Sinteze literare

- Ce lipseste literaturii sf actuale?

- Daca as spune ca-i lipseste o revista, n-as spune tot adevarul.

Ii lipsesc mai multe reviste. De aici ar putea veni, apoi, si restul care-i mai lipseste.

(Fragment dintr-un interviu realizat de Lucian-Vasile Szabo, in Biblioteca Nova, Timisoara, nr2,1987; reluat in HeUon, Timisoara, voi. VL septembrie-octombrie 1989)

Exista la noi, la ora de fata, o adevarata "sete" sau "foame" de science-fiction.

Dincolo de toate explicatiile care i s-ar putea da, dincolo de reactiile - pro sau contra - pe care le-ar putea suscita, este un fapt efectiv, un fapt de observatie curenta si de ordinul evidentelor incontestabile, marea audienta de care se bucura la noi, in momentul de fata, literatura stiintifico-fantastica, in randul cititorilor tineri sau mai putin tineri. Efectiv, cartile de science-fiction dispar instantaneu din librarii, atunci cand apar, destul de rar fata de cererea existenta pe piata, si acelasi lucru se intampla cu numerele speciale de revista sau cu almanahurile care - in ultima vreme tot mai generos - fac loc in paginile lor unor nume, cunoscute sau in curs de a deveni cunoscute, de autori romani, alaturi de traduceri din patrimoniul mondial al genului.

Nu acelasi lucru se poate spune insa despre revistele specializate de science-fiction, pentru motivul - simplu dar de netrecut - ca astfel de reviste lipsesc cu desavarsire, lipsesc cu obstinatie si parca "in ciuda", in dispretul evidentelor si al asteptarilor publicului - un public larg, receptiv, entuziast dar si exigent, un public cum orice literatura si-ar putea dori. Si asa cum literatura stiintifico-fantastica romaneasca de azi il merita pe deplin, caci ultimele doua decenii i-au adus acestei literaturi varsta deplinei maturizari artistice si satisfactia unei plenitudini valorice materializate in cateva opere gata sa primeasca proba timpului. Stiintifictiunea romaneasca actuala poate privi, asadar, in fata adevarul, esteticeste dur, ca existenta unui gen literar nu se negociaza discursiv ci, mai intai, se afirma prin creatie, prin opere.

Deceniile din urma i-au mai adus insa stiintifictiunii romanesti - conditie sine qua non a mentionatei maturizari - si acea constiinta de sine fara de care recunoasterea identitatii si statutului propriu ca gen ramane la discretia -binevoitoare dar de cele mai multe ori neintelegatoare - a unor instante critice si a unei jurisdictii estetice "straine" genului, a caror inoperanta condescendenta mai este, pe deasupra, si sporadica, de pura convenienta sau de impura conjunctura. Constiinta de sine ce se cristalizeaza numai prin asumarea propriei traditii, in cazul sdence-fiction-ului romanesc - a unei duble traditii a unei "duble subordonari". Vazuta in conexiunile-i de ansamblu, stiintifictiunea romaneasca actuala se defineste, indiscutabil, prin aceasta "dubla subordonare" pe care i-o impun, pe de o parte, apartenenta inalienabila la o literatura nationala, cu o traditie istoric constituita, iar pe de alta parte, apartenenta la fel de coercitiva la un "gen" cu un specific ireductibil si cu o dinamica internationala relativ autonoma, in curs de istoricizare si aceasta, de sedimentare intr-o traditie constituita. Contextul national, cel al literaturii romane "in genere" (nwin stream, in terminologie sF), si contextul international al "genului" converg astfel, ca "sisteme de referinta" supraordonate si interferente, spre edificarea, de doua ori specifica, a unui science-fiction romanesc.

Centrata necesarmente pe intersectia acestor linii de forta, literatura romaneasca de science-fiction si-a configurat, fapt incontestabil, in ultimele doua decenii, cateva caractere specifice dintre care, sub raportul delimitarilor si optiunilor liminare, in prim plan se impun optimismul lucid si crezul umanist, iar sub raportul expresiei - lirismul, excelenta stilistica, humorul. Structural sau doar programatic, optimismul diferentiaza pe autorii romani de viziunea catastrofica, sumbra, apocaliptica, ce nu scuteste sf-ul occidental de propriile-i clisee, dogme si tezisme; fiind insa un optimism lucid, nu mai eludeaza sistematic, ca prin anii 50, momentele negative ale dialecticii, situatie din care structurarea conflictuala a epicului nu are decat de castigat happy end-va nu mai este acum obligatoriu, atunci cand totusi apare fiind de obicei functional, legitimat de prospetimea unei imaginatii ingenue, inclinate nativ inspre viziuni feerice ori jovial-ironice, mai rar terifiante ori mizantropic-sarcastice, desi nici aceasta "vana" nu lipseste scriitorului roman.

Luandu-si in stapanire firescul "drept de cetate" in literatura romana a acestui sfarsit de secol si de mileniu, diferentiata in acest context ca "gen", dar inerent confruntata cu exigentele estetice curente in "genurile majore" ale literaturii "generale", anticipatia stiintifico-fantastica romaneasca isi defineste azi specificul si prin raportarea, nu mai putin inerenta, la parametrii internationali ai "genului" - un gen prin insasi natura sa mult mai permeabil circulatiei translingvistice a temelor si motivelor, in comparatie cu alte teritorii ale literaturii, si mult mai dependent, implicit, de "bursa" internationala a valorilor, parca mai organizata, mai prompta si mai eficienta in science-fiction decat oriunde in literatura mairistream. In aceasta ierarhie internationala a valorilor, autorii romani de science-fiction stiu sa se impuna arunci cand li se da o sansa, si numeroasele premii adjudecate pana acum la reuniunile europene EUROCON stau marturie in acest sens.

Avand in vedere toate cele spuse pana acum, si multe altele ce s-ar mai putea spune, apare cu totul nefiresc spectacolul unei miscari sf in plina vitalitate, inzestrata nativ cu mari resurse si disponibilitati, dar care, paradoxal, lipsita de actiunea catalizatoare a unei publicatii de specialitate cu aparitie stabila, se vede condamnata sa depuna eforturi sisifice, arareori incununate de un imbucurator dar partial succes, pentru a depasi efemerul oralitatilor cenadiste si "faniste". lipsesc traducerile din patrimoniul deja "clasic" al sf-ului mondial, lipsesc initiativele competente si eficiente pentru difuzarea peste hotare a valorilor sf-ului romanesc, lipsesc atatea si atatea, dar punctul cel mai acut nevralgic ramane lipsa unei/unor reviste romanesti de science-fiction, reviste cu aparitie stabila si, la rigoare, complet auto-finantabile, putand trai exclusiv din incasari si putand aduce chiar excedent bugetar, beneficii sau profituri nete (sI) sub acest raport. Spun aceasta in ipoteza ca s-ar gasi cineva sa sustina acum ca despre nerentabilitate e vorba, sau a fost vorba in 1974, la disparitia Colectiei "Povestiri stiintifico-fantastice", regretata si azi de multi, asa imperfecta cum era, intrucat avea castigat un public al ei, constant, receptiv si numeros, un public cititor si platitor!

    Astazi insa CPSF nu mai exista, iar anii de absenta (aproape un deceniu!

   ) in care locul ramas gol n-a mai fost luat de nici o noua revista, cum se zvonea intr-o vreme, ne fac sa resimtim si mai acut paradoxul situatiei: un auditoriu sf printre cele mai vii si mai insetate din lume, contrariat si frustrat insa inutil, lipsit de pulsul actualitatii pe care numai o publicatie periodica il poate da si pentru care asa-numitele/ottzzrce (publicatii ne-periodice de cenaclu, care atesta existenta endogena a unor energii si entuziasme ce-si deschid singure o cale de manifestare publicistica, apeland de cele mai multe ori la resurse locale, acolo unde exista, si acesteA) sunt, desigur, un rezonator pe deplin legitim si necesar, nu insa si suficient: aparitia sporadica si difuziunea restransa fac din fanzine un adjuvant, nicidecum un substituent al unei/unor reviste sf propriu-zise, cu aparitie la data fixa si cu procurabilitate prin reteaua "Difuzarii Presei".

Prin contagiune - pentru ca vorbim despre "anticipatie" - s-ar putea anticipa ca "schimbul de maine" al anticipatiei romanesti se va alege, firesc, din larga efervescenta intretinuta cu entuziasm dezinteresat de catre numeroasele cenacluri sf infiintate in ultimul timp in diverse locuri din tara - nu si la Cluj-Napoca!

    - si intrunite anual in conventuri nationale. Pentru aceasta insa, pentru ca literatura stiintifico-fantastica romaneasca sa-si poata continua ascensiunea si integrarea in miscarea europeana a "genului" - la al carei nivel, prin cateva realizari de prestigiu, a si ajuns - atat sperantele de maine cat si certitudinile de azi nu se pot lipsi de actiunea coagulanta, catalitica, a unei/unor publicatii periodice stabile.

Aparitia uneia sau a mai multor reviste dedicate integral acestui deloc ignorabil "gen al secolului XX" este o necesitate reala a literaturii romane de azi. Pentru ca "profitul" sau "beneficiul" cel mai important ar fi nu de natura financiara - desi garantat ar fi si acesta - ci de o cu totul alta natura, daca ne gandim ca e in joc, volens-nolens, o miza mult mai serioasa, chiar daca mai putin imediata: e vorba de interesul insusi al literaturii romane de azi de a fi, pe toate fronturile, la post, de a fi contemporana si "sincrona" cu secolul caruia ii apartine si a carui marca distinctiva, sub raport literar, o da, printre altele, si ecloziunea "genului" numit science fiction peste tot in lume.

Expunere (fara titlU) prezentata la Radio Cluj, la data de 30 iulie 1983. Titlul a fost adaugat iilterior, in 2007, la transcrierea textului pentru ocazia de fata.

Copyright © 2009 - 2013 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.