Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Sinteze literare





Despre Sinteze literare

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare


Literatura romana in limba latina
Literatura populara - parte integranta a literaturii romane
Miorita - balada populara - Tema baladei Miorita
Umanismul romanesc - plan de idei
Iluminismul - curent national si european si Scoala Ardeleana
Clasicismul
Romantismul - Trasaturi romantismului
Realismul
Contributia scriitorilor romani la dezvoltarea realismului
Momentul 1848 - etapa a revolutiei burghezo - democrate
Simbolismul - Istoricul si reprezentantii in literatura universala
Stefan cel Mare si Sfant - reprezentant al constiintei nationale
Expresionismul
Orientari, tendinte, coordonate si realizari in poezia romaneasca contemporana
Ideea de specific national in literatura romana
Folclorul si literatura romana din perioada romantica
Cucerirea independentei nationale in evocarea literara
Ecouri ale lui Sainte-Beuve in literatura romana
Revista Romana (1861 1863)
Atheneul roman (1866 1869)
Albina Pindului (1868 1871 ; 1875 1876)
Literatura si arta romana
Floare-albastra (1898 1899)
Pagini literare (1899 1900)
Reviste satirice din secolul al XIX-lea
Text si comunicare
Curente literare. Abordari teoretice
Clasicismul sinteza
Romantismul sinteza
Realismul sinteza
Parnasianismul
Simbolismul
Expresionismul sinteza
Traditionalismul
Modernismul si avangardismul
Neomodernismul
Postmodernismul
Poezia
Poezia epica
Elemente de compozitie in textul poetic
Nivelurile textului literar. Repere si concepte pentru analiza stilistica
Limbajul si expresivitatea textului poetic
Imaginarul poetic
Poezia pasoptista - prezentare generala
Prelungiri ale clasicismului si romantismului in literatura romana
Genul epic - Opera epica. Abordari teoretice
Basmul cult - Specii narative
Povestirea - specii narative
Nuvela - specii narative (Nuvela istorica, Nuvela fantastica, psihologica)
Romanul - specie narativa
Structura textului narativ
Relatiile temporale si spatiale in naratiune - Constructia subiectului si a discursului narativ (subiectul, tema, actiunea, finalul)
Limbajul prozei narative (Modalitati ale nararii)
Opera dramatica. Abordari teoretice
Specii dramatice - Tragedia, Comedia
Structurarea textului dramatic, Personajul dramatic si Genul dramatic
Dacia literara - manifest al romantismului romanesc
Junimea si junimismul - modele axiologice in dezvoltarea literaturii
G. Ibraileanu - deschideri spre o critica totala
Literatura romana SECOLELE XIV-XVIII (1380-1779)
Literatura romana - EPOCA DE TRANZITIE PREMODERNA, (1780-1829)
Literatura romana INTRE CLASICISM SI ROMANTISM (1830-1862)
CANTA,RETII RUINELOR
EPOCA MARILOR CLASICI (1863-1892)
Literatura romana - SFARSIT SI INCEPUT DE SECOL (1893-1918)
Literatura romana - INTRE CLASICISM SI NATURALISM
CRITICI SI ISTORICI LITERARI
NATURALISTII UMANITARI
POETI, PROZATORI, DRAMATURGI
REVIRIMENTUL ROMANTISMULUI
REALISMUL DEMOCRATIC
SIMBOLISTII literaturii romane - simbolismul
Literatura romana in EPOCA DINTRE CELE DOUA, RA,ZBOAIE (1919-1947)
MODERNIZAREA TRADITIEI in literatura romana
SINCRONISM SI DIFERENTIERE in literatura romana
RESUSCITAREA SPIRITULUI ETNIC in literatura romana
Literatura romana - SUB SEMNUL AVANGARDEI
DE LA PARNASIANISM LA MANIERISM in literatura romana
LITERATURA DOCUMENTARA, BOEMA, POPULARA
ORIENTA,RI NOI DUPA, 1930 in literatura romana
GENERATIA POSTBELICA, (1948-1981) in literatura romana
Marii poeti ai literaturii romane
PROZATORII literaturii romane
DRAMATURGII literaturii romane
CRITICII literaturii romane
Istoria criticii literare
Critica literara de la inceputul Renasterii pina la jumatatea secolului al XVIII-lea
Neoclasicismul si noile tendinte ale epocii criticii literare
Atitudini ludice in miscarea de avangarda
Nonconformismul spectacular: D. Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru
CE STIM Sl CE NU STIM DESPRE ROMANUL DE AZI
CALITATILE GENERALE ALE STILULUI
Stilul beletristic, stiintific, administrativ
FANTASTICUL IN PROZA CONTEMPORANA,
LITERATURA POPULARA,
LIRICA RELIGIOASA, - PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITA,
INCEPUTURILE POEZIEI ROMANESTI
DACIA LITERARA,
LITERATURA PASOPTISTA, (Literatura romana cuprinsa intre anii 1830-1860)
JUNIMEA Si CONVORBIRI LITERARE
SIMBOLISMUL - (Curent literar) - Trasaturile simbolismului
MODERNISMUL - curent literar
TRADITIONALISM
AVANGARDISMUL - CURENT LITERAR
NEOMODERNISMUL - CURENT LITERAR
STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII ROMANE
MARII CRONICARI
ROMANUL PANA, LA AL DOILEA RA,ZBOI MONDIAL
Inceputurile poeziei romanesti
Poezia pasoptista
EPOCA MARILOR CLASICI AI LITERATURII ROMANE JUNIMEA Sl CONVORBIRI LITERARE
IN CONTRA DIRECTIEI DE ASTA,ZI IN CULTURA ROMANA, (1868)
POETI SI CRITICI (1886)
DIRECTIA NOUA, IN POEZIA SI PROZA ROMANEASCA, (1872)
PUBLICISTICA - INVATAMANTUL CLASIC
TEORIA STATULUI NATURAL SI A CELUI ARTIFICIAL
LITERATURA ROMANA LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA
FARMECUL SCRIERILOR VECHI
CLASICII
LITERATURA ROMANA, DUPA, AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
Convorbiri literare
Literatorul
PERSPECTIVE NOI. PUBLICATII, TENDINTE - Teoria dezvoltarii organice
Curierul literar. Samanatorul
Junimea literara - Publicatii in spiritul Samanatorului
Ramuri. Revista noastra
O fractiune: Cumpana
Samanatorismul, curent de rezistenta
Lupta pentru limba romaneasca
Subordonarea esteticului
PRIORITATEA IDEALULUI UMANITAR
Formula specificului national: Viata romaneasca
POPORANISMUL DISOCIERI
Poporanismul, subiect polemic
LITERATURA IN TRANSILVANIA
PERSPECTIVE MODERNE. PUBLICATII
Initiative minulesciene : Revista celorlalti, Insula
Viata sociala
Reviste iesene
Simbolismul romanesc
Adversari. Alte reactiuni ale simbolismului
PUBLICATII CU PROFIL VARIAT - Diversificarea substratului conservator
Revista idealista
Convorbiri critice
O anexa a Convorbirilor critice : Falanga
Flacara
ORIENTA,RI LITERARE IN PRESA SOCIALISTA
Forme contradictorii ale evolutiei poeziei
TRADITIONALISTI SA,MA,NA,TORISTI, ORIZONTURI RURALE
POEZIA IDEALULI NATIONAL SOCIAL
POEZIA DESTINULUI UMAN
LIRICA SOCIALA, MILITANTI
DECORATIVI, NARATORI
TRUBADURI SI IRONISTI in literatura romana
UMOR SI TRISTETE in literatura romana
POETI DE TRANZITIE. NELINISTITI. INSTINCTUL MIGRATIEI
POETI DE TRANZITIE. FANTEZISTI. ELEGIACI
TENDINTE NOVATOARE. SIMBOLISTI TRAGICI
SIMBOLISMUL TRUBADURESC. MINULESCIENI
ALTE MODALITA,TI SIMBOLISTE. VIATA NOUA
TANGENTE SIMBOLISTE
PRIORITATEA PROZEI SCURTE
TENTATIA NATURII. PARODIE SI UMOR
REALITATE SI FABULOS. SONDAREA FONDULUI ETIC
Orizontul prozei scurte
PERSPECTIVE RURALE. SA,MA,NA,TORISTI SI POPORANISTI
OBSERVATORI AI PROVINCIEI. CLASICI. UMORISTI
CLASICISM SI FORMULE NOI
Publicatii teatrale
FILONUL ISTORIC, FOLCLORIC, MITOLOGIC
COMEDIA TRAGICA,. FILONUL COMIC
STADIUL LUPTEI DE IDEI
FORMULA CRITICII CU TENDINTE NATIONALE SI ETICE
FORMULA CRITICII COMPLETE
Critica aplicata. Istoricul literar
FORMULA AUTONOMIEI ESTETICULUI
Limba si limbajul; aspectele, stilurile si nivelurile limbii
Limba romana si procesul formarii ei
Evolutia limbii noastre nationale
Limba romana literara
LITERATURA POPULARA, - PARTE INTEGRANTA, A LITERATURII NATIONALE
Creatii populare epice: balada si basmul - Miorita
MARII CRONICARI AI SECOLULUI AL XVII-LEA SI AI INCEPUTULUI SECOLULUI AL XVIII-LEA; CONTRIBUTIA LOR LA DEZVOLTAREA CULTURII, A LIMBII SI A LITERATURII ROMANE
ILUMINISMUL ROMANESC
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA SI DEZVOLTAREA LITERATURII ROMANE
DIRECTII SI TENDINTE ALE PROZEI DIN A DOUA JUMA,TATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
LITERATURA ROMANA, - AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
EVOLUTIA ROMANULUI IN LITERATURA ROMANA,
PATRU VARFURI DE LANCE ALE DRAMATURGIEI NOASTRE
ISTORICI, CRITICI, ESTETICIENI SI TEORETICIENI AI LITERATURII
Textul. Aspecte generale
Romanul - Evolutie si tipologie
Poezia - Notiuni introductive. Acceptii ale termenului. Evolutia genului
Romantismul - Notiuni introductive
Simbolismul - Notiuni introductive
Deschiderile simbolismului catre modernism
Traditionalismul in perioada interbelica - Ion Pillat
Lirica moderna in perioada interbelica - Tudor Arghezi
Postmodemismul
Dramaturgia - Notiuni introductive
Dacia literara - Epoci si ideologii literare
Traditionalismul si modernismul in prima jumatate a secolului XX
SCOALA ARDELEANA - MARI SCRIITORI
O MONOGRAFIE DESPRE IPOTESTI
VIATA ROMANEASCA,, 90 DE ANI DE LA INTEMEIERE
MONOGRAFIA REVISTEI RAMURI
PENULTIMUL VOLUM DIN EDITIA PILLAT
DRAMATURGIA ROMANEASCA, IN INTERVIURI
DIMENSIUNI ALE PROZEI SCURTE BASARABENE CONTEMPORANE
FENOMENUL BASARABEAN
THOMAS MANN SI ROMANIA
JURNALUL REGINEI MARIA
AMINTIRI DE DEMULT
MEMORIALISTI SI EPISTOLIERI O EVOCARE TULBURA,TOARE
O VECHE FAMILIE BOIEREASCA,
CANTACUZINII
VECHIUL BUCURESTI
CONTENCIOSUL AROMANILOR
DESPRE IMAGINEA ROMANILOR IN SPATIUL GERMANIC
O EDITIE CATASTROFALA,
DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE
O MONOGRAFIE DESPRE GUVERNAREA RA,DESCU
UN STUDIU DESPRE PROLETCULTISM
Polemici literare, pedagogice, politice, filozofice
Cunoastere si receptare estetico-poetica
Motiv, tema, idei in opera literara
Motivul Zburatorului la Ion Heliade Radulescu, Minai Eminescu, Tudor Arghezi, Dumitru Matcovschi
Consideratii teoretice despre fantastic
Despre revelatia iubirii si a pacii divine - N. STEINHARDT
Trecutul unei iluzii: Noul val al anilor 80
Secvente ante-decembriste
Ce lipseste literaturii sf actuale
Ce asteptam, in definitiv, de la science-fiction?
Literatura sf, azi (Ancheta ORIZONT)
Repere in evolutia sf-ului romanesc postbelic
Timpul este umbra noastra (Interviu)
Literatura sf si economia de piata
SF-ul romanesc: ce este, ce-ar putea fi
Anticipatia romaneasca in perspectiva istoriei literare
Alegorie si metafictiune: o dubla dedublare
Tiganiada in stil american
Eterna si pitoreasca Romanie
Science-fiction adevarat
ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE - idei fundamentale -
NOTIUNI DE LINGVISTICA, GENERALA, - Comunicarea prin limbaj
CLASIFICAREA LITERATURII FOLCLORICE
ISTORIA IEROGLIFICA, REPERE PENTRU COMENTARIUL LITERAR
SCOALA ARDELEANA, EXPRESIE A ILUMINISMULUI ROMANESC - REPERE PENTRU O LUCRARE DE SINTEZA,
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA CULTURII SI LITERATURII ROMANE
SAMANATORISMUL
POPORANISMUL
Caracterul specific national in literatura romana de Garabet Ibraileanu
ION LUCA CARAGIALE -in viziunea lui G. Ibraileanu- "Numele proprii in opera comica a lui Caragiale"
CUM SA INTOCMIM UN ESEU
Curente culturale si literare




ROMANUL PANA, LA AL DOILEA RA,ZBOI MONDIAL despre Sinteze literare





Trasaturi ale perspectivei narative traditionale:

» naratorul este omniscient:

- citeste gandurile personajelor, stie ce simt, le cunoaste sentimentele;

» naratorul este omniprezent (ubicuU), perspectiva narativa fiind de tip "demiurgiuc", realizata prin folosirea persoanei a IlI-a.

Despre prozatorul traditional, Camil Petrescu afirma: "Romancierul de acest tip e mai intai un om omniprezent si omniscient. [] in timp ce pune sa-ti vorbeasca un personaj, el iti spune in acelasi alineat unde se gasesc si celelalte personaje, ce fac, ce gandesc exact, ce nazuiesc, ce raspuns planuiesc".



"CIOCOH VECHI SI NOI" de Nicolae Filimon

- roman traditional -

- roman realist-social -

- roman de facturi romantica -

Romanul "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon (1819-1865) a fost publicat mai intai sub forma de foileton in "Revista romana", iar in volum a fost publicat in 1863. Romanul lui Filimon este precedat de mai multe incercari narative, cele mai multe nerealizate sub raport literar: "Tainele inimii" de Mihail Kogalniceanu (1855), "Manoil" (1855) si "Elena" (1862) de Dimitrie Bolintineanu.

"Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soareci mananca", subintitulat de autor "romant original", este considerat primul roman romanesc, desi exista mai multe stangacii in epica operei si chiar in constructia personajelor. Romanul este realist, de factura romantica, deoarece realizeaza o monografie a Tarii Romanesti din prima jumatate a secolului al XlX-lea (1814 - 1830), iar maniera artistica de conturare a personajelor este antiteza, acestea fiind construite in alb si negru. intrebandu-se de unde vine totusi rezistenta romanului in literatura romana, George Calinescu isi explica acest lucru prin "marea siguranta a desenurilor si a tonurilor fundamentale. Tabloul este lucrat repede, in fierbinteala intuitiei prin coritururi si gesturi schematice, renuntandu-se la detalii".

Pentru realizarea romanului, Nicolae Filimon a depus o munca de arhivar, cercetand si conspectand documentele epocii cuprinse intre 1814 - 1830, pe care autorul o ilustreaza in opera, mai ales ca era functionar la Arhivele Statului inca de la infiintare, din 1862, unde ramane pana sfarsitul vietii.

Tema romanului reliefeaza o fresca sociala de la inceputul secolului al XlX-lea si atentionarea alarmista asupra pericolului pe care il constituie aparitia unei noi paturi sociale, reprezentate de ciocoii autohtoni.

Structura romanului. AŤ Romanul este alcatuit dintr-o "Dedicatie", un "Prolog", subiectul structurat in 32 de capitole cu titluri semnificative pentru continutul lor si un "Epilog".



"Dedicatia" este adresata direct ciocoilor ("Domnilor ciocoi!

   "), Filimon accentuand munca de documentare pentru scrierea romanului. Ciocoii sunt "straluciti luceferi ai viciilor [], putrajuneasi mucegaiul ce sapa din temelii si rastoarna imparatiile si domeniile". in "Prolog" , Filimon alcatuieste el insusi portretul ciocoiului: "Ciocoiul este totdeauna si in orice tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la barbarie si dotat cu o ambitiune nemarginita care eclata ca o bomba pe data ce si-a atins tinta aspiratiunilor".

Cele 32 de capitole au titluri semnificative pentru caracterizarea personajului ("Dinu Paturica", "Andronache Tuzluc"), titluri paremiologice, care trimit catre o norma etica ("Fa-te om de lume noua sa furi closca dupe oua", "Pana nu faci foc fum nu iese", "Adevarul e proasta marfa"), titluri ce ilustreaza aspecte sociale sau culturale ("Scene de viata sociala", "Muzica si coregrafia in timpul lui Caragea", "Teatrul in Tara Romaneasca", "Cu rogojina aprinsa-n cap si cu jalba-n protap").

"Epilogul" urmareste personajele pozitive care au un destin fericit, fiecare din ele fiind rasplatit pe masura faptelor pline de generozitate savarsite si a trasaturilor morale exceptionale: cinste, corectitudine, demnitate, devotament. Subiectul romanului

Nicolae Filimon intentiona sa scrie un roman in doua parti, fiecare dintre ele sa ilustreze chipul ciocoiului in evolutie. Prima parte compune portretul ciocoilor vechi "cu anteriu si calamari la brau" din timpul fanariotilor, adica "de la 1814 pana la 1830", asa cum insusi autorul afirma la inceputul romanului. Partea a doua, care trebuia sa ilustreze ciocoii noi "cu frac si manusi albe din zilele noastre", care tradasera idealurile revolutiei de la 1848 si ale Unirii, nu a mai fost scrisa.

Ca in orice roman, in "Ciocoii vechi si noi" exista moi multe planuri de actiune care se intrepatrund si la care participa numeroase personaje, bine individualizate si solid construite.

Actiunea complexa a romanului "Ciocoii vechi si noi" este plasata intr-un timp bine precizat, o dimineata de octombrie a anului 1814, iar locul actiunii este in Bucuresti, care constituie incipitul. Dinu Paturica, fiul de 22 de ani al treti-logofatului Ghinea Paturica, un modest boiernas de tara, se prezinta cu prefacuta umilinta la curtea marelui postelnic Andronache Tuzluc, caruia ii inmaneaza o scrisoare de recomandare din partea tatalui, continand rugamintea de a i se incredinta o slujba cat de marunta. Portretul fizic al lui Paturica sugereaza, inca de la inceput, evidenta trasaturilor morale: "scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri, plini de viclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana".

Andronache Tuzluc il angajeaza mai intai ca ciubucciu (slujitor care avea insarcinarea sa umple si sa aprinda ciubucul - pipa -, domnitorilor sau al boierilor - n.n.) si Dinu Paturica, privind dispretuitor camera saracacioasa, in care il conduce vataful Gheorghe, isi spune increzator: "Iata-ma, in sfarsit, ajuns in pamantul fagaduintei; am pus mana pe pane si pe cutit; [] ca mane voi avea si eu case mari si bogatii ca ale acestui fanariot". Naratorul este, asadar, omniscient, stie ce gandeste personajul, ii cunoaste scopul si planurile, pe care le transmite si cititorului.

Andronache Tuzluc venise in Tara Romaneasca din "ulitele cele stramte ale Fanarului" in suita domnitorului Georgie Caragea si fusese ciohodar (slujbas care ingrijea de incaltamintea domnului - mm.) la curtea acestui principe. Avand din fire "un mare talent de intriga si de lingusire" obtine postul de vel-camaras (mare boier, insarcinat cu administrarea veniturilor camarii domnesti - n.n.), apoi, prin furt si talharii, in trei ani isi cumparase deja "vreo zece mosii, cateva familii de tigani, case, vii si altele" si devine mare postelnic (mare rang boieresc, ministru al afacerilor externe - n.n.). Tuzluc era indragostit de Maria, unica fiica a unui boier roman, o tanara cu sufletul "nobil si curat", care refuza cu fermitate sa se marite cu acest "ciocoi marsav", mai degraba se va ingropa "de vie intr-o manastire". Banul C. refuza cu demnitate sa-si dea fata dupa un ciocoi care "si-a inceput meseria de la lingator de talere si, mergand din marsavie in marsavie, a ajuns astazi biciul oamenilor cinstiti si al tarii intregi".

Dezamagit, postelnicul incepe o viata de orgii si desfranari si isi ia ca "tiitoare" (amanta intretinuta - n.n.) pe cea mai frumoasa femeie din mahalaua Izvorului, pe cocoana Duduca, fiica grecului Mihale Ciohodaru. Fiind iubitoare de lux, Tuzluc ii cumpara o casa mare intr-un cartier "al nobletei si al amploaiatilor de toate gradele". Postelnicul incepe s-o banuiasca de "necinstire" si ii spune sa plece din casa luxoasa, dar grecoaica lesina si, cu prefacatorii, il determina s-o creada virtuoasa si sa-i ceara tot el iertare. Astfel, spune naratorul, prin aceasta manevra ingenioasa, femeia iese invingatoare, ca o adevarata nepoata a Evei, care insa a izbutit "a manca din pomul vietii fara a pierde raiul, ca strabuna sa".

Dinu Paturica se pusese imediat pe treaba, isi completase educatia ciocoiasca, deoarece Andronache Tuzluc il trimisese la scoala sa invete si tanarul depusese "o silinta extraordinara". El acorda atentie numai acelor carti care "sa-mi subtieze mintea, sa ma invete mijlocul de a ma radica la marire", studiind operele lui Machiavelli, astfel ca, in doi ani, devenise "perfect in arta ipocriziei si a perfidiei".

Postelnicul ii da misiunea de a o pazi pe amanta lui, pe Chera

Duduca si el este in culmea fericirii, considerand ca are acum "cheia cu care cineva deschide chiar portile raiului". La inceput, Dinu Paturica se arata umil si supus, gata sa indeplineasca orice porunca a Duducai, care este uimita de sangele rece si inima de piatra a noului servitor trimis de Tuzluc. intr-o noapte, el il prinde pe amantul femeii si, cu ingeniozitate, o determina pe tiitoare sa jure ca nu o sa-l mai vada niciodata. Astfel, ciocoiul il scapa pe Tuzluc de rival, iar el devine, chiar din noaptea aceea, noul amant al frumoasei grecoaice.

Paturica si Chera Duduca planuiesc sa-l incarce la socoteli pe Tuzluc, ea sa-i ceara saluri si matasuri, el sa-l insele la administrarea mosiilor si astfel "unind jafurile la un loc, ne vom cumpara mosii si tigani". Pentru indeplinirea planului lor, il iau complice pe Chir Costea Chiorul, care va juca un rol foarte important in aceasta talharie.

Costea era un negustor evreu de origine, dar se dadea drept grec, ca sa fie protejat de stapanire. El folosea, orice mijloace pentru a se imbogati, de la a trimite la ocna pe un nevinovat, pana la a imprumuta bani cu dobanzi foarte mari tinerilor care urmau sa se imbogateasca printr-o mostenire sau rang important. Bogasierul avea doua fete, pe Luxandrita si Marghiolita, pe care le pregatise in arta prefacatoriei si care atrageau pe tmerijin casa lor si-i ameteau atat de tare incat acestia cumparau postavuri putrede sau "alt vestmant ramas de ani in pravalia sa". Deviza dupa care se conducea bogasierul era "Sterpeleste ca sa mananci si fura ca sa ai".

Postelnicul, foarte multumit de devotamentul lui Dinu il rasplateste cu diverse functii: sames (casier - n.n.) la hatmanie, apoi sluger (boier insarcinat cu aprovizionarea curtii domnesti -n.n.) si dupa aceea ii da functia de pitar (boier insarcinat cu supravegherea brutariei domnesti - n.n.).

Tesand intrigi, Dinu Paturica obtine si postul de vataf in locul lui Gheorghe, cheama pe toti servitorii si, cu un ton autoritar, ii ameninta ca-i va pedepsi fara mila daca vor indrazni sa-l insele pe boier, deoarece el considera ca s-a facut mare risipa la curtea acestuia. Sub pretextul ca cerceteaza administrarea mosiilor, Paturica se duce mosia Rasucita si cheama pe toti oamenii care au plangeri impotriva arendasului grec Cristodore. Taranii au venit cu plocoane, crezand ca li se va face dreptate si au inceput sa se planga de saracia in care i-a adus arendasul, de bataile si torturile indurate, de jafurile si abuzurile prin care le luase toate bunurile. Paturica il ameninta pe arendas ca-1 da pe mana zabetului (guvernator - n.n.) si negociaza impreuna suma de 50 de pungi de galbeni, apoi face ta fel si la alte mosii ale stapanului sau, intorcandu-se la Bucuresti cu doua sute de pungi de bani, pe care le ascunde in fundul sipetului, zicandu-si cu multumire: "Doamne ajuta!

    Una la mana!

   ".



In celalalt plan al actiunii, Principele Caragea ii pretinde lui Tuzluc sa ceara iertare banului C. pentru indrazneala de a-i fi cerut mana fiicei sale, amintindu-si ca boierul roman il considera pe postelnic "hot, rapitor, marsav, lingusitor si in toate necinstit". Nicolae Filimon face o radiografie detaliata a societatii mondene bucurestene din toamna anului 1817, care imprumutase stilul oriental "de lene si poezie", de depravare si vicii.

Andronache Tuzluc este unul dintre cei mai desfranati si risipitori fanarioti, "el fura ca un talhar de codru si cheltuia ca un nebun". De ziua Sfantului Andrei, pe 30 noiembrie 1817, Tuzluc organizeaza un ospat fastuos, la care sunt invitati toti oamenii importanti ai vremii, iar Dinu Paturica, pentru a nu ramane mai prejos decat stapanul sau, organizeaza si el o petrecere cu mancaruri rafinate si bauturi scumpe, astfel incat "ospatul slugei intrecea in toate pe al stapanului". El da musafirilor o lectie despre furtisag din averea stapanilor, atat prin condica de socoteli, cat si prin insusirea unei parti importante din toate bunurile fanariotilor, astfel incat fiecare poate deveni "om de lumea noua, ca sa stie a fura closca dupe oua!

   ". in alt plan, fostul vataf de la curtea lui Tuzluc, Gheorghe, este apreciat pentru onestitatea si inteligenta lui de catre banul C. si, cu sprijinul acestuia si prin imprejurari favorabile, evolueaza pe scara sociala. Cunoscand bine limba greaca, stiind sa scrie frumos in limba romana, Gheorghe parcurge treptele maririi numai datorita meritelor sale, de la jalbar, la sames (casier - n.n.), apoi medelnicer (rang boieresc la curtea domneasca - n.n.) si, in sfarsit serdar (rang boieresc echivalent unui general de cavalerie - n.n.), ascensiune "pe care o invidiau chiar feciorii de boieri". El indeplineste, in acelasi timp, functia de gramatic la curtea banului C. Gheorghe si Maria traiesc o puternica si nevinovata poveste de iubire, fiind doi tineri frumosi si cinstiti, cu sufletele deschise spre sinceritate si bunatate.

Dinu Paturica se imbogatise "prin fapte rusinoase" si poseda acum majoritatea averilor stapanului sau* Andronache Tuzluc: mosii, paduri* vii, sute de pungi de bani. Fiind sames la hatmania tarii, Paturica fura pietre pretioase si le inlocuia cu altele false, pungile cu bani le substituia si punea in locul lor bani fara nici o valoare.

Andronache Tuzluc este saracit definitiv si ramas fara nici un prieten, deoarece.el "isi deschisese punga numai desfranatilor si lingusitorilor", iar pe oamenii cinstiti ii tratase cu dispret. El afla cu stupoare de casatoria dintre Chera Duduca si Dinu Paturica, din care cauza isi pierde mintile.



Dupa fuga Iui Caragea, Alexandru Sutu a fost inscaunat ca domnitor al Tarii Romanesti si Paturica profita sa-si reactualizeze relatiile cu noua clica de fanarioti, fiind ajutat de Chera Duduca. Dinu primeste postul de mare stolnic si functia de ispravnic pentru straini si, la ospatul organizat in cinstea protectorilor sai, vine tatal acestuia, imbracat saracacios ca un cersetor. Paturica porunceste sa fie aruncat afara acest "cersetor de ulita" si le spune oaspetilor ca el nu are tata, simtindu-se foarte umilit si jenat de aspectul vesmintelor batranului, care rosteste un blestem profetic, prevestind sfarsitul tragic al ciocoiului.

Din considerente politice, voda Sutu a fost otravit la 19 ianuarie 1821, iar Revolutia lui Tudor Vladimirescu a izbucnit a doua zi dupa moartea fanariotului.

Duplicitar si las, Dinu Paturica devine brusc cel mai fervent aparator al revolutiei, stand aproape de Tudor Vladimirescu, dar cand intra Alexandru Ipsilanti in tara, ciocoiul il tradeaza fara sa clipeasca si primeste postul de ispravnic peste doua judete, Prahova si Sacuieni si pe cel de caimacam al Craiovei. in celalalt plan, Gheorghe, fostul vataf al Iui Tuzluc, care se refugiase in Moldova, unde fusese secretarul particular al lui Mihai-voda Sutu, afla ca fiica banului C, Maria, era bolnava grav si, intorcandu-se in tara, il gaseste intamplator si il ajuta in secret pe Andronache Tuzluc care era sarac, bolnav si cu mintile pierdute.

Dinu Paturica ia in posesie judetele peste care devenise stapan, isi pune in functii oameni noi, dupa chipul si asemanarea sa, intre care pe Neagu Rupe-Piele, "om nascut sa fie calau", celebru pentru cruzimile nemaiauzite. Darile erau de cateva ori mai mari decat s-ar fi cuvenit dupa lege si cand taranii nu mai aveau cu ce plati alte biruri, Neagu Rupe-Piele ii schingiuia cu cele mai ingrozitoare mijloace: "ii ungea cu pacura si ii lega de copaci, ca sa-i intepe viespele si tantarii, apoi le vindea dobitoacele si, dupa ce-i saracea cu desavarsire, ii inchidea in cosare, ca sa nu poata reclama la stapanire". Mai lacom ca niciodata, Paturica recurge la cele mai marsave metode de a aduna pungi de bani. Dar ticalosia are si ea un sfarsit si raul este rasplatit cu rau.

Romanul este moralizator, Nicolae Filimon pedepsindu-si exemplar personajele negative. La tronul Tarii Romanesti se inscauneaza primul domnitor roman, Grigore Ghica. Schimbarile politice ii incurajeaza pe tarani de a se infatisa la palat "cu rogojina aprinsa-n cap si cu jalba-n protap". Afland de grozaviile infaptuite de Dinu Paturica asupra taranilor, voda il trimite pentru totdeauna la ocna parasita, unde ciocoiul moare in chinuri ingrozitoare. Mosiile, viile si casele au fost vandute si banii au fost impartiti taranilor pagubiti si saraciti de ispravnicia lui. Duduca a luat tot din casa si a fugit cu un turc peste Dunare, lasand pe cei doi copii pe drumuri. Prinsa de sot cochetand cu alti barbati, turcul a dat porunca sa o coase intr-un sac si sa o arunce in Dunare, dupa obiceiurile musulmane.

Chir Costea Chiorul este si el pedepsit pentru toate jafurile si nelegiuirile comise. EI este biciuit in piata publica, apoi tintuit de usa pravaliei sale. in acest timp, in spirit tipic romantic, prin aceeasi piata trecea carul mortuar in care se afla cadavrul lui Andronache Tuzluc si din partea opusa venea o caruta in care era un preot si "un cosciug inchis", unde se afla lesul lui Dinu Paturica.

Finalul romanului este romantic si moralizator. Cortegiul funerar al lui Tuzluc, elegant prin generozitatea fostului vataf, Gheorghe, se intalneste cu cel saracacios al lui Dinu Paturica in dreptul pravaliei de a carei usa era tintuit Chir Costea Chiorul, cel mai odios dintre ciocoi, capabil sa-si vanda si pe cele doua fete ca marfa.

Autorul incheie pilduitor. "Iata cum isi terminara cariera vietii acesti trei scelerati. intamplarea voise ca ei sa se mai intalneasca inca o data inainte de a se prezenta lui Dumnezeu spre a-si da seama de relele ce savarsisera pe acest pamant".

Epilogul are ca subtitlu "Din opincar, mare-spatar", fixeaza data evenimentelor, 23 aprilie 1825 si este dedicat personajelor pozitive ale romanului, firi angelice si reprezentante ale binelui, care triumfa asupra raului: Gheorghe, fostul vataf al lui Tuzluc, om de o cinste ireprosabila, se casatoreste cu Maria, spre marea bucurie a Banului C. Nunta are loc chiar in ziua de Sfantul Gheorghe, la care participa si domnitorul Grigore Ghica, venit sa cinsteasca unirea sfanta a celor doi tineri. Voda ii daruieste lui Gheorghe caftanul de mare spatar si functia de caimacam al Craiovei, rasplatind astfel personajele pozitive pentru "suferintele si disperarea" indurate in timpul domniilor fanariote.

Romanul "Ciocoii vechi si noi" este unul de tipologii, autorul intervenind in definirea personajelor cu epitete incriminatoare, ori dimpotriva, cu numeroase aprecieri entuziaste, in functie de faptele savarsite de acestea.

Stilul este greoi, incarcat cu arhaisme lexicale si fonetice ti cuvinte grecesti specifice acelei epoci, care dau o tenta de autenticitate si realism romanului. Limbajul devine, adesea, obositor si imbacsit de prea multe elemente documentariste ("iminei", "anteriu", "islic", pagini din condica de socoteli pe care o tine Paturica ce contin rubricile falsificate, functiile inalte de Ia curte: jalbar, sames, medelnicer, serdar, caimacam etC). Fraza are o structura orala, cursiva, iar dintre figurile de stil se remarca epitetul hiperbolic ("calimari colosale", "infernala talharie") si comparatia eleganta si intelectualizata (despre fiul Iul Caragea spune ca e "frumos ca Paris si desfranat ca Don Juan", iar despre Ralu, fiica domnitorului afirma ca e "frumoasa ca Helena lui Menelau si mai desfranata decat Frine si decat Cleopatra").

Fixand topografia Bucurestiului, Filimon mentioneaza denumiri ale locurilor, strazilor si mahalalelor, traseaza itinerarii, umple spatiile cu asezari, oameni, obiecte, tinzand sa dea peisajului culoarea istorica a vremii pentru a sugera astfel autenticitatea faptelor infatisate.

Formula este, adesea, balzaciana prin detaliile prezente in descrierea incaperilor, a caselor, a portretelor fizice si a imbracamintei personajelor, cum este realizata descrierea camerei de ciubucciu a lui Paturica, sugerandu-se astfel ca acolo se aflau, mai ales, obiecte de care avea nevoie pentru a-1 servi pe Tuzluc si foarte putine pentru uz personal.

Caracterizarea personajelor 1 in cel mai pur stil romantic, personajele se afla intr-o antiteza desavarsita, creionate in alb si negru. Personajele malefice, Dinu Paturica, Chera Duduca, Chir Costea Chiorul au trasaturi exclusiv negative, iar cele angelice, Banul C, Maria si Gheorghe au numai trasaturi pozitive, o generozitate si o noblete sufleteasca iesite din comun.

Andronache Tuzluc, personaj negativ si romantic, intruchipeaza tipul parvenitului. Sosit in tara cu suita domnitorului fanariot Caragea, protejat al domnitei Ralu, practicase cu cativa ani inainte procedeele de parvenire pe care Dinu Paturica le va duce la perfectiune. Tuzluc, dotat cu un "mare talent in intriga si lingusire", arivist, traieste in lux si bogatie, deoarece "fura ca un talhar de codru si cheltuia ca un nebunAť , dadea petreceri desfranate, iar tiitoarea era intretinuta intr-un lux desantat.

Prin caracterizare directa facuta de narator se contureaza "ciocoiul marsav", "depravat pana la extremitate", iar indirect, din atitudinile, gandurile si vorbele personajului reies si alte trasaturi morale. Victima a perfidiei lui Dinu Paturica, naiv si credul, Andronache Tuzluc ajunge vlaguit fizic si psihic, privit cu oarecare compasiune de catre narator, deoarece este capabil de o pasiune pentru Duduca, regreta atitudinea sa fata de Gheorghe, caruia-i cere iertare si varsa lacrimi de recunostinta cand acesta il ajuta, are asadar o anumita constiinta a vinovatiei sale. Tot prin generozitatea lui Gheorghe, Tuzluc are parte de o inmormantare fastuoasa, semn ca naratorul il iarta pentru nelegiuirile sale, deoarece ispasise inca din timpul vietii o mare parte din pacate: saracise, ajunsese cersetor si dusese o viata chinuitoare dupa ce ii luase Paturica toata agoniseala.

Chera Duduca intruchipeaza tipul cochetei si adulterinei.

Prin caracterizare directa facuta de narator se contureaza o "Venera orientala" inzestrata cu intreg "arsenalul vicleniilor femeiesti", iar indirect, din atitudinile, gandurile si vorbele eroinei reies si alte trasaturi morale. Ea este fosta "tiitoare" a lui Andronache Tuzluc, amanta si sotia lui Dinu Paturica si contribuie cu sarg la saracirea fanariotului, in complicitate cu Dinu Paturica si Costea Chiorul.



Frumoasa si iubind luxul si desfraul deopotriva, ambitioasa, egoista, perfida si cruda, Duduca beneficiaza in roman de un portret fizic, realizat prin caracterizare directa de catre narator, pentru a motiva atractia irezistibila pe care o avea asupra barbatilor, de la tinerii din mahala, pana la poetii vremii: "frumoasa ca o zana, nalta, subtirica", avand fata "mai alba decat zapada", ochii "mari si negri ca murele", buzele "ca margeanu". Duduca este prefacuta si imorala, poate lesina si plange la comanda pentru a-l impresiona pe gelosul Tuzluc si "prin aceasta manevra ingenioasa, nepoata Evei izbuti a manca din pomul vietii, fara de a pierde raiul ca strabuna sa".

Destinul Cherei Duduca este tragic, ea fiind pedepsita pentru toate relele savarsite. Casatorita cu un turc si continuand viata desfranata si "in casa noului ei barbat", Duduca este judecata dupa legile musulmane de catre cadiu (judecator musulman - n.n.), care porunceste "sa o coasa intr-un sac si apoi sa o arunce in valurile Dunarii", platind astfel pentru trivialitatea si josnicia ei.

Chir Costea Chiorul Bogasierul, intruchipeaza arivistul, personaj tipic pentru ilustrarea cinismului si a perfidiei, cunoscut ca "Bogasierul" (negustor de stofe si panzeturi - n.n.), aduna pe cai josnice avutii, cu o aviditate dezumanizanta. Costea nu se da inapoi de la nimic pentru a scoate bani din orice si prin orice mijloace. Pe propriile sale fiice, Luxandrita si Marghiolita, le foloseste drept momeala pentru atragerea tinerilor bogati, le invatase "sa ameteasca pe biata victima" care cumpara la pret de specula "o dulama veche de postav putred cusuta cu fir mincinos" ori alta marfa de proasta calitate, pe care Costea o aducea la momentul oportun.

Prin caracterizare directa facuta de narator se contureaza "mofluzul mincinos", iar indirect, din atitudinile, faptele, gandurile si vorbele personajului reies si alte trasaturi morale. Bogasierul, "sub masca omeniei si a dreptatii", insela, spiona, dadea bani cu camata si trada pe oricine, daca avea din toate acestea un cat de mic castig. El se duce la licitatia organizata cu prilejul scoaterii la vanzare a mosiilor lui Andronache Tuzluc spre a le achizitiona pentru Dinu Paturica si i cere acestuia "cinci la punga dupa invoiala veche", iar in mod sugestiv, satele purtau numele de Plansurile ori Chinuielile. in cele din urma, primul domnitor roman, voda Ghica, implineste dreptatea si porunceste ca Chir Costea Chiorul sa fie batut "prin toate pietele negutatoresti", deoarece se dovedise ca acesta nu platise taxe pentru nici o breasla, "caci daca starostia voia sa-i dea patenta de bogasier, el nu o primea, zicand ca este ceaprazar" si invers, apoi sa fie tintuit "de urechi in fata pravaliei sale".



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.