Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






Poporanismul, subiect polemic despre Sinteze literare



Poporanismului social nu-i corespunde, in ordine estetica, nici un reflex. Dupa aparitia Vietii romanesti, semnificatia notiunii de poporanism, cu aplicatie la literatura, fiind confuza, reactiile nu intirzie. Sextil Puscariu, colaborator al Luceafarului, conchidea superficial ca Viata romaneasca este o incercare de renastere in literatura a socialismului. Chiar si formatul, hirtia lemnoasa si tiparul sters ni se spune in brosura Cinci ani de miscare literara amintesc viu pe Contemporanul de odinioara. Si mai mult se trada ca o continuare a acestuia prin numele redactorilor sai si articolelor scrise de ei (). Ca si atunci iese la iveala, la cei mai multi a- dintre colaboratorii interni ai revistei iesene, cultura lor de autodidacti ; prin citatiuni cu duiumul din critici francezi, ridicati la rangul de autoritati in cele artistice, cauta sa ascunda lipsa lor de vederi originale ; ei jura totdeauna pe cea din urma carte aparuta si n-o mai slabesc cu exemple aduse din literatura universala." Sint vizati aici C. Stere si G. Ibraileanu. Cum meritele publicatiei nu pot fi omise, ele sint atribuite, pe plan literar, colaboratorilor externi. Acestia insa apartin toti directiei nationale sanatoase, asa incit redactia s-a vazut nevoita sa-si dea coate pe nesimtite pe drumul acestora si sa impace acum chiar si in politica, principiile lor socialiste, pe care le propovaduiau odinioara si in literatura, cu cele nationaliste, dind nastere unui compromis caruia i se aplica ingrozitorul cuvint A«poporanismA» (pp. 92, 93).



Polemica aprinsa nu face decit sa accentueze confuzio-nismul. Lucrurile nu se clarifica nici dupa ancheta pe tema Ce este poporanismul?, organizata de Luceafarul de la Sibiu in 1910, la care raspund scriitori si personalitati culturale. Caragiale si Sadoveanu considera ca apartenenta la un curent sau altul e un fapt fara mari consecinte. Totul e ca scriitorul sa aiba talent. Termenul poporanism", raportat la litera-*"1 tura, a fost rau inteles",crede Sadoveanu ; unii au abuzat, de el". Cuvintul poporanism se refera la o doctrina politica" ; literatura nu se subordoneaza acestei doctrine, fiind o chestiune de talent". De retinut e necesitatea apropierii de popor, pentru care se militeaza in tara libera si in Transilvania. Creatia autentica atrage atentia prin valoare, in afara de ceea ce pot pune in ea cultura si convingerile intime" (1910, nr. 2). Pentru Ion Agirbiceanu, poporanismul e o problema de etica, in sensul dragostei active pentru cei din intuneric". Popora-nisti sint, dupa prozatorul transilvanean, Slavici, Cosbuc, Sadoveanu, Goga, Sandu-Aldea, pictorul N. Grigorescu si altii. In interpretarea lui Ilarie Chendi, poporanismul este o expresie colectiva a muncii intelectuale pentru ridicarea poporului in toate ramurile vietii sale", curent care in literatura ,,si-a avut totdeauna indreptatirea de a fi, si-a ajuns astazi, gratie marelui numar de talente care l-au imbratisat, la o stare de inflorire" (1910, nr. 5). Exemple, in acest sens, sint Sadoveanu, Goga si Agirbiceanu. Dezvoltindu-si consideratiile in trei reprize (1910, nr. 9, 10, 11-12), Mihail Dragomirescu se lanseaza in clasificari arbitrare, distingind : poporanisti ca forma (intre care Alecsandri, Eminescu, CaragialE), popora-nisti ca fond (Slavici, Cosbuc, Agirbiceanu, SadoveanU) si poporanisti ca fond si forma, intre care Anton Pann, Ion Creanga, Ion Dragoslav. Strain de doctrina curentului, Mihail Dragomirescu asimileaza poporanismul cu ideea de caracter popular, acesta constituind substratul cel mai solid al unei literaturi". Ca partizan al criticii estetice, literatura cu tendinte poporaniste explicite, practicata de Spiridon Popescu si I. I. Mironescu, ii displace.



Alte opinii provin de la Slavici, Dobrogeanu-Gherea si de la scriitori mai putin reprezentativi : Caton Theodorian (care contesta orice tendinta), Ioan Adam, I. Cioeirlan, E. Ho-dos. Pentru C. Radulescu-Motru si E. Lovinescu, poporanismul nu dispune de un fond original, inedit, deci existenta lui nu se justifica literar. Cu ochii indreptati spre realitatile urbane, neglijate, E. Lovinescu combate literatura de aspect rustic, atitudine reluata intr-un articol din Flacara : Un fetis modern poezia populara (1915). Un punct de vedere violent antipoporanist exprima, in cea din urma interventie, Marin Simionescu-Ramniceanu, estetician de formatie germana, adversar al tendintei in arta. Bunavointa, magulirea, mila n-au fost si nu pot fi nicicind elemente alcatuitoare ale valorii artistice. Daca generozitatea cere sa inchizi ochii, ca sa fii ingaduitor, arta cere sa-i deschizi, ca sa fii adevarat". Literatura Vietii romanesti, calauzita de sentimentul milei, pune lumea intereselor zilnice11 deasupra celor eterne, aseziind in mod incompatibil parabola pe aceeasi treapta cu artia" (1910, nr. 15-16).

Unii adversari ai poporanismului, intre care N. Iorga, asimileaza fortat pe poporanisti cu samanatoristii, desi optica e diferita. Integrarea unor scriitori de la Samanatorul la Viata romaneasca s-a produs fara dificultati, motiv ce a dat pondere asertiunii despre identitatea de vederi. Exista curente adevarate" si false curente" repeta N. Iorga in prefata la opusculul lui V. Iamandi-Adrian, Poporanismul literar al Vietii romanesti", aparut la Iasi in 1913. In afara de curentul de la A«SamanatorulA» nu pot recunoaste niciunul ca in adevar existent (). Poporanismul ? Ce e aceea ?". Viata romaneasca, ingrijit si bogat magazin de bucati literare", a f,oist incapabila de a da un singur talent mare". Pe scuirt, marea revista de la Iasi, cu care se mindreste partidul liberal" rt-a creat vreun curent". Termenul de poporanism n-are nici un sens in acest domeniu. Daca e ceva, nu poate fi decit A«nationalismA», fiindca un neam are un suflet, dar un vulg international, A«poporA» prin munca, saracie si suferinta, nici unul !

   " (pp. III, V). Victor Iamandi-Adrian se comporta ca avocat al samanatorismului. Ceea ce la revista ieseana trece drept directie proprie, nu este decit continuarea fortata si acoperita a directiei nationaliste de la Samanatorul" (p. VII). Ideea ca Stere si-ar fi insusit tacit principiile lui N. Iorga e nu numai contrazisa de fapte, dar si absurda. Pentru aparatorul Samanatorului, Minulescu e un monument inexistent", iar Arghezi pervertit moral, acumulator de senzatii bolnave". La reaparitia Vietii romanesti in 1920, H. Sanielevici atribuie poporanismului lacunele samanatorismului, cu intentia manifesta de a lovi in gruparea de la Iasi. Argumentele din articolele grupate in volum, sub titlul polemic Poporanismul reactionar (1921), nu stau sub semnul seninatatii intelectuale.





Stiinta incepe cu clarificarea notiunilor. Continutul poporanismului politic fiind ignorat, s-a ajuns la utilizarea notiunii de poporanism in sensul unilateral de : legat de popor, ingustarea intelesului genera dialoguri polemice, Viata romaneasca venind des cu precizari. Termenul poporan circulase cu mult inaintea celui de poporanism, aparind, alaturi de dubletul poporal", in publicatiile patruzecioptiste si ulterioare. Al doilea volum din Cuvente den betrani, in redactia lui Hasdeu, include Cartile poporane ale romanilor (1879) ; in Scrieri literare si istorice (voi. II, 1887). A. I. Odobescu reuneste Fragmente de literatura poporana. Admiratori ai maselor, Balcescu, Kogalniceanu. Russo. Alecsandri, clasicii din a doua jumatate a secolului trecut si altii au fost anexati simbolic poporanismului ca sentiment". Si in Dinicu Gotescu (Viata rom., 1910, nr. 9) C. Stere descopere un precursor poporanist. in acelasi spirit, Ibraileanu se refera la militanti cunoscuti din secolul trecut, condus de ideea dezvoltarii organice a poporanismului in cadrul literaturii nationale. Din atitudini psihologice" preexistente s-a constituit intr-o sinteza de aspect nou poporanismul. La Viata romaneasca, acesta e privit ca un proces de nationalizare a literaturii culte", reprezentind continuarea miscarii inceputa inca de la 1840" (Viata rom., 1909, nr. 7, p. 132).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.