Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Sinteze literare





Despre Sinteze literare

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare


Literatura romana in limba latina
Literatura populara - parte integranta a literaturii romane
Miorita - balada populara - Tema baladei Miorita
Umanismul romanesc - plan de idei
Iluminismul - curent national si european si Scoala Ardeleana
Clasicismul
Romantismul - Trasaturi romantismului
Realismul
Contributia scriitorilor romani la dezvoltarea realismului
Momentul 1848 - etapa a revolutiei burghezo - democrate
Simbolismul - Istoricul si reprezentantii in literatura universala
Stefan cel Mare si Sfant - reprezentant al constiintei nationale
Expresionismul
Orientari, tendinte, coordonate si realizari in poezia romaneasca contemporana
Ideea de specific national in literatura romana
Folclorul si literatura romana din perioada romantica
Cucerirea independentei nationale in evocarea literara
Ecouri ale lui Sainte-Beuve in literatura romana
Revista Romana (1861 1863)
Atheneul roman (1866 1869)
Albina Pindului (1868 1871 ; 1875 1876)
Literatura si arta romana
Floare-albastra (1898 1899)
Pagini literare (1899 1900)
Reviste satirice din secolul al XIX-lea
Text si comunicare
Curente literare. Abordari teoretice
Clasicismul sinteza
Romantismul sinteza
Realismul sinteza
Parnasianismul
Simbolismul
Expresionismul sinteza
Traditionalismul
Modernismul si avangardismul
Neomodernismul
Postmodernismul
Poezia
Poezia epica
Elemente de compozitie in textul poetic
Nivelurile textului literar. Repere si concepte pentru analiza stilistica
Limbajul si expresivitatea textului poetic
Imaginarul poetic
Poezia pasoptista - prezentare generala
Prelungiri ale clasicismului si romantismului in literatura romana
Genul epic - Opera epica. Abordari teoretice
Basmul cult - Specii narative
Povestirea - specii narative
Nuvela - specii narative (Nuvela istorica, Nuvela fantastica, psihologica)
Romanul - specie narativa
Structura textului narativ
Relatiile temporale si spatiale in naratiune - Constructia subiectului si a discursului narativ (subiectul, tema, actiunea, finalul)
Limbajul prozei narative (Modalitati ale nararii)
Opera dramatica. Abordari teoretice
Specii dramatice - Tragedia, Comedia
Structurarea textului dramatic, Personajul dramatic si Genul dramatic
Dacia literara - manifest al romantismului romanesc
Junimea si junimismul - modele axiologice in dezvoltarea literaturii
G. Ibraileanu - deschideri spre o critica totala
Literatura romana SECOLELE XIV-XVIII (1380-1779)
Literatura romana - EPOCA DE TRANZITIE PREMODERNA, (1780-1829)
Literatura romana INTRE CLASICISM SI ROMANTISM (1830-1862)
CANTA,RETII RUINELOR
EPOCA MARILOR CLASICI (1863-1892)
Literatura romana - SFARSIT SI INCEPUT DE SECOL (1893-1918)
Literatura romana - INTRE CLASICISM SI NATURALISM
CRITICI SI ISTORICI LITERARI
NATURALISTII UMANITARI
POETI, PROZATORI, DRAMATURGI
REVIRIMENTUL ROMANTISMULUI
REALISMUL DEMOCRATIC
SIMBOLISTII literaturii romane - simbolismul
Literatura romana in EPOCA DINTRE CELE DOUA, RA,ZBOAIE (1919-1947)
MODERNIZAREA TRADITIEI in literatura romana
SINCRONISM SI DIFERENTIERE in literatura romana
RESUSCITAREA SPIRITULUI ETNIC in literatura romana
Literatura romana - SUB SEMNUL AVANGARDEI
DE LA PARNASIANISM LA MANIERISM in literatura romana
LITERATURA DOCUMENTARA, BOEMA, POPULARA
ORIENTA,RI NOI DUPA, 1930 in literatura romana
GENERATIA POSTBELICA, (1948-1981) in literatura romana
Marii poeti ai literaturii romane
PROZATORII literaturii romane
DRAMATURGII literaturii romane
CRITICII literaturii romane
Istoria criticii literare
Critica literara de la inceputul Renasterii pina la jumatatea secolului al XVIII-lea
Neoclasicismul si noile tendinte ale epocii criticii literare
Atitudini ludice in miscarea de avangarda
Nonconformismul spectacular: D. Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru
CE STIM Sl CE NU STIM DESPRE ROMANUL DE AZI
CALITATILE GENERALE ALE STILULUI
Stilul beletristic, stiintific, administrativ
FANTASTICUL IN PROZA CONTEMPORANA,
LITERATURA POPULARA,
LIRICA RELIGIOASA, - PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITA,
INCEPUTURILE POEZIEI ROMANESTI
DACIA LITERARA,
LITERATURA PASOPTISTA, (Literatura romana cuprinsa intre anii 1830-1860)
JUNIMEA Si CONVORBIRI LITERARE
SIMBOLISMUL - (Curent literar) - Trasaturile simbolismului
MODERNISMUL - curent literar
TRADITIONALISM
AVANGARDISMUL - CURENT LITERAR
NEOMODERNISMUL - CURENT LITERAR
STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII ROMANE
MARII CRONICARI
ROMANUL PANA, LA AL DOILEA RA,ZBOI MONDIAL
Inceputurile poeziei romanesti
Poezia pasoptista
EPOCA MARILOR CLASICI AI LITERATURII ROMANE JUNIMEA Sl CONVORBIRI LITERARE
IN CONTRA DIRECTIEI DE ASTA,ZI IN CULTURA ROMANA, (1868)
POETI SI CRITICI (1886)
DIRECTIA NOUA, IN POEZIA SI PROZA ROMANEASCA, (1872)
PUBLICISTICA - INVATAMANTUL CLASIC
TEORIA STATULUI NATURAL SI A CELUI ARTIFICIAL
LITERATURA ROMANA LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA
FARMECUL SCRIERILOR VECHI
CLASICII
LITERATURA ROMANA, DUPA, AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
Convorbiri literare
Literatorul
PERSPECTIVE NOI. PUBLICATII, TENDINTE - Teoria dezvoltarii organice
Curierul literar. Samanatorul
Junimea literara - Publicatii in spiritul Samanatorului
Ramuri. Revista noastra
O fractiune: Cumpana
Samanatorismul, curent de rezistenta
Lupta pentru limba romaneasca
Subordonarea esteticului
PRIORITATEA IDEALULUI UMANITAR
Formula specificului national: Viata romaneasca
POPORANISMUL DISOCIERI
Poporanismul, subiect polemic
LITERATURA IN TRANSILVANIA
PERSPECTIVE MODERNE. PUBLICATII
Initiative minulesciene : Revista celorlalti, Insula
Viata sociala
Reviste iesene
Simbolismul romanesc
Adversari. Alte reactiuni ale simbolismului
PUBLICATII CU PROFIL VARIAT - Diversificarea substratului conservator
Revista idealista
Convorbiri critice
O anexa a Convorbirilor critice : Falanga
Flacara
ORIENTA,RI LITERARE IN PRESA SOCIALISTA
Forme contradictorii ale evolutiei poeziei
TRADITIONALISTI SA,MA,NA,TORISTI, ORIZONTURI RURALE
POEZIA IDEALULI NATIONAL SOCIAL
POEZIA DESTINULUI UMAN
LIRICA SOCIALA, MILITANTI
DECORATIVI, NARATORI
TRUBADURI SI IRONISTI in literatura romana
UMOR SI TRISTETE in literatura romana
POETI DE TRANZITIE. NELINISTITI. INSTINCTUL MIGRATIEI
POETI DE TRANZITIE. FANTEZISTI. ELEGIACI
TENDINTE NOVATOARE. SIMBOLISTI TRAGICI
SIMBOLISMUL TRUBADURESC. MINULESCIENI
ALTE MODALITA,TI SIMBOLISTE. VIATA NOUA
TANGENTE SIMBOLISTE
PRIORITATEA PROZEI SCURTE
TENTATIA NATURII. PARODIE SI UMOR
REALITATE SI FABULOS. SONDAREA FONDULUI ETIC
Orizontul prozei scurte
PERSPECTIVE RURALE. SA,MA,NA,TORISTI SI POPORANISTI
OBSERVATORI AI PROVINCIEI. CLASICI. UMORISTI
CLASICISM SI FORMULE NOI
Publicatii teatrale
FILONUL ISTORIC, FOLCLORIC, MITOLOGIC
COMEDIA TRAGICA,. FILONUL COMIC
STADIUL LUPTEI DE IDEI
FORMULA CRITICII CU TENDINTE NATIONALE SI ETICE
FORMULA CRITICII COMPLETE
Critica aplicata. Istoricul literar
FORMULA AUTONOMIEI ESTETICULUI
Limba si limbajul; aspectele, stilurile si nivelurile limbii
Limba romana si procesul formarii ei
Evolutia limbii noastre nationale
Limba romana literara
LITERATURA POPULARA, - PARTE INTEGRANTA, A LITERATURII NATIONALE
Creatii populare epice: balada si basmul - Miorita
MARII CRONICARI AI SECOLULUI AL XVII-LEA SI AI INCEPUTULUI SECOLULUI AL XVIII-LEA; CONTRIBUTIA LOR LA DEZVOLTAREA CULTURII, A LIMBII SI A LITERATURII ROMANE
ILUMINISMUL ROMANESC
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA SI DEZVOLTAREA LITERATURII ROMANE
DIRECTII SI TENDINTE ALE PROZEI DIN A DOUA JUMA,TATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
LITERATURA ROMANA, - AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
EVOLUTIA ROMANULUI IN LITERATURA ROMANA,
PATRU VARFURI DE LANCE ALE DRAMATURGIEI NOASTRE
ISTORICI, CRITICI, ESTETICIENI SI TEORETICIENI AI LITERATURII
Textul. Aspecte generale
Romanul - Evolutie si tipologie
Poezia - Notiuni introductive. Acceptii ale termenului. Evolutia genului
Romantismul - Notiuni introductive
Simbolismul - Notiuni introductive
Deschiderile simbolismului catre modernism
Traditionalismul in perioada interbelica - Ion Pillat
Lirica moderna in perioada interbelica - Tudor Arghezi
Postmodemismul
Dramaturgia - Notiuni introductive
Dacia literara - Epoci si ideologii literare
Traditionalismul si modernismul in prima jumatate a secolului XX
SCOALA ARDELEANA - MARI SCRIITORI
O MONOGRAFIE DESPRE IPOTESTI
VIATA ROMANEASCA,, 90 DE ANI DE LA INTEMEIERE
MONOGRAFIA REVISTEI RAMURI
PENULTIMUL VOLUM DIN EDITIA PILLAT
DRAMATURGIA ROMANEASCA, IN INTERVIURI
DIMENSIUNI ALE PROZEI SCURTE BASARABENE CONTEMPORANE
FENOMENUL BASARABEAN
THOMAS MANN SI ROMANIA
JURNALUL REGINEI MARIA
AMINTIRI DE DEMULT
MEMORIALISTI SI EPISTOLIERI O EVOCARE TULBURA,TOARE
O VECHE FAMILIE BOIEREASCA,
CANTACUZINII
VECHIUL BUCURESTI
CONTENCIOSUL AROMANILOR
DESPRE IMAGINEA ROMANILOR IN SPATIUL GERMANIC
O EDITIE CATASTROFALA,
DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE
O MONOGRAFIE DESPRE GUVERNAREA RA,DESCU
UN STUDIU DESPRE PROLETCULTISM
Polemici literare, pedagogice, politice, filozofice
Cunoastere si receptare estetico-poetica
Motiv, tema, idei in opera literara
Motivul Zburatorului la Ion Heliade Radulescu, Minai Eminescu, Tudor Arghezi, Dumitru Matcovschi
Consideratii teoretice despre fantastic
Despre revelatia iubirii si a pacii divine - N. STEINHARDT
Trecutul unei iluzii: Noul val al anilor 80
Secvente ante-decembriste
Ce lipseste literaturii sf actuale
Ce asteptam, in definitiv, de la science-fiction?
Literatura sf, azi (Ancheta ORIZONT)
Repere in evolutia sf-ului romanesc postbelic
Timpul este umbra noastra (Interviu)
Literatura sf si economia de piata
SF-ul romanesc: ce este, ce-ar putea fi
Anticipatia romaneasca in perspectiva istoriei literare
Alegorie si metafictiune: o dubla dedublare
Tiganiada in stil american
Eterna si pitoreasca Romanie
Science-fiction adevarat
ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE - idei fundamentale -
NOTIUNI DE LINGVISTICA, GENERALA, - Comunicarea prin limbaj
CLASIFICAREA LITERATURII FOLCLORICE
ISTORIA IEROGLIFICA, REPERE PENTRU COMENTARIUL LITERAR
SCOALA ARDELEANA, EXPRESIE A ILUMINISMULUI ROMANESC - REPERE PENTRU O LUCRARE DE SINTEZA,
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA CULTURII SI LITERATURII ROMANE





Curierul literar. Samanatorul despre Sinteze literare





Precursor direct al Samanatorului fu Curierul literar, saptaminal si artistic", stipendiat de un I. Constantinescu-Stans, amic al lui losif. Stans (mort nebun, intr-un ospiciU) publicase versuri in Viata, fiind apoi principalul animator la Floare albastra. in loc de alt program, se reproduc fragmente din introductia" lui Kogalniceanu la Dacia literara, subli-niindu-se, in acest mod, actualitatea ideii de literatura nationala. Redactat cu concursul lui Cosbuc (care publica pasteluri : Pace, Dupa furtuna) si al lui Vlahuta (cu fragmente din recenta Romanie pitoreasca), factor activ la Curierul literar e Ilarie Chendi, critic inclement al productiilor simboliste. Li se alatura in grup transilvanenii : St. O. Iosif, Ion Scurtu, Zaharia Birsan, Virgil Cioflec si un pitoresc trio feminin, perseverent si superficial (Cuntan, Cioban, Botis). Citadinii An-ghel, D. Nanu, I. A. Bassarabescu apar alaturi de loan Adam, si Ion Ciocirlan, autori de povestiri populare, sau de folcloristul S. FI. Marian. in directie istorica se retipareau pagini de N. Iorga. Dupa patru numere (7 oct. 4 noiem. 1901) publicul era instiintat ca :



Doi fruntasi ai literaturii noastre d.d. A. Vlahuta si G. Cosbuc simtind nevoia unei grupari puternice in haosul atitor agitatiuni bolnave, straine aspiratiunilor neamului romanesc, au luat nobila hotarire de a infiinta, sub conducerea si prin actwitatea lor, o noua revista . .aptaminala, in jurul careia nadajduim ca se vor aduna de (lA) sine toate elementele rodnice, doritoare de munca, ale generatiei tinere. Noi, cei de la Curierul literar, in fata acestui eveniment, vestitor al unei faze de reculegere si de insufletire in miscarea noastra culturala ne simtim datori sa alergam cei dintii la chemarea celor doi alesi"



La 2 decembrie 1901 aparu Semanatorul, (de la nr. 27 ortografiat : SamanatoruL), colaboratorii Curierului, intre care modestii loan Adam, Zaharia Birsan, Virgil Cioflec, Maria Cuntan trecind in bloc la noul saptaminal. G. Cosbuc si A. Vlahuta, secondati de altii, mai tineri, inteleg sa reia vechea formula a duhului national", coordonatele propuse pentru literatura fiind traditia si reprezentarea climatului rural.



Samanatorul e, in acest sens, un punct de convergenta. Scriitori cu preocupari sociale, Vlahuta, Cosbuc, Caragiale, universitari activi, N. Iorga si C. Radulescu-Motru, intelectuali alarmati de consecintele politicianismului, recunosc, din unghiuri de vedere diferite, necesitatea unei indreptari". Invocata pe diferite voci, indreptarea" se confunda repede cu mirajul unor prefaceri morale, orasul fiind considerat bolnav. Pej de alta parte, orientarea spre sate trebuie pusa in legatura cu chestiunea taraneasca", extrem de acuta. Drept corectiv, matematicianul Spiru Haret, ministru liberal al instructiunii, organiza o campanie de culturalizare, trimitind apostoli" (invatatorI) care sa lumineze pe cei in nestiinta. Rezultatele nu trebuie subestimate. La Samanatorul, aspectul iluminist constituie o latura relevanta, Cosbuc si Vlahuta (pina acum asa de straini unul de altul si de deosebiti ca fire si ca tendinte", cum remarca N. IorgA) sustinind initiativa ministrului, care-si spune frate mai mare" al invatatorilor (Istoria Ut. romane contemp., II, pp. 45 46). Convinsi de utilitatea actiunii, cei doi scriitori merg la Cimpina sa ia flacara" de la Hasdeu. Taranimii nu i-ar lipsi atit pamintul, scrie N. Iorga, cit elementele de lumina" (O noua epoca de cultura, Sam., 1903, mr. 20). Concomitent, cistiga teren problema nationala, in special prin transilvanenii instalati in capitala, multi din ei avind contingente cu scrisul si cultura. Asociata cu chestiunea taraneasca", -- problema nationala configureaza un climat specific, cu repercusiuni in ideologia samanatorista.

Sub redactia lui Cosbuc si Vlahuta (pina la 29 dec. 1902), Samanatorul e mai mult un organ cultural, titlul publicatiei, ales de Vlahuta, evocind legaturi afective cu Birladul. Partizani ai ideilor barnutiene, republicane, profesorii Stefan Nea-goe, I. Popescu si I. Pop-Florentin, de la liceul Codreanu",. redactasera acolo saptaminalul Semanatorul (1870 1876), neobservat in atmosfera de provincie. Exemplul culturalizatorilor de la Birlad gasi continuatori. Moralist prin vocatie, Vlahuta,. fost elev al acestora, solicita scriitorilor (semanatorii generoaselor cuvinte") sa actioneze pentru o lume noua". Comentariul versificat Semanatorul, din primul numar, e o mica predica, precizind cvasi-didactic functia etica a revistei. in consens cu Vlahuta, St. O. Iosif lansa concomitent chemarea Catre tinerii poeti, apasind asupra datoriei de a vesti Cu-vintul". Solidari cu aceste directive, transilvanenii Ilarie Chendi, Ion Gorun, Virgil Cioflec si ceilalti se aliniaza in jurul lui Cosbuc si Vlahuta.



Nici o propozitie de ordin estetic nu e de gasit in concisul program Primele vorbe. Dezideratul practic e de a ins-spira : cea mai adinca evlavie pentru trecutul glorios", entuziasta iubire pentru patrie", pentru frumusetile acestui pa-mint", munca pentru binele si inaltarea neamului romanesc". In locul unei literaturi intimiste, de confesiune, o literatura energetica, activa. instrainarea de marea viata a poporului", coruperea limbii in presa, teatru, la tribune, trebuia sa determine hotarirea scriitorilor de a-si face datoria". Ne stringem cu credinta si cu dragoste, in jurul aceluiasi stindard, stindard de pace, de inseninare si de infratire intelectuala, de apostolica munca pentru dezmortirea inimilor care tinjesc, pentru redesteptarea avinlului de odinioara in sufletele romanesti, pentru chemarea atitor puteri risipite la o indrumare mai sanatoasa, la sfinta grija a intaririi si-a inaltarii neamului acestuia" (Primele vorbE).



Pozitiva in ansamblu, orientarea initiala continua spiritul revistelor presamanatoriste, trimiterile la virtutile batrini-lor", la datinile stramosesti", invederind identitati de tonalitate cu vechiul program al Vietii. Se produsese un fel de impletire a trasaturilor sepcifice acestora : preocuparile nationale de la Vatra, cultivate de transilvaneni, se intregeau cu preocuparile etice-sociale de la Viata.

Citeva completari de program, in primele numere, nu imping lucrurile pe un plan superior. Deplingind scindarea fortelor, Cosbuc se pronunta, sub imperativul Uniti (nr. 2), pentru solidaritate. Plictisiti sa ia ,,de-a razna cimpia literaturii in toate directiunile", creatorii sa mearga spre acelasi punct", asemenea inaintasilor, care serveau poporul : Sa nu risipim ce-au adunat ei si sa nazuim a ne lumina poporul ca sa-1 avem unit si tare". Literatura decadenta, cu bolnave idei", era osindita intransigent, drept remediu propunindu-se revenirea la firul traditiilor". Teza culturalizarii o dezvolta Vlahuta, apostolul, in Carti pentru popor (nr. 3). Superstitios, dezorientat, poporul a ramas strain de binefacerile scolii, strain de grijile si aspiratiile noastre, strain de tot ce s-a gin-dit si s-a scris in limba lui, traind de azi pe miine, mai mult vegetind decit traind". Problemele sociale sint escamotate, scotindu-se in relief un derivat al dezbaterii esentiale : necesitatea difuzarii culturii, desteptarea poporului", in care scop se recomanda o literatura de aspect moralizant.



Icoane din trecut, intimplari vitejesti, ispravi de acelea care-ti inalta sufletul, scene din viata de la tara, pilde si invataturi sanatoase date intr-o forma atragatoare, puterea providentiala a unui primar ideal, a unui proprietar, a unui preot, a unui invatator asa cum ii visam si cum ar trebui sa fie oamenii acestia bunatatea, jertfele, munca si izbinzile lor, intrupate in povestiri calde, sugestive, asa ca cititorul sa se simta miscat ca de lucruri vazute aievea si sa capete indemnul de a-si aduce si el partea lui de bine pe lumea asta, de a se face si el folositor cu ceva tarii si neamului lui. Carti, carti pentru popor !

   ".



Solutiile preconizate contin in germene viitoarele propozitii samanatoriste, concluzia sugerind necesitatea intelegerii" intre clase, armonia" sociala. Pe de o parte, la Cosbuc, elogiul poporului, in spirit patruzecioptist, cu accente nationale; pe de alta, la Vlahuta, admirator al lui Carlyle, limbajul de aspect conservator.

Nici colaborarea lui Cosbuc, cu versuri (Golia ticalosul, Blestemul, fragmente din InfernuL), nici Vlahuta, cu schite si traduceri din Ada Negri, nu marcheaza un reviriment literar. Un fragment din drama Vlaieu-voda de Al. Davila, versuri de St. O. Iosif si D. Anghel constituie aproape tot ce se poate mentiona. La sfirsitul primului an de aparitie, dupa retragerea celor doi (din motive pe care nu le cunoastem", scrie N. IorgA) directia trecu asupra unui comitet (5 ian. 1903 29 mai 1905). Plecara totodata sotii Hodos ; se prezenta, in schimb, un nou lot : transilvanenii Ion Agirbiceanu, Ion Bir-seanul, Zaharia Birsan, Ion Scurtu, moldovenii Mihail Sa-doveanu (solicitat de IosiF), foarte fecund, si Corneliu Mol-dovan. Productiv e St. O. Iosif, cu versuri paseiste sau sentimentale (Cronicarii, Cintec vechi, Eroul de la Konigretz, in atelier, De sarbatori, incluse in volumul CredintE). Element activ in redactia Samanatorului, transilvaneanul Ilarie Chendi aprecia studiul istoriei ca ferment literar si in consecinta lauda eforturile in acest sens. Totdeauna istoria a fost chemata, cu cartea sa de intelepciune strabuna, sa faca ordine si sa ridice sufletele catre un ideal pozitiv", se arata in articolul Semne bune (1903, nr. 1), la inceput de an. Publicatiile din domeniul istoriei stau mai sus" in consideratia opiniei publice decit celelalte. Erau asteptate de la scriitori : legaturi directe cu viata neamului, cunoasterea trecutului istoric si literar al acestuia si puterea originala de a crea", o literatura de nobile nazuinte". Pentru aceasta se cerea reluarea raporturilor cu scriitorii vechi, cu limba si cu poezia veche, cu credintele poporului". Fragmente dintr-o maiastra monografie asupra lui Mihai Viteazul", publicate de N. Iorga in Convorbiri literare (1902) entuziasmara, Chendi gasind ,,intr-insa cele mai poetice pagini ce s-au scris de la A«Cintarca RomanieiA» incoace". Tendintele inovatoare sint reprimate, criticul cenzurind cu asprime revista Hermes (redactata de simbolistul Al. Pe-trofF), Literatorul si Romanul literar. Din perspectiva conservatoare, autohtonista, scoala lui Macedonski" nu era decit o cloaca" (Sam., II, 1903, pp. 381, 399).



Alta etapa incepe la Samanatorul in 1905. Motivind ca tinerii vedeau revista murind in miinile lor" si pentru a o salva i s-a propus s-o ia in cea mai deplina stapinire", N. Iorga actiona intre 5 iunie 1905 si 17 oct. 1906 ca director efectiv. in fond, de la colaborarea sa staruitoare din 1903, avind ca punct de plecare ocazional comentariul Cu prilejul disparitiei Tribunei (nr. 18), directia si-o asumase istoricul, agreat in acest timp de Goga, Cerna, Girleanu si altii. Trei ani in care istoricul procedeaza neostenit la noua predicatie de realitati".

Anterior colaborarii la Samanatorul, savantul, profesor universitar la douazeci si trei de ani, incercase sa dea literaturii o tendinta dinamica, schitind un program. Pesimismul filozofic eminescian, transformat in enervante seincituri de prunci pretentiosi", era dezavuat. Regretind inactivitatea lui Caragiale si Delavrancea, istoricul saluta patriotismul sincer si cald" din publicistica lui Vlahuta. impotriva simbolismului, se predica intoarcerea la noi insine, initierea la trecutul nostru, familiarizarea, nu numai cu statul nostru si locuitorii lui, ci cu toata romanimea si cu toata Tara Romaneasca, exprimarea in forme proprii a unor observatii luate la fata locului si a unor sentimente care sa nu fie de imprumut" (Convorbiri Ut., 1901, p. 1053). Idei ca acestea, devenite propozitii curente, circulau, putind fi semnalate si in articolele lui Uarie Chendi din Curierul literar.



Temperament militant, N. Iorga isi inaugura campania de la Samanatorul cu un articol de directiva : O noua epoca de cultura (nr. 20, 18 mai 1903), respingind in mod radical socialismul si tendintele inovatoare. Pe plan politic, in aceasta clipa n-avem nimic de cucerit, nimic de adaus (). in miscarea noastra politica e un timp de oprire, care va tinea, poate, multa vreme inca". in locul altor proiecte : ,,o politica de dreptate, de cainta, de bunavointa, fata de mosul si badea din satul fara barbatie si fara cultura". Programul, mentinut la generalitati, pledeaza pentru purificarea, intregirea, inaintarea si mai ales raspindirea culturii noastre", potrivit fondului specific. Avem un stat national, fara o cultura nationala, ci cu o spoiala straina frantuzeasca. Avem visul de unire nationala in aceeasi forma politica : il leganam in vorbe si nu-1 chemam la noi prin fapte ; hotarele mai sint inca hotare pentru cultura noastra. Ne dorim uniti la un loc, si nu ne cunoastem nicidecum" De la cultura se astepta stimularea sentimentului de solidaritate istorica, dar si armonia", apropierea sufleteasca intre clase : O cultura care sa fie a noastra, carti pe rindurile inspirate ale carora sa cada deopotriva lacrima inaltei, bogatei doamne si a satencei". Conceputa ca mijloc de rezistenta impotriva cosmopolitismului, literatura sa afirme sufletul unui popor in forme care corespund culturii timpului". Limbajul istoricului, la treizeci si doi decani, devenea imperativ, cu accente patetice. O noua epoca de cultura trebuie sa inceapa pentru noi. Trebuie, sau altfel vom muri. Si e pacat, caci rinduri lungi de stramosi cinstiti ni stau in urma si n-avem dreptul sa ni instrainam copiii !

   "

Practic, semnalele de alarma se invecineaza la N. Iorga cu atitudini conservatoare, imprimate insistent Samanatorului. Intentia nobila de a da neamului romanesc o literatura care sa porneasca de la el, de la ce e mai raspicat si mai caracteristic in el si de a da in acelasi timp literaturii universale, in formele cele mai bune ale ei, un capitol nou si original" (impotriva, clevetitorilor, Sam., 1905, nr. 49) nu se realiza. Din 1903 se poate vorbi de samanatorism ca de un fenomen cu trasaturi diferentiate, taranul idealizat devenind principalul subiect. Autoritar, energic, N. Iorga nu accepta o revista moliie si nehotarita", dar nici nu permite, fiecaruia de a scrie in orice directie si cu orice scop ii place", Samanatorul nefiind, in conceptia directorului, o tribuna libera" (Ce este Samanatorul" ?, in Sam., 1906, nr. 1, p. 2). Editorialele si cronicile publicate saptaminal de N. Iorga confirma un program strict. Nu trecu decit o luna de la venirea sa la conducerea publicatiei si un acut conflict aduse ruptura cu Darie Chendi. Cu miini prea fragede", ca sa poata tine cirma", acesta fu dat la o parte. Polemicile patimase cu A.D. Xenopol si Pompiliu Eliade (acestia avind la dispozitie coloanele Revistei idealistE) cu Ovid Densusianu de la Viata noua, critica lipsita de obiectivitate a operei lui Hasdeu si alte iesiri ii creara mari inimicitii. La incordare ajunse si cu Mihail Sadoveanu, prozator de prestigiu de la primele lucrari, chiar cu docilul St. O. Iosif. Continua sa colaboreze totusi, Panait Cerna, C. Sandu-Aldea, Emil Girleanu, Ion Agirbiceanu ; se intilneste, din cind in cind, semnatura lui I. Al. Bratescu-Voinesti. Redresarea saptaminalului nu putea veni de la Za-haria Hirsan, Ion Dragoslav, D. Nanu, Artur Stavri, Vasile Pop, N. N. Beldiceanu (de la RiscA), Ion Ciocirlan (pseudonim : Marioara FloriaN), Romulus Cioflec, G. (IonescU) Tutoveanu. De neinteles ramine creditul acordat unor I. Chiru-Nanov, 1. U. Soricu, Volbura Poiana, Al. Gh. (eorghiU) Doinaru, Maria Cuntan, Ecaterina Pitis, Eugen Boureanul, Gh. Lazar, C. I(onescU) Boteni, Vasile Savel si altii, care nu merita o mentiune, scrisul lor apartinind amatorismului.



Citiva adversari, manevrati de refractarul Ilarie Chendi, se regrupeaza la 1 ianuarie 1906 la o publicatie scizionista, Viata literara, tiparita cu subsidii oferite de Virgil Cioflec.



Fata de dictatura de la Samanatorul, G. Cosbuc si I. Gorun (acesta traducator al lui FausT), conducatori ai noii reviste, proclama respectul personalitatii : Nu toti colaboratorii" sint obligati sa fie de una si aceeasi parere ; nici o iscalitura deci nu angajeaza pe alta". In practica literara, nu importa atit trimbitarea" unor curente, cit sustinerea lor prin scrieri" semnificative. La inceputul anului al doilea, G. Cosbuc si Ion Gorun se retrag de la Viata literara (devenita din acest moment : literara si artistica). Ilarie Chendi, secretar de redactie, in realitate redactor principal, se angajase in polemici cu care ceilalti nu erau, probabil, de acord. La incriminarile lui N. Iorga, care la Viata literara vazuse un etalaj de imoralitate si lipsa de caracter", Chendi afirma ca istoricul, anterior elogiat, isi da aere de caraghioasa solemnitate", imbracind toga de fariseu" (1907, nr. 1). in paginile revistei semneaza scriitori de toate virstele, de la junimistul Nicu Gane pina la debutanta Alice Calugaru, si de toate conceptiile : Victor Ef-timiu, M. Codreanu, G. Topirceanu, G. Tutoveanu, I. A. Bas-sarabescu, Elena Farago, C. Ardeleanu, Al. Cazaban, Artur Gorovei, Zaharia Birsan, Ioan Adam, I. Dragoslav si altii, unii intilniti la Samanatorul. il gasim pe Ion Minulescu, desi la Viata literara se ironizeaza simbolismul. Nume noi sint Leon Feraru si B. Nemteanu. De mentionat articole de C. Radulescu-Motru, M. Dragomirescu si E. Lovinescu. Atacurile la adresa Samanatorului, dirijate de Ilarie Chendi, sint mai degraba divergente, intre persoane decit lupte de idei, sageti cu totul nemeritate indreptindu-se impotriva lui St. O. Iosif. Dupa ce-i laudase volumele, iritat de legaturile poetului cu N. Iorga, criticul retracta totul. impreuna cu D. Anghel, St. O. Iosif riposta in Caleidoscopul lui A. Mirea, consacrind sinistrilor mei critici Virgil Cioflec si Ilarie Chendi" capitolul satiric Cioflecarii si Hilariante. Nedespartindu-se categoric de apele curentului, Viata literara si artistica (disparuta la 6 apr. 1908) nu e decit o varianta mai elastica a Samanatorului.



De la 17 oct. 1906, invocind multele sarcini", N. Iorga se retrasese de la Samanatorul, directia preluind-o (de la nr. 43) un comitet de redactie format din D. Anghel, St. O. Iosif, Mihail Sadoveanu si C. Sandu-Aldea, carora li se alatura curind Ion Scurtu. Din martie, luase fiinta la Iasi Viata romaneasca, de la inceput ostila lui N. Iorga. intr-o dispozitie morala rea, istoricul se declara nemultumit de succesiunea de la Samanatorul. incercind sa adune, in jurul altor periodice, scriitori care sa-1 urmeze, N. Iorga soma" comitetul de redactie sa confirme ca la originea disensiunilor ce au determinat retragerea sa de la revista, nu era el. Efectul fu contrar. St. O. Iosif, Mihail Sadoveanu si I. Scurtu publica un sever Raspuns la o somatie" (Sam., 1908, nr. 5). De la o vreme" N. Iorga nu mai vroia sa tina seama ca Samanatorul a fost intemeiat ca o revista impersonala", imprimindu-i un caracter personal tot mai pronuntat", pretinzind redactiei solidarizarea cu orice atitudine", proprie, chiar straina de literatura". Erau date in vileag trasaturile de caracter inadecvate colaborarii : firea nestatornica" si temperamentul despotic". Personalitatea prea covirsitoare" e observata si de D. Anghel. Ex-directorul Samanatorului uita pe ceilalti mai marunti" : ca aveam si noi unele ginduri estetice ce poate nu se asemanau cu ale lui, si ca frumosul, pentru unii din noi, era poate altfel decit acela pe care il vedea el".



Redactor pentru partea stiintifica deveni in 1907 G. M (un-teanU)-Murgoci, geolog valoros. Alte tentative de innoire sint nefaste. La partea politica" aparu din martie 1908 banateanul Aurel C. Popovici, publicist cu studii de medicina si poli-tico-sociale la Viena si Graz, care impune revistei, in cea de a treia etapa, o fizionomie ultrareactionara. Succinte impresii de calatorie la Manastirea Risca constituiau, la sfirsitul lui iunie 1908, ultima prezenta a lui Sadoveanu. Se retrasera St. O. Iosif si D. Anghel. Director al revistei (de la 21 dec. 1908 pina la finele lui 1909), Aurel C. Popovici, adept al formelor de guvernamint feudale, reprezenta ideologic interesele oligarhiei habsburgice, cu sustinatori in rindurile burgheziei romane din Transilvania teza lui, enuntata in lucrarea Die vereinigten Staaten von Gross Oesterreich (Leipzig, 1910), avind in vedere o monarhie federativa sub egida Austriei mari".



Pe linga Ungaria (inclusiv Transilvania subjugata), in federatie trebuiau sa fie incorporate statele balcanice si Romania. Cu aceasta optica, Aurel C. Popovici se pronunta pentru traditie in sens ingust; in chestiunile sociale, pentru armonie intre clase ; in cultura impotriva influentei franceze moderne iar in dezbaterile politice impotriva anarhiei", prin care intelege socialismul. Pe scurt : n-avem sa ne preocupam nici de soarta umanitatii, nici de rotirea globului terestru, nici de sfirsitul lumii, nici macar de cirma balonului si consecintele ei politice". Ideologul samanatorist, exponent al cercurilor feudale, preconiza o politica pura", evolutiva, care ar asigura mentinerea si adincirea individualitatii deosebite a unui popor", indrumindu-1 spre o cultura organica" (intre evolutie si disolutie, in Sara., 1908, nr. 12). in numeroase articole Simetrie si dezastru, Oameni mi forme, Spre democratie, tot mai larga" (Mai ales in atentia d-lui Stere si a ziarului Viitorul"), Mentalitatea demagogica in polemicile cu Luceafarul, Adevarul, si alte publicatii reactionarismul doctrinarului" e furibund. La baza altor articole (Nationalism si democratie, Religiune si nationalitate etc.) adversitatea impotriva democratiei ia forme fanatice. Model ideal ar fi statul absolutist al lui Bismark, in timp, ce democratismul duce statele si natiunile la pierzare".

Dezavuat de public, combatut de alte grupari, Samana-torul trecea la 1 ian. 1910 in miinile lui Ion Scurtu, cu intentii de reorganizare. Frumoasele traditii literare ale Samanato-rului, asigura acesta intr-un mesaj Catre cititori, vor fi pastrate si-n viitor. Revista noastra va ramine, precum a fost intotdeauna, un organ al intereselor culturale generale (). Ni se pare ca a sosit timpul unei reviste cu totul impersonale, obiective, linistite, care sa se multumeasca a da publicului bucati literare alese, articole pozitive de critica si de stiinta, precum si o bogata informatie culturala (Sam., 1910, nr. 1). Se anunta si colaborarea lui Cosbuc. De mult in declin, Sa-manatorul (in 1910 din nou ortografiat : SemanatoruL) nu-si putea supravietui, disparind la 27 iunie 1910, dupa opt ani si jumatate.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.