Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






PENULTIMUL VOLUM DIN EDITIA PILLAT despre Sinteze literare



Ion Pillat, descendent - pe linie materna - din familia lui Ion C. Bratianu, a fost un remarcabil poet care s-a distins, deopotriva, ca un autentic carturar. Sunt ipostaze care, de obicei, nu se prea lasa ingemanate in aceeasi personalitate. Voia mereu sa-si ajute material colegii scriitori, aflati pururea in nevoie. Si o facea. Se povestea ca unchiul sau Vintila Bratianu il intreba, steriotip. cand si cand, cum o duc scriitorii. Rau, raspundea prompt poetul, oferind detalii. intelegator, Vintila Bratianu se grabea sa intinda o mana de ajutor condeierilor. Dar cum nu stia decat de existenta lui Bratescu-Voinesti (secretar perpetuu al Camerei DeputatiloR), acesta se trezea, in repetate randuri, cu un cec. Misiunea fusese implinita, scriitorii fiind, nu-i asa ? ajutati. Poetul carturar, care si-a facut studiile liceale si universitare Ia Paris, a traversat trei varste lirice.

Prima e parnasiana si simbolista, cand s-a aflat sub influenta simbolistilor francezi si a lui Maccdonski, publicand. intre 1912 si 1919, cinci volume. Au trecut patrii ani de cautare si, in 1923, volumul - remarcabil - Pe Arges in sus marcheaza devenirea traditionalista a poetului, in orizontul careia mai publica alte trei volume, fara indoiala lipsite de stralucire celui dintai. in sfarsit, din 1932, cu Caietul verde, incepe perioada sa clasicizanta sau, mai bine, neoclasica, care ocupa spatiul a inca patru plachete (ultimul. impliniri, e din 1942, altfel spus cu trei ani inainte de disparitia poetuluI). Daca mi-e ingaduita exprimarea unei preferinte, marturisesc ca alegerea mea, din corpolenta opera lirica a lui Pillat, se indreapta decis spre Pe Arges in sus, probabil unul dintre cele mai importante volume din poezia romaneasca interbelica.

Apropierii si integrarii sale in orientarea traditionalista (nu numai in poeziE) interbelica, i-a ramas fidel, in conceptie, si dupa 1932. in marturisirea sa, in ciclul de confesiuni organizate in 1932 de prof. D. Caracostea, spunea ca de la 1910 pana in 1918 poezia mea a fost deviata din matca ei rotunda printr-o transplantare brusca si cu aport strain". Si Toata poezia mea poate fi redusa, in ultima analiza la viziunea pamantului care ramane acelasi". Carturaria sa, constituita din studii, eseuri, conferinte, adunata, in 1943, in volumul Traditie si literatura, marturiseste exemplar despre convingerile sale traditionaliste si o anume mefienta fata de modernism. in conferinta din 1937 despre Traditie si inovatie vorbea de curentul literar dezvoltat in jurul revistei AĞGandireaAğ" datorita caruia pericolul de deznationalizare, de instrainare de pamant si neam a poeziei romane a fost indepartat". Ba chiar considera ca lupta, de fapt, a fost castigata de traditie si clasicism fata de modernism -sau, de voiti, inovatie - si anarhism poetic". Azi, in perspectiva timpului, dar si atunci, in epoca, era limpede ca nu triumfase deloc curentul inaugurat de Gandirea", ci de lirica moderna, innoitoare. Arghezi, Barbu si Bacovia n-au fost deloc apropiati de revista lui Crainic iar Blaga, desi colaborator al ei, i-a respins ideologia si programul normativ ortodoxist, ajungand, in anii razboiului, sa polemizeze deschis cu exponentii acestuia. Pillat n-a procedat insa maniheist optand pentru traditionalism si respingand otova modernismul. Deosebea, in fiecare orientare, doua straturi, unul viu, roditor, si celalalt superficial si steril. La traditionalism deosebea traditia vie, dinamica, creatoare reflectand sufletul etnic si aceea statica, sterila si neintelegatoare. Cea de a doua ar fi inchisa inovatiilor firesti. La modernism, care nu poate fi conceput decat ca antiteza la traditie, deosebea spiritul modern de modernism. Cel dintai e o altoire rodnica si necesara oricarei traditii vii iar cel de-al doilea (modernismuL) o imitatie superficiala straina sufletului romanesc. Aici, in spatiul modernismului, incadra intreg avangardismul, de la suprarealism la dadaism, futurism,-cubism, chiar si expresionismul. Cam drastica si restrictiva, sa recunoastem, aceasta dezaprobare in bloc a noilor curente moderniste pentru ca, de pilda, Blaga a fost expresionist in lirica sa de inceput si in teatru, ceea ce nu-i anula deloc originalitatea si valoarea de exceptie. Si se mai pot cita destule alte exemple de la noi si de aiurea care contrazic total opiniile neintelegatoare ale lui Pillat. Sa reproduc, totusi, optiunea sa concluziva, sa o numim teoretica, despre relatia dintre cele doua orientari: in ultima analiza, spirit modern si traditie se completeaza armonic, fiindca ele sunt doua laturi ale unui acelasi fenomen vital". Dreapta observatie daca n-ar fi condamnat amintitele curente moderniste cu argumentul ca ele sunt respinse de glia ancestrala" si de n-ar fi plasat simpatia toata exclusiv spre poezia de orientare gandirista pentru ca a contopit traditia vie a viersului popular cu cerintele legitime ale poeticei moderne". Si aprecierile acestea ale lui Pillat sunt, cum spuneam, din 1937, cand poetul traversase varsta sa lirica traditionalista, practicand neoclasicismul.



A incercat, in 1929, sa identifice specificul romanesc in lirica noastra moderna. N-a izbutit atunci, pentru ca, intr-o conferinta, n-a putut, probabil, convoca aparatul teoretic necesar. Ceea ce propune, distingerea intre caracter si motiv (primul exprimand sufletul operei pornit din stramosi, motivul fiind decorul fatal exterioR) nu duce niciunde. As adauga, la acest capitol, mai curand o idee din conferinta despre traditie si inovatie care considera ca specific sufletului romanesc e ideea de latinitate si aceea de crestinism. E un punct de vedere ce il deosebeste de Crainic care, in conceptul de ortodoxism inteles normativ, cam excludea ideea de latinitate (alt termen pentru OccidenT), staruind in a demonstra ca spatiul sufletesc romanesc e numai unul Rasaritean (OrienT). Aici am alatura o idee exprimata de Pillat in 1931, intr-o conferinta despre romantismul romanesc in care arata ca specific sufletului romanesc (latin stramutat in OrienT) se demonstreaza a fi resemnat pana la abolirea vointei in Miorita si de o voinicie ce infrange cerbicia mortii in Toma Alimos, sufletul poporului romanesc penduleaza intre renuntarea arabo-orientala si vitejie romano-occidentala". E, aici, un punct de vedere deosebitor fata de cele care reducea specificului sufletului romanesc la mioritica resemnare fatalista. Interesanta, desi deloc inedita, este consideratia poetului, dintr-o conferinta din 1933. despre aportul folclorului in poezia noastra mai noua. Pornea de la constatarea ca noi n-am fi beneficiat de existenta unei Renasteri, chiar a clasicismului, intrucat Evul Mediu s-ar fi prelungit pana la 1821 si inainte de veacul al XlX-lca nu se poate vorbi de o literatura romaneasca scrisa, in sensul apusean al cuvantului. in consecinta, era firesc, deci, ca poezia populara si folclorul sa reprezinte pentru noi ceea ce au fost pentru alte popoare perioadele lor literare clasice - posibilitatea unei traditii si hotararea unor modeluri si motive de inspiratie valabile pentru un neam intreg". Si tot relevand caracteristice ale poeziei mai noi romanesti (cea interbelica) provenite din folclor ajungea sa afirme ca toata poezia noua e o poezie de priveliste sufleteasca". Ceea ce mi se pare vadit exagerata. Interesante sunt consideratiile lui Pillat despre romantismul romanesc. Respinge opinia unor Pompiliu Eliade si N. I. Apostolescu despre imitatia servila a romantismului romanesc dupa cel francez. Dar recunoaste ca la inceputul secolului al XlX-lea, pe la 1821-1840, oamenii romantismului romanesc descopera Europa asa cum, cu trei secole inainte, oamenii Renasterii apusene descoperisera America", De aceea, romantismul romanesc a fost o Renastere fecundata de o parte de romantismul occidental si, in acelasi timp, in viata de mitul propriului sau sange: de mitul poeziei populare".

Poetul e, mult cultivat cum a fost, un foarte bun cunoscator al istoriei lirismului romanesc, cu inteligente aprecierii valorizatoare. Simpatia lui intreaga e indreptata spre poezia lui Alecsandri, aproape regretand ca aceea a lui Eminescu a eclipsat-o. Elogiaza poezia lui Eliade Radulescu, a lui Grigore Alexandrescu si o considera minora pe aceea a lui Bolintineanu, desi Ion Negoitescu a relevat, intr-un dens studiu din anii saizeci, sonurile ei moderne". Ce-i drept, Pillat retinea, drept capodopera a lui Bolintineanu, poema Mihnea si Baba (cea mai puternica creatie, singura poate care va ramane intotdeauna ca un model de barbateasca intruchipare a limbii romane". L-a supraevaluat pe Cerna, cu a sa poezie filosofica, dar s-a rostit, drept si recuperator. in 1931, despre opera lirica a lui Macedonski (al carui cenaclu il frecventase in tineretE), afirmand ca toata poezia moderna romana c mai mult sau mai putin debitoarea lui". Si aceasta pentru ca Macedonski n-a fost numai un mare poet, el a fost si primul doctrinar la noi al poeziei moderne - simboliste si instrumcntalistc cum o numea el - fiind cel dintai sa indice drumurile ce AĞivea sa le ia poezia spre o puritate de imagini si de muzica necunoscuta la acea data, cand anecdota si subiectul copleseau poezia, nu numai in tara dar si in Apus".



Se cuvenea, poate, sa spun de la inceput ca intreg acest comentariu c prilejuit de aparitia, relativ recenta, a penultimului volum din editia Pillat. datorata d-nei Cornelia Pillat. Editia a fost inaugurata in 1984 si a ajuns, acum, la volumul al saselea (de fapt. mi-a atras atentia editoarea, c partea a II-a a volumului cinci care din ratiuni de dimensiune, trebuia impartit in doua). Aici au fost incluse volumele lui Pillat Traditie si inovatie, din 1943 si toate prefetele, scrise de Pillat. la editiile (mici brosuri, de fapT) din colectia Editurii Cartea Romaneasca, Pagini alese din scriitori romani. Colectia aceasta, reluata de Pillat sub ingrijirea sa, a cuprins 50 de volume. D-na Cornelia Pillat le-a grupat nu in ordinea cronologica a aparitiei ci in cea a evolutiei fenomenului literar romanesc, in asa fel incat am alcatui o istorie literara". Intentia editoarei e de inteles. Numai ca aceste mici prefete, cu anexa lor de schita biografica, sunt departe de a se constitui intr-un capitol micromonografie de istoric literara, semnaland numai priceputa orientare a poetului in spatiul literaturii romane. Editia d-nei Cornelia Pillat (am comentat si primele ei doua volumE) e o editie critica de un fel special. Nu are, in corpul aparatului critic, v iante iar comentarea receptarii critice e inlocuita cu reproducerea aprecierilor critice" rostite, in epoca si mai tarziu, despre fiecare sectiune a operei lui Pillat. Postfata e buna si comprehensiva. La urma urmei, e bine si asa. Pentru ca ar trebui sa ne obisnuim cu ideea ca o editie critica nu trebuie sa aiba neconditionat infatisarea celor de la Editura Minerva din seriile Scriitori romani" si ..Opere" Negresit ca editia d-nci Cornelia Pillat c o editie foarte buna. impecabila ca tinuta filologica, oferind si toate informatiile necesare despre fiecare . piesa din sumar. Se cuvine sa-i fie omagiata stradania si eficienta. Sa asteptam, acum. volumul care va incheia editia.

Aprilie 1995

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.