Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






O MONOGRAFIE DESPRE IPOTESTI despre Sinteze literare



Ipotestii sunt un loc sacru in memoria spirituala romaneasca. Poate fi asemuit cu Weimarul lui Goethe sau Iasnnaia Poliana a lui Tolstoi. Desi, spre deosebire de cei doi, Eminescu a trait la Ipotesti relativ foarte putina vreme. A venit aici cand avea sapte-opt ani, cand parintele sau, devenit stapan pe mosia Ipotestilor, si-a incropit o casa. Nasterea si anii hotaratori ai copilariei s-au petrecut la Botosani, in casa de langa biserica Uspcnia, unde avea o curte cu mare gradina. De indata ce Eminovicii s-au instalat la Ipotesti, tatal si-a trimis copiii la invatatura la Cernauti. S-a pastrat un document datat august 1857, care c un pasaport, ce atesta ca fiii caminarului (Serban, Neculai, Georgc, Ilie si MihaI) au capatat dreptul, solicitat, pentru studii in strainatate. Si e probabil ca in primavara sau vara aceluiasi an familia se mutase la Ipotesti. Vacantele, toate, le-a petrecut la Ipotesti. Dar, cand se satura de scoala, fugea aici, la Ipotesti, devenit liman salvator. Asa s-a intamplat in mai 1860, cand a stat acasa, in timpul cursurilor, vreo zece zile, dupa care tatal, intransigent, 1-a dus inapoi la Cernauti. in mai

1862 se produce o recidiva (era, acum, elev la gimnaziU). Tatal sau, neinduplecat, 1-a legat si instalat intr-o caruta, 1-a repezit, iarasi, la scoala. in acel an a ramas repetent. Iar in anul urmator a parasit efectiv scoala, ramanand la Ipotesti, petrecandu-si vremea mai mult la stana. Si, fapt important, e probabil ca in

1863 se produce primul sau amor cu o fata din Ipotesti. Legand scoala de gard, a devenit, in acel an, 1862-1863, copist la subprefectura de Botosani. Dupa care. se stie, se angajeaza sufler al trupei Tardini-Vladicescu. Pleaca, apoi, la Cernauti, de. unde revine, curand, la Ipotesti si Botosani, unde se angajeaza ca practicant la Comitetul Permanent. De-abia in iarna lui 1865 revine la Cernauti, se reinscrie, probabil, la gimnaziu, fiind, ca invatacel al profesorului Pumnul, bibliotecar al bibliotecii alcatuita, aici, de veneratul dascal ardelean. Fatalitatea il urmarea insa pe viitorul poet. Pentru ca in ianuarie 1865 moare Aron Pumnul si adolescentul Eminovici paraseste iar gimnaziul, plecand la Ipotesti, declarand decis ca fara dascalul sau iubit, Cernautiul n-are, pentru el, rost. Apoi. se stie, a luat drumul Blajului, unde spera ca-si va reface situatia scolara, dand examene in particular. Se stie, din brosura lui Elie Daianu, din 1914, mai tot despre episodul blajean al poetului care a fost entuziasmat de mica Roma", dar examenele n-a izbutit sa le treaca si, deci, nici sa devina elev la scoala de aici. Exista, negresit, are dreptate Calinescu, in situatia scolara a lui Eminescu o dezordine specifica geniului. Fapt este ca nici gimnaziul n-a izbutit sa-1 absolve. Si inscrierea sa la studii universitare (cele de la BerliN) se bizuia pe un certificat obtinut de la junimistul Al. Lambrior, in 1872, care era, atunci, director al liceului din Botosani. Eminescu, acum poet publicat si cunoscut, a revenit la Ipotesti in 1869, cand s-a impacat cu tatal sau. A mai revenit acasa, la Ipotesti, in 1871, de unde i-a scris o eleganta epistola lui Maiorescu. A stat mult acasa in 1872 (cand a petrecut frumos si bine cu prietenul sau din Botosani, violonistul Toma MicherU). Si in septembrie 1872 s-a inapoiat la Ipotesti, mult bucuros ca Junimea" i-a acordat o bursa pentru studii la Berlin. Nu a mai ajuns la Ipotesti decat in octombrie 1874, cand, dupa esecul studiilor universitare berlineze, capatase, de la T. Maiorescu, slujba de director al bibliotecii universitatii iesene. Si n-a mai revenit decat in ianuarie 1876, vreo zece zile, pentru a se afla alaturi de mama grav bolnava, apoi, in august al aceluiasi an, pentru a participa, inlacrimat, la inmormantarea mamei.



Cam acestea sunt relatiile lui Eminescu cu Ipotestii sai si c foarte bine ca dl Valentin Cosereanu dedica acestui loc sacru o intreaga carte, care reconstituie cam totul. Adica tot ce e important despre Ipotesti ca asezare sateasca, mosia, casa si bisericuta de aici. zbaterea caminarului Gheorghe Eminovici pentru achizitionarea si pastrarea esuata a mosiei, cadrul natural, liantul vicinal cu satele Cucoreni, Stancesti, Catamaresti deal si vale, Agafton (unde se aflau, calugarite, doua surori ale mamei lui EminescU). E o carte document, scrisa cu pricepere si rigoare documentara, chiar daca undeva, pe la inceputuri, lirismul cam dulceag inunda paginile. Important e ca dl Valentin Cosereanu, un impatimit al acestor locuri (nu o spune dar e probabil muzeograf aicI) a scotocit arhive, dand la iveala documente pana acum nestiute, inchinand Ipotestiului lui Eminescu o binevenita, necesara monografic. Cunosc bine aceste locuri, ca unul ce mi-am trait adolescenta (anii licealI) in Botosani, umbland, pe jos, prin acele sate, inclusiv, adesea, la Ipotesti. Am fost, de aceea, placut impresionat ca, pe langa fondul documentar colectat cu truda si acribie de autor, a izbutit sa recreeze, in tonuri potrivite, atmosfera acelor extraordinare locuri care au capatat, datorita lui Eminescu. un mister care invita, mereu, la investigare.

Desi mai vechi administrator de mosie, cu experienta castigata la Dumbravenii familiei Bals. caminarul Gheorghc Eminovici n-a fost un bun gospodar. Petecul de mosie din trupul Ipotesliului a fost cumparat, in I 847. cu 4000 galbeni, de la un Petrino (tatal sau bunicul poetului D. PetrinO). Banii pentru cumparare i-a dat in rate si a avut mereu incurcaturi. Apoi avea o familie marc, cu o casa de copii pe care s-a ambitionat sa-i dea, pe baieti mai ales, la invatatura. Cheltuielile au crescut, punand caminarul in grele incurcaturi banesti. Dar asa greu cum fusese, ramasese, totusi, timp de 30 de ani, stapanul mosiei. in 1876 contracteaza un imprumut, pentru a lega capetele, ipotecand, in schimb, proprietatea Ipotestiului. Era, s-o recunoastem, un obicei uzitat in epoca. Si caminarul nu facea exceptia de la regula. Oricum, ipoteza exista apasator. Isi maritase o fiica, pe Aglaia, cu profesorul cernautean loan Drogh, caruia ii promisese, desi nu-i avea, 2000 galbeni drept dota. In 1876 ginerele cere imperios socrului dota promisa, dandu-1 in judecata. A facut apel la Curtea din lasi (i l-ar fi scris fiul sau, poetuL), dar a fost respins. Atunci, se pare, i-a inchipuit poetul asprul rechizitoriu tatalui sau, intr-un manuscris care s-a pastrat la B.A.R. Nu stii ce tata am. Sarac si impovarat de o familie grea - c cu toate astea inzestrat cu desertaciune atat de mare, incat ar putea servi de prototip pentru acest viciu, dupa parerea mea cel mai nesuferit din lume. Maritandu-se sora-mea, el i-a promis o zestre de doua mii de galbeni. Este ridicul cand un om promite in scris ceea ce nu are, nici poate realiza. Am frati mai mari si mai mici decat mine, fara pozitiune-n lume, si este nu din cauza lor, ci numai din a desertului care voia a face din fiecare din ei om mare si sfarsind prin a-i lasa cu studii neispravite, risipiti prin streinatate, fara substanta, in voia sortii lor. O familie grea, ingreunata inca prin desertaciunea indaratnicului batran".



De-abia in 1878 mosia e vanduta definitiv si batranul Eminovici e ingaduit sa mai locuiasca (devenise, oare, arendasul propriei mosii?) la Ipotesti, intr-o atenansa, unde a si murit. Exista marturii (ale lui SlavicI) ca Eminescu, in 1883 - inainte de propria, ircmcdiabila-i nenorocire - cauta bani cu imprumut pentru a rascumpara Ipotestii (ar fi adunat, zice-se, dar ma indoiesc. 2000 de galbenI). Dorinta nerealizata. Ipotestii au ramas vanduti, Gheorghc Eminovici murind aici, in 8 ianuarie 1884, inmormantat fiind in cimitirul de langa bisericuta de aici.

Cum faima in jurul poetului a tot crescut din 1 889. au fost preocupari pentru salvarea casei de la Ipotesti si a bisericutei de alaturea. S-a tot opus sotia unui capitan cumparator, pana ce casa, naruita, s-a prabusit. Dl Cosercanu studiaza, cu probe, avatarurile acestui lacas, oferindu-ne o imagine descumpanitoare pentru dezinteresul parca voit pentru pastrarea acestor doua asezari. Ne povesteste despre initiativa unui prefect liberal Isaccscu (am apucat sa-1 cunosC) de a ridica, pe locul casutei in prabusire, o alta. Si, apoi, cum s-a ridicat o casa (declarata muzeU) care n-avea nimic comun cu fizionomia celei din vremea Iui Eminescu. Aceasta a fost daramata si, in locul ei, s-a cladit alta, dupa modelul celei originare, mobilata cu piese de familie si de epoca. Prin multe avataruri, ni se relateaza, a trecut si bisericuta din preajma casei, unde isi dorm somnul de veci parintii marelui poet. Acum, lucrurile par a fi intrat pe un fagas al respectului pentru relicvele scumpe aflate aici.

Sa-i multumesc d-lui Valentin Cosercanu pentru cartea scrisa si publicata, desi ani citit-o greu din cauza ca a fost prost legata tipografic.

Aprilie 1995

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.


loading...

Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.