Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






O EDITIE CATASTROFALA, despre Sinteze literare



C. Radulescu-Motru este cel dintai dintre tinerii studenti ai lui Maiorescu selectati de profesor pentru a prelua, mai tarziu, conducerea Convorbirilor literare" si legatul maiorescianismului in genere. inscris, in 1885, simultan, la facultatile de Drept si Litere ale universitatii bucurestene (adica la un an dupa ce Maiorescu, revenit in invatamant, preda logica si istoria filosofiei contemporane la LiterE), va absolvi in 1888 (atunci durata studiilor era de trei anI) Dreptul. Un an mai tarziu, in 1889, termina si Literele, cu teza de licenta in filosofie - fireste cu profesorul T. Maiorescu - Realitatea empirica si conditiunile cunostintei. De aici, de la acest examen, Maiorescu, C. Radulescu-Motru si ceilalti studenti s-au indreptat spre biserica Sf. Gheorghe, unde era depus corpul neinsufletit al lui Eminescu si insotesc cortegiul, in tacere reculeasa, pana la cimitirul Belu. In aceeasi vara Motru insoteste pe profesorul sau. in lunile iulie si august. in calatoria de vacanta, in strainatate Toamna isi continua studiile la Ecolc de Hautes Eludes. apoi in Germania, la Lcipzig, unde lucreaza, timp de trei ani. in laboratorul de psihologic al lui Wilhclm Wundt. in 1893 devine doctor in filosofie al universitatii din Lcipzig si se inapoiaza in tara. Maiorescu obtinuse, de la Ministerul Instructiunii, doua conferinte de estetica si filosofie. pentru Iasi si Bucuresti, promise lui P. P Ncgulcscu si M. Dragomirescu. Cum cei doi nu erau doctori, iar el era. Radulcscii-Motru se decide si el sa concureze, alaturi de Ncgulcscu. la conferinta de filosofic de la lasi. A castigat, evident, pentru ca asa decisese Maiorescu, P. P Ncgulcscu. Dar aceasta participare la concurs, care insenina o nesocotire a vointei lui Maiorescu, 1-a suparat foarte pe marele profesor, care l-a scos de la inima pe tanarul doctor in filosofic. Ramas fara catedra. Radulescu-Motru devine, in 1894, bibliotecar la Fundatia Universitara Carol I. Si cum va functiona, aici, pana in 1896 devine agreat de suveran. Era o bunavointa care-i va folosi, mai tarziu, cand, de-abia in 1904, devine profesor definitiv de filosofic. Intra, la sugestia lui Maiorescu, impreuna cu ceilalti tineri care, din 1895, prcluascra, din mana obosita a lui lacob Ncgruzzi. conducerea Convorbirilor literare", in Partidul Conservator, rostind la, atunci, vestitul congres al gruparii politice junimiste din sala Teatrului Liric (1902) un foarte apreciat discurs.



Radulcscu-Motru era. deci, atunci, in 1904. un junimist in convingeri. Asadar, conservator mai luminat, cum a fost, in general, junimismul, spre deosebire de conservatorii ruginiti. (in 1908 ii va parasi pe junimisti, inscriindu-sc in Partidul Conservator Democrat creat, in acest an, de Take loncscu, si ci desprins de la conservatorii puri.) Lucrarea sa Cultura romana si politicianismul, publicata in 1904, c o contributie mai coagulata la definirea ideologiei junimiste. Spun mai coagulata pentru ca in studiile mai vechi ale lui Maiorescu (inclusiv prefata la volumul 1 al Discursurilor parlamentarE) sau Th. Rosetti ideile erau mai difuze, avand, atunci, alte obiective si adversari. Dar aflam, incontestabil, in aceasta lucrare, sa o numesc de politologie sau de filosofic politica, ideile forte ale ideologiei junimiste. Una dintre ele, care nu putea, desigur, lipsi, era cea potrivnica pasoptismului. in 1895 Maiorescu afirmase: Cu modul de judecata istorica ce predomnea intre noi (junimistii, n.m.) mai mult englezeste evolutionar decat frantuzeste revolutionar, asa-numita regenerare de la 1848 nu ne parea sa aiba gradul de importanta ce i-1 atribuiau liberalii din Muntenia Ca organizare politica, inlauntrul acestei tendinte generale, oamenii de la 48 nu au lasat si nu au avut nici o conceptie reala. Constitutiunea din 15 iunie 1848 de pe AĞcampul libertatiiAğ de la Filarct, cu cele 22 de articole ale sale, era o opera de fantasie, fara valoare practica". Nu altceva va spune P. P. Carp intr-un discurs parlamentar din decembrie 1 889. Si, in general, teza formelor fara fond, definitorie pentru ideologia junimista, utiliza critica civilizatiei importate din Apusul Europei si transplantate repede si cu.de-a sila realitatilor, altfel conformate, romanesti. S-ar putea spune ca ideea centrala in cartea, din 1904, a lui Radulcscu-Motru e critica acestei nepotrivite implantari a unei culturi si civilizatii straine, incepand din 1848, nepotrivita la noi. E o idee tipic junimista, pe care, apoi, din 1903, o va prelua si samanatorismul: Oare aceste schimbari de decor, incepute la 1848 - scria tanarul filosof- si continuate in tot cursul jumatatii a doua a secolului trecut, patruns-au ele in firea poporului roman pentru a constitui cu acesta o unitate sufleteasca din care sa izvoreasca motivele unei activitati viitoare? Asimilat-a oare poporul nostru in firea sa obiceiurile, institutiile, cultura Apusului, pe care in aparenta le imitam atat de docil? Desteptat-au formele civilizatiei apusene, in mijlocul carora noi ne invartim si fondul sufletesc care le sustine aiurea?" in alta parte, ridicandu-se impotriva politicienilor de la 1848, considera ca acestia au desconsiderat traditia bisericii ortodoxe. De altfel, acesti politicieni nici n-au apelat mai departe la cooperarea cu biserica. Ei au impus legile si institutiile Apusului pe cale legislativa, fara a se ingriji de pregatirea serioasa a unei opinii publice care sa le inteleaga si sa le sustina Politicienii nostri si-au facut studiile - adica un an, doi ani de drept sau inginerie - la Paris si acolo, de la 1848 mai ales, s-a vorbit si se vorbeste de pericolul clericalismului!

    in Franta, clericalismul e socotit ca un pericol; atat le-a fost si lor de ajuns. Judecata lor a mers drept si repede la concluzia: in orice timp si in orice tara, fie la Rasarit, fie la Apus, clericalismul este un pericol". Vede oricine, ca asertiunile lui Radulescu-Motru sunt un aspru rechizitoriu adus politicianismului ca o categorie suprastructurala sau, cu un termen al lui Eminescu, suprapusa. Numele acestui politicianism este exclusiv cel liberalist, de sorginte pasoptista, care s-a straduit sa sincronizeze organismul romanesc cu cel al Europei de apus. Ignora cu totul pletora politicienilor conservatori care, cata vreme (destula) a guvernat tara nu a decuplat structurile romanesti de cele europene apusene, ci au continuat sa activeze politic pe liniamentele Constitutiei din 1866, si la o creatie a liberalilor. Ca politicianismul a fost si este o plaga incontestabila, e adevarat. intrebarea e daca evolutia Romaniei putea fi altfel, de la mijlocul veacului trecut, decat a inchipuit-o liberalismul (in consonanta, totusi, cu conservatorismuL)? Raspunsul e negativ, oricum am intoarce lucrurile. Pentru ca revolutionarii de la 1848, ajunsi - prin I. C. Bratianu - sa conduca tara, in lunga guvernare liberala de 12 ani (1876-1888) au devenit pragmatic, punand fundamentele Romaniei moderne. E un merit istoric de necontestat, in ciuda diatribelor lui Radulcscu-Motru din 1904.

Tanarul, atunci, filosof (avea 36 de anI) scria, chiar daca rechizitorial, un studiu de filosofic politica. Pornea, cum spuneam, de la ideea discrepantei, a divortului dintre formele importate si fondul autohton rebarbativ. Nu se intreba insa nici unde daca se putea, sociologic, petrece altfel, de vreme ce de Ia 1829 (tratatul de la AdrianopolE) principatele romanesti intrasera in circuitul comercial european. Chiar Maiorescu si Carp recunosteau ca formele, printre care si Constitutia din 1866, au indeplinii o utila functie formativa si, de aceea, o aparau vehement desi, in 1868, Maiorescu luase in deradere Constitutia. Radulescu-Motru e, aici, in 1904, mai intransigent decat maestrii sai spirituali si politici. Vorbele de AĞparlamentAğ, AĞalegatorAğ, AĞreprezentantAğ, AĞdemocratieAğ, AĞlibertateAğ, AĞegalitateAğ etc, intrucat consideram in ele intelesul pe care-1 au aceste notiuni la popoarele de unde le-am imprumutat, sunt vorbe goale, scoase dintr-un dictionar de ocazie". Ceea ce aduce nou in aceasta disputa, tanarul filosof, e ideea, pana acum putin sau deloc vehiculata, a deosebirii dintre categoriile, socotite polare, cultura si civilizatie. Era un punct de vedere relativ recent aparut in filosofia europeana a culturii (e citat H. Stuart ChamberlaiN). Azi, si intre cele doua razboaie, aceasta idee era larg utilizata, Vianu afirmand, in cartea Filosofia culturii, ca nu e bine ca aceste doua categorii sa fie intelese antinomic, ci complementar. Caracterul distinctiv intre cultura si civilizatie - afirma Radulescu-Motru - sta in aceea ca una, cultura, patrunde adanc firea poporului, pe cand civilizatia sta numai la suprafata Civilizatia se imprumuta prin imitatie si se raspandeste cu o iuteala uimitoare, cum se si pierde, de altminteri, tot asa de repede. Cultura se transforma, dar de pierdut decat dimpreuna cu poporul care a creat-o". S-ar putea spune, fara a gresi deloc, ca Motru apare, aici, in aceasta carte din 1904, drept parinte al traditionalismului, care va face, apoi, o cariera extraordinara in cultura si politologia romaneasca. De altfel, N. Iorga, fondator, atunci, al curentului traditionalist al samanatorismului, recenzand aceasta carte in Samanatorul", il semnala pe autor drept un tovaras de idei si de ideal".



E bine, chiar necesar, desigur, ca aceasta carte din 1904 a fost reeditata, acum, la Editura Scrisul Romanesc, desi ca a mai fost reeditata, in 1984, intr-o masiva editie cuprinzand scrieri ale filosofului. Editia aceasta a fost ingrijita de un domn Ion Munteanu, in conditii de transcriere aberante si blasfemiatoare. Nu mi-a venit sa cred ceea ce marturiseste senin in nota asupra editiei si, de aceea, am colationat textul prin sondaj. Ceea ce am gasit e o grozavie de neimaginat. Dl Munteanu crede ca, intr-un text clasic, e posibil si necesar sa se traduca limbajul vremii in cel al prezentului, indepartandu-se arhaismele, regionalismele si cuvintele imprumutate din alte limbi". De aceea si-a ingaduit sa transforme dignitate cu demnitate, sofisma in sofism, coterii in grupuri, tantieme in comisioane, consecinti in consecventi, sa elimine toate terminatiile in une (generatiune, creatiuni, afirmatiunE) si genetivele in cari, a transformat constituiesc in constituie, dezavantagii in dezavantaje, streine in straine etc, etc. Ba chiar, marturiseste, am procedat si la unele reformulari stilistice, in baza existentei normelor limbii romane actuale si a categoriilor specifice". Cum se vede, lumea lui Motru a fost ingrozitor slutita si falsificata, traducand-o" cu de la sine putere in sens modern. Dar asta nu e numai o impardonabila necuviinta, ci o efectiva blasfemie si o sfidare neingaduita a regulilor transcrierii filologice a textelor clasice, prin pastrarea, cu sfintenie, a formelor de limba. Am intalnit procedeul in unele editii de la Humanitas. Credeam, naiv, ca avem de a face cu un accident. Constat, indignat, ca procedeul tinde sa devina regula, aplicat cu ignoranta superbie de neaveniti diletanti. Rog editurile care se indeletnicesc cu editarea clasicilor (chiar daca sunt filosoficE) sa nu-i ingaduie, in aceasta indeletnicire stiintifica, pe inocentii cu staif si pretentie, care stabilesc ei reguli aberante de transcriere filologica. Pentru ca, sub raport filologic, editia aceasta de la Scrisul Romanesc e un esec lamentabil. Bun e studiul introductiv al d-lui Dumitru Otovescu si - mai ales - tabelul sau cronologic.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.