Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






LITERATURA DOCUMENTARA, BOEMA, POPULARA despre Sinteze literare



Pamfletul si romanul de atitudine, dar si de scandal (Poet-poeta, 1898, roman cu o prefata de Gala Galaction; Vinul de viata lunga, 1931; Fecior de sluga, 1933; Pentru un petec de negreata, 1934; Nea Nae, 1935) erau specialitatea lui N.D. COCEA (1880-1949), jurnalist progresist curajos, prea putin artist. L-au secondat cu nuvele (Suflet de femeie, 1920; Sovairi, 1921; Ochiul de nichel, 1927) si romane (Domnul Negoita, Fundatura cimitirului 13, 1932; Baiatulpopii, 1933; Printul, 1944; Scandal, 1945; Primavara apele vin mari, 1960), cam de acelasi nive l, in spirit comercial, TUDOR TEODORESCU-BRANISTE (1899-1969) si SANDU TELEAJEN (1893-1963), vag poet si dramaturg la inceput, apoi autor de romane erotice de duzina (Porunca inimii, 1933; Drumul dragostei, 1934; Tunuri in apa, 1935; O fata singura, 1937; Legiunea de onoare, 1940). Tot ca dramaturg (Egle, 1901; Blestemul, 1904; Doamna Oltea, 1906; Cumpana, 1912; Vlad-Tepes, 1930) se incercase LUDOVIC DAUS (1873-1953), romancier inconsistent (Strabunii, 1900; Dusmani ai neamului, 1904; Iluzii 1908), izbutind insa sa intereseze prin Draceasca schimbare de piele (1929) despre alienarea unei femei impinsa spre luxura, Asfintit de oameni, (1932), despre esecul fatal al omului mediocru, O jumatate de om (1937) si Ioana (1942). O oarecare notorietate au avut nuvelele si romanele jurnalistului VASILE SAVEL (1885-1932), care in 1920 publica si un numar de portrete literare (ContemporaniI). Nu se mai citesc azi Intre retele (1919), Pribeag (1920), Intr-un sat de contrabandisti (1920), Miron Grindea (1921), roman al unei ratari, Vadul hotilor (1926), roman epic, Seara a 13-a (1927), Seceratorul viei. EUGEN GOGA (1889-1935), care debutase in 1916 cu volumul Doua Siberii, interesa un timp prin romanul Cartea facerii (1929-1931) pe tema zamfiresciana a indreptarii sangelui aristocratic regatean imbatranit, prin amestec cu sange ardelenesc (Andrei Retezeanu se casatoreste cu fiica unui preot ardelean, moare in razboi, dar lasa un fiu care-i va continua neamul regeneraT). Un anume nerv jurnalistic au romanele cronica ale lui DEM. THEODORESCU (1888-1946), /;; cetatea idealului (1920), cu agitatia antantista a doamnei Sofia Mihailidis, vaduva unui ministru, din anii neutralitatii, care, la venirea nemtilor, propune amantului ei sa ramana sub ocupatie, Sub flamura rosie (1926), din vremea grevei generale cu conflictul dintre liderul socialist Vasile Stancu indragostit de o reprezentanta a protipendadei bucurestene si tanara Firina care printr-un atentat provoaca arestarea conducatorilor miscarii, Robul (1936), satira a vietii politice, in speta a ministrilor care-si intretin popularitatea prin discursuri facute de persoane osandite sa ramana in anonimat. Cateva reportaje se cuprind in primele scrieri ale lui CAROL ARDELEANU (1883-1945), Rusia revolutionara (1918), Pe strazile lasului (1920), Rochia alba (1921), in regatul noptii (1923). Dupa o piesa de teatru, Casa vechiturilor (1923), autorul a trecut la romanul documentar, psihologic, reunind medii eterogene precum Diplomatul, tabacarulsi actrita (1926), unde consulul palmuit la o receptie Salceanu ajunge supraveghetor la o tabacarie si fiindca directorul ii seduce fata il ucide si se spanzura; romanul caintei pictorului Adrian Vornicu care-si ucide tatal, iubita si un copil pentru a picta la inchisoare chipurile Tatalui, Fecioarei si Pruncului, deci neizbutind sa scape de obsesia mistica (Am ucis pe Dumnezeu, 1929). Alte romane investigheaza atmosfera bordelurilor (Casa cu fete, 1931), mediul minerilor (Viermii pamantului, 1933), al lipovenilor din delta (Pescarii, 1934) sau al cersetorilor (Viata de caine, 1937). Nici un ecou n-a avut biografia romantata Domnul Tudor (1934). O crima (Toti la fel si niciunul ca altul, 1943), reprezinta o alunecare in literatura de senzatie, comerciala. Detalii picturale asupra mahalalei bucurestene Flamanda intr-un stil sufocant prin limbutie se afla in trilogia lui P. Mihaescu care semna SA,RMANUL KLOPSTOCK (1879-1954), Feciorul lui nenea Tache Vamesul (1934, 1935, 1943), in parte reluare a scrierilor mai vechi, Comedia adolescentei (1922) si Trilogia dragostei (1933). Predilectia pentru descriptie il impiedica pe autor sa nareze pe dimensiunile nuvelei (Ginta latina, 1936) si cu atat mai mult pe lungimea unui roman (Meduza, 1939). Alt evocator al mahalalei bucurestene si al mediului scolar cu dascali de neuitat (Bonifas, Iancu Darascu, doctorul CiovarnachE) este C. KIRITESCU (1876-1965) in Printre apostoli (1929), Porunca a zecea, Flori din gradina copilariei, In slujba unei credinte (1933) si Faclii stinse (193 8). Autor al Istoriei razboiului pentru intregirea Romaniei (ed. II, trei volume, 1925), si al unui tratat de educatie fizica, Palestrica. Memorii postume. Un evocator al periferiei e GEORGE MIHAIL-ZAMFIRESCU (1898-1939) debutant cu poezii minulesciene in ultima serie a revistei Literatorul si autor de proze scurte, la inceput sentimental umanitariste (Flamura alba suflete si chipuri prinse in vartejul mortii, Satu Mare, 1924; Gazda cu ochii umezi, 1926), impus prin comedia tragica Domnisoara Nastasia (1927). Eroina, fiica unui curelar, aspira sa plece din mahalaua deochiata a Veseliei in Popa Nan. Deoarece Vulpasin ii omoara logodnicul, Nastasia se preface ca vrea sa se marite eu el si in ziua nuntii se spanzura. La inraurirea lui Gorki se adauga aceea a lui Dostoievski si a expresionistilor in romanul cu titlul dupa o ceramica smaltuita de Luca dela Robbia, Madonna del Roseto, Madona cu trandafiri (1931), satira a bovarismului provincial (Manaila pune la cale o manifestatie de solidaritate a amantilor nefericiti cu prilejul inmormantarii sotiei sinucise a unui magistrat. Soseste de la Bucuresti Octav, iubitul Madonei, dar sotul se sinucide pe mormantul moartei si dupa un chef monstru, Octav se arunca inaintea trenului care trebuia sa-1 readuca in BucurestI). Maidanul cu dragoste (1933), Sfanta mare nerusinare (1936) si Cantecul destinelor (1939) constituie la un loc epopeea romanesca a cartierului Basarab-Grivita de lucratori, meseriasi, hamali, lautari, dar si fosti puscariasi si tigani. Un erou subiectiv, Iacob, creste in aceasta lume pestrita si promiscua mai ales in jurul casei de nebuni a lui Tino Stavros, simigiul ale carui veleitati virile conjugale pentru focoasa Maro le satisface flacaul Nedu, si in jurul casei hamalului Gore, a carui nevasta, Safta, prinsa cu turnatorul Paler, e pusa sa faca pe placul mai marilor sotului pana ce, omorand fara sa vrea o fetita, e linsata, Gore fiind si el pedepsit sa umble gol, impodobit cu coarne de bou pe cap. Sultana, prostituata, potoleste poftele lui Iacov ca sa apere pe sora sa mai mica, Fana, Ivan pantofarul, fiu de nobil rus, adept al doctrinei tolstoiste a nonvio-lentei, se sinucide pentru Maro. Si Fane, regele apasilor, fost puscarias, e la origine aristocrat. Scenele de priapism si stilul inflorit cu intolerabile dulcegarii ineaca substanta epica si asa saraca a trilogiei. Piesa Idolul si Ion Anapoda infatiseaza un tip de altruist sentimental care izbuteste sa emancipeze o servitoare si sa se insoare cu ea (tema din Pygmalion de Bernard ShaW). Niste Marturii in contemporaneitate (1938) atesta deschiderea autorului spre noutati, indeosebi in teatru. Investigatia psihologica a acestor medii prin asezarea sub lupta a detaliilor pana la proiectarea realului in fantastic ar fi facut-o AURELIU CORNEA (1897-1930), autor de nuvele parasite prin reviste (Din memoriile unui derbedeu, Farasul, Mahala, Focul, Monotonie, Groaza, Farsa, SarahA) si a unicului volum Odaia ambulanta (1930, de numai 14 paginI). Pana a deveni cunoscut ca observator al mediului evreiesc bucurestean, ISAC PELTZ (1899-1980) a facut o lunga ucenicie in proza scurta (Stafia rosie, 1916; Fiori, 1919, Paiata, 1920; Fantose vopsite, 1924), afirmandu-si mai personal gustul pentru umorul grotesc in Viata cu haz si fara a numitului Stan (1929), si bizar sau sarcastic in Horoscop (1932) si Amor incuiat (1933). Calea Vacaresti (1933), roman ce va fi si dramatizat, ofera un tablou al existentei chinuite, visand prosperitatea sau evaziunea, a micilor negustori, chelnerilor, actorilor periferici, prostituatelor. Tuberculoza, epilepsia, cancerul, surmenajul macina aceste destine in locuinte insalubre, suprapopulate, unde familia ramane totusi foarte unita. Viziunea sociologica de aici devine tipologica in Foc in hanul cu tei (1934), istorie a maririi si caderii lui Micu Braun, proprietar al unui han vechi pe care vrea sa-1 asigure si sa-1 incendieze, ceea ce face altcineva cand marfurile depozitate acolo nu erau asigurate, provocand moartea eroului. Din pacate, productia ulterioara, abundenta, depasind in Actele vorbeste" (1936) si Tara buna (1937) sfera mahalalei evreiesti, pierde din autenticitate (Noptile domnisoarei Mili, 1935; De-a busilea, Toapele, 1936, Pui de lele, 1937; Moartea tineretelor, 1938, par niste reluarI). Un roman document interesant este Israel insangerat (1946). Nimic nou in Vadul fetelor (1949), Max si lumea lui (1957), Inimi zbuciumate (1962), Fauna burzuluitilor (1965), Instantanee comice si nu prea (1967), Microbar (1971), Treceri si petreceri (1980). Autor inainte de razboi de satire politice, nuvele si romane comice (Haim dija, Hojde Podje, 1928; Mesia poate sa astepte, 1934, Domnisoara Africa, 1935 etc.) pe urmele lui Salom Alechem, ISAC LUDO (1894-1973) s-a lansat dupa razboi intr-o lunga cronica a vietii politice interbelice, cu personaje usor deghizate, de o violenta pamfletara necontrolata artistic in ciclul Paravanul de aur (Domnul general guverneaza, 1953; Starea de asediu,^ 1956; Regele Palaelibus, 1957; Salvatorul, 1959; Ultimul batalion, 1960). In categoria pamfletului sau documentului brut intra si Gura de lup (1954), Corsetul (1955), Razboiul lui Tanase Cires (1958), Ilustrul N.N. din N.N. (1968), Solutia a patra (1960). Dupa un debut pasager in teatru (2 acte, Braila, 1925), URY BENADOR (1895-1971) studiaza in Ghetto veac XX (1934) recluziunea lumii evreiesti ca urmare pe de o parte a discriminarilor rasiale, pe de alta a tendintelor de izolare interne ale comunitatii. Lipseste observatia tipologica. Excelenta este nuvela Subiect banal (1935) pe tema clasica a curiosului pedepsit (gelosul care-si impinge nevasta la adulteR), completata cu punctul de vedere al femeii in Hilda (1936). Sentimente obsesive sunt si in nuvela Appassionata (1935) si Preludiu la Beethoven (1940), titanul muzicii fiind modelul structural al autorului (Beethoven, omul, 1964). O constructie epica mai consistenta ofera romanul Gablonz - Magazin universal (1961), cu figura artistului afacerist Avramut Feighenbaum - Smochinescu, punand la cale sabotaje economice de amploare. Romane, umanitariste, duioase, usor senzationale a publicat G.M. VLA,DESCU (1885-1952), la inceput nuvelist in descedenta lui Bratescu-Voinesti (Tacere, 1923), Menuetul (1933) infatiseaza variatiile de opinie ale mediului provincial fata de cariera unui artist. Mama muzicianului Paul Manolache e in atentia tuturor cand fiul devine celebru la Paris si repede uitata cand nu se mai aude nimic despre el. De fapt muzicianul murise, dar, din afectiune pentru mama sa, ii intretinea postum iluziile printr-o persoana caritabila. Moarteafratelui meu (1934) e o pledoarie pentru ajutorarea cu orice pret a aproapelui, indiferent de originea etnica. Nucu, fiul maiorului Arnota, care in razboiul de independenta impuscase pe cel mai bun prieten al sau spre a-i curma suferintele, impusca la randul lui pe fratele" Lucu, condamnat la moarte in razboiul de intregire pentru ca eliberase din mainile soldatilor pe un neamt care-si cauta fiul mort pe front. Lucu descoperise taina maiorului Arnota ucis de un spion si-1 razbunase. Ca sa-1 scuteasca de chinuri, Nucu impusca pe Lucu, dupa ce mai intai il minte ca a fost gratiat. Intriga e prea calculat simetrica, iar prin numele eroilor, deosebit doar prin initiala, creeaza confuzie. Alte doua romane ale lui G.M. Vladescu, Republica disperatilor (1935) si Gol (1937) n-au mai interesat. Nuvele si romane morale, didactice, naive, a compus prolificul AL. LASCAROV-MOLDOVANU (1885-1971), traducatorul cartii lui John Lubbock The Pleasures of Life (Povestirile lui Spulber, 1921; In gradina lui nas Musat, 1926; Domnul Presedinte, 1928; Biserica naruita, 1932; Omul care tace, Mamina, 1934; Tatunu, Romanul furnicei, intoarcerea lui Andrei Patrascu, 1936). Opus lui Lascarov-Moldovanu e OCTAV DESSILA (1894-1976), romancier industrios, licentios nu mai putin popular Dragomir Valahul, Zvetlana cu o prefata de Octavian Goga. Bucuresti, orasul prabusirilor, 1930, Noroi, Neastampar, Turba, Iubim, 1941-1943). A publicat in 1967 trilogia dramatica Mihai Viteazul.





Foarte populara a fost poezia mondena, citadina, vag inspirata de Verhaeren a lui MIRCEA DEM. RADULESCU (1889-1946) din Leii de piatra (1914), ca si poezia sonor patriotica, de serbari scolare din Eroica (1915), Sufletul patriei (1921) si Rapsodii romanesti, la care trebuie sa adaugam Suflet si uzina (1919) si Poeme pentru Galateea (1925). Mare ecou prin decorul fastuos si infruntari de pasiuni au avut evocarile dramatice Serenada din trecut (1921), cu actiunea in vremea lui Petru Cercel, si Bizant (1924) din vremea imparatesei Theofana. O mare raspandire au avut si fabulele lui VASILE MILITARU (1886-1959), care debuta in 1919 cu Stropi de roua (ed. II, 1926), spre a continua cu Fabule I. Viermi si stele, fabule II, si Curcubee peste veac, fabule III, lesnicioase ca forma si vulgare ca fond. Boem autentic, comparabil cu Humilis din versurile lui Germain Nouveau sau Fagus din versurile lui Georges Faillet, ARTUR ENA,SESCU (1889-1942) a publicat un singur volum de poezii. Pe ganduri (1922) cu romante precum Balada crucii de mesteacan si Tiganca puse pe muzica de Ionel Fernic si cantate inca. Perpessicius ii acorda in 1926 la Universul literar premiul pentru cel mai bun sonet al anului, Afrodita. Ultima poezie, un Lied, e din 1931. Poezii galante, trubaduresti, epigrame, satire, fabule, cronici rimate, gustate de contemporani, a scris TUDOR MA,INESCU (1892-1977), poet descoperit in 1919 de G. Toparceanu (O picatura de parfum, 1929; Suras, 1931; O fata mica se inclina, 1935; Flori si ghimpi, 1956; Muzica usoara, 1961; Florile vietii, (1962; Versuri clare, 1965). Un izolat ramane N. MILCU (1903-1933) cu Gradina de sidef (1921) si Fluierul lui Marsyas (1927).



Dintre toate piesele lui ALEXANDRU KIRITESCU (1888-1961) una singura a fost si este populara, Gaitele (initial Cuib de viespi, 1932). Ea era sfarsitul unei trilogii burgheze" care incepea cu Marcel & Marcel sau Anisoara si ispita (1923) si continua cu Florentina (1925), prima pe tema mirajului Capitalei si a linistii provinciale, a doua, pe tema relei inrauriri a filmelor si literaturii frivole. In Gaitele ni se infatiseaza clanul decavat al unor boieroaice cu vointa de a-si pastra ighemoniconul, in speta al surorilor Duduleanu Aneta, Zoe si Lena, gata sa persifleze in orice moment pe urmasi sau pe intrusi cu consecinta ca Margareta, crezandu-se inselata de sotul ei cu o nepoata a Anetei, picata de la Paris, se sinucide. Replicile personajelor, de oarecare efect scenic, abunda in vulgaritati. Ambitia lui Alexandru Kiritescu de a compune mai departe o trilogie, a Renasterii italiene (Borgia, 1937; Nunta din Perugia, 1947, si Michelangelo, 1948), urmand indeaproape pe Jakob Burckhardt, s-a soldat cu un esec. Simple naratiuni epice, piesele n-au nici o idee si eroii raman goale nume. Fara valoare sunt pamfletele dramatice Dictatorul (1944) si Intermezzo cu subiect antifalangist libretul de opereta Tarsita si rosiorul (1949), poemul istoric in versuri Ruxandra si Timotei (1957). Primele piese ale lui MIRCEA STEFANESCU (1898-1982). Maestrul (1925), Framantari (1926), Greva incoronatilor (1929) erau facile si comune, banale frivolitati. Oarecare faima au avut Comedia zorilor (1931), mica drama sentimentala a timidului dezamagit, Veste buna (1936), cu sotul care-si mentine autoritatea asupra sotiei si postum prin progenitura, si Acolo, departe (1939), istoria unui romancier care, dupamulte peripetii, gaseste un editor la Paris, dupa ce tatal si iubita mor, exact ca in romanul lui. Alte piese {Casa cu doua fete, 1946; Vis de secatura, 1946; Ave Maria, 19 47; Micul infern, 1948) sunt de formula comerciala, iar tablourile de epoca si biografiile de oameni ilustri {Rapsodia tiganilor, 1948; Caruta cu paiate sau Matei Millo, 1953,1962; Un pacat de povesta-r iu fara bani in buzunar iu - Ion Creanga, 1963, Eminescu, (1964) simple cofectii, regretabile in cazul lui Caragiale. Creanga si Eminescu, ultima de un sociologism cras. Destainuiri memorialistice in Un dramaturg isi aminteste, 1980. Dramaturg popular, dar si valoros e TUDOR MUSATESCU (1903-1970), autor incepand din 1925 a peste o suta de piese originale sau adaptate, unele scrise in colaborare din care mai importante sunt Pantarola (1928), Sosesc diseara (1932), Titanic Vals (1933) Eseu (1933), Visul unei nopti de iarna (1937), Teatru la domiciliu (1944) si Profesorul de franceza (1946). Cea mai buna din toate ramane Titanic Vals, comedie cu eroi memorabili din viata de familie a provinciei, Spirache, functionar la prefectura, om onest, are o fata din prima casatorie, Gena, si alta cu a doua sotie, Dacia, pe Sarmisegetuza, un fiu Decebal, altul Traian. Miza a ramas insarcinata cu un ofiter care nu vrea sa se insoare cu ea si e gata sa se marite cu Dinu pe care-1 iubeste, Gena. Ca sa-1 salveze, Gena se declara mama copilului. Toti o repudiaza afara de Spirache care banuieste adevarul. Tocmai primeste o mostenire de 50 de milioane si, ca sa-si readuca fata in casa, fabrica un testament, in care o trece si pe ea. Banii rezolva toate litigiile, ofiterul isi recunoaste copilul si se insoara cu Miza. Dinu se indragosteste de Gena. Spirache insusi e ales deputat, desi nevoind sa parvina, ceruse sa nu fie votat. Actiunea e continuata in Eseu, erou principal fiind acum Decebal insurat cu Amelie Langada pe care o insala cu Nina Damian, prietena casei. Procedand cu tact, Amelie isi recastiga sotul facandu-1 gelos pentru Bebe Damian. Interesant aici e doar Iorgu Langada, politicianul capsist stabil. Tudor Musatescu a mai publicat versuri {Vitrinile toamnei, 1928), nuvele si schite {Nudullui Gogu, 1928; Ale vietii valuri, 1932), un roman {Micapublicitate, 1935) in care o vaduva de ofiter superior nu respecta memoria sotului, lasandu-se escrocata, parodii de scrisori {Doresc ca micile mele randulete, 1944), aforisme vesele {Fiecare cu parerea lui, 1970).





 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.