Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


loading...


Sinteze literare





Despre Sinteze literare

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare


Literatura romana in limba latina
Literatura populara - parte integranta a literaturii romane
Miorita - balada populara - Tema baladei Miorita
Umanismul romanesc - plan de idei
Iluminismul - curent national si european si Scoala Ardeleana
Clasicismul
Romantismul - Trasaturi romantismului
Realismul
Contributia scriitorilor romani la dezvoltarea realismului
Momentul 1848 - etapa a revolutiei burghezo - democrate
Simbolismul - Istoricul si reprezentantii in literatura universala
Stefan cel Mare si Sfant - reprezentant al constiintei nationale
Expresionismul
Orientari, tendinte, coordonate si realizari in poezia romaneasca contemporana
Ideea de specific national in literatura romana
Folclorul si literatura romana din perioada romantica
Cucerirea independentei nationale in evocarea literara
Ecouri ale lui Sainte-Beuve in literatura romana
Revista Romana (1861 1863)
Atheneul roman (1866 1869)
Albina Pindului (1868 1871 ; 1875 1876)
Literatura si arta romana
Floare-albastra (1898 1899)
Pagini literare (1899 1900)
Reviste satirice din secolul al XIX-lea
Text si comunicare
Curente literare. Abordari teoretice
Clasicismul sinteza
Romantismul sinteza
Realismul sinteza
Parnasianismul
Simbolismul
Expresionismul sinteza
Traditionalismul
Modernismul si avangardismul
Neomodernismul
Postmodernismul
Poezia
Poezia epica
Elemente de compozitie in textul poetic
Nivelurile textului literar. Repere si concepte pentru analiza stilistica
Limbajul si expresivitatea textului poetic
Imaginarul poetic
Poezia pasoptista - prezentare generala
Prelungiri ale clasicismului si romantismului in literatura romana
Genul epic - Opera epica. Abordari teoretice
Basmul cult - Specii narative
Povestirea - specii narative
Nuvela - specii narative (Nuvela istorica, Nuvela fantastica, psihologica)
Romanul - specie narativa
Structura textului narativ
Relatiile temporale si spatiale in naratiune - Constructia subiectului si a discursului narativ (subiectul, tema, actiunea, finalul)
Limbajul prozei narative (Modalitati ale nararii)
Opera dramatica. Abordari teoretice
Specii dramatice - Tragedia, Comedia
Structurarea textului dramatic, Personajul dramatic si Genul dramatic
Dacia literara - manifest al romantismului romanesc
Junimea si junimismul - modele axiologice in dezvoltarea literaturii
G. Ibraileanu - deschideri spre o critica totala
Literatura romana SECOLELE XIV-XVIII (1380-1779)
Literatura romana - EPOCA DE TRANZITIE PREMODERNA, (1780-1829)
Literatura romana INTRE CLASICISM SI ROMANTISM (1830-1862)
CANTA,RETII RUINELOR
EPOCA MARILOR CLASICI (1863-1892)
Literatura romana - SFARSIT SI INCEPUT DE SECOL (1893-1918)
Literatura romana - INTRE CLASICISM SI NATURALISM
CRITICI SI ISTORICI LITERARI
NATURALISTII UMANITARI
POETI, PROZATORI, DRAMATURGI
REVIRIMENTUL ROMANTISMULUI
REALISMUL DEMOCRATIC
SIMBOLISTII literaturii romane - simbolismul
Literatura romana in EPOCA DINTRE CELE DOUA, RA,ZBOAIE (1919-1947)
MODERNIZAREA TRADITIEI in literatura romana
SINCRONISM SI DIFERENTIERE in literatura romana
RESUSCITAREA SPIRITULUI ETNIC in literatura romana
Literatura romana - SUB SEMNUL AVANGARDEI
DE LA PARNASIANISM LA MANIERISM in literatura romana
LITERATURA DOCUMENTARA, BOEMA, POPULARA
ORIENTA,RI NOI DUPA, 1930 in literatura romana
GENERATIA POSTBELICA, (1948-1981) in literatura romana
Marii poeti ai literaturii romane
PROZATORII literaturii romane
DRAMATURGII literaturii romane
CRITICII literaturii romane
Istoria criticii literare
Critica literara de la inceputul Renasterii pina la jumatatea secolului al XVIII-lea
Neoclasicismul si noile tendinte ale epocii criticii literare
Atitudini ludice in miscarea de avangarda
Nonconformismul spectacular: D. Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru
CE STIM Sl CE NU STIM DESPRE ROMANUL DE AZI
CALITATILE GENERALE ALE STILULUI
Stilul beletristic, stiintific, administrativ
FANTASTICUL IN PROZA CONTEMPORANA,
LITERATURA POPULARA,
LIRICA RELIGIOASA, - PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITA,
INCEPUTURILE POEZIEI ROMANESTI
DACIA LITERARA,
LITERATURA PASOPTISTA, (Literatura romana cuprinsa intre anii 1830-1860)
JUNIMEA Si CONVORBIRI LITERARE
SIMBOLISMUL - (Curent literar) - Trasaturile simbolismului
MODERNISMUL - curent literar
TRADITIONALISM
AVANGARDISMUL - CURENT LITERAR
NEOMODERNISMUL - CURENT LITERAR
STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII ROMANE
MARII CRONICARI
ROMANUL PANA, LA AL DOILEA RA,ZBOI MONDIAL
Inceputurile poeziei romanesti
Poezia pasoptista
EPOCA MARILOR CLASICI AI LITERATURII ROMANE JUNIMEA Sl CONVORBIRI LITERARE
IN CONTRA DIRECTIEI DE ASTA,ZI IN CULTURA ROMANA, (1868)
POETI SI CRITICI (1886)
DIRECTIA NOUA, IN POEZIA SI PROZA ROMANEASCA, (1872)
PUBLICISTICA - INVATAMANTUL CLASIC
TEORIA STATULUI NATURAL SI A CELUI ARTIFICIAL
LITERATURA ROMANA LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA
FARMECUL SCRIERILOR VECHI
CLASICII
LITERATURA ROMANA, DUPA, AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
Convorbiri literare
Literatorul
PERSPECTIVE NOI. PUBLICATII, TENDINTE - Teoria dezvoltarii organice
Curierul literar. Samanatorul
Junimea literara - Publicatii in spiritul Samanatorului
Ramuri. Revista noastra
O fractiune: Cumpana
Samanatorismul, curent de rezistenta
Lupta pentru limba romaneasca
Subordonarea esteticului
PRIORITATEA IDEALULUI UMANITAR
Formula specificului national: Viata romaneasca
POPORANISMUL DISOCIERI
Poporanismul, subiect polemic
LITERATURA IN TRANSILVANIA
PERSPECTIVE MODERNE. PUBLICATII
Initiative minulesciene : Revista celorlalti, Insula
Viata sociala
Reviste iesene
Simbolismul romanesc
Adversari. Alte reactiuni ale simbolismului
PUBLICATII CU PROFIL VARIAT - Diversificarea substratului conservator
Revista idealista
Convorbiri critice
O anexa a Convorbirilor critice : Falanga
Flacara
ORIENTA,RI LITERARE IN PRESA SOCIALISTA
Forme contradictorii ale evolutiei poeziei
TRADITIONALISTI SA,MA,NA,TORISTI, ORIZONTURI RURALE
POEZIA IDEALULI NATIONAL SOCIAL
POEZIA DESTINULUI UMAN
LIRICA SOCIALA, MILITANTI
DECORATIVI, NARATORI
TRUBADURI SI IRONISTI in literatura romana
UMOR SI TRISTETE in literatura romana
POETI DE TRANZITIE. NELINISTITI. INSTINCTUL MIGRATIEI
POETI DE TRANZITIE. FANTEZISTI. ELEGIACI
TENDINTE NOVATOARE. SIMBOLISTI TRAGICI
SIMBOLISMUL TRUBADURESC. MINULESCIENI
ALTE MODALITA,TI SIMBOLISTE. VIATA NOUA
TANGENTE SIMBOLISTE
PRIORITATEA PROZEI SCURTE
TENTATIA NATURII. PARODIE SI UMOR
REALITATE SI FABULOS. SONDAREA FONDULUI ETIC
Orizontul prozei scurte
PERSPECTIVE RURALE. SA,MA,NA,TORISTI SI POPORANISTI
OBSERVATORI AI PROVINCIEI. CLASICI. UMORISTI
CLASICISM SI FORMULE NOI
Publicatii teatrale
FILONUL ISTORIC, FOLCLORIC, MITOLOGIC
COMEDIA TRAGICA,. FILONUL COMIC
STADIUL LUPTEI DE IDEI
FORMULA CRITICII CU TENDINTE NATIONALE SI ETICE
FORMULA CRITICII COMPLETE
Critica aplicata. Istoricul literar
FORMULA AUTONOMIEI ESTETICULUI
Limba si limbajul; aspectele, stilurile si nivelurile limbii
Limba romana si procesul formarii ei
Evolutia limbii noastre nationale
Limba romana literara
LITERATURA POPULARA, - PARTE INTEGRANTA, A LITERATURII NATIONALE
Creatii populare epice: balada si basmul - Miorita
MARII CRONICARI AI SECOLULUI AL XVII-LEA SI AI INCEPUTULUI SECOLULUI AL XVIII-LEA; CONTRIBUTIA LOR LA DEZVOLTAREA CULTURII, A LIMBII SI A LITERATURII ROMANE
ILUMINISMUL ROMANESC
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA SI DEZVOLTAREA LITERATURII ROMANE
DIRECTII SI TENDINTE ALE PROZEI DIN A DOUA JUMA,TATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
LITERATURA ROMANA, - AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
EVOLUTIA ROMANULUI IN LITERATURA ROMANA,
PATRU VARFURI DE LANCE ALE DRAMATURGIEI NOASTRE
ISTORICI, CRITICI, ESTETICIENI SI TEORETICIENI AI LITERATURII
Textul. Aspecte generale
Romanul - Evolutie si tipologie
Poezia - Notiuni introductive. Acceptii ale termenului. Evolutia genului
Romantismul - Notiuni introductive
Simbolismul - Notiuni introductive
Deschiderile simbolismului catre modernism
Traditionalismul in perioada interbelica - Ion Pillat
Lirica moderna in perioada interbelica - Tudor Arghezi
Postmodemismul
Dramaturgia - Notiuni introductive
Dacia literara - Epoci si ideologii literare
Traditionalismul si modernismul in prima jumatate a secolului XX
SCOALA ARDELEANA - MARI SCRIITORI
O MONOGRAFIE DESPRE IPOTESTI
VIATA ROMANEASCA,, 90 DE ANI DE LA INTEMEIERE
MONOGRAFIA REVISTEI RAMURI
PENULTIMUL VOLUM DIN EDITIA PILLAT
DRAMATURGIA ROMANEASCA, IN INTERVIURI
DIMENSIUNI ALE PROZEI SCURTE BASARABENE CONTEMPORANE
FENOMENUL BASARABEAN
THOMAS MANN SI ROMANIA
JURNALUL REGINEI MARIA
AMINTIRI DE DEMULT
MEMORIALISTI SI EPISTOLIERI O EVOCARE TULBURA,TOARE
O VECHE FAMILIE BOIEREASCA,
CANTACUZINII
VECHIUL BUCURESTI
CONTENCIOSUL AROMANILOR
DESPRE IMAGINEA ROMANILOR IN SPATIUL GERMANIC
O EDITIE CATASTROFALA,
DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE
O MONOGRAFIE DESPRE GUVERNAREA RA,DESCU
UN STUDIU DESPRE PROLETCULTISM
Polemici literare, pedagogice, politice, filozofice
Cunoastere si receptare estetico-poetica
Motiv, tema, idei in opera literara
Motivul Zburatorului la Ion Heliade Radulescu, Minai Eminescu, Tudor Arghezi, Dumitru Matcovschi
Consideratii teoretice despre fantastic
Despre revelatia iubirii si a pacii divine - N. STEINHARDT
Trecutul unei iluzii: Noul val al anilor 80
Secvente ante-decembriste
Ce lipseste literaturii sf actuale
Ce asteptam, in definitiv, de la science-fiction?
Literatura sf, azi (Ancheta ORIZONT)
Repere in evolutia sf-ului romanesc postbelic
Timpul este umbra noastra (Interviu)
Literatura sf si economia de piata
SF-ul romanesc: ce este, ce-ar putea fi
Anticipatia romaneasca in perspectiva istoriei literare
Alegorie si metafictiune: o dubla dedublare
Tiganiada in stil american
Eterna si pitoreasca Romanie
Science-fiction adevarat
ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE - idei fundamentale -
NOTIUNI DE LINGVISTICA, GENERALA, - Comunicarea prin limbaj
CLASIFICAREA LITERATURII FOLCLORICE
ISTORIA IEROGLIFICA, REPERE PENTRU COMENTARIUL LITERAR
SCOALA ARDELEANA, EXPRESIE A ILUMINISMULUI ROMANESC - REPERE PENTRU O LUCRARE DE SINTEZA,
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA CULTURII SI LITERATURII ROMANE








SCOALA ARDELEANA - MARI SCRIITORI despre Sinteze literare








Osardia patriotica a cronicarilor a fost de mare insemnatate, scotand lumii la vedere, dupa expresia lui Miron Costin, adevarul istoric fundamental ca poporul roman din Muntenia, Moldova si Transilvania, adica din vatra stramoseasca a Daciei, are o unitate de netagaduit, intemeiata pe comunitatea de origine si limba, pe vechimea si continuitatea lui pe acest pamant. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, in imprejurarile specifice epocii, efortul de a demonstra vechimea, unitatea si continuitatea neamului romanesc se conjuga cu actiunea dinamica a desteptarii constiintei nationale, cu lupta pentru dobandirea drepturilor si libertatilor legitime ale romanilor subjugati, pentru dreptate sociala si eliberare nationala. Semnalul acestei lupte il dau romanii din Transilvania oprimata de Imperiul habsburgic, prin marea rascoala taraneasca din 1784, condusa de Horia, Closca si Cri-san. Rascoala a avut si un caracter social si unul national, romanii cerand nu numai abolirea iobagiei, ci si recunoasterea ca natiune majoritara, cu drepturi egale in cadrul imperiului, libera sa-si aleaga reprezentantii sai in cadrul puterii de stat si sa se conduca prin ea insasi in plan local.

Jertfele romanilor scaldate in sange, moartea martirica a lui Horia si a celorlalti conducatori ai rascoalei n-au putut insa sa inabuse lupta pentru dreptate sociala si eliberare nationala a transilvanenilor. in fruntea acestei lupte s-au situat, cu curaj si demnitate, cei mai de seama carturari si scriitori ai Transilvaniei dinacel timp, generand miscarea de ampla insemnatate ideologica si culturala cunoscuta sub denumirea de Scoala Ardeleana, principalii ei corifei fiind Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si I. Budai-Deleanu. Acestia, aprecia Nicolae Balcescu, au fost "cei dintai apostoli ai romanismului", care "pusera stalpii de temelie ai nationalitatii romane si propagara ideea unitatii sale."

Continuand lupta lui Horia, corifeii Scolii Ardelene, impreuna cu alti carturari, ca loan Piuariu-Molnar, Ioan Para, Ignatie Darabant, Ioan Bob, Iosif Mehesi, au redactat, in 1791, un viguros memoriu, in limba latina, intitulat Supplex Libellus Valachorum, trimitandu-1 curtii imperiale din Viena. Scris in numele "intregii natiuni din Transilvania romaneasca", memoriul cerea in mod hotarat ca romanii din a-cest pamant strabun sa fie repusi in drepturile lor politice si sociale legitime. Cu argumente istorice se demonstra ca poporul roman este cel mai vechi dintre natiunile care locuiesc in Transilvania si ca este cu mult mai numeros decat toate celelalte natiuni luate la un loc: "Natiunea romana este mai veche decat toate natiunile, cu mult mai ina- inte de aceste vremuri, din moment ce este sigur si dovedit prin do- i cumente istorice, prin traditia neintrerupta, prin asemanarile de limbaJ si de obiceiuri, ca ea isi trage originea de la coloniile romane duse de imparatul Traian, la inceputul secolului al II-lea, ca sa apere provincia Dacia." in lumina acestui adevar, era necesar si legitim ca roma--nilor din Transilvania sa li se acorde drepturile si libertatile mostenite, egale si corespunzatoare cu ale celorlalte nationalitati.

Cererile indreptatite ale romanilor n-au fost insa ascultate, curtea imperiala inasprind si mai mult oprimarea lor. in conditiile unei acerbe stapaniri politice, reprezentantii Scolii Ardelene si-au dirijai lupta pe taramul culturii, al istoriei si limbii romane, in concordanta cu luminismul european, militand cu consecventa pentru idealul libertatii si unitatii nationale. Ei intemeiaza mai intai, in 1795, la Sibiu, Sotietatea filosofeasca a neamului romanesc in Mare Printipatul Ardealului, la care participa si poetul muntean Ienachita Vacarescu. Societatea proiecta o publicatie, cu titlul Vestiri filosofesti si moralicesti, pe care intentiona sa o difuzeze si in celelalte provincii romanesti, cu constiinta unitatii nationale, anuntand: "in toata saptamana, doao coaie negresit vor iesi, miercurea si sambata, in care zile si posta in partile Tarii Romanesti porneste".

Prin bogata si variata lor opera de cultura, literara, filosofica si istorica, reprezentantii Scolii Ardelene s-au plasat in miezul celei mai arzatoare actualitati a vremii lor, sprijinind activ lupta pentru libertate si unitate nationala. Gheorghe Sincai pleda pentru respectarea demnitatii romanilor, invocand originea lor comuna, "precum firea si var-tutea ii marturiseste". Samuil Micu se straduia si el sa redestepte constiinta nobletei neamului spre a dinamiza barbatia si mandria in lupta pentru libertate si unitate nationala: "Si dintru aceasta socoteala sa-si deschiza ochii mintii si macar si putintel, ca printr-o crepatura, sa zareasca statul sau si privind la cei de demult ai neamului sau de parinti, sa nu faca de ocara marirea acelora carii erau oameni invatati, oameni razboinici, oameni viteji, oameni care sus cauta, nu se lasa prosti, robi."



indeosebi prin operele lor cu caracter istoric, corifeii Scolii Ardelene au avut o contributie fundamentala la afirmarea constiintei nationale, la sustinerea drepturilor legitime ale romanilor din Transilvania, demonstrand originea comuna, unitatea si continuitatea lor pe acest pamant. Un moment important 1-a inscris lucrarea lui Samuil Micu Scurta cunostinta a istoriei romanilor, alcatuita intre anii 1792-1796, cu prelungi reverberatii in lupta dreapta a romanilor din Transilvania. Samuil Micu respinge si el afirmatiile eronate, potrivit carora imparatul Aurelian, din cauza razboiului cu persii ar fi transmutat intreaga populatie in sudul Dunarii. Acest fapt nu era posibil. S-au retras ostasii romani, dar locuitorii pamantului, care isi intemeiasera o economie specifica, nu puteau sa o paraseasca: "Macar ca imparatul Aurelian, pentru pricina zisa, mare parte din romanii cei din Da-chiia lui Traian, carea dupa aceasta s-au zis Dachiia Veche, i-au trecut Dunarea, tot colonii, plugarii si altii, carii incepusera iconomia si lucrul cel de casa si a fi gazde, acolo au ramas".

Relevand originea comuna si continuitatea romanilor in hotarele vechii Dacii, Samuil Micu accentua faptul ca "in tara Ardealului si in Tara Ungureasca pana la Tisa, romanii cu multimea intrec pre toate alte neamuri care sunt intru aceste pamanturi", iar "in Tara Romaneasca si in Moldova, mai cu sama singuri romanii sunt lacuitorii". Constient de unitatea neamului, Samuil Micu arata ca, in vitregiile vremurilor, puterea de rezistenta si de biruinta asupra vrajmasilor si cotropitorilor ar fi fost mult mai mare daca romanii si-ar fi reunit fortele intr-o singura tara si sub acelasi sceptru: "Mai bine ar fi fost sa nu fie despartit ei in doao domnii, ci si Tara Romaneasca si Moldova supt un stapanitoriu sa fie fost, ca asea puterea le-ar fi fost mai tare si nici turcii, nici alte neamuri nu i-ar fi biruit". Constiinta unitatii intregului neam 1-a determinat pe Samuil Micu sa elaboreze o ampla lucrare de sinteza, intitulata Istoria, lucrurile si intamplarile romanilor, terminata in 1805, in patru tomuri, primul descriind istoria Transilvaniei, al doilea istoria Tarii Romanesti de la intemeiere, 1290, pana la a doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat, 1724, al treilea istoria Moldovei de la intemeiere, 1359, pana la sfarsitul cronicii lui Grigore Ureche, 1595, cu adaosuri sumare pana la 1795, al patrulea fiind consacrat bisericii romanesti din Transilvania.

Conceputa pe un plan vast, Hronica romanilor a lui Gheorghe Sincai, terminata in 1808, reia problematica esentiala a epocii, demonstrand originea nobila a neamului romanesc, continuitatea populatiei romanice in stanga Dunarii, relevand ca ungurii n-au venit in Transilvania pe un teren gol, ci au intalnit aici o populatie romaneasca majoritara si bine inchegata: "Cum ca imparatul Aurelian, vrand, a merge impotriva persilor, in anul acela (274) au scos leghioanele din Dachia Veche si o parte a coloniei si le-au asezat de-a dreapta Dunarii, nu se poate tagadui, dara a ingadui inca nu poci, cum ca toata colonia o ar fi trecut in Dachia cea Noao, pentru ca cei mai multi dintre coloni au trebuit sa fie dati spre economie, carea asa lesne stiu ca nu o au lasat, mai vartos dupa atata multime de vreme, cat au fost intra Traian si intra Aurelian".

Gheorghe Sincai ambitiona sa realizeze o istorie unitara a tuturor romanilor, de la origini pana in zilele sale. Tratand istoria Tarii Romanesti si a Moldovei, cronicarul includea in paralel si istoria Transilvaniei, ca parte integranta a istoriei poporului roman. Acest lucru se realiza pentru prima data in istoriografia noastra. Merita semnalat cu deosebire faptul ca Sincai demonstra netemeinicia afirmatiilor ca Muntenia si Moldova ar fi fost sub suzeranitatea ungureasca si polona in secolele al XlV-lea si al XVI-lea.

in Cuvant pentru deschiderea cursului de istorie nationala in Academia Mihaileana din Iasi, rostit la 24 noiembrie 1843, Mihail Kogalniceanu afirma ca, prin Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia, tiparita in 1812, Petru Maior "a desteptat duhul national, mort de mai mult de un veac; si lui ii suntem datori cu o mare parte a impulsului patriotic ce de atuncea s-a pornit in tustrele provincii a vechii Dacii". in esenta sa, lucrarea aveain viguros sens polemic. Elaborand-o in perioada in care, dupa Supplex Libellus Valachorum, atacurile impotriva romanilor capata o cumplita virulenta, Petru Maior e insufletit de o sacra revolta* transformandu-si opera intr-o filipica stiintifica justitiara. Asa cum preciza in Cuvant inainte, se ridica impotriva denigratorilor, acei "streini scriitori" care isi permiteau insolenta "a vomi cu condeiul asupra romanilor, stranepotilor romanilor celor vechi". Petru Maior combatea energic "nalucirile" lor, care "de o bucata de vreme, precum magariu pre magariu scarpina, asa unii de la altii imprumutand defaimarile, fara de nici o cercare a adevarului, de iznov le dau la stampa si cu cat romanii mai adanc tac, nemica raspunzand nedreptilor defaimatori, cu atata ei mai vartos se impulpa pre romani a-i micsora si cu viclenie a-i batjocori". Asadar, Petru Maior se adresa si compatriotilor sai, redesteptandu-le constiinta nationala, chemandu-i la actiune.

Ca si ceilalti reprezentanti ai Scolii Ardelene, Petru Maior insista asupra adevarului ca nu toata populatia a trecut cu Aurelian in sudul Dunarii, masele compacte ale locuitorilor ramanand neintrerupt pe pamantul Daciei: "intru atata mara de vreme, cata cursa de la anul Domnului 105, carele e anul descalecarei romanilor in Dachia, pana catre anul 274, in carele zic ca se intampla trecerea romanilor din Dachia peste Dunare si asezares lor in Missia, cat s-au fost inmultit romanii tarani dintru acea nemarginita multime, carea fu trimisa de Traian in Dachia. Singura aceasta dovada, fara de cele ce mai jos voi aduce, destul de limpede arata ca nu toti romanii au trecut din Dachia preste Dunare, ca sa se aseze in mijlocul Missiei". Argumentele lui Petru Maior sunt de un evident si convingator bun-simt: "Mai la doao sute de ani trecuse de cand romanii, prin imparatul Traian trimisi, era asezati in Dachia, teara desfatata, si tinea grasele sale mosii. De unde, cei de pre vremea imparatului Aurelian in Dachia mosteni romani, de obste toti, afara de coloniile cele mai noao, era nascuti si crescuti in Dachia, ba si parintii lor, ba si mosii lor, acolo vazuse in-taiu lumina lumei acestiia. Deci, a romanilor acestora, macar ca stramosii lor cei dintaiu venise din Italia, patria le era Dachia. Si cine e atata nesimtitoriu, carele sa nu stie ca tuturor oamenilor atata le iaste dulce si vruta patria, intru carea sunt nascuti si crescuti si unde oasele parintilor si a mosilor lor celor raposati se odihnesc, cat, tocma de ar fi si slaba teara si cu multe nacazuri ar avea a se lupta intr-insa, putini se afla carii sa se plece a-si lasa patria. Bold firesc iaste aceasta, carele desteapta pre oameni a-si iubi patria sa si bucurosi a ramanea intr-insa." intrebandu-se daca ar fi fost "porunca si sila de la imparatul Aurelian" ca sa treaca Dunarea sau "ca vreo ghinta varvara pre aceiasi inadins sa-i fi imbulzit si sa-i fi stramtorat a pasi afara din patria sa", tine sa precizeze ca asemenea lucruri "nici intr-un istoric nu se ceteste", adaugand: "Atat e adeverit lucrul acesta, cat nici intra protivnici, carii pismuiesc romanilor stralucirea vitei si vechimea necurmatei mostenirei lor in Dachia, nice unul nu se afla carele sa cuteze a zice ca sau porunca de la Aurelian sau stramtoare de la vro limba varvara sa fi fost ca toti romanii sau partea cea mai mare a lor sa iasa din Dachia".

Pornind de la adevarul istoric al originii comune si unitatii tuturor romanilor, Ion Budai-Deleanu adopta un ton polemic si combatea pe acei cronicari unguri care "nu numai ca pun la indoiala aceasta socoteala, ci mai vartos cu prea cercate dovezi si multa ura se silesc a o razbate." Autorul Tiganiadei isi propune "a-mi spune socoteala despre lucrul acesta fara partasie, adeca s-arat pentru purcederea romanilor precum am aflat la istorie si precum sa cunoaste din insusi limba lor", aducand dovezi indubitabile ca, impreuna cu fratii lor de acelasi neam din celelalte tinuturi, romanii din Transilvania descind din a-ceeasi parinti, s-au nascut si au continuat sa existe pe acelasi pamant al Daciei. in Introducere istoriceasca la Lexicon romanesc-nemtesc si nemtesc-romanesc, datand din 1818, subliniaza: "Natia romaneasca, ce in Tara Romaneasca si in Moldavia stapaneste, iara in Ardeal, in Maramures, in Banat, cu partile Ungariii despre rasarit pana la Tisa cea mai mare parte lacuieste, purcede de la acei romani care au ramas in Dacia despre vremile lui Traian imparat si supt Aurelian n-au iesit din tara".

in spiritul Scolii Ardelene, reia si nuanteaza problema permanentei populatiei romanice in Dacia, combatand afirmatiile tendentioase si false ca Transilvania ar fi fost un teritoriu nelocuit de nimeni la venirea ungurilor. Romanii din Dacia, arata Ion Budai-Deleanu, n-au parasit Dacia: "Aceasta nu sa poate zice despre romanii de pre vremea lui Aurelian, ca atuncea, dupa atatea gheneratii, romanii din Dacia nu stia de alta patrie. Dacia le era locul nasterii si draga patrie. De unde nu este cu putinta a crede ca si cei mai putin avuti romani sa se fi putut hotari de voie buna a-si lasa dulce patria, mormanturile mosi? lor, olaturile cu tot felul de agonisita, in urma, parasindu-si toate averile, sa mearga calici intr-o tara cum era Mysia pustiita, ba si pierduta, cum spune Vopisc".

in prefata la lucrarea Despre originile popoarelor Transilvaniei, pornind de la adevarul istoric, ca Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova "formeaza Dacia cea veche", "o singura tara", Ion Budai-Deleanu isi exprima increderea in viitor, cu convingerea ferma ca tarile romanesti "sunt menite pentru un singur popor si o singura domnie";

Ion Budai-Deleanu considera, pe buna dreptate, ca vitejii voievozi ai romanilor din toate tarile noastre meritau cu prisosinta sa fie imortalizati in pagini de epopee, dar regreta ca vitregia vremurilor n-a ingaduit aparitia unor rapsozi care sa cante faptele de glorie ale eroilor neamului romanesc de pretutindeni. in Prologul epopeii sale Tiganiada, spunea: "Luand firul istorii neamului nostru romanesc, de cand sa au asezat in Dacia, cati si mai cati barbati, cu tot feliul de var-tuti stralucitori, am cunoaste doara acum, deaca sa ar fi aflat intre romani, din vreme in vreme, barbati care sa fie scris viata lor si cu maestru condeiu impodobindu-le fapte si inaltandu-i dupa vrednicie, sa ii fie trimis stranepotilor viitori. La lipsa unor ca acesti autori, acum pre toate acele persoane luminate din caruntele veacuri, ceata uitaciunii i-au acoperit. Putine raze a marimii lor, cu care vietuind stralucea, au putut strabate la noi". Istoria noastra, releva Ion Budai-Deleanu, avea eroi cum rar sunt in istoria lumii, demni de pana unui Homer: "Si unde aflam la istorie un erou asemenea lui Stefan, principul Moldavii, sau unui Mihai, domnul Ugrovlahii, carora le lipsea numai un Omer, ca sa fie inaltati preste toti eroii".

in conditiile despartirii teritoriale, reprezentantii Scolii Ardelene au afirmat cu tarie romanitatea intregului neam romanesc, au relevat destinul istoric comun si virtutile strabune ale tuturor romanilor, au demonstrat continuitatea lor pe ambele versante ale Carpatilor, insistand asupra legaturilor-neintrerupte dintre provinciile vechii Dacii. Toate acestea au constituit stradanii cu un viu caracter programatic, pregatind temelia unitatii nationale de mai tarziu.

Spirite erudite, insufletite de o ardenta dragoste de patrie, reprezentantii Scolii Ardelene si-au daruit intreaga simtire si gandire, toata puterea lor de munca redesteptarii nationale, infaptuirii unitatii intregului neam romanesc. Toti puteau sa faca aceeasi marturisire pe care o facea Gheorghe Sincai in Hronica sa: "Tot timpul ce-1 am liber il dau neamului meu".



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.