Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






Basmul cult - Specii narative despre Sinteze literare



Basmul este o specie a epicii populare sau culte (de regula in proza) cu raspandire universala, construit pe o schema opozitionala Bine - Rau, in care sunt relatate intamplari mai cu seama fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi, zane, animale nazdravane, balauri, zmei, vrajitoare etC). Acesta este caracterizat, in ansamblu, prin fabulatie senina, prin finalul nuptial sau glorificator al vitejiei si al binelui.



Numele speciei, provenind din vechiul slav basni", care avea sensul de scornire", nascocire", ii subliniaza, ca si formulele de deschidere si de inchidere, caracterul de fictiune. Desi basmul are o mare vechime in literatura lumii, datand inca din Antichitate, specia a fost redescoperita si intens cultivata incepand cu epoca romantica, atunci realizan-du-se si primele culegeri sistematice de basme populare.

Basmul trebuie delimitat de poveste (care este mai realista), de legenda (care urmareste explicarea unor fenomene naturale sau istoricE), de snoava (care este o scurta naratiune anecdotica).

Basmul porneste de la realitate, insa se indeparteaza de aceasta, trecand in supranatural si propunand o alta lume, care functioneaza insa cu reguli apropiate celei omenesti. in functie de natura personajelor, de organizarea si desfasurarea actiunii si de caracteristicile naratiunii, basmele pot fi fantastice (dominate de elementul miraculoS), nuvelistice (mai apropiate de elementele realitatiI) si animaliere (dezvoltate din vechile legende totemicE).

Exista un scenariu epic al basmului, fixat prin traditie, al carui caracter stereotip este marcat si de utilizarea a numeroase formule initiale, mediane si finale, care compun un adevarat lexic poetic al basmului. Formulele initiale au rolul de a proiecta naratiunea in fabulos, facand trecerea din planul real in cel ireal: A fost odata ca niciodata, pe cand se potcoveau puricii cu nouazeci si noua de ocale de fier si zburau pana la cer". Formulele mediane mentin si suscita interesul si curiozitatea cititorului: Ca si vorba din poveste ca-nainte mult mai este", ascultati boieri dumneavoastra si va minunati". Formulele finale readuc cititorul in prezentul naratiunii, restabilesc ordinea initiala si mimeaza scorneala, inventia, sub forma unui scurt text ritmat si rimat: Si eu incalecai pe-o sa si v-o spusei d-voastra asa", Si incalecai pe-o capsuna si va spusei o minciuna". in Morfologia basmului, V.I. Propp porneste de la ideea ca basmele au o structura monotipica, stereotipa, bazata pe o reteta universala si repetabila in fiecare text. Conceptul de baza al teoriei lui Propp este cel de functie", prin aceasta intelegandu-se o fapta savarsita de un personaj si bine definita din punctul de vedere al semnificatiei ei pentru desfasurarea actiunii". Functiile personajelor constituie elemente fixe ale basmului, indiferent de cine si in ce mod le indeplineste. Numarul lor este limitat, iar succesiunea este aceeasi. Propp identifica 31 de asemenea functii, ca, de exemplu: I. unul dintre membrii familiei pleaca de acasa ; II. o interdictie este specificata eroului; III. interdictia este incalcata etc. Aceste functii sau structuri narative pot fi sintetizate astfel: a. o situatie initiala, caracterizata de ordine si echilibru; b. un eveniment care deregleaza echilibrul initial; c. o actiune reparatorie combinata cu p aventura eroica; d. refacerea echilibrului; e. rasplatirea eroului.



Motivele specifice basmului sunt: imparatul fara urmasi, superioritatea mezinului, probele, calatoria, drumul cu obstacole, cifra 3, ajutorul dat de natura si de divinitate, lupta, impostorul, apa vie si apa moarta, calul nazdravan, viclesugul, demascarea, nunta etc.

Personajele basmului sunt polarizate etic, fiind situate fie de partea binelui, fie de cea a raului. Multe dintre ele poseda insusiri exceptionale si sunt ajutate in indeplinirea misiunii de forte supranaturale, fiind construite pe baza idealizarii insusirilor omenesti, devenind astfel modele de viata (curaj, noblete sufleteasca, frumusete, bunatate, blandete, putere fizica, inteligenta etC).

Basmul cuprinde o serie de procedee stilistice precum repetitia, personificarea, alegoria, comparatia si antiteza. Limbajul este, in general, accesibil, cu accente populare si arhaice, cu formule care dovedesc oralitatea intrinseca a speciei, alaturi de prezenta proverbelor, zicatorilor si expresiilor tipice. Basmul are o disponibilitate transfiguratorie exceptionala, schimbandu-si expresia odata cu evolutia literaturii si cu stilul scriitorilor, mergand de la respectarea modelului folcloric (Ion Creanga, Povestea porculuI) pana la inovatii spectaculoase care ating toate nivelurile textului (Minai Eminescu, Fat-Frumos din lacrima). in literatura romana, autorii de basme culte (in versuri, in proza sau dramatizatE) sunt numerosi, la fel si tipologia speciei, diversificata odata cu preluarea ei de catre literatura culta: basmul-feerie {Sanziana si Pepelea de Vasile AlecsandrI), basmul-nuvela {Soacra cu trei nurori de Ion Creanga), basmul-poem {Fat-Frumos din lacrima de Mihai EminescU), basmul-parodie (Damult, mai da damult de I.L. CaragialE), basmul-idila (Craiasa zanelor de George CosbuC), basmul-stiintific (Ber Caciula de I.C. VissarioN).





 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.