Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






POEZIA DESTINULUI UMAN despre Sinteze literare



Panait Cerna

De la meandrele obosite ale Dunarii, urcind spre masivul Macinului, locurile au un aer de vechime geologica ; muntii tociti, carierele de granit, soarele torid predispun aici la faiv iezie, imaginatia trecind usor de la peisajul pietros la istorie si legenda. Scitii, elinii, romanii, turcii s-au succedat in mi-gratiile lor pontice, lasind urme in toponimie. Amestecul de singe a fost inevitabil, ca pretutindeni, in preajma drumurilor pe ape. Oamenii au instinctul calatoriei, sint meditativi si iubesc intelepciunea orientului, pigmentata cu umor discret. Satul Cerna isi rasfira casele pe coline ; un piriu, lucru rar, ii da o mica nota de prospetime. Mai spatioasa decit celelalte, cu un perete direct la drum, casa natala a lui Cerna, inalta, din piatra, acoperita cu olane, dispune de o camera mare, pentru vara, altele mai mici fiind rezervate pentru timp rece. in curte, ca la altii, se vede cuptorul de vara, improvizat ; citiva pomi si vita de vie intregesc decorul tipic. Ulitele sint pietroase, roca iesind rebela la suprafata. Climatul cunoscut de poet, coleg de generatie cu Sadoveanu si Arghezi, nu e pitoresc.

Printr-un concurs de imprejurari, Panait Cerna (n. 26 aug. 1881) fu receptat in mediile traditionale de dupa o mie noua sute, devotate melosului eminescian, ca un fel de miracol. Unicul volum de Poezii din 1910, amplificat postum, reprezinta documentul unei constiinte dramatice, generatoare de flacari si intrebari. Un dor ardent, inundind lumea, traduce elanurile unui prometeid : Renaste sufletu-mi din para, / Ca pasarea cea legendara" (DoR).



La 26 martie, Cerna muri de pneumonie la Leipzig, vegheat de Paul Zarifopol. In ziua inhumarii la Siidfriedhof, tipograful Heinrich John ii trimitea teza acasa. De la sustinere trecusera patruzeci de zile. in Die Gedankenlyrik interesul pentru poezia de cugetare e motivat teoretic. Adevarata poezie dezvolta idei, in sans hegelian ; rolul ideilor ar fi de a produce o intensa miscare spirituala, dar si de a stimula contemplatia. Poetul adevarat gindeste simbolic, indiferent daca e vorba de un creator liric sau de unul de idei. Deoarece, acela care scrie, se afla in fata unui permanent paralelism : intuitia personala si ideea abstracta. Si acesti doi factori se pot, oricind, contopi. Ideea si sensibilitatea, dintr-un bun inceput si in mod indisolubil, se contopesc. Se poate insa intimpla si cu osebire la marii poeti ca unul din cei doi factori semnalati, sa prepondereze asupra celuilalt" La Schiller domina ideile, zice Cerna ; La Hugo marea bogatie de imagini". La contopirea celor doua elemente, Cerna insusi nu ajunge, poezia sa, cerebrala, expozitiva, integrindu-se, pe mai toata suprafata, inteligentei. Rational, nespontan, Cerna e un poeta faber la care constructia, aproape geometrica, pleaca de la un simbol cu semnificatii etice, sociale si filozofice. in esenta, poezia de conceptie" devine o cautare de sensuri logice, cu aspiratie spre universalitate.





Comentind a doua editie a poeziilor lui Cerna, G. Ibraileanu evita laudele, dar descopere in poetul disparut un poporanist : Nu este in literatura romaneasca un alt scriitor care, prin atitudinea sa fata de problemele sociale, sa fie mai poporanist decit acest poet" Postum, reactia criticii tinde spre negatie. Lirica lui, demonstra E. Lovinescu, iese din circuitul preocuparilor poetice ale epocii noastre : ea nu exprima si nu sugereaza stari sufletesti adinei, ci, dimpotriva, exprima pe calea dialecticii retorice nu numai ceea ce se poate exprima, ci si ceea ce se poate dovedi". Categorice sint si rezervele lui G. Calinescu (revizuite insa ulterioR) : Junimistii si multi dupa ei au vazut in P. Cerna nu mai putin decit un poet mare si manualele scolare ce nu amintesc de Al. Maccdonski, D. An ghel si atiti alti valorosi poeti romani, il trec printre clasici. Cerna nu e in realitate decit un modest poet, trudnic, in lupta cu limba, conceptual, oratoric". Destinul lui Cerna, poet de tranzitie, e dramatic prin. neaderenta la stilul epocii, caci in creatia sa elanurile romantice si ideile generale se modeleaza in tiparele trecutului, in timp ce inovatorii simbolisti se ridicau spectaculos in numele viitorului. Cunostintele sale de estetica si literatura comparata s-au dovedit ineficiente prin lipsa de discernamint. Mai aproape de neoclasici, el continua pe Grigore Alexandrescu si se opreste la Vlahuta. * Venind dupa Eminescu, Cerna e tentat de teme grave, carora le da insa un timbru optimist, apelind la simboluri cu intentia de a plasticiza. Procedeul nu e nou. Luceafarul, inger si demon, Floare albastra de Eminescu, Demonul de Lermon-tov, Albatrosul lui Baudelaire sint poeme simbolice. in sens larg, simbolul e un semn concret menit sa inlesneasca, prin raportare la realitatile universale, nu numai o intelegere mai vie dar si mai generala. in perspectiva estetica, simbolul, rezultat al unui transfer logic de notiuni", poseda fata de alte categorii ale metaforei, dupa Tudor Vianu valoarea artistica cea mai inalta" (Probleme ale metaforeI). Reusita unei poezii bazate pe simboluri atirna de capacitatea de a gasi perfecta concordanta analogica intre simbol si ideea pe care acesta vrea s-o materializeze. Riscul e de a ramane in sfera pur conceptuala, la gindirea abstracta. S-ar putea generaliza, demonstra esteticianul amintit, ca nu ramin filozofi decit scriitorii care nu izbutesc sa ajunga cu adevarat poeti" (Poezia filozofica). Cerna insusi afirma, in Die Gedan-kenlyrik, un adevar limpede : meditatia nuda, lipsa intuitiilor fanteziei sint, cu rare exceptii, semnul unor cugetari poetice didactice sau mediocre". Simbolurile lui Cerna duc spre esen- "*» tial ; jeneaza numai insuficienta acoperire a ideilor in imagini, incit, nesensibilizate, acestea ramin discursive. Poezia nu sugereaza, ci explica.

Problemele existentei si relatiile cu universul se traduc in intrebari multiple, omul stind in centrul lucrurilor, un semizeu in ascensiune. Isus, cel mai mare dintre visatori", nu ei decit o proiectie spre cer, un nou Adam in cautarea marilor raspunsuri :

Pamint ti-e trupul si-n pamint s-ascunde.

Al nostru esti!

    Ce ochi vazu vr-odata Ca te-ai suit la cer, purtat de nori. "

(IsuS)

Raporturile se schimba : divinitatea coboara, omul urca, suprapunindu-se divinitatii. in alta perspectiva, umanitatea si individul se confunda, cita vreme aspiratiile si limitele sint identice, Poetul se inchina asadar omului, intr-o solidaritate deplina ; miturile sint cenzurate :

Azi, din slavile albastre ingerii nu mai coboara Si lacov nu mai traieste sa dureze alta scara Singur se gaseste omul intre marginile-aceste Mintuirea sa-i intr-insul, moartea tot intr-insul este

Omul e-o dumnezeire ce se cauta pe sine,

Dar se vede impartita si se crede ca-i altcine

Caci in toti i-un singur suflet, dar acela nu se vede".

(Lui Leo TolstoI)



Dialogul din Piriul si floarea, poate dupa o idee din Piriul si oceanul de Hugo, figureaza simbolic contradictoriul din viata, in mecanica dialecticii cotidiene. Exista la Cerna o permanenta ciocnire intre ideal si realitate, intre durere si nadejde (una geamana cu noaptea, alta floare de lumina"), jertfa conditionind ivirea caracterelor monumentale. Sublimul implica pericolul caderii in prapastii, ideea vechiului adagiu per aspera ad astra" fiind dezvoltata in Floare si genune in pestera, stalactite si stalagmite devin coloane de sprijin, idee care transpusa in planul vietii morale gaseste un sens suferintei. Pestera e viata tragica : Eterna boltii la-crimare, / in loc s-o surpe, o sustine". Tinuta stoica, dublata de incredere (teza lui Vlahuta din Triumful asteptariI) asigura victoria : Din suferinti abia-ndurate / Ne-am faurit armuri de fier" Desi Plinsul lui Adam releva dilema omului harazit durerii", sensul existentei este actiunea, lupta conferindu-i un orizont inalt : un cer".

Practic, Cerna se pronunta pentru o morala a eroismului, cu tente sociale, vagi insa, schitind nadejdea" intr-o epoca fara sclavi. Un fel de futurism sentimental. Oamenii sa creeze din dragoste pentru urmasi : Ca faurim o lume ce-o vor primi ca dar / Acei ce nu sint inca si totusi ii iubim" (Catre pacE). Daruirea de sine este enorma. inlaturarea raului ar fi posibila prin solidarizare in numele iubirii (a lumilor comoara"), principiu cu resurse nelimitate. Cum poetul ignora procesul stiintific al dinamicii sociale, iubirea de oameni ajunge un pharmakon nepenthes, leac universal :

Puteri ce puneti intre noi hotare !

    Amenintati, loviti, raniti mai tare !

   

Nu tremuram la gindul nimicirii : Noi sintem mai puternici : noi iubim"

Sacerdot in postura de inspirat, Cerna propune un filarv-tropism total. Sentiment respectabil in sine, umanismul poetului este aspiratia unui contemplativ, partizan al nonvio-lentei tolstoiene. Idol sufletului", geniul nalt" de la Iastiaia Poliana vegheaza simbolic, la vatra inimii universale", de-monstrind :

Ca-n iubire fara margini este marginea durerii"

(Lui Leo TolstoI)



Solutie ineficace, stiut fiind ca, oricit de profunda, iubirea singura nu poate decide. Proba, esecul doctrinei lui Lev Tolstoi. Redus la esente, idealul moral-filozofic al lui Cerna se incifreaza in trei simboluri : Prometeu (dupa GoethE), Isus (vazut ca oM) si Tolstoi, sinteza ce implica un cult al omului dincolo de cadrele istoriei, calitati raportate la dimensiunile unui timp etern. Cel dintii e titanul temerar, al doilea reprezinta ideea jertfei absolute, ultimul principiul iubirii aplicate.

Eposul tragic din 1907 orienteaza spre realitati imediate, poetul aliniindu-se linga protestatorii Caragiale, Cosbuc, Vlahuta si ceilalti. Paradox si contraste : tara holdelor bogate" si foame" perpetuta ; liniste aparenta si glasuri inecate" ; soarele iubirii" in opozitie cu hecatomba. Publicate in Convorbiri literare, sonetele din tripticul Zile de durere provocara surprindere, Viata romaneasca notind ca glasul lui Cerna suna cam ciudat sub boltile acestui stravechi templu al artei pentru arta". in alta viziune, exasperarea din Poporul, intr-o tara profund trista, e gata sa explodeze. Contactul cu pamintul genereaza forta, razvratitul proptit in coasa" fiind un titan autohton, justitiar cu dimensiuni de Prometeu :

El stapinea puterile naturii,

Cu sufletul sau larg si razvratit

Jar coasa lui sclipea din departare :

Un fulger imblinzit,

Picat la asprele-i picioare"

G. Ibraileanu, reticent, remarca sentimentul de adorare casta a femeii, la Cerna erosul si visul vibrind la unison. Instinctul orb, schopenhauerian, destinat sa asigure umana nemurire", apare expurgat, ca act constient : Aceasta este clipa pentru care I Ne ducem jugul, toti cu resemnare" (SoaptE) Ideea jertfei acceptate atinge sublimul in simbolul Ofeliei cernite : Neispravitul cintec al vesnicei Ofelii". Triumf al sinceritatii, poetul reflexiv devine patetic, aleasa" fiind Domnita din vis, fantoma pura din Noapte de vara, Logodna, De-as avea eu coiful din poveste. Linga izvoare romantice eminesciene, se aude o Chemare de trubadur :



Dar ce lumina-apare la fereastra ? Ce mina alba flutura-n perdele ? O, stelelor, ce-i stralucirea voastra, Pe linga zimbetul alesei mele ? Taceti de tot, voi vinturi soptitoare !

    Ea spune un cuvint, taceti, taceti !

   "

Nu imaginea, ci constructia trece in primul plan, Cerna fiind un poet de tip laborios. Fragezimea folclorica eminesciana n-a gasit un continuator ; Primavara, Floarea Oltului, Soimul sint exceptii. Surprinde absenta naturii. Ambianta dobrogeana, peisajul de la Sinaia si Rucar (in care bolnavul cauta ozonuL), pitorescul din calatoriile in strainatate nu lasa in ordine estetica nici o urma. Se recunoaste; totusi pulsul unui suflet, elanul sincer (visul de lumina") reliefind omenescul. Din categoria lui Cerna se recruteaza marii moralisti. Retrospectiv, Al. Philippide vede in el unul din rarii poeti care puteau rind pe rind sa creeze pe un plan superior de arta si pe un vast plan social" (Adev. Ut, 1932, nr. 639). Poet al omului, Cerna se inscrie in seria reflexivilor lirici, cu privirile indreptate spre Faust.



VOLUME: Poezii, Buc, Minerva", 1910 (editia a doua completa", Buc, C. Sfetea", 1914; Die Gedankenlyrik vorgelegt von Panait Stanciov-Cerna, Halle a S., Buchdruckerei von Heinrich John, 1913; Poezii, Buc, E.S.P.L.A., 1963, (B.p.T), editie ingrijita si prefata de Va-leriu Rapeanu.



D. Nanu

Recomandat de A. Naum pentru un premiu academic, D. Nanu, autor al Nocturnelor din 1900, nu gasi la Ilarie Chendi si H. Sanielevici decit rezerve, ironice pina la negare. Cele vreo suta dei nocturne, scrie H. Sanielevici, re-mareind o forma corecta si cabotinaj", cu un fond cunoscut, de multe ori banal ai impresia ca le-ai mai citit undeva dar nu poti spune ca sint absolut banale" (incercari criticE). Nu se distinge nici un contact stimulator cu tulburatoarele Imnuri catre noapte ale lui Novalis. Romantic din ,.a patra generatie de deceptionisti", cum il clasifica aceiasi critic poetul e anihilat de melosul eminescian, resem-nindu-se sa copieze, ca in Liniste, tablouri cunoscute :

Colo-n deal rasare luna din paduri intunecate Peste prunduri, peste lanuri revarsind singuratate"



Patriarhalismul lui St. O. Iosif, cu ziduri albe" si sfioase raze", reapare in scenografie nocturna, limbajul lipsit de nerv fiind acelasi in meditatii si erotica : Rasare fruntea-ti alba, ca marmura senina / Din parul blond, de aur, o bruma de lumina" (IdeaL). De la Spleen (care nu e decit o insignifianta elegiE) se trece la reverii marine sau la muzica lui Chopin : eternul dor de liniste-a uitarii". Celelalte sectiuni ale volumului includ Limanuri, Taine, Zari stinse, arhiva de imnuri, cintece, invocatii, simboluri, reminiscente din Sully Prudhomme, Vlahuta si altii, cu narcisi, raze palide, pasari ranite si divagatii despre Satan, Penelope sau Ofelia.

Romanticul gasi la Samanatorul, Fat-Frumos si Ramuri, teren propice pentru stampe istorice, in care E. Lovinescu, descopere, deodata, un poet epic cu o trasatura sigura si viguroasa", aspect infirmat insa de limbajul straveziu, in orice caz neinspirat. La Convorbiri critice, supraevaluat de M. Dragomirescu, mai tirziu la Sburatorul, D. Nanu se indreapta spre o lirica reflexiva, tot atit de inadecvata posibilitatilor sale ca si incercarile din tinerete. Palida demonstratie etica, meditatia Sint file-n cartea sufletului con.tinua stilul lui Vlahuta :

Sint file-n cartea sufletului tau Pe care tu nici cind nu le-ai intors. instreinat de propria-ti comoara, O piingi, fiindca simti ca ti-e furata, In tine-o ai ti totusi nu ti-e data; Ca o naluca luneca usoara : Traiesti in viitor un azi himeric Si-l cauti ca pe-o umbra-n intuneric !

   " incarcat electric, Un nor lanseaza peste stinci bolizi in sfarimari", trasnetul lasind miros de piatra arsa". Descrierea furtunii, cu imagini de oarecare efect, cedeaza pasul reflectiei : din norul negru rezulta un munte de lumina", motiv de filozofare privind prefacerea materiei. Ideea ca existenta e, la rindu-i, o permanenta curgere (tot curg la vieti pe urma acelor care pier"), ca dragostea cheama spre un tarm in care toate mint", ramine in sfera cugetarii, pe un plan retoric, abstract. in Atolii, simbolul se desfasoara in maniera Cerna. Iubirea e marea, poetul un atol. Dezamagit, poetul se inchide in sine :

Te recunosc iubire !

    din mindru-ti rasarit De mult, prin veacuri stinse, la fel m-ai cucerit. Si-acum te-apropii, cu-aceeasi vraja-n soapte"

Din propria-i ratiune, indragostitul frustrat isi face un scut ; e atolul de margean, al scepticismului, destinat sa-i salveze de noi infringeri.



Dar azi, asemeni stincei de-atoli ce, solitara

In matca ei inalta, mii valuri a cuprins

Si creste tot mai calma pe-al apelor intins,

Pe cind spmnind, oceanul se zbuciuma-n afara,

Tot astfel a mea viata de lume s-a desprins

Si limpezile-i unde din clocotire-adinca

Stau azi incremenite intr-a vointei stinca"

De mentionat, din intoarcerea la camin, imn patriei, o fericita definitie a horei :

Vad hora : e blindetea noastra-n mers Cu bratele deschise spre intinderi"

Intelectual informat (Cimpulung-Musccl, 20 oct. 1C73 Buc. 1943), debutant la Lumea ilustrata, in 1891, D. Nanu renunta la carierele practice (medicina veterinara, drepT), spe-cLulizindu-se in literatura franceza la Bruxelles. Profesor, la Bacau si Birlad, in acesta din urma (1903 1906) avu un rol de animator literar, impreuna cu altii. Stabilit la Bucuresti., intretine legaturi de cenaclu cu Mihail Dragomirescu si E. Lovinescu. Perseverent ca traducator, a realizat versiuni dramatice din, Shakespeare (OthellO), Corneille, Racine si din prozatori contemporani (L. Tolstoi. L. Andreev, Matilda Serrao, S. LagerloF).



A. Dominic

Produs al anilor 1916 1919, versurile lui A. Dominic din Revolte si rastigniri (1920) exprima o drama, tendintele general umanitare, erotica si celelalte subordonindu-se unicei .probleme a destinului. Fragmentarea timpului in particule nediferentiate, la fel de mici, de sure si desarte", constituie a- obiect de examen : Trec orele prin sufletu-mi treptat, cum caravana trece prin pustie". Erotica e ora suverana", inscriind inceputul trairii si durerii pe pamant", legind viitorul de trecut in cercul vesniciei" (OrelE). Nevoia de autodepasire si nostalgia de altitudini inaccesibile alimenteaza meditatia in modul lui Cerna, piscul de granit simbolizind intangibilul in orbitoarea lui eternitate" :

Noi ne trudim spre tine, ne urcam, cu pasii nostri duri, s-o intinam Indurerata stinca, tu ne vezi batjocorind etemele-ti zapezi caci stii: pe drumul care-l mergem noi vor rasari doar pete de noroi"

(PiscurilE)

Tinzind spre nepatrunsa adincime", sufletul esueaza in lumi necunoscute". Tulburat de intrebari metafizice, Adam (simbol al umanitatiI) zace ca-ntr-o gradina vasta", solitar, beat si trist de nu stiu ce tristete" (Adam si EvA). in cautarea certitudinii, poetul formuleaza ipoteze, inainteaza si revine, clatiniindu-se : e un secondant al lui Arghezi ;

Te caut ca pe-o oaza-ntr-un pustiu

st nu stiu" esti aici, acolo, mai departe ? sau poate esti inchis in vre o carte pe care nu o stiu ?

Esti tinar, Doamne ? esti batrin ? stramosul cum te arata pozele cu sfinti ? sau poate esti doar vechea frica : mosul cind nu eram copii cuminti ?

(Pe tarina DomnuluI) in acelasi sens, indoiala si obsesie :

Eu sint dezgradinatul raiul tau in care gemi ascuns ca un sihastru ; tu vii la mine nu din cer albastru, ci din adincul nu stiu carui hau"

(DaruirE)

Pe rind, sint reluate diversele atitudini argheziene, divinitatea fiind cautata in flori si eter. In spiritul lapidarului : As vrea sa pipai si sa urlu : Este !

   ", gasim parafraze :

De cind mereu te caut si te cint, parinte, parca mai departe sint de larga margine-a pulpanei talc

Priveste-ma : sint pacatos : un om cu gleznele-n noroi si crestetul la stele,

si ne-mpacat ca nimeni in visurile mele"

Raspunsul intirziind, reflectiile oscileaza intre ideal (ne mai cintata vietii melodie") si constiinta limitelor pe-un ses intelenit si negru, fara drum" (Pe sesuri stingherE). Aparute in 1927, in momentul Cuvintelor potrivite, poemele din Clopote peste adincuri releva in a doua sectiune (Spre rodul DomnuluI) cit de mare a fost in epoca ecoul psalmilor. Poetul lasa si o piesa de teatru, Sonata umbrelor (1921) jucata si in traducere germana la Neues Theater am Zoo" din Berlin. Titlul fu formulat de Victor Eftimiu. Un compozitor de valoare, orb de citiva ani, scrie o sonata dedicata sotiei, Elena, pe care o adora. Personaj profund, dominindu-si infirmitatea si ridicindu-se deasupra dramei prin arta, compozitorul e un ginditor : Muzica nu cunoaste ura Muzica, Andrei, e suprema rugaciune fiindca ea incepe acolo, unde cuvintul nu mai poate nimic". Superficiala, Elena nu merita insa omagiul artistului. in fond, piesa, plina de reflectii despre muzica, poezie, ideal reia vechea disputa a relatiilor dintre individul creator si femeie, Ivan si Elena fiind niste simboluri : Adam si Eva in ipostaze moderne. Pentru compozitorul orb (cecitate semnificativa) in cautarea sublimului, creatia e gindul nutrit si fecundat prin iubire". Precum Mesterul Manole, un artist de geniu neglijeaza fiinta reala a femeii pentru a-i de-savirsi profilul ideal in arta. Exista si argumentul misogin, rostit de poetul Andrei Rates, dupa care femeile nu pot depasi propria lor conditie :

Mihai : Totusi marii pocii au fost Inspirati de femei si lor le da-toresc operele lor.

Andrei : Eroare !

    Le datoresc suferintii ce femeile le-au pricinuit Le datoresc idealului ce si-au facut de femeie si infringerli lui de realitate Crede-ma, Mihai, o femeie poate avea un barbat de geniu sl-l va trata ca pe-o cirpa, cind e mai mult geniu decit barbat; poate sa jie insa un imbecil, daca e foarte barbat il va trata ca pe un geniu-.. Iata blestemul ei .

Mihai : Eu cred, Rates draga, ca femeile tc-au facut sa suferi mult O experienta, trista ,ioate, te face sa vorbesti astfel Dar sini pentru Dumnezeu !

    femei si femei

Andrei : Toate sint la fel!

    Acele care fac exceptie, confirma numai regula Femeile superioare care s-ar parea ca desmlnt sexul lor, ii confirma prin aceea c-au iesit din sexul lor, raminind fecioare toata viata Femeile bune sint din prostie bune, cele inteligente din perversiune inteligente iar cele admirabile sint admirabile din eroare" (Actul II, se. I).

Cum Elena devine intretinuta lui Traian Pandrea, imbogatit de razboi, teza incompatibilitatii dintre geniu si fericire e demonstrata. Conflictul din Luceafarul, de Eminescu, e despuiat aici de valul de mister, interpretat la modul dramatic, piesa avind calitati de echilibru si dialog remarcabile.

A. Dominic (n. Buc. 1 dec. 1389 1942) facuse studii sociale si filozofice la universitatile din Paris si Bruxelles ; a avut legaturi cu miscarea socialista. In 1907 debuta la revista franceza La Sociale nouvelle iar anul urmator era colaborator la Adevarul. A publicat in Flacara, Sburatorul, Viata romaneasca, Gindirea, Umanitatea etc. Anuntase alte drame si un volum de eseuri despre Ibsen, Strindberg, Dostoevski. Pe Liviu Rebreanu 1-a secondat, ca redactor, la Miscarea literara.



VOLUME: Revolte si rastigniri, poezii. Duc, Ed. Luceafarul", 1920; Sonata umbrelor, piesa in 3 acte, jucata pe scena Teatrului National din Bucuresti, Buc, Ed. Socec", 1921 (Sub titlul : Schatten. _:ym-phonie, Schauspiel in drei Akten. Nach dem rumanischen fiir die aeut-sche Biihne bearbeilet von Max Hochdorf, Ed. G. Kiepenheur, Postdam, 1922 jucata la Neues Theater am Zoo", BerliN); Clopote peste adincuri, poeme, Buc, Poesis", 1927.

REFERINTE : Serban Pascovici, Revolte si rastigniri, in Sburatorul, //, 1921, nr. 37 ; Gala Galaction, Revolte si rastigniri, in Viata ro-imaneasca, XII, 1920, nr. 7 ; E. Lovlnescu, Istoria literaturii romane contemporane, voi. III, Evolutia poeziei Lirice, Buc Ancora", 1927.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.


loading...

Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.