Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






TRADITIONALISTI SA,MA,NA,TORISTI, ORIZONTURI RURALE despre Sinteze literare



St. O. Iosif

Pentru H. Sanielevici, St. O. Iosif (n. 11 oct. 1875) era singurul poet de talent, care scrie in genul lui Cosbuc", totusi cu personalitatea sa proprie bine hotarita". In asocierea poeziei culte cu cea populara", Ilarie Chendi vedea efectul exemplului eminescian, insa cu ceva aspru", dirz". Impresie falsa, autorul Patriarhalelor diferentiindu-se de lotul scriitorilor transilvaneni, robusti, militanti, prin absenta energiei. In mod exact 1-a schitat M. Sadoveanu : domol si sfios in miscari", in esenta un dezarmat.

Unchiul Gavril Munteanu, autor de lucrari lingvistice, primul traducator al lui Werther in romaneste, fusese membru al Academiei Romane. Stefan Iosif-tatal, fiu de protopop provenit din tarani, cu studii temeinice la Leipzig, functiona ca profesor de elina si germana (ulterior directoR) la Gimnaziul mare public romani de confesiune ortodoxa orientala" din Brasov, de fapt liceu complet. Profesorul e realist, practic. St. O. Iosif (al cincilea din unsprezece copiI), contemplativ, seamana mamei, Paraschiva Mihalteanu. Pensionat la cerere, profesorul se muta cu familia la Sibiu. Poetul frecventa doi ani la liceul de aici, cu limba de predare maghiara, prin clasa a sasea, la curent cu literaturile straine (germana, franceza, maghiara), compunind, intr-o febra continua, versuri, nuvele, drame. Agasat, probabil, de mediul sibian, Stefan Iosif obtinea in 1891 o catedra la gimnaziul din Turnu-Magurele. Liceanul il urma, reluind studiile, dupa o intrerupere de doi ani, fara stralucire, la Bucuresti. La douazeci de ani era bacalaureat in litere si stiinte la Matei Basarab", dupa ce debutase in 1892 la Revista scoalei de la Craiova, sprijinit de C. D. Fortunescu, cu care corespondeaza. Se imprietenise cu Ion Paun-Pincio, redactor la Lumea noua, si avu probabil legaturi cu miscarea socialista. Destul de lesne gasi audienta la Adevarul, iar la Viata, apreciat de Vlahuta, publica versuri proprii si traduceri, in special din Heine. Prin 1896 patrunsese la Convorbiri literare si Epoca literara (anexa literara a ziarului EpocA), anul urmator semnind in modesta Povestea vorbei. La^ Epoca literara, redactata de Oaragiale, se travesti, nu se stie pentru ce, in M. Patru. A fost si secretar al prozatorului, care i-ar fi dictat, vreme de doua ceasuri", zice Sadoveanu, povestirea La hanul lui Minjoala. Potrivit precizarii lui Iosif, faptul se refera la cea de a treia parte din nuvela Poetul Vlahuta. Spre sfirsitul secolului, dupa ce publicase doua volumase de traduceri libere" din Petofi si placheta Versuri (1897), Steo era, in cautarea unei ambiante literare tineresti, redactor la Floare albastra, foarte activ, si colaborator cu M. Sadoveanu la Pagini literare. Calatorind in Franta si Germania (1899 1901) cu fonduri generos oferite de Virgil Cioflec, la Paris fu prezentat lui D. Anghel, acesta cunoscut in cercurile artistice ale romanilor aflati la studii, pictori in special. Toamna, in 1901, aparu Curierul literar si Iosif, acum autor al Patriarhalelor, ivite in librarii citeva luni inainte, reveni din Bavaria, unde statuse un timp. Disparitia grabnica a Curierului literar lega pe poet de Samanatorul, aici si sub pseudonimul I. Darie (numele unui unchI), inscris in 1895 la filozofie, fara sa fi urmat, Steo frecventa intre anii 1902 si 1905, cu intermitente, cursurile Facultatii de litere si filozofie din Bucuresti. La licenta se prezenta, cu Natalia Negru (in 1907), cu teza : Influentele straine asupra literaturii romane foloasele si relele lor. Notat .cu bila neagra" de D. Onciul, esecul il determina sa renunte la diploma. Discret, prevenitor, e apropiat de transilvanenii Ion Scurtu si Ilarie Chendi, si cucerit de M. Sadoveanu, toti redactori la Samanatorul. Cu D. Anghel este vazut cotidian, dioscurii", total diferiti structural, comple-tindu-se : franciscanismul laic alaturi de pasiunea ardenta.





Natalia Negru, studenta a Facultatii de litere, marcheaza in existenta inseparabililor un capitol biografic dilatat prin legenda, tragic pentru toti. Mesajele lui Steo, de la Fundatia universitara (unde e bibliotecaR) sau din amfiteatrele Facultatii de litere, catre domnita de la Tecucel-Buciumeni (Ly, Lia, LiliaN) converg intr-un patetic epitalam. in cuibul tau de la Tecucel, visez eu sa muncesc alaturi de tine, sa rasfoim impreuna cartea sfinta a Istoriei neamului si sa evocam figurile mari ale Voievozilor nostri, sa ne pierdem in lumea lor, iubindu-ne si iubindu-i Iata, de ce-ti zic eu, Domnita !

   " Pentru elaborarea poemului istoric Din zile mari (1905), poetul fusese la Putna, vizitase Sucevita, Dragomirna si alte localitati, expediind scrisori din Bucovina", entuziaste. La nunta, in podgoria de la Tecucel, fura prezenti in iulie

1904, N. Iorga, D. Anghel, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, pictorul Kimon Loghi, prieteni diversi. Publicat de Natalia Negru, micul roman epistolar" Domnita mea erai (1921) clarifica documentar un capitol biografic, insa nu se integreaza literaturii.

Spiru Haret numise pe Iosif custode la Muzeul Aman, post retribuit infim, dar -asigurindu-i locuinta. indepartat datorita intrigilor dirijate de vaduva pictorului, dificultatile materiale ,se adincira paralel cu criza morala, amanunt reflectat de sarmana, urgisita Poezie". Nelinistea impartasita epistolar lui Coriolan Stanulescu (CorioliS), inginer, cu care locuise o iarna in aceeasi camera, ascunde o drama. intr-un fel de disperare, Steo se supune unui program istovitor, publieind la Samanatorul, traducind intens. Volumul Credinte aparuse in

1905, dedicat Nataliei, urmat de drama istorica Zorile (1907), eronata ca idee. Din 1907 conta printre colaboratorii Vietii romanesti. Zece volume sau plachete de talmaciri in versuri si proza, pe linga fertila colaborare cu Anghel, demonstreaza o constiinta a muncii exemplara. Prin 1910 dezastrul moral se agravase inevitabil. Lirismul patetic din Cintece (1912), reflectind etapa in care Helianta (NataliA) deveni sotia lui Anghel, revela un suflet devastat. Sfirsitul se produse brusc, fantoma lui Iosif fringindu-se la 22 iunie 1913, lovit de congestie cerebrala. La mormint, N. Iorga si G. Bogdan-Duica rostira elogii. Deplingind drama lui Iosif, urmat a doua zi de Chendi, Octavian Goga exprima in Doua morminte, (Luceafarul, 1 aug. 1913) regretul Transilvaniei. Postum, revista Flacara publica poemul dramatic Meduza (1913) si inedite diverse.



Concomitent cu articolul lui Goga, Sextil Puseariu consemna iluzia tainica" din 1901 a poetului de a fi un discipol al lui Cosbuc si un continuator al lui". insa nasaudeanul si Iosif sint structuri diferite. De un echilibru clasic, unul inspira o mare soliditate, celalalt, fragil, romantic in fond, e un elegiac la care fantomele trecutului si solitudinea sint motive caracteristice. Purtind cu el, dincolo de munti, orizonturi transilvanene, Iosif nu se regaseste intre edificiile inalte de la oras, abandonindu-se Melancoliei : ,,Ce timpuriu m-ai cucerit, iubita / Melancolie, credincioasa sora !

   ".

De provenienta citadina, cartierul Schei apartinind Brasovului poetul are nostalgia cerului liber, patriarhalis-mul sau reducindu-se la ideea de simplitate : O, dragalasa muza populara / in ochii tai e cer senin de vara / Si fermecata mea copilarie / Mi-o readuci de tine-ademenita" (Cind seara-n ceasuri de singuratatE). Panourile rurale sint diafane, transparente ; nu e satul transilvanean cu particulatatile lui etnografice si sociale, ci satul ca tablou general, intr-o perspectiva ampla, nelocalizat. Tratate in fresca, la suprafata, figurile umane par fara nervi, proiectate in trecut. Frumoasa de nespus", bunica e o amintire. Imaginea care recapituleaza o viata de ruina", se repeta in portretul compozitional Fusul, gesturile uniforme, ceasornicul vechi, focul somnolent, greierul de sub vatra intretinind o vraja" a vidului. St. O. Iosif evita desenul precis, preferind sugestia, care nu e pregnanta, ci succesiune de picaturi rare. Viata nu are nici bunicul povestitor din E mult de-atunci, neajungind totusi la golul sticlos ce domina existenta femeii. Memoria lui confrunta epoci agitate (zavera ciuma jaf") cu momente calme : vin bun si cintece frumoase". Nu e bunicul" lui Ghirlandajo, cu bonomia lui fascinanta. Scurgerea timpului nu declanseaza crize dramatice ; simbol al unor vremi de trai patriarhal", nucul falnic" intinde peste toate aripi impasibile.

Cite o nota mai dinamica se consuma repede. Sfidind vifornita hibernala, la orinda" e o suspecta voie buna" ; taranii, popa joaca de duduie sub ei pamintul" (VeseliE). Evocator elegiac al lautarilor si pribegilor, Iosif e un precursor al lui Goga, factice insa, lipsit de vibratia acestuia. Va-riatiuni in maniera sentimentala de romanta, cobzarul mandru cersetor", lautarul amintind gloria trecuta", sint simple umbre. Deficitul de seva sare in ochi. Alte tablouri se salveaza, partial, ca schite de compozitii. Niste gitanos valahi, trei vagabonzi" a-  mama si copiii joaca pe la porti impiedicati in zdrente" (ArtistiI). Goale ca niste sopirle", paparudele cheama, in dans ritual, ploaia. Cu zgomot infernal, ca la Cosbuc, trece prin sat laia tiganilor. Siruri de care taranesti zoresc spre iarmaroc ; la orizont se profileaza orasul cu larma vietii zbuciumate". Partiturile nu au tensiune lirica. De un decorativ artificios, secventele agreste (Secerisul, La culeS) cad in pitoresc excesiv. Seceratoare impodobite cu rosu mac" si vinete cicoare" inoata" prin griu, tineri tarani haulesc pe linga carele pline, pocnind din bice". in podgoria care suna de chef si chiot" apare, precum intr-o mitologica Far-sala, un satir.mic incins cu vita".

Prezentul are partea lui, dar lipsa de elevatie deceptioneaza : Ce putred ei mediul acesta in care trebuie sa ma misc !

    Ce decazuti sint oamenii !

    Nimic nu gasesc in ei nobil si bun !

   " Insatisfactiile comunicate lui Coriolan Stanulescu implica decizia actiunii, idee reluata intr-un apel Catre tinerii poeti, sedusi de zari albastre". Fara sa fie un militant, Iosif afirma, ca toti transilvanenii, necesitatea integrarii in dinamica istoriei. La douazeci si sase de ani, sol al miilor ce-as-teapta-n suferinta", isi puncta mesajul cu semnale de alarma : Chiar sfinta noastra doina sta sa piara !

   " Chemarea din 1901, lansata in Samanatorul, viza decadentismul cu vinturi rele". Practic, sensibilitatea ranita nu rezista eforturilor, Iosif nefiind un voluntar.

Urmeaza inevitabil evaziunea in natura si istorie. Repudiind forfota Parisului (in atelieR) transilvaneanul invoca vremi patriarhale". Obosit de mecanismul existentei burgheze, se adreseaza orizontului : O, natura, imprumuta-mi / Din odihna ta o clipa" (Ruga). Latura etica trece in primul plan, natura fiind tot una cu linistea : nostalgia unui Carai-man cu freamat lin de brazi" sau eminescianul murmur de ape. Izolat .de glasul urii", copil cuminte al naturii", Iosif crede, impreuna cu altii, in terapia morala a padurilor. Germinatia universala a primaverii diminueaza fiorul mortii, la-sind sa privim filozofic iarba ce creste pe morminte". Sublimul nu e departe : Ah, de ce n-am zece vieti, I Sa te cint natura !

   " (Cintec de primavara). Cu aripi de fantasme" si trandafiri involti", Noaptea de mai transmite nostalgii erotice, in timp ce furtuna, dezechilibru si fringere, e vis urit^_

Jurnal de calatorie, Icoane din Carpati substituie culorii emotia. Ma cheama-n zare muntii, muntii mei !

    / Ce dor, ce dor adinc mi-era de ei !

   ". Romanticul nebun de libertate" adora muntele misterios si cauta luna, melancolicul strajer". Turme in peisaj alpestru au o miscare fabuloasa, pastorul proiectindu-se in legenda : Sara purpurie-i schimba / Ze-ghea-n manta triumfala" Aceasta e scenografia. Erotica, in spatiu ozonat, nu poate fi decit puritate. Si sa te iau cu mine sus, / Departe unde lacrimi nu-s / in zari in veci senine". Efigia lui Cosbuc din pasteluri sta ca model, pulberi din Noapte de vara fiind discernabile in al doilea panou din Icoane din Carpati. Nu in partitura propriu-zisa, ca elemente precise, ci in melodia interioara.

Structura fundamental lirica, St. O. Iosif abordeaza poe- zia epica, Din zile mari Stefan al Moldovei dind posteritatii o lectie de patriotism. Imaginea strategului apare insa fara forta, lucru de care evocatorul insusi e constient : Caci asa cum se infatiseaza acum, e numai simburele poemului visat de mine". Elementelor strict istorice, extrase din studiile lui N. Iorga, li se asociaza legenda (P. Ispirescu, S. T. KirileanU) episoadele purtind titluri de tipul : Visul lui Petru Aron, Pe cimpia Direptatii, Dumbrava Rosie. Mostrele initiale, in hexametri si alexandrini, sint abandonate in avantajul octosila-bului, caracteristic eroicului romancero spaniol", zice poetul. Lipsa de tact. Scene de larga respiratie, batalii, salta in versuri jucause, in contratimp. Dar si in alte evocari vibratiile nu dureaza, figurile, prea transparente, dezamagind. Torturat de o constiinta grea, Voievodul vede in stingerea candelei prevestiri negre. Peste vechile curti in ruina, luna, crai nou", e un sol al mortii" (BoieriI). Chervane duc din tara mari averi domnesti" ; haiduci in figuratie tipica dialogheaza cu .co-pacii-n codru".< Cavalcada celor trei firtati" din Doina (de fapt balada), devine replica eroica a Mioritei, joc de umbre si muzica, intr-o atmosfera de mister montan. Fragmentul a fost integrat in Icoane din Carpati. Ceata romantica de legenda, talangi sunind din negre vai", un nume enigmatic : Vadul Rau", iata cadrul. intoarcerea, de la fagadau", in decor de argintarie sublunara, sta sub semnul unei taceri de basm :



Se duc uitati Cei trei firtati, Saltind in sa, Plutind, asa

Ca trei stafii"



Din nou in ceata, dintre stinci irumpe doina, amplificata de mii de guri". Punerea in scena sfirseste simbolic, haiducii, codrul si doina, trinitate inseparabila, intrind in istorie : Haiducii mei / Doinesc toti trei ; / Si hohotesc / Paduri adinci"



Ca autor de balade, Iosif n-a imprimat motivelor folclorice un ritm mai viu. Le-a dat in schimb o nobila tinuta artistica, vizibila in compozitie si expresie, stilizarea cu mina sigura, meritind toata consideratia. Pe drumurile legendelor circula aparitii monumentale : Gruia, Corbea, Pintea. Precum in epica populara, hiperbolizarea creeaza un climat adecvat fabulosului. Prins de turci si legat cu fringhii de matase, Gruia le rupe, lovind ca un traznet". Cind Corbea, intemnitat, se misca, lanturile zuruie" semnificativ, idee dezvoltata de M. Beniuc in A fost o data unul Horea. Poterasii nu cuteaza sa caute pe Novacesti, deoarece pe unde calca dinsii se cutremura pamantul". La moartea unor asemenea eroi, codrul tresare", ranit si dinsul parca". Vibratia lirica nu poate fi escamotata, Smeoaica (pamflet voalat impotriva doamnei AmaN), Ielele, Insira-te, margaritare, fiind viziuni lirico-epice.

Improvizatia satirica Simbolism din Caleidoscopul lui A. Mirea denota o atitudine antisimbolista. Arcusul e atras totusi de opere prestigioase, traducerile lui Verlaine, in colaborare cu D. Anghel, lasindu-si amprenta asupra romanticului de cultura germana. Din stampe vechi se cristalizeaza discret o melancolie cu substrat romantico-simbolist. Banci solitare si flori trecute (in parC), ziduri vechi si rubine (Niirn-berG) orasul in negura albastra (Clopotele din NiirnberG) sint lot atitea pretexte de analogii simboliste, ca in acest elegiac Niirnberg :



Pe linga ziduri vechi si vechi palaiuri Trec adincil in ginduri, pe-nserate Pe-aici cinlau de mult fintini curate, Hideau gradini cu inflorite straturi.

Azi sint ruini, si gindu-abia strabate In negura acelor negre leaturi, Dar de ma-ntorc si cat, pierdut, in laturi, Le vad si-acum acolo-n vis pe toate.

Acel ce astazi numele mi-l poarta, A mai trecut pe sub aceeasi poarta ? A mai trait, acuma ani o mie.

O alta viata, nestiuta mie ? Adesea iarna, cind natura-i moarta, Ne-mbat-un miros vag de iasomie"



Cind exprima sentimente tandre, Iosif dispune, daca nu de stralucire metaforica, de o certa sinceritate. Fraza simpla, aproape banala, pastreaza in timbru fragezimea emotiei ; liedul sentimental-ironic al lui Heine continua monocord, in sens patetic. Adresate Corinei (fiica ucisa de bombele unui zeppe-lin" in 1916), Cintec de leagan si Cintec sjint tin de un temperament cvasi feminin, repliindu-se asupra-si la orice atingere. Ultimele eintece, sub impresia dramei de familie, deriva dintr-un tumult liric grav, frinat de o constiinta pudica. Impresia de prabusire, considera E. Lovinescu, vine de dincolo de cuvinte, din ton, pe care insa insuficienta expresiei o contrazice", De profundis, Ad mortem, Elegie sint simptome ale exasperarii premergatoare deznodamintului, Lia careia ii sint dedicate cintecele raminind un fel de Beatrice in eternitate : O, zboara iar pe drum de seara / Trist cintec pin-la casa Liei, / La casa-n veci iubitei zboara / Si tainic la feresti adie-i" (O, zboara iaR).

Desi lasa impresia de creator spontan, Iosif compune laborios, obsedat de forma optima. Variantele arata schimbari.nenumarate, eliminari si adaugiri. Inventia verbala e restrinsa, poetul nefiind un inovator, ci continuator al exemplelor traditionale, paralizat de valorile clasice. Contactele cu poezia straina, din care traduce, il fixeaza in cultul elocutiunii simple, asociatiile indraznete fiind sistematic evitate. De la elegie la balada, limbajul ramine aproape impersonal, nivelat prin pulsatia egala, in schimb, cursivitatea, constructia riguroasa a frazei, stiinta ritmurilor impresioneaza. Nota proprie i-o confera un patetism comprimat, tinzind spre melancolie. In fond, timbrul personal la Iosif e mai mult o problema de natura sufleteasca, decit de stil. in posesia unei tehnici remarcabile, lui St. O. Iosif i se datoreaza versiuni ca Visul unei nopti de vara de Shakes-peare, Cidul de Corneille, utilizate in teatre si astazi, pastorala goetheana Dragoste cu toane, Tanhauser de Wagner, precum si selectiuni din Goethe, Schiller, Biirger, Heine, Le-nau, Uhland, Holderlin, Carducci, Petofi, Longfelow, grupate in Talmaciri (1909).. Frapeaza adaptarea desavirsita la diverse tonalitati artistice, poetul situindu-se printre cei mai buni traducatori in literatura romana. in interpretarea baladelor germane, Ucenicul vrajitor si Craiul ielelor de Goethe, Blestemul bardului de Uhland, Lenore de Biirger echivalentele sint admirabile. Cu D. Anghel traduce Poezii de Ibsen, poemul dramatic Camoens de Fr. Halm, romanul Strigoii Carpatilor de Al. Dumas-tatal si drama Gringoire a lui Th. de Banville. Citeva traduceri din La Fontaine, in colaborare, au aparut postum.

E greu de precizat in ce consta contributia lui St. O. Iosif la lucrarile in colaborare (Legenda funigeilor, Cometa, Carmen SaecularE) in special la Caleidoscopul lui A. Mirea. E. Lovinescu afirma, fara probe, ca n-ar fi fost decit un singur autor, Anghel, care, lipsit de facilitatea elocutiunii, nu-si vedea versul sau, ci-1 auzea, nu-1 putea scrie, ci-1 dicta". Pe scurt, losif ar fi fost un simplu secretar" ; Anghel se preumbla prin camera, framintat de idei, in timp ce colaboratorul scria la birou", dupa dictare, neindraznind sa faca obiectii", ii revenea in final obligatia de slefuire, etapa cind colabo-ratia devenea reala", insa numai atit, motiv pentru care intreaga opera de colaboratie" poarta exclusiv pecetea personalitatii lui Anghel" (Istoria literaturii romane contemporane, voi. III). Lucrul pare exagerat, si, oricit ar fi impins de departe modestia, St. O. losif nu putea accepta acest rol obscur. A avut si el o parte activa, observa Serban Cioculescu in editia Poezii losif fiind mai virtuoz in arta formala decit D. Anghel, al carui impresionism se lupta cu dificultati rafinate". Dintr-o marturie orala, consemnata de un cercetator mai nou, rezulta ca Steo era, in asociatia cu Anghel, elementul ponderator. Natalia Negru se intreba ce-ar fi devenit scrisul!

    lui Anghel, daca nu ar fi fost tinut in. friu de losif". (I. Roman, St. O. losif, p. 102). Ideea de colaborare nu poate fi inlaturata, analiza de texte demonstrind prezenta unor teme in care spiritul lui Anghel, psihologia si sentimentalismul lui losif sint note complimentare.



George Valsan



Partial adunate dupa cincisprezece-douazeci de ani de la aparitie in Samanatorul, Ramuri si Convorbiri literare, versurile lui George Valsan din Gradina parasita (1925), invo-cind muntii, codrul, misterul nocturn, solitudinea si erotica, erau expresia unei modalitati lirice revolute. Talentul exista, aliat unei sensibilitati ce putea da alte rezultate. Detasarea de fascinatia modelelor mai vechi sau contemporane nu s-a produs, incit chipul" adoratei revine eminescian, obsesiv :



Avar, silindu-ma-l alung cu greu, Dar blind, staruitor, se-ntoarce iara, Uimire dulce-a sufletului meu . "



Imensitatea desertului, definita cosbucian (o mare-ncre-menita intr-o salbatica splendoare") sugereaza neantul pur, dar din stropi de roua si din reveneala" s-a ivit o floare gingasa". Pretext de reflectie in maniera Cerna : Uimit pustiul se-nfioara / Si prins de-avintul tineretii / Asculta-n fiecare piatra / Cum se desteapta dorul vietii" (PustiuL). Tot in spiritul lui Cerna sint versurile de aspect sententios (O zi de fericire cumpaneste / intreaga noastra viata de-ntuneric") si exaltarea erotica : Iubire !

    Aceasta-i singura menire" (ViS). Cite un portret grigorescian reapare in transpozitie lirica, incit Fata cu zestre devine Fata vrednica : Ea la briu isi prinde repede-un manunchi ; / Dar e dinsa-ntreaga un manunchi de flori !

   " Vagi ecouri din Icoane din Carpati de St. O. Iosif persista in Trenul, instantaneu intr-o gara mica, remarcabil altminteri prin tentele plastice.

Nu se mai scria in acest fel dupa primul razboi mondial. Soarele, vintul, pamintul, cu implicatiile lor simbolice din Triptic, ar fi scos alte sunete. Cind evita poeticul conventional si divagatiile de idei, perceptia naturii denota o anumita freschete, estompata insa de imagistica impersonala. Pomii infloriti scutura un troian mirositor", stravechi paduri curgeau pina pe vai", padurea de conifere vibreaza-aurit". Citabile sint citeva tablouri in stilul unui Constant Troyon, cu mici scene de ferma scotiana, comunicind simplitatea. La casa invelita cu olane freamata scatiii si sticletii, vietuitoarele domestice se agita :



Gaini cu creste de margean, si odata In strigate de mare bucurie Stapina cu graunte se arata".

Scene de interior, cu detalii cromatice si sonore, intr-un decor de teatru, respira tandrete. Paralel cu iradiatiile focului, voluptatea visului linga lampa din Seara de iarna :

Din globul galbui, ca un bulgar de aur, Se fringe lumina pe ramele lucii, Aprinde culorile vii pe velinte. Si vechiul Horatiu, cu filele-n aer, Deschis sta pe masa : prietenu-si cheama

Sa-nceapa amindoi sa sopteasca in taina. Dar lenesa mina ramine pe pagini O usa trintita s-aude. E tata!

   

Si bate vioi din picioare, sa cada Zapada, Intrind in odaia de-alaturi, Intreaba soptind : Dar baiatul ce face ?" Iar mama sopteste : Stai, lasa-l, invata . " Invata baiatul ?

Ce iarba-nflorita !

   

De-asupra mesteacanii tremura frunza ; Racoare trimite padurea de-alaturi. Departe se vede-o casuta-ngropata Sub nuci uriasi. Dupa-un dimb se iveste Un cap nebunatic de fata; rasuna Un hohot sonor de tresare padurea

De-atunci baiatul e sigur ca-n lume S-a-nchis fericirea in

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.