismul
Expresionismul sinteza
Traditionalismul
Modernismul si avangardismul
Neomodernismul
Postmodernismul
Poezia
Poezia epica
Elemente de compozitie in textul poetic
Nivelurile textului literar. Repere si concepte pentru analiza stilistica
Limbajul si expresivitatea textului poetic
Imaginarul poetic
Poezia pasoptista - prezentare generala
Prelungiri ale clasicismului si romantismului in literatura romana
Genul epic - Opera epica. Abordari teoretice
Basmul cult - Specii narative
Povestirea - specii narative
Nuvela - specii narative (Nuvela istorica, Nuvela fantastica, psihologica)
Romanul - specie narativa
Structura textului narativ
Relatiile temporale si spatiale in naratiune - Constructia subiectului si a discursului narativ (subiectul, tema, actiunea, finalul)
Limbajul prozei narative (Modalitati ale nararii)
Opera dramatica. Abordari teoretice
Specii dramatice - Tragedia, Comedia
Structurarea textului dramatic, Personajul dramatic si Genul dramatic
Dacia literara - manifest al romantismului romanesc
Junimea si junimismul - modele axiologice in dezvoltarea literaturii
G. Ibraileanu - deschideri spre o critica totala
Literatura romana SECOLELE XIV-XVIII (1380-1779)
Literatura romana - EPOCA DE TRANZITIE PREMODERNA, (1780-1829)
Literatura romana INTRE CLASICISM SI ROMANTISM (1830-1862)
CANTA,RETII RUINELOR
EPOCA MARILOR CLASICI (1863-1892)
Literatura romana - SFARSIT SI INCEPUT DE SECOL (1893-1918)
Literatura romana - INTRE CLASICISM SI NATURALISM
CRITICI SI ISTORICI LITERARI
NATURALISTII UMANITARI
POETI, PROZATORI, DRAMATURGI
REVIRIMENTUL ROMANTISMULUI
REALISMUL DEMOCRATIC
SIMBOLISTII literaturii romane - simbolismul
Literatura romana in EPOCA DINTRE CELE DOUA, RA,ZBOAIE (1919-1947)
MODERNIZAREA TRADITIEI in literatura romana
SINCRONISM SI DIFERENTIERE in literatura romana
RESUSCITAREA SPIRITULUI ETNIC in literatura romana
Literatura romana - SUB SEMNUL AVANGARDEI
DE LA PARNASIANISM LA MANIERISM in literatura romana
LITERATURA DOCUMENTARA, BOEMA, POPULARA
ORIENTA,RI NOI DUPA, 1930 in literatura romana
GENERATIA POSTBELICA, (1948-1981) in literatura romana
Marii poeti ai literaturii romane
PROZATORII literaturii romane
DRAMATURGII literaturii romane
CRITICII literaturii romane
Istoria criticii literare
Critica literara de la inceputul Renasterii pina la jumatatea secolului al XVIII-lea
Neoclasicismul si noile tendinte ale epocii criticii literare
Atitudini ludice in miscarea de avangarda
Nonconformismul spectacular: D. Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru
CE STIM Sl CE NU STIM DESPRE ROMANUL DE AZI
CALITATILE GENERALE ALE STILULUI
Stilul beletristic, stiintific, administrativ
FANTASTICUL IN PROZA CONTEMPORANA,
LITERATURA POPULARA,
LIRICA RELIGIOASA, - PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITA,
INCEPUTURILE POEZIEI ROMANESTI
DACIA LITERARA,
LITERATURA PASOPTISTA, (Literatura romana cuprinsa intre anii 1830-1860)
JUNIMEA Si CONVORBIRI LITERARE
SIMBOLISMUL - (Curent literar) - Trasaturile simbolismului
MODERNISMUL - curent literar
TRADITIONALISM
AVANGARDISMUL - CURENT LITERAR
NEOMODERNISMUL - CURENT LITERAR
STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII ROMANE
MARII CRONICARI
ROMANUL PANA, LA AL DOILEA RA,ZBOI MONDIAL
Inceputurile poeziei romanesti
Poezia pasoptista
EPOCA MARILOR CLASICI AI LITERATURII ROMANE JUNIMEA Sl CONVORBIRI LITERARE
IN CONTRA DIRECTIEI DE ASTA,ZI IN CULTURA ROMANA, (1868)
POETI SI CRITICI (1886)
DIRECTIA NOUA, IN POEZIA SI PROZA ROMANEASCA, (1872)
PUBLICISTICA - INVATAMANTUL CLASIC
TEORIA STATULUI NATURAL SI A CELUI ARTIFICIAL
LITERATURA ROMANA LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA
FARMECUL SCRIERILOR VECHI
CLASICII
LITERATURA ROMANA, DUPA, AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
Convorbiri literare
Literatorul
PERSPECTIVE NOI. PUBLICATII, TENDINTE - Teoria dezvoltarii organice
Curierul literar. Samanatorul
Junimea literara - Publicatii in spiritul Samanatorului
Ramuri. Revista noastra
O fractiune: Cumpana
Samanatorismul, curent de rezistenta
Lupta pentru limba romaneasca
Subordonarea esteticului
PRIORITATEA IDEALULUI UMANITAR
Formula specificului national: Viata romaneasca
POPORANISMUL DISOCIERI
Poporanismul, subiect polemic
LITERATURA IN TRANSILVANIA
PERSPECTIVE MODERNE. PUBLICATII
Initiative minulesciene : Revista celorlalti, Insula
Viata sociala
Reviste iesene
Simbolismul romanesc
Adversari. Alte reactiuni ale simbolismului
PUBLICATII CU PROFIL VARIAT - Diversificarea substratului conservator
Revista idealista
Convorbiri critice
O anexa a Convorbirilor critice : Falanga
Flacara
ORIENTA,RI LITERARE IN PRESA SOCIALISTA
Forme contradictorii ale evolutiei poeziei
TRADITIONALISTI SA,MA,NA,TORISTI, ORIZONTURI RURALE
POEZIA IDEALULI NATIONAL SOCIAL
POEZIA DESTINULUI UMAN
LIRICA SOCIALA, MILITANTI
DECORATIVI, NARATORI
TRUBADURI SI IRONISTI in literatura romana
UMOR SI TRISTETE in literatura romana
POETI DE TRANZITIE. NELINISTITI. INSTINCTUL MIGRATIEI
POETI DE TRANZITIE. FANTEZISTI. ELEGIACI
TENDINTE NOVATOARE. SIMBOLISTI TRAGICI
SIMBOLISMUL TRUBADURESC. MINULESCIENI
ALTE MODALITA,TI SIMBOLISTE. VIATA NOUA
TANGENTE SIMBOLISTE
PRIORITATEA PROZEI SCURTE
TENTATIA NATURII. PARODIE SI UMOR
REALITATE SI FABULOS. SONDAREA FONDULUI ETIC
Orizontul prozei scurte
PERSPECTIVE RURALE. SA,MA,NA,TORISTI SI POPORANISTI
OBSERVATORI AI PROVINCIEI. CLASICI. UMORISTI
CLASICISM SI FORMULE NOI
Publicatii teatrale
FILONUL ISTORIC, FOLCLORIC, MITOLOGIC
COMEDIA TRAGICA,. FILONUL COMIC
STADIUL LUPTEI DE IDEI
FORMULA CRITICII CU TENDINTE NATIONALE SI ETICE
FORMULA CRITICII COMPLETE
Critica aplicata. Istoricul literar
FORMULA AUTONOMIEI ESTETICULUI
Limba si limbajul; aspectele, stilurile si nivelurile limbii
Limba romana si procesul formarii ei
Evolutia limbii noastre nationale
Limba romana literara
LITERATURA POPULARA, - PARTE INTEGRANTA, A LITERATURII NATIONALE
Creatii populare epice: balada si basmul - Miorita
MARII CRONICARI AI SECOLULUI AL XVII-LEA SI AI INCEPUTULUI SECOLULUI AL XVIII-LEA; CONTRIBUTIA LOR LA DEZVOLTAREA CULTURII, A LIMBII SI A LITERATURII ROMANE
ILUMINISMUL ROMANESC
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA SI DEZVOLTAREA LITERATURII ROMANE
DIRECTII SI TENDINTE ALE PROZEI DIN A DOUA JUMA,TATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
LITERATURA ROMANA, - AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
EVOLUTIA ROMANULUI IN LITERATURA ROMANA,
PATRU VARFURI DE LANCE ALE DRAMATURGIEI NOASTRE
ISTORICI, CRITICI, ESTETICIENI SI TEORETICIENI AI LITERATURII
Textul. Aspecte generale
Romanul - Evolutie si tipologie
Poezia - Notiuni introductive. Acceptii ale termenului. Evolutia genului
Romantismul - Notiuni introductive
Simbolismul - Notiuni introductive
Deschiderile simbolismului catre modernism
Traditionalismul in perioada interbelica - Ion Pillat
Lirica moderna in perioada interbelica - Tudor Arghezi
Postmodemismul
Dramaturgia - Notiuni introductive
Dacia literara - Epoci si ideologii literare
Traditionalismul si modernismul in prima jumatate a secolului XX
SCOALA ARDELEANA - MARI SCRIITORI
O MONOGRAFIE DESPRE IPOTESTI
VIATA ROMANEASCA,, 90 DE ANI DE LA INTEMEIERE
MONOGRAFIA REVISTEI RAMURI
PENULTIMUL VOLUM DIN EDITIA PILLAT
DRAMATURGIA ROMANEASCA, IN INTERVIURI
DIMENSIUNI ALE PROZEI SCURTE BASARABENE CONTEMPORANE
FENOMENUL BASARABEAN
THOMAS MANN SI ROMANIA
JURNALUL REGINEI MARIA
AMINTIRI DE DEMULT
MEMORIALISTI SI EPISTOLIERI O EVOCARE TULBURA,TOARE
O VECHE FAMILIE BOIEREASCA,
CANTACUZINII
VECHIUL BUCURESTI
CONTENCIOSUL AROMANILOR
DESPRE IMAGINEA ROMANILOR IN SPATIUL GERMANIC
O EDITIE CATASTROFALA,
DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE
O MONOGRAFIE DESPRE GUVERNAREA RA,DESCU
UN STUDIU DESPRE PROLETCULTISM
Polemici literare, pedagogice, politice, filozofice
Cunoastere si receptare estetico-poetica
Motiv, tema, idei in opera literara
Motivul Zburatorului la Ion Heliade Radulescu, Minai Eminescu, Tudor Arghezi, Dumitru Matcovschi
Consideratii teoretice despre fantastic
Despre revelatia iubirii si a pacii divine - N. STEINHARDT
Trecutul unei iluzii: Noul val al anilor 80
Secvente ante-decembriste
Ce lipseste literaturii sf actuale
Ce asteptam, in definitiv, de la science-fiction?
Literatura sf, azi (Ancheta ORIZONT)
Repere in evolutia sf-ului romanesc postbelic
Timpul este umbra noastra (Interviu)
Literatura sf si economia de piata
SF-ul romanesc: ce este, ce-ar putea fi
Anticipatia romaneasca in perspectiva istoriei literare
Alegorie si metafictiune: o dubla dedublare
Tiganiada in stil american
Eterna si pitoreasca Romanie
Science-fiction adevarat
ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE - idei fundamentale -
NOTIUNI DE LINGVISTICA, GENERALA, - Comunicarea prin limbaj
CLASIFICAREA LITERATURII FOLCLORICE
ISTORIA IEROGLIFICA, REPERE PENTRU COMENTARIUL LITERAR
SCOALA ARDELEANA, EXPRESIE A ILUMINISMULUI ROMANESC - REPERE PENTRU O LUCRARE DE SINTEZA,
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA CULTURII SI LITERATURII ROMANE
SAMANATORISMUL
POPORANISMUL
Caracterul specific national in literatura romana de Garabet Ibraileanu
ION LUCA CARAGIALE -in viziunea lui G. Ibraileanu- "Numele proprii in opera comica a lui Caragiale"
CUM SA INTOCMIM UN ESEU
Curente culturale si literare





FANTASTICUL IN PROZA CONTEMPORANA, despre Sinteze literare





Fantasticul este o categorie estetica, in care realul se imbina cu supranaturalul, irealul cu miraculosul atat in succesiunea momentelor actiunii, cat si in construirea personajelor plasmuite cu fantezie si exagerare a trasaturilor, capatand astfel dimensiuni neobisnuite. Modalitati de realizare a fantasticului: iesirea din timp si spatiu, oniricul, fabulosul, supranaturalul, miticul etc.



Influenta peste timp a celor doi mari titani ai literaturii romane, Mihai Eminescu si Ion Luca Caragiale, s-a facut simtita si in proza contemporana, la alti doi importanti scriitori, Mircea Eiiade si Vasile Voiculescu. O categorie estetica manifestata pentru prima oara in operele clasicilor este fantasticul, mijloc artistic ce a fost preluat si particularizat in povestirile si nuvelele aparuse dupa al doilea razboi mondial.

Mircea Eiiade fundamenteaza fantasticul prin mituri arhaice ale cosmogoniei si Creatiei, pe care le-a preluat in buna masura din nuvela eminesciana "Sarmanul Dionis". Fiind o dimensiune esentiala a beletristicii lui Eiiade, fantasticul capata amploare si varietate, fiind construit prin cele mai fascinante modalitati artistice: visul magic, iesiri fabuloase din timp si spatiu -"Domnisoara Christina", "Secretul doctorului Honigberger"-, mitul totemic -"Sarpele"-, mituri autohtone -mitul labirintului, mitul ielelor-, mituri indice -mitul eternei reintoarceri, dialectica sacrului si a profanului (hierofaniA), mituri universale -mitul coborarii in Infern-, motive magice -strigoiul.

Proza fantastica apare inca din 1934, fiind reprezentata de primul roman de acest fel, "Lumina ce se stinge", o carte care cultiva monologul interior si despre care Eliade afirma ca s-a nascut ca o "reactie inconstienta impotriva Indiei, ca o tentativa de a ma apara chiar impotriva mea". in alte scrieri, Eliade este preocupat de crearea unei atmosfere incarcate de mister, pe fondul careia au loc intamplari obscure, in care teama se amesteca cu fascinatia. "Domnisoara Christina" porneste de la povestile cu strigoi din folclorul romanesc, dar si de la "Luceafarul" eminescian. Ca si in poemul lui Eminescu, eroii lui Eliade traiesc drama imposibilitatii implinirii erotice intre doua fiinte care apartin unor lumi diferite, dar cea care tinde spre dragostea absoluta este femeia. Ea este o fiinta de dincolo de cotidian, de pe alt "taram" si incearca sa-si lege destinul de acela al "muritorului" Egor, infruntand piedici si fiind gata sa-si exercite fortele malefice.



Fantasticul ascuns in banalitatea cotidiana se manifesta in romanele si nuvelele scrise dupa al doilea razboi mondial, in care "naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri, ca sa dezvaluie in mod progresiv fantasticul ascuns in banalitatea cotidiana" ("incercarea labirintului"). Dialectica "sacru-profan", definita in studiile filozofice, actioneaza asupra eroilor din aceste creatii, care parcurg experiente spirituale superioare, iesind din monotonia profanului si intrand in domeniul sacrului. Semnificative in acest sens sunt nuvelele adunate in volumul "in curte la Dionis": "La tiganci", "Douasprezece mii de capete de vite", "O fotografie veche de 14 ani", "Podul", "Adio" etc.

Scrisa de Mircea Eliade in 1959, la Paris, nuvela "La tiganci" a aparut pentru prima oara in anul 1962 in revista "Destin" de la Madrid, iar la noi in 1967, in revista "Secolul XX", fiind apoi inclusa in volumul "La tiganci si alte povestiri", cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu.



"La tiganci" face parte din creatia literara contemporana, este o nuvela fantastica scrisa dupa al doilea razboi mondial, perioada in care Eliade ilustreaza ideea ca opozitia dintre real si ireal, dintre sacru si profan se estompeaza treptat, astfel ca, dintr-un anumit punct epic, intre acestea nu mai exista hotare bine determinate.

Subiectul nuvelei este plasat in Bucurestiul de altadata, cadru des intalnit in opera literara a lui Eliade, intrucat el considera ca "orice loc natal constituie o geografie sacra. Pentru cei care l-au parasit, orasul copilariei si adolescentei devine totdeauna un oras mitic. Bucurestiul este, pentru mine, centrul unei mitologii inepuizabile." (M.Eliade - "incercarea labirintului"-1978)

Realizarea fantasticului in aceasta nuvela se face prin imbinarea planului real cu planul ireal, secventele epice fiind dominate pe rand de unul dintre aceste planuri. Altfel spus, epicul dublu este construit din doua planuri, unul real si altul ireal, paralele, care se deruleaza concomitent pe parcursul intregii nuvele, numai ca unul este planul principal si celalalt cel secundar, schimbandu-se intre ele, conform secventelor epice care compun nuvela.

Nuvela se structureaza in opt secvente epice, conform planului real si ireal dominant (epicul dublU), distribuite simetric, cu intrari si iesiri din timp si din lumi paralele:

"La tiganci" este o nuvela construita pe tema hierofaniei, a manifestarii sacrului in profan, sugerand trecerea spirituala a omului dinspre viata spre moarte.

Secventa I este dominata de planul real, dar in secundar se manifesta irealul, prin cateva elemente cu semnificatii mitice si mistice.

Profesorul Gavrilescu se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura "incinsa si inabusitoare" si, deodata, observa ca si-a uitat "servieta cu partituri" la eleva sa, Otilia, nepoata doamnei Voitinovici, din strada Preoteselor. Coboara din tramvai cu intentia sa-1 ia in sens invers pentru a-si recupera servieta, se simte foarte "obosit, istovit", desi este inca "in floarea varstei", avand numai patruzeci si noua de ani. isi aminteste de tinerete, atunci cand nu-1 interesa aspectul material al vietii, "cand esti tanar si esti artist, le suporti pe toate mai usor", la Charlottenburg, cand era nemancat si "fara un ban in buzunar". Aude uruitul tramvaiului trecand pe langa el, il pierde, il "saluta lung cu palaria" si exclama: "Prea tarziu!

   ". El isi ia astfel ramas bun de la lumea reala, ca atunci cand, "pe timpuri, Elsa pleca sa petreaca o luna la familia ei".

Gavrilescu este atras de umbra si racoarea nucului din gradina "tigancilor"si, fara sa-si dea seama, se trezeste in fata portii, unde "il intampina o neasteptata, nefireasca racoare". Bordeiul tigancilor sugereaza mitul labirintului si este un spatiu al initierii in ritualurile mortii, unde Gavrilescu trebuie sa parcurga pregatirea spirituala dinspre viata spre moarte. Profesorul este condus de "o fata tanara, frumoasa si foarte oachesa" catre "o casuta veche", unde il intampina o batrana care ii cere vama la intrarea in bordei, asemnea miticului Cerber. Ea stapaneste spatiul si timpul, parand inzestrata cu fortele secrete ale unei magiciene, intrucat timpul avea aici alte dimensiuni: "nu e graba [] avem timp".

Batrana ii cere sa-si aleaga o fata, dintre "o tiganca, o grecoaica, o ovreica", deoarece Gavrilescu respinsese nemtoaica ("nu nemtoaica"). Baba ii cere trei sute de lei, iar el socoteste din nou ca suma este contravaloarea a "trei lectii de pian" si se confeseaza spiritual, "sunt artist", motivand ca "numai pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pura". Cele trei fete pe care le alesese simbolizeaza ielele (mitul ielelor spune ca cine le vede dansand moarE) sau Preotesele (care oficiau ritualul mortii in templele anticE) sau ursitoarele. Ele pot semnifica, de asemenea Parcele: grecoaica Clothos - care^oarce firul vietii -, evreica Lachesis - deapana firul vietii - si tiganca Atropos - care taie firul vietii. Cifra mistica trei are puteri magice asupra spiritului.



Initierea spirituala a lui Gavrilescu este greoaie, deoarece profanul care 1-a dominat tot timpul este o frana, el agatandu-se mereu de trecut, de viata reala, concreta. Fetele se amuza de starea lui confuza, semn ca el incerca sa se desprinda de lumea reala, ale carei repere nu se mai regasesc aici si constata ca ii este frica. Ca orice om, Gavrilescu se teme de moarte ("Ti-a fost frica!

   "), dar se apara, motivandu-se din nou spiritual, ca a trait "un vis de poet" si a simtit in tinerete "o pasiune nobila", a iubit-o pe Hildegard, considerand, asadar, ca are pregatirea spirituala superioara de a putea depasi barierele vietii reale, catre o alta lume. Desi tainele il ispitesc, acestea ii sunt inaccesibile, el ramanand numai "in odaile" nedeschise. Gavrilescu nu poate ghici tiganca, pentru ca, spun fetele, "si-a adus aminte de ceva si s-a pierdut, s-a ratacit in trecut". Daca el ar fi reusit, pentru ca "asta-i jocul", l-ar fi plimbat prin toate odaile, "ar fi fost foarte frumos", dar barbatul nu poate trece prima proba initiatica, nu poate transcede cu usurinta pragul spiritual, asa ca fetele il prind intr-un cerc ametitor, "ca intr-o hora de iele". Lui i se propune drept proba ghicitul ca simbol al riturilor de initiere in taina mortii, o vama luata sufletului ca ultima sansa de depasire a conditiei umane.

Gavrilescu se repede la pian si incepe sa cante cu "toata puterea", muzica fiind o tentativa de intrare in real, de revenire la conditia lui umana, parca ar fi vrut sa intre tot mai adanc intr-o stare artistica superioara.

Profesorul isi pierde constienta de sine, intra intr-o stare superioara de vis, care simbolizeaza si prima treapta spre initiere. Jocul "de-a v-ati ascuns" nu-i place Iui Gavrilescu, considerand ca merita sa aiba un destin deasupra celui comun, deoarece este artist. Gavrilescu se pierde prin camere ciudate, cu tavane scunde si neregulate, cu peretii usor ondulati care apar si dispar misterios, cu paravane multicolore, cu saluri si broderii si se gandeste ca totul "era o iluzie", obiectele fiind reflectate si multiplicate de oglinzi. Se simte singur si ratacit in lumea asta, se loveste de tot felul de lucruri neidentificate, "caci nu le cunostea formele", caldura il sufoca din nou, nu se mai recunoaste pe sine, este "mai slab decat se stia, cu oasele iesindu-i prin piele [] asa cum nu se mai vazuse niciodata". Visul se termina cu o lupta, deoarece o draperie, ca un giulgiu mortuar il infasoara strans si el intelege ca "se va sufoca", pierzandu-si total perceptia lumii inconjuratoare, "sunetele pareau inecate in pasla".



Personajul este neimplinit pe plan erotic, deoarece el fusese nevoit sa renunte la iubita sa, Hildegard, pentru Elsa, din datorie civica, decizie impusa de norme sociale (exterioare luI). Neimplinirea lui este si pe plan profesional, el devenind un biet profesor de pian "pentru pacatele mele" si incearca sa se regaseasca spiritual: "eu nu sunt oricine (), sunt artist".

Gavrilescu povesteste babei stadiul initierii lui, accentuand ultima etapa a traversarii starii de la materie la spirit: "m-am vazut gol si am simtit draperia strangandu-se in jurul meu, ca un giulgiu [] ce-am mai patimit", face legatura cu viata reala, apeland la aceeasi oboseala sugerata de "caldura" si de "colonelul Lawrence". Intrand in lumea reala, "auzi, departat, uruitul metalic al tramvaiului", constata ca "era mai cald decat fusese" dupa-amiaza, isi face vant cu palaria, se urca in tramvai, se confeseaza calatorilor, spunandu-le ca si-a uitat servieta in strada Preoteselor si le marturiseste obsesia neimplinirii: "Eu, pentru pacatele mele sunt profesor de pian, dar n-am fost facut pentru asta". Coboara din tramvai la statia Preoteselor si constata ca la nr. 18 nu mai locuieste doamna Voitinovici si nici Otilia, ci familia Georgescu, care sta aici de patru ani. O vecina ii spune ca doamna Voitinovici se mutase de opt ani in provincie, dupa ce se casatorise Otilia. Totul este confuz pentru Gavrilescu, se urca in tramvai, isi cauta portmoneul, revine obsesia colonelului Lawrence, da taxatorului o bancnota si afla ca banii se schimbasera de un an, discutia despre "tiganci" starneste reactii pseudoscandalizante ("e o rusine"). El "se simti deodata obdsit, istovit". Se intoarce acasa, unde constata ca acolo locuieste altcineva, dupa care se duce la carciuma din apropiere si afla ca Elsa a plecat in Germania, "dupa ce a disparut Gavrilescu. La toamna se implinesc 12 ani".

Gavrilescu se urca intr-o birja si cere sa-1 duca la "tiganci", atmosfera tine de fantastic, este o noapte frumoasa si miroase a regina-noptii. Birjarul, "fost dricar", sensibil ("imi plac florile, caii si florile"), "fire de artist", il ajuta sa ajunga dincolo, trecandu-1 prin locuri impuse de traditie, urmand un drum prestabilit, oprindu-se "in dreptul bisericii", unde sunt "fel de fel de flori" si-1 consoleaza: "n-o sa va para rau".



Ultima secventa este dominata de planul ireal si se petrece "la tiganci", unde Gavrilescu este primit de baba, plateste suta de lei, constata ca "e tarziu" si-si cere iertare. Baba continua initierea lui Gavrilescu, il previne sa nu se rataceasca iar, ii spune parola ("Eu sunt, m-a trimis baba") si-i explica drumul: "sa numeri sapte usi. Si cand oi ajunge la a saptea, sa bati de trei ori". Se incurca in numararea usilor, se simte sleit de puteri, intra intr-o camera la intamplare si deodata simte "un parfum uitat", acela al lui Hildegard. Gavrilescu se disculpa, ii explica ce se intamplase in tinerete, cand starea spirituala fusese invinsa de starea materiala -"daca as fi avut ceva bani la mine"-, dar acum "nu mai am nici casa, nu mai am nimic". Hildegard ii spune: "vino cu mine", lui Gavrilescu ii "e frica" si incearca o ultima "agatare" de real, "ah, palaria [] si voi sa se intoarca". Hildegard se mira ca el inca nu intelege ce i se intampla, ea putand simboliza pe luntrasul Caron, cel care calauzea sufletele mortilor peste apa Styxului, catre lumea cealalta. Se urca amandoi in trasura si acelasi birjar ii duce "spre padure, pe drumul al mai lung", timpul are si acum alte dimensiuni ("Mana incet. Nu ne grabim"). Gavrilescu intra intr-o stare superioara, a visului ("as crede ca visez"), singura care permite omului sa acceada in lumea spirituala: "Toti visam [] Asa incepe. »Ca intr-un vis".

Nuvela ilustreaza aspiratia omului sensibil, a artistului de a atinge absolutul prin propria menire: "Pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian. Dar eu traiesc pentru arta pura". Setea omului superior de a atinge absolutul in cunoastere este asemanatoare cu aceea a lui Dionis din nuvela eminesciana: "Iata o ocazie ca sa-ti imbogatesti cunostintele" (isi spusese Gavrilescu atunci cand intrase in bordeiul tiganciloR). Dorinta de a patrunde in Shambala presupune lupta (trebuie sa fii tanar, puternic si Gavrilescu este istoviT), trebuie sa ai curaj ( si lui Gavrilescu "ii e frica") si trebuie sa fii incarcat de iubire (si el nu se implinise erotiC). Nuvela exprima drama unui ratat, a unui om ce s-a lasat dominat de profan, de viata monotona care-1 apasa, de banalitatea simbolizata de caldura sufocanta.



Nuvela "Douasprezece mii de capete de vite" a aparut in volumul "in curte la Dionis" din 1977, desi fusese scrisa in 1952 si face parte ca si "La tiganci" din literatura contemporana. Privitor la aceasta creatie inedita si cu totul aparte, Mircea Eliade marturiseste o "concentrare aproape exclusiva asupra prozei fantastice" in esenta careia se manifesta conceptia lui despre gandirea mistica si imaginara ce compune "universuri paralele ale lumii de toate zilele".



Nuvelele fantastice din aceasta perioada "se disting in primul rand printr-o alta experienta a timpului si a spatiului. Mircea Eliade respinge ideea conform careia prozele fantastice ar fi inspirate din studiile sale de istorie a religiilor ori din documentele mitologice, a caror semnificatie simbolica nu este utilizata in literatura: "Universurile paralele pe care le dezvaluia povestirea erau rodul imaginatiei creatoare, nu al eruditiei, nici al hermeneuticii (stiinta si arta interpretarii textelor vechi, in special biblice -AŤ.AŤ.) pe care o stapanea istoricul religiilor comparate" (Paris, 1980).

Nuvela "Douasprezece mii de capete de vite" compune acelasi spatiu imaginar al Bucurestiului ca si nuvela "La tiganci", "un oras mitic", plin de semne, un oras in care personajele pot parcurge un drum spiritual initiatic, cu strazile lui misterioase ce ascund taine vechi.

Fantasticul este construit prin ideea iesirii din timp si spatiu si prin hierofanie, adica prin revelatia (manifestareA) sacrului in profan. Personajul din aceasta nuvela, Iancu Gore, intra fara sa vrea intr-o lume fantastica, desi continua cu indarjire sa creada intr-o lume normala, logica si coerenta, refuzand orice discontinuitate a existentei sale. Nuvela este construita dintr-ww plan real si altul ireal, intr-un epic dublu. intr-o carciuma de cartier, Gore asteapta nerabdator pe cineva, se sterge "absent, pe frunte" cu o batista colorata", uitandu-se la ceasul cu lant gros, de aur, constata ca este douasprezece fara cinci, apoi ii spune cu mandrie carciumarului ca este un "ceas imparatesc", cumparat de el la Odesa. El se prezinta carciumarului: "Eu sunt Gore []. Iancu Gore, om de incredere si de viitor: asa-mi spun prietenii". El venise aici sa-l intalneasca pe unul, Paunescu, despre care carciumarul ii spune ca, daca e vorba de cel "de la Finante", nu mai sta pe strada Frumoasa la numarul 14, deoarece casa fusese distrusa de bombardament. Cu toate acestea, Gore se duce la adresa respectiva si gaseste acolo "o casa modesta de mahala, cu tencuiala crapata in mai multe locuri", care parea parasita. Enervat, Gore vorbeste tare cu personajul imaginar, Paunescu, "poltron si escroc" care ii mancase trei milioane si a sters-o, punandu-se la adapost, iar el este lasat "aici, singur, sub bombardament!

   " si injura furios. Deodata se aude sirena, care anunta atac aerian si un tipat ascutit de femeie tanara, strigand:

"Ionica!

    [] Unde esti, Ionica?". Vede afisul binecunoscut al avertismentului care indica, printr-un "deget aratator vopsit in negru: La 20 de metri adapost antiaerian" si o ia la fuga spre pivnita-subsol din fundul curtii. Pe usa statea scris "Adapost pentru zece persoane", unde se aflau un batran si doua femei care-1 privesc fara interes. Gore, intocmai ca profesorul Gavrilescu, incepe sa se confeseze celorlalti, carora le spune ca este din Pitesti, ca are douasprezece mii de capete de vita "de cea mai buna calitate", argumentand "Unu-i Gore, Iancu Gore!

   ". Ca si pe Gavrilescu, ceilalti il privesc cu indiferenta, apoi are loc un dialog ce ilustreaza iritarea fiecaruia, dupa care "se auzi semnalul de incetare a alarmei", toti se relaxeaza, iar Gore ii da dreptate batranului ca a fost doar un exercitiu, intrucat "nu s-a auzit nici un tun". Se uita din nou la ceas si constata ca "n-a durat nici cinci minute!

   ". Lipsa de reactie a celorlalti il enerveaza pe Gore, care ii injura: "Mama

Voastra de nebuni!

   ".

Reintors in lumea reala, in banal, Gore, orbit de "lumina soarelui" si obsedat de "escrocul de Paunescu", de cele sase mii de capete de vite, se opreste in fata casei cu numarul 14 si striga

"Hotilor!

   ", apoi se intoarce la birt. Carciumarul se mira ca el o stie pe madam Popovici si ii spune ca au trecut "patruzeci de zile de cand s-a prapadit in bombardament, si nu i-a facut nimeni pomana".

Gore este convins ca e vorba de alta doamna, intrucat asta de care vorbeste el este "o cucoana cu nasul lung", care are o servitoare

"cam nebuna", Elisaveta. Afla de Ia carciumar ca si ea "s-a prapadit" in bombardamentul din 4 aprilie, atunci cand "s-a crezut ca e exercitiu, ca se anuntase si la radio". Bomba cazuse in fundul curtii, "in plin adapost" si s-a daramat si casa. Gore refuza cu fermitate varianta povestita de carciumar, se sterge nervos cu batista pe fata, crezand ca isi bate joc de el pentru ca bause

"adineauri doi litri de vin, pe nemancate". La randul lui, Gore ii relateaza carciumarului cum se certau cucoanele cu chiriasul lor in adapost, ca acesta nu platise chiria. Nedumerit, carciumarul ii spune ca "azi n-a fost nici o alarma".

Iancu Gcre este, asadar, un individ oarecare, obisnuit, usor vanitos dar om de cuvant si cinstit, "om de incredere", cu o dorinta puternica de a se inalta deasupra banalului, reprezentat de escrocul Paunescu. "O sa auziti de Iancu Gore", spune el amenintator in finalul nuvelei.

Profanul si sacrul sunt aici mai putin sugestive decat la Gavrilescu, ce a parcurs un drum initiatic dintre viata spre moarte, motivandu-se cu "firea de artist" si cu iubirea ("am iubit"). Iancu Gore, motivat numai pe plan etic, corect si cinstit, are inradacinate profund normele existentiale, fiind puternic ancorat la evenimentul cotidian din planul real. El refuza timpul memoriei, in care patrunde ;n mod enigmatic, continuand cu tarie sa creada in banal din neputinta de a suprapune cele doua planuri: profan si sacru. El iese din timpul real (carciumA) si intra in timpul spiritual (adapostuL), din lumea concreta in lumea fantastica, dar nu poate ramane, nu se poate initia din cauza ca este dominat de rational, de verosimil, de logica umana ("fugi, domnule, ca n-a murit!

   ").

Miraculosul exista in aceasta nuvela prin episodul adapostului, prin intrarea lui Gore intr-o alta lume (persoanele respective murisera la bombardamenT) si intr-un alt timp (trecusera 40 de zile de la moartea loR) si este sugerat de cateva elemente, cum ar fi caldura sufocanta, gestul repetat de a-si sterge fruntea cu batista, graba agitata, precum si tendinta permanenta de confesiune. Tipatul tinerei femei, care-1 striga pe Ionica, poate fi un simbol al formulei magice pentru iesirea din timp si spatiu. Gore este speriat de revelatie, se panicheaza si incearca o descarcare spirituala printr-o imprecatie profana ("Mama voastra de nebuni!

   "), care vine ca o salvare a lui din lumea in care intrase si in care nu putea ramane.

Un alt scriitor contemporan cucerit de frumusetea fascinanta a fantasticului este Vasile Voiculescu. Universul prozei sale ilustreaza lumea arhaica, primitiva in care omul este puternic legat de animalele ce reprezinta totemul, vietuitoarele avand originea in peste. Fantasticul este realizat prin imbinarea dintre real si fabulosul folcloric, conducand catre primitivism, preistoria fiind implicata in contemporaneitate, cu trimitere spre o lume puternic individualizata.

Volumele de proza "Capul de zimbru", "Ultimul Berevoi" si "Iubire magica" (aparute postum, in 1966) se inscriu in literatura contemporana si ilustreaza o tara stranie si nebanuita, o lume straveche, in care Voiculescu este "un magician al fictiunii" (N.ManolescU). Din aceste volume fac parte povestiri ca "Amintiri despre pescuit", "Pescarul Amin", "Lostrita", "Ultimul Berevoi", "in mijlocul lupilor" etc.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.