Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






Literatura sf si economia de piata despre Sinteze literare



Cand, in urma cu un deceniu, in 1980, aparea cartea lui Florin Manolescu Literatura S.F., unul dintre efectele ei secundare a fost acela de a revela enormul decalaj existent la acea data intre productia de carte sf pe plan mondial si quasi-inexistenta traducerilor, pe piata romaneasca, din acest abundent patrimoniu international al genului - situatie de altfel cunoscuta si pana atunci, dar inca o data pusa in evidenta, in acest fel: constient de postura ingrata in care se vedea prin forta lucrurilor pus, aceea de a oferi cititorului roman comentarii la carti necunoscute si inaccesibile acestui cititor, autorul gasea ad hoc o acceptabila solutie de compromis, intrerupandu-si, la fiecare pagina aproape, propriul comentariu, pentru a intercala succinte rezumate, tiparite cu alt corp de litera, ale cartilor comentate.

Nu s-ar putea spune, desigur, ca in deceniul care s-a scurs de-atunci nu s-a facut nimic pentru a reduce din acest decalaj: lasand la o parte romanul sf, din care nu s-a tradus mai nimic (cateva titluri doaR), au aparut in romaneste un numar de nuvele si povestiri din "fondul de aur" al genului: in Almanahul Anticipatia si in alte almanahuri, in revista Vatra si in alte reviste, in fanzine ca Helion si Paradox, si in alte fanzine, precum si in cele cateva culegeri "tematice" de science-fiction publicate spre rentabilizare de diverse edituri. Este, desigur, ceva mai mult decat nimic; este totusi putin, mult prea putin.

Astfel incat, cu greu ar putea fi contestata afirmatia ca, in momentul actual, situatia nu difera esential de situatia existenta in urma cu un deceniu (mai ales avand in vedere ca, in tot acest rastimp, lucrurile n-au stat pe loc pe alte meridiane, ca sa ne-astepte pe noi, dimpotriva). Practic, cititorul roman de science-fiction se afla si acum tot in situatia in care se afla cu un deceniu in urma, cand Florin Manolescu si alti cativa "privilegiati" ii vorbeau despre magnifici scriitori quasi-necunoscuti si ii "povesteau" in rezumat superbe opere inaccesibile: acestea tot netraduse au ramas, in covarsitoarea lor majoritate, pana in ziua de azi, tot quasi-necunoscute marelui public, iar "setea" de science-fiction a acestui public, "cererea" de pe piata, tot nesatisfacuta este si azi de "oferta", atata cat exista si asa cum exista, pe actuala "piata a cartii". Ba chiar s-ar putea spune ca de-abia descatusarea pietei, din ultimele luni, a revelat la adevaratele-i dimensiuni aceasta "sete" sau aceasta "foame" de science-fiction a publicului romanesc, atat de "insetat" si de "infometat", decenii la rand, incat acum, cand bulimia indelung refulata in sfarsit s-a defulat, acum e gata sa "inghita" orice, orice sub-produs si orice sub-literatura, orice surogat si orice maculatura, orice "tacamuri de pui" si orice "salam cu soia", numai sa poarte eticheta magica "SF"



Si totusi, ar fi nedrept sa spunem ca piata a fost invadata de astfel de subproduse si de astfel de maculatura; daca piata a fost invadata - si a fost, si este zilnic invadata si sufocata de maculatura si de kitsch - atunci este drept sa spunem ca acestea nu provin, decat in foarte mica masura, de la firma "SF"; alte "firme" sunt cele care intoxica piata cu subproduse de mare cautare dar de nula valoare, cu "dezvaluiri" de scandal ori cu "carti de vise", cu indreptare "de citit in cafea" ori cu horoscoape "de citit in zodii", cu un larg sortiment de specialitati porno si sexy, cu istorii politiste ori macabre, cu Amanta mortului si cu Templul pacatului, ca Teroristii si cu Rambo, si cu cate si mai cate altele asemenea, ejusdemfarinae.

Ei, si? Treaba lor, in definitiv, "Romania sa fie bine si tot romanul sa prospere!

   " - am putea spune, odata cu nemuritorul Gambetta, pardon!

   , cu nemuritorul Catavencu (personajul si jurnaluL)!

    Asa ar fi, poate, daca in toata afacerea asta banoasa n-ar fi si cineva care pierde, si care pierde ceva mult mai de pret decat banii: prestigiul. Si nu ne poate lasa indiferenti cine pierde, cel putin pe noi, cei care intr-adevar tinem la el, tinem la science-fiction si la prestigiul lui!

   

Fenomenul absurd si revoltator este ca in toata aceasta indigesta "ciorba de burta", in tot acest prosper samsarlac, este abuziv amestecata - din ignoranta, din tembelism, din meschine interese pecuniare de moment - este amestecata, zic, si literatura sf care, in esenta ei, in ce are ea mai bun, este o literatura de-o neasemuita elevatie spirituala. Singurul lucru pe care-1 are in comun literatura sf cu amintitele branse ale "paraliteraturii", ale "subliteraturii", ale "literaturii de consum" s.a.m.d., singurul lor numitor comun, deci, este vandabilitatea, profitul comercial garantat A fi prea comestibil, prea gustos, este insa periculos (stim asta din zoologiE), caci iata cum o calitate, vandabilitatea, se transforma intr-un defect, intr-un risc: riscul de a ajunge marfa de specula pe "piata neagra" a cartii si a tipariturilor, in general. Ajunge, din pacate, acest simplu si singur numitor comun al vandabilitatii, al profitabilitatii, pentru ca molohul orb si omnivor care este piata, "sfanta piata", sa le ia si sa le ingurgiteze pe toate laolalta, de-a valma, pe nerasuflate si pe nemestecate, fara mai avea timp sa caute si sa aleaga din laturi margaritarul, acele margaritas ante porcii, de care, in definitiv, nu porcii se fac vinovati ca le infuleca, din moment ce le sunt servite, tembel, in fata ratului.

Amestecat - si nu in totala inocenta, acest lucru trebuie spus - amestecat in troaca profirului comercial, sf-ul sfarseste prin a fi infulecat de porci si catalogat drept latura pentru porci de catre diversi "binevoitori" care atata asteapta, de catre colportori de opinii preluate de-a gata si conformisti cu pretentii de staif intelectual, de catre diversi snobi si "esteti", care vor trebui totusi sa admita - si nu mai e mult pana arunci - ca acest patrician in zdrente amestecat printre plebei si lumpeni se trage congenital dintr-o stirpe de o noblete la a carei autenticitate conformistul "estet" ori snobul intelectual, cu toata morga lor, nu vor avea niciodata acces, cu pauperele lor papers de identitate, cu calpul lor pedigree.

Confuzia de identitate nu e o lauda nici pentru cei care confunda, insa, evident, ea e pagubitoare in primul rand pentru cel confundat, pentru victima confuziei, pentru science-fiction, in cazul de fata, si de aceea ar trebui sa fie prevenita si evitata, aceasta confuzie de identitate, in primul rand de cei care tin la science-fiction, pentru ca stiu ce poate el oferi, atunci cand e gustat in stare pura, nealterata si neadulterata. Un criteriu de protectie a "firmei" sau a "marcii" comerciale este, de aceea, imperios necesar, si acest criteriu nu poate fi, iarasi evident, decat un criteriu de natura estetica (si subliniez: estetica, nu esteta.1). Dar nu despre acest criteriu estetic este vorba acum: am vorbit despre el, pe larg, nu mai departe decat in ultimul Helion, recent aparut [cf. "in cautarea necesarului criteriu", in Helion, nr.1/1990], si n-as vrea sa excedez acum auditoriul cu propriile-mi "fixatii" si "reductii" teoretice. Acum, e momentul sa discutam "pe concret", "la obiect" si "la zi". Sa luam deci in discutie un astfel de caz, un caz particular, graitor insa pentru o situatie si pentru o mentalitate mai generale.

Romania literara a fost, atata amar de vreme, practic singura revista din Romania care merita sa he citita, si continua sa fie, si astazi, prima pe lista revistelor care merita sa fie citite, desi - din obscure cauze, ori poate tocmai din aceasta cauza -e asa de greu de procurat. Cu atat mai dureros este, de aceea, un soc precum acela pe care ni-1 produce numarul din 19 iulie ac. [1990] al Romaniei literare, a carui prima pagina este in extenso acoperita de un fotomontaj cuprinzand un numar de coperte ale unor publicatii "de gang", din genul celor pe care prea bine le stim cu totii, in ultima vreme. Socul este de a descoperi, in aceasta infamanta companie, si o coperta pe care figureaza doua titluri de science-fiction: Regii nisipurilor, nuvela a scriitorului american George RR-Martin, si Jupiter Cinci, povestire a mult mai celebrului "mare maestru" britanic Arthur C.Clarke. Or, daca Jupiter Cinci nu figureaza printre capodoperele pe care-si intemeiaza scriitorul britanic gloria mondiala, binemeritata (ramanand totusi o scriere perfect onorabila si valida literaR), in schimb Regii nisipurilor de George RJ^Martin este pur si simplu o opera perfecta, o nuvela superba si fara cusur, in stare a dezarma orice indiferenta sau rea-vointa, orice rezerva "esteta". Pentru aceasta, nu trebuie decat sa fie citita, pur si simplu, in Almandliul Anticipatia pe 1984, unde traducerea lui Ion Doru Brana a aparut pentru prima data, ori chiar in recenta brosura-pirat, unde traducerea a fost reluata fara nici un scrupul, bibliografic ori de alta natura. Si-atunci, cum se explica ingalarea unei capodopere printre imunde kitsch-uri de gang? Comentariul care insoteste infamantul (ca sa nu zic infamuL) fotomontaj din Romania literara incrimineaza faptul ca "brosura, oricum, nu se vinde pentru text, ci pentru fotografiile de pe copertele interioare, reprezentand femei in regim de glasnosti".

Chiar din titlu - Critica literara, publicul si amanta mortului - acest comentariu se vrea, si reuseste sa fie, caustic. Si pe buna dreptate, nici o obiectie sub acest aspect; ba mai mult tot respectul pentru cel care-si asuma misiunea, nu la indemana oricui de a alunga zarafii din templu. Un singur lucru e regretabil, in aceasta imprejurare cu atat mai regretabil cu cat semnatarul incisivului comentariu este Alex. Stefanescu un critic pe care-1 stiam nu lipsit de intelegere si de interes pentru science-fiction. Q atat mai de neinteles este nedreptatea pe care o face el, aici, unei capodopere, pentn ca nedreptate, o nedreptate critica, este ceea ce face el in numarul 29 [din 1990] a Romaniei literare: alungand din templu zarafii (cat de eficient, ramane de vazuT) arunca pe scari afara, la ighesuiala, si zeitatea insasi careia templul ii este inchinai Sau ar trebui sa-i fie, daca admitem ca, pentru orice revista si pentru orice critii literar care se respecta, "zeitatea" suprema si indiscutabila ramane valoarea, valoare; in sine si in genere, indiferent de ipostazele particulare sub care ea se prezinta ii infinita si legitima diversitate concreta a literaturii. Indiferent daca, la origini, ilh. tempore, s-a ivit pe lume ca zeitate a altui trib



Desigur, templul e templu si piata e piata, dar sacrul coboara in profan (c stim de la Mircea EliadE), astfel incat si piata poate fi foarte bine, cateodata, ui templu. Si daca Alex. Stefanescu tot pune in aceeasi oala Regii nisipurilor cu c dubioasa brosura intitulata Alo, politia!

   , avem servita ad hoc si o sugestie pentn. memoria asociativa: ne amintim doar cu totii de atatea scene din filme (americane mai e vorba?), unde politia, descinzand in tromba la locul infractiunii pentru a-inhata pe infractor, nici nu mai sta sa intrebe mai intai cine e de fapt infractorul, ci it la bataie mai intai pe negri, daca din intamplare se nimereste sa fie pe-acolo vreur negru de fata, ori, daca nu, pe primul "suspect", pe cel care, dintre cei prezenti la fatc locului, i se pare cel mai putin "respectabil", cel mai putin apt a riposta.

Lasandu-i insa intr-ale lor pe cei care nu inteleg sau nu vor sa inteleaga, pt cei care nu vad ori nu vor sa vada insasi evidenta, lasand asadar fiecare pasare SAŁ piara pre limba ei, ne putem insa intreba, pe buna dreptate, ce le ramane de facut, ir aceasta situatie, celor care vad si inteleg, celor care cred in science-fiction si tin la ell Iar raspunsul nu e greu deloc, e pur si simplu un raspuns de bun-simt. Ir conjunctura de fata (care e o "conjunctura de piata"), linia oprima de conduita pentru science-fiction, presupune, mai intai, o conditie necesara, dar nu si suficienta, iar apoi o conditie nu numai necesara, dar si suficienta. Esentiala este, evident aceasta din urma: exigenta valorica intrinseca, auto-exigenta, in ce-1 priveste pe autor, de a nu incredinta unei redactii decat manuscrise de care este el insusi convins ca reprezinta limita maxima a posibilitatilor sale, la momentul dat; apoi, exigenta respectivei redactii de a nu incredinta tiparului decat astfel de scrieri; iar in ce-] priveste pe traducator - auto-exigenta de a nu compromite "cauza" sf prin traduceri neinspirat alese ori superficial, ne-profesional efectuate (risc mult mai frecvent decai ^ar crede, acest risc al traducatorilor improvizatI).

Acestea sunt, desigur, exigente ideale, obiective nu tocmai lesne de atins, dar, de inceput, se poate incepe cu ceva mai simplu, cu prima conditie amintita, necesara, desi nu si suficienta: ce poate fi mai simplu, mai elementar, pentru o carte sau pentru o revista sf, decat sa se imbrace decent, atunci cand "iese in public", cand "iese pe piata"? Mai ales ca, prin insasi natura sa genuina, literatura sf este o literatura fundarmente "casta", o literatura refractara, prin insasi aceasta natura a sa, oricarei trivialitati, oricarei obscenitati, oricarei vulgaritati. Bineinteles, "Satana nu sta, Satana lucra", lucra peste tot si lucra si aid, in sdence-fiction, dar altele sunt ispitele "satanice" pe care acesta le ofera, altele si mai grave, mai de neiertat: "pacatul originar", "pacatul capital", "pacatul cunoasterii" cu care diavolul, luand chip de sarpe, i-a ispitit pe primii oameni, "pacatul cunoasterii" este chiar "pacatul cunoasterii", in sensul strict si literal al cuvantului, iar nu banalul "pacat al carnii", asa cum o interpretare simplista si populista, o interpretare bigota a parabolei biblice a "fructului oprit" ne-a invatat poate sa credem. Si - revenind la literatura sf - numai cine crede ca, dintre susnumitele doua pacate, l-ar putea interesa mai mult primul decat al doilea, numai acela este apt si predispus a deveni un dtitor adevarat, un dtitor ideal de sdence-fiction.

Ca lumea se inghesuie, ca plebea se inghesuie sa dea banii mai mult pe poze de "femei in regim de gksnosti"? Sanatate si toate cele bune, "Daca fiii-ti mandri aste le nutresc"!

    (si-mi cer pe loc iertare pentru sacrilegiul de-a amesteca un vers eminesdan in acest sordid contexT). Dar "economia de piata" e una, iar "economia de bald", "spectacolul de bald" - cu totul altceva.

Toate acestea - si multe altele inca - se cuvin spuse acum, cand ceva s-a terminat si altceva sta sa inceapa. Sa speram, cel putin, ca va incepe intr-adevar altceva. Pentu ca exista, nu de azi de ieri, d de ani si de decenii, o adevarata sete de "altceva" in aceasta tara si in aceasta literatura, indusiv o adevarata sete de sdence-fiction. Si exista acum, in sfarsit, si "conditiile obiective" ca publicul romanesc sa-si poata astampara setea de sdence-fiction, conditii a caror lipsa a fost atat de frustrant resimtita atata amar de vreme: exista acum o "piata libera" care, prin insesi "mecanismele pietei", sa aduca "oferta" la nivelul "cererii" existente pe piata, cerere constant masiva si ded garantata, iar daca vor exista si "intreprinzatori" care sa fructifice "conjunctura pietei", toata lumea va avea numai de profitat (in toate sensurile cuvantuluI). Garantata este si "baza de aprovizionare", atat cantitativ cat si calitativ: nu s-ar putea spune ca n-ar fi "de unde" sa se traduca. Exista un extrem de bogat patrimoniu international al genului, practic inepuizabil, practic ca si necunoscut la noi, inca si insa. in toata vastitatea, diversitatea, exotismul si luxurianta lui "continentul" sf ramane de descoperit, pentru noi, romanii, de-abia de-acum inainte.

(Comunicare prezentata la sesiunea "Zilele Helion", Casa Universitarilor, Timisoara, 16-18 noiembrie 1990.)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.


loading...

Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.