Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




CALITATILE GENERALE ALE STILULUI despre Sinteze literare



I. Corectitudinea este respectarea stricta a regulilor gramaticale, a ortografiei in vigoare. Abaterea de la corectitudine duce la solecism.

Pe exemplu: dezacordul ("ziaristii a participat la manifestare"), folosirea incorecta a acuzativului ("cartea care am luat-o"), cuvinte sau expresii enuntate gresit ("servici", "in ceea ce privesc problemele") etc.

2. Claritatea este data de folosirea cuvintelor cu sensurile lor de baza bine cunoscute. Abaterile de la claritate sunt:

- obscuritatea - stilul confuz, greoi;

- stilul echivoc - confuzie in exprimare, astfel incat nu se poate sti exact la ce se refera vorbitorul;

- nonsensul - exprimare fara logica, fara sens, deseori aberanta ("Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire"- I.L.CaragialE).

3. Proprietatea este calitatea stilului privind folosirea -. cuvintelor ce exprima exact ideea, apeland la sensul propriu, cel mai potrivit al cuvantului. Abaterile se produc din cauza necunoasterii sensurilor unor cuvinte si duc la un stil impropriu.

4. Precizia este capacitatea de a folosi cuvintele strict necesare comunicarii, de a gasi acele cuvinte care sa exprime cel mai bine ideea pe care vorbitorul doreste sa o transmita. Abaterile de la precizia exprimarii pot duce la:

- stilul prolix, difuz, bombastic, printr-o aglomerare obositoare de cuvinte inutile, ceea ce produce digresiunea. Definind un astfel de stil, Voltaire il numea "o mare de cuvinte intr-un pustiu de idei", iar Titu Maiorescu, referindu-se la "betia de cuvinte", afirma ca "boala se numeste lipsa de idei";

- pleonasmul este greseala de exprimare prin repetarea inutila a unor cuvinte ce exprima aceeasi idee ("si-a adus aportul");

- tautologia reflecta saracia vocabularului, neputinta de a gasi cuvintele cu sensul cel mai potrivit in exprimare, din care cauza il repeta ("Am sa va arat cum arata coperta cartii"; "Urmeaza acum urmatorul invitat");



5. Puritatea este data de folosirea stricta a cuvintelor admise de simtul cultivat al limbii. Abaterile de la aceasta calitate a exprimarii reies din incultura, din lipsa lecturii, din imitarea fara discernamant a unor expresii ("faci misto!

   "), precum si din folosirea abuziva ori nejustificata de provincialisme, arhaisme, neologisme, barbarisme etc.



CALITATILE PARTICULARE ALE STILULUI

Stilul particular asigura originalitate operelor literare, scriitorilor si vorbitorilor, individualizandu-i si conferindu-le personalitate.



1. Naturaletea este exprimarea fireasca, curgatoare, necautata a ideilor, ce se inlantuie coerent, logic si clar, fiind receptate cu usurinta si cu placere de cei carora le sunt adresate. Abaterea de la naturalete duce la un stil afectat (cautat, teatraL) sau la un stil emfatic (bombastic, declamator, umflaT).

2. Concizia este exprimarea concentrata, lapidara, care apeleaza numai la cuvintele absolut necesare transmiterii ideii vorbitorului spre a fi inteleasa corect de receptor.

3. Simplitatea este capacitatea de a folosi cuvinte accesibile, fyde a acorda o atentie migaloasa in alegerea riguroasa a cuvantului .frcare sa exprime cel mai elocvent ideea sustinuta.

4. Armonia (muzicalitateA) este data de sonoritatea calda, ? fireasca, ce incanta auzul si este ilustrata mai ales de poezie, dar . este necesara si in exprimarea cotidiana. Abaterea de la armonia fonetica duce la cacofonie, adica la alaturarea suparatoare a unor grupuri de sunete ce poate deveni uneori vulgara ("face ce poate", "cu rugamintea", "economia? care", "la laborator ").



5. Demnitatea stilului este data de folosirea cuvintelor cuviincioase, conferind exprimarii delicatete, finete, discretie si eleganta. Abaterea de la aceasta calitate duce la o exprimare vulgara, de prost -, gust, suparatoare.

6. Finetea stilului se realizeaza prin intrebuintarea acelor cuvinte ce exprima in mod subtil ideea, sensul, apelandu-se la aluzie, urmand ca cititorul sau interlocutorul sa descopere esenta comunicarii.

Referindu-se la stilurile functionale ale limbii romane, Ion Coteanu considera ca acestea constituie "un sistem lingvistic mai mult ori mai putin specializat in redarea continutului de idei . specifice unei activitati profesionale".

Tudor Arghezi defineste stilul ca fiind "mestesugul de a da cuvintelor duritate, relief, culoare si insufletire".

O sugestiva si metaforica viziune asupra calitatilor pe care trebuie sa le respecte stilurile folosite in comunicare o exprima poetul Lucian Blaga: "intaia si suprema lege a stilului literar fine de regulile politicii financiare. Aceasta regula te invata sa nu emiti cuvinte pentru care n-ai acoperire in aur. Orice abatere de la aceasta norma duce la inflatie ".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.