Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






Neomodernismul despre Sinteze literare



Neomodernismul marcheaza perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, cand in literatura romana se inregistreaza schimbari majore datorate contextului social-politic, precum si presiunii exercitate de modelele interbelice (L. Blaga, T. Arghezi, I. BarbU).

Ca un ecou al avangardei manifestate la inceputul secolului, poetii neomodernisti marturisesc : Suntem o generatie fara dascali si fara parinti spirituali. Ne caracterizeaza revolta, ura impotriva formelor, negativismul. Detestam, umar la umar, literatura" (Geo Dumitrescu, Lumea de maine, 1946).

Nucleul noii miscari va fi reprezentat de trei grupari literare, fiecare cu o problematica specifica, desi nici una nu a exercitat o influenta imediata, directa si substantiala in literatura ce a urmat: poetii de la revista Albatros, cei grupati in Cercul literar de la Sibiu" si noul val suprarealist.

Revista Albatros a fost editata in 1941 si a fost interzisa dupa numai sapte numere, ca si tiparirea unui volum colectiv de poezie intitulat Sarma ghimpata. Albatrosistii" (Geo Dumitrescu, Dimitrie Chelaru, Ion Caraion, Constantin Tonegaru etc.) promoveaza o orientare poetica destul de unitara, caracterizata prin nonconformism, contestarea formulei

arta pentru arta", a poeziei lascive" si a celei de goarna si trambita" ce se prefigura, renuntarea la lirica melancolizata, idilica si suava a traditionalistilor interbelici in favoarea unei poezii cu accente sociale si sarcastice, a trairii intense, a suferintei ce angajeaza intreaga umanitate. Formula lirica adoptata este aceea a depoetizarii, a respingerii formelor patetice, grave si cautat metafizice, a reconstructiei ludice si ironice a poemului, cu umor negru si nevroza sublimata in parodie. Ei reinterpreteaza temele grave ale literaturii dintr-o perspectiva ludica, amuzanta, chiar daca ascunde aspecte tragice, intr-o maniera ce-si va gasi in poeti precum Marin Sorescu si Mircea Dinescu straluciti continuatori.



Poetii grupati in Cercul literar de la Sibiu" se revendica de la Scoala Ardeleana, de la Maiorescu si Junimea", aparand ideea primatului esteticului, a ratiunii ce se ascunde in spatele poeticului, a inovarii literaturii fara a se uita radacinile latine ale poporului roman si specificul spiritualitatii romanesti. Ei muta accentul de pe rural pe urban, de pe creatia populara pe cea culta, deoarece exaltarea ruralismului si a etnicului, de justificat in preocupari sociale, devine un viciu amenintator atunci cand tinde sa copleseasca fenomenul artistic, care nu-si poate afla ambianta culta si prospera in sensul unei creatii majore, decat in urbanitate si in exhaustivitate estetica" (Manifestul Cercului literar de la Sibiu"). Spre deosebire de modernismul lovinescian, aceasta orientare nu isi propune sincronizarea cu spiritul veacului", ci recuperarea creativa a unor modele exemplare, o restaurare goetheana", o valorificare a unui trecut ce devine ideal pentru prezentul zbuciumat. Trasatura cea mai importanta a miscarii o constituie tendinta de asimilare a epicului de catre liric prin cultivarea programatica si sistematica a baladei. in articolul-program intitulat Resurectia baladei apare ideea respingerii purismului poetic", definit ca o logoree ce nu mai spunea nimic", in favoarea interferarii epicului cu dramaticul in formele liricului, ce ar castiga astfel in profunzime. Aceeasi tendinta de intoarcere catre trecut va fi intalnita, peste doua decenii, la generatia saizecistilor.



Noul val suprarealist, reprezentat de scriitori precum Gherasim Luca, D. Trost, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, uneste dicteul automat cu materialismul dialectic, asa cum reiese din manifestul intitulat Dialectique de la dialectique. Vor sa innoiasca discursul oniric, sa creeze o poezie dereglata, absolut libera", de o mobilitate si de un insolit al asocierilor ce stie sa exploateze virtutile arbitrarului, rupturile de nivel ale sensului, efectele ambiguitatii ironico-sarcastice.

Neomodernismul reprezinta deci un curent literar destul de eterogen, cu prelungiri pana in epoca postmodernismului, ai carui reprezentanti (Emil Botta, Ion Caraion, Stefan Augustin Doinas, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov etc.) au exploatat intr-o maniera personala toate resursele liricului, de la rasul grotesc la sensibilitatea pura, de la ironic la tragic, de la retorica angajata la inefabilul sublim al cuvantului liber.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.


loading...

Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.