Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




POETI DE TRANZITIE. NELINISTITI. INSTINCTUL MIGRATIEI despre Sinteze literare



Alice Calugarii inainte de a se prezenta la bacalaureat, in iunie 1906, la^ liceul Sf. Sava" din Bucuresti, cu G. Topirceanu, Alice Calugaru publicase placheta Viorele, nerelevanta pentru posibilitatile debutantei. Volumasul de la nouasprezece ani reunea versuri aparute in Samanatorul si inedite, confesiuni de adolescenta, Ion Gorun semnalind in Revista noastra (a Constantei Hodos) precocitatea talentului". Sensibilitatea exacerbata in neliniste si instinctul migratiei, departe de a fi poza juvenila, sin.t expresia unui temperament vitalist, cu frenezii diurne (Dimineata, Zi de vara) si tentatii naturiste. Ecouri eminesciene si cosbuciene, explicabile, se intilnesc cu transparenta lui Iosif, intr-un mic univers de lumina si roua, cu observatie proprie restrinsa. Iasomia, laleaua, craitele, in-singeratii trandafiri (in gradina) nu dispun de exuberanta odorifera a lui Anghel. Fluturi, maci, miei figureaza un peisaj agrest destul de conventional. Natura invita la analogii si reflectii, impersonale insa, vintul simbolizind dezolarea, izvorul devenind o metafora a eternitatii, marea depozitara imensa a nostalgiei : Sint dorurile-atitor ape ce se aduna de prin lume, / incit atit de multe doruri se fac un dor ce n-are nume". Un sensualism organic ia forme acute, apropierea de natura anuntind freschetea imagistica a Magdei Isanos. Printre munti, imbolduri primitiviste traduc o mare sete de concret, intr-o continua excitatie senzoriala : fruntea sa-mi ating de frunze" ; padurea sa ma-mbete cu mirosul ei de frunza" ; sa visez cu fruntea-n ape". Cromatic, desi culoare rece, verdele incinta" si infioara".





Imaginile nediferentiate din Viorele (pinza aurita, jale adinca, stele argintii, plins tinguitor, doina dureroasa etc.) persista in exercitiile ulterioare din Viata literara, Convorbiri literare, Ramuri, in asteptarea unui sunet nou. Dupa 1910, cu colaborarea la Luceafarul si in special la Viata, romaneasca (pina in 1913), pitorescul facil e abandonat in avantajul substantei, poeziile din revista ieseana, neadunate in volum de autoare, constituind o revelatie. Cintecele virstei sint mono-loguri in care feminitatea travestita in simboluri si betia zborului mereu-nainte" alterneaza, intr-o perpetua exaltare. Vitalitatea naturii, vagabondarea in libertate, migratia tiganilor definesc un temperament complicat, Viata romaneasca remarcind intr-o nota din 1910 ca, desi versurile nu-i sint totdeauna corecte, totusi inspiratia originala, fondul nou si puternic, pe care-1 imbraca intr-o forma plina de imagini neasteptate", fac din ea cea mai buna poeta din cite am avut pina acum si merita un loc de frunte printre poetii nostri cei mai tineri".

Plecata in Franta, poeta pastreaza memoria-proaspata a naturii, contactul cu elementele bazindu-se pe senzatii tactile, cu o accentuata apetenta pentru acvatic. Sub cerul minules-cian, stinjeniu si verde" : Amintiri vin ca gazele / Ce beau seara la izvoare" (Cintec straiN). Ploaia e un : cint din coarde noi / Care se fring pe geamul cel subtire, / Acelasi tors, din mii de fire / Pe fusul arborilor goi" (Cintec de ploaiE). Forta interioara, cu arderi repezi si flacari, cauta echilibrul in exterior, Ploaia care biciuie simturile fringind tristetea :

Azi am vazut, infiripata, fiinta ploii mladioase :

Avea o haina cenusie si fosnitoare de matase.

Purta pe umeri mii de lanturi subtiri, de-argint, pina la briu.

Dar le zvtrlea pe rind, in treacat, pe apa tulbure de riu.

Si de inele fara numar ii erau miinile-ncarcate,

Si le scotea, pe fiecare, si le zvirlea pe lac, pe toate.

Linga razoare, prin gradina, trecea fosnind de-atitea ori !

    Si rasturna cu poala rochii, pe brazda, proaspetele flori.

In urma strabatind orasul, sub mina-i geamurile toate, Senzatia de sete arzatoare", ca efect al nevoii de absolut, releva cealalta fata, crispata de neliniste. Nici o alta poeta romana nu da utilizare mai larga cuvintelor ce sugereaza arderea, cerul fiind arzator", pamintul batut si ars de vint", privirea arsa de lumini". Simbolurile exprima si ele dogo-rirea". Iluzoria tara arsa de la miazazi", proiectie intr-un sublim tulburat de intrebari metafizice, reprezinta un orizont-limita, dincolo de care orice tentativa de escaladare para nebunie. Combustia la mare tensiune ameninta sa sfirseasca in autonimicire, fapt anulat prin recaderea in elementar, pe sol : As vrea sa-nving / Durerea ce m-abate si s-ating / Racoritorul, umedul urcior" (PustietateA). Cadentele cosmice din Ritmul, pe un fond de singuratate grava, se confrunta (ur-mind posibile sugestii de la D. AngheL) cu terestrul Cintec de greier. De provenienta citadina, Alice Calugaru are nostalgia regresiunii spre primitivitate, a umbletului prin paduri sau pe nisip cu picioarele goale. G. Topirceanu ii dedicase o meditatie cu irizari de melancolie, Broastele. Alice Calugaru scrie Serpii (Marturisesc ca ea (meditatiA) m-a inspirat sa scriu despre serpi, ca sa fac pendant cu broastele"). Invo-cindu-i in formule cu vibratie magica, in versul aparent limpede se aduna pulberi inefabile :

Dar cind descintecu-i departe zvirli intiiul sau fior, Deodata fiecare-n codru lasat-a cuibul singuratic, Si-nvinsi de jalea prelungita a fluieratului cromatic. Isi masurara-n ritmul straniu, incet, alunecarea lor. Veniti, o, serpi tirind prin ierburi, pe mladiosul vostru pintec, Prin ierburi lunqi ca lanci prin pietre, al vostru chip de vis !

    Veniti, voi, ce va-ncovoiati, ca lanturi, sinteti de-acum inlantuiti De necurmatele cadente ce torc nemaicintatu-mi cintec".

Reflectat in oglinda, transfigurat deci, descantecul invaluie, pare-se, intr-un simbol, constiinta unei feminitati voluntare sub a carei fascinatie forta virila cedeaza.



Alice Calugarii e sfisiata de un permanent sentiment al exilului, stare fara perspective, desi mari, lacuri verzi, munti invinetiti isi exercita seductiile in maniera simbolista : Simt ca pretutindeni sint departe" (Pe druM). Mutata din 1908 la Paris (unde Alice-Stephanie Calugaru se nascuse la 4 iulie 1886 in Rue des Marais", 60, ca fiica a lui Stefan Stanescu-Calugaru, ofiter roman, si a Mariei CarabellA) poemul Les perles, traducerea tulburatorului Cintec de plasa din Viata romaneasca, ii aduse premiul Femina si elogiile lui Henri Duvernois, presedintele juriului. Coresponda cu G. To-pirceanu la Viata romaneasca, scriindu-i frateste" pentru a-1 descoase cum este clasata in general in literatura noastra" sau consultindu-1 in probleme gramaticale. Inteligenta, ironia denota un fin instinct al nuantei : ,,Nu sint frumoasa, sint numai interesanta, seman cu Sf. Sebastian al lui Leonardo". Intentiona sa tipareasca un volum in editura Vietii romanesti ; paralel, nutrea aspiratia de a deveni poeta de limba franceza, nerealizata. Romanul La tunique verte (1924) sub pseudonimul Alice Orient, e un fel de autobiografie stranie in care existenta tragica isi cauta o deschidere spre larg. Eroina centrala, Lilis, evolueaza, ca autoarea insasi, in plina aventura. O astepta ftizia. Devenita sotie a parodistului Charles Muller (partenerul lui Paul RebouX), dupa colaborari sporadice la Femina, Le Journal, Le Miroir, rataci, cu lenea dureroasa a ramurii de iedera pe mare", prin Belgia si America de Sud. Prin 1925, o revista ieseana lansa stirea ca poeta ar fi murit ; sfirsitul veni mai tirziu, probabil dupa al doilea razboi mondial, nestiut de cunoscutii din Romania, care-i pierdusera urma. De personalitatea instrainatei, G. Ibra-ileanu si G. Topirceanu isi aminteau cu particulara emotie", ceea ce facu pe Ionel Teodoreanu sa conchida ca nici una dintre femeile scriitoare ale Vietii romanesti, n-a lasat o in-tiparire atit de adinca in cei doi barbati : Vorbeau despre ea asa cum, in Legenda Clemencei Dane, cei din ceata de acolo vorbesc despre lumina (stinsa) a Madalei Gray".



VOLUME : Viorele, Poezii, Buc., 1905; La Tunique verte, roman (semnat: Alice OrienT), Amiens, Bibliotheque du Herisson", Librairie Edgaf Malfere, 1924; Versuri, editie ingrijita de Ecaterina Sandulescu, cu o introducere de Dumitru Micu, E.P.L., 1968 (BibliografiE).



REFERINTE: N. Iorga, Viorele, in Samanatorul, IV, 1905, nr. 23, 5 iunie : (O. DensusianU), Viorele, in Viata noua, I, 1905, nr. 13; Ilarie Chendi, Doua talente tinere (Const. Mironescu si Alice CalugarU), in Portrete literare, Bibi. p. toti, L. Alcalay"; Otilia Cazimir, Alice Calugaru, in Lumea bazar .saptaminal, /, 1924, nr. 4, 23 noiemb.; Otilia Cazimir, Adevarul lit. si art, 1934, 3 iunie; E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, voi. III, Evolutia poeziei lirice, Buc, Ancora", 1927 ; G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini. Buc, F.P.L.A., 1941; Const. Ciopraga, G. Topirceanu, Buc, E.P.L, 1960; ionel Teodoreanu, Masa umbrelor. Buc, 1946; M. Sevastos, Amintiri de la Viata romaneasca", Buc, E.P.L., 1966; Demostene Botez, Alice Calugaru, Cronica, /, 1966, nr. 18, U iunie ; Perpessicius, Lecturi intermitente, (XXVIII), Gazeta literara, XIV, 1967, nr. 45 (774), 31 aug. ; Dom Scarlatescu, Addenda la o editie Alice Calugaru, in Romania literara, ://, 1970, nr. 13 (77), 26 martie.



Mihail Saulescu

La Mihail Saulescu, insurgent si nelinistit, cu momente de blazare si inclinat spre sacrificiu, cautarea unui ideal superior e insasi esenta poeziei, care traducind oscilatiile biografiei interioare, e dinamica si reflexiva, paseista si vizionara, deschisa impresiilor din natura si citadina. Romanticul agitat, capabil de hotariri temerare, mai expresiv ca poet al vietii in miscare, arde intr-o tensiune continua, in felul lui Charles Peguy, gata de actiune cind intrebarile nu-1 prind in plasa lor. intretinind contacte de cafenea sau de cenaclu (la Convorbiri criticE) cu Ion Minulescu, N. Davidescu, Emil Isac, Mihail Sorbul, la Facla cu Tudor Arghezi, colaborator la reviste samanatoriste, la ecletica Flacara si la modernista Insula, poetul ii aparea lui Camil Petrescu boem, violent, impulsiv, sceptic, entuziast si religios" iar lui Ion Minulescu, tot retrospectiv, inima de aur". Un lucru e cert : spiritul demonic, in sensul pozitiv pe care-1 dadea conceptului de demon" Lucian Blaga, exprima in cazul lui Mihail Saulescu o remarcabila sete de realizare, atit literar, cit si pe plan etie-uman. De la asemenea structuri se pot astepta opere exceptionale si nu se stie ce surprize rezerva creatorul din Departe (1914) si Viata (1916), cazut linga Predeal, voluntar pe front, la douazeci si opt de ani, in septembrie 1916.

Tendintele spre poezia moderna sint relativ discrete, Mihail Saulescu transpunind nelinistea si setea de absolut in partituri de aspect simbolist. intrebari si repetitii, exclamatii frecvente, note joase acompaniaza o tristete devenita reflectie si cintec, ochii cautind, intr-o febra continua, orizonturi inaccesibile. Mari imense, porturi, corabii care pleaca, mute si greoaie", transmit fiorul unei melancolii dense pe care Minulescu, temperament extravertit, o evitase. Ploile cad mereu, la nesfirsit", sugerind plinsul universal : Dar nu stiu cine plinge si nici cine-a murit !

   " (PostumuS). Senzatia de incarcerare si neputinta, mai putin pregnanta ca la Ba-covia, e totusi subliniata, insotita de pasi ce bat mereu", insinuind neliniste metafizica. Sint pasi imaginari : Si cine stie unde se duce-atita lume, / Spre care loc se-ndreapta ati-tia pasi trecind ?" (Cind ploua). Tiranice, prelungite, Nebunia, Durerea, Iubirea, Gindul, Infinitul se intrepatrund ; sub cerul de plumb, milioane de intrebari strabat eterul, ciocnin-du-se de ziduri oculte. La nici un alt poet din epoca nu se manifesta un mai chinuitor proces intim de autodepasire, ca la acest romantic, muncit de-aceeasi vesnica-ntrebare". Mihail Saulescu e un torturat, la care nevoia de evaziune (Departe !

    cine stie spre ce tinut si unde ?") se transforma in obsesie. Excelsior e o mostra, intre atitea altele, in care materia (lutul") si spiritul (gindul") sint principii divergente, inima batind, damnata, predestinata, pentru ceva ce nu e". Superior lui Cerna prin capacitatea de a specula in imagini, Mihail Saulescu devine totusi obositor prin mania cu care mentine in reflector gindul", definit si redefinit in zeci de moduri. Procedeul atinge extrema limita, in cazanele incinse gindul" fiind dusmanul cel mai mare", pedeapsa-amara" sau colportor de lucruri nentelese", cu un cuvint, ferment de incertitudini. intrebarile solitarului, la care gindul

: si departarea sint un joc al ielelor, ramin fara raspuns : in mine nu e unul in mine nu-s doar eu /, in inima, in suflet, un altul mi s-arata, / Si gindul ma munceste nendurator mereu !

   " (In minE). E apasatoarea problema a cunoasterii din l Durerea lui Faust, cu o voluptate a negatiei inspaimintatoare : Nu stiu nimic din cite ar trebui sa stiu !

   ".

Solitudinea citadinului creste pe un fond de oboseala si

.nevroza, tristetea devenind un echivalent al resemnarii, strazile proiectindu-se in alte lumi", orasul fiind ,,o minte vesnic zbuciumata / de o idee pururi departata" (OrasuL). Nostalgia cetoasa din Cinta o caterinca, motiv reluat de Demostene Botez, in alta viziune, tinteste ceva ce e nainte sau poate

»inapoi", intr-un indefinit teribil. Fantome in cautarea unui gind indepartat", Cei singuri trec prin orase, pe strazi cu fabrici si piete sarace, ca niste fantastice corabii". Contemporan al masinismului modern, poetul sesizeaza antagonismele de aspect capitalist dintre tehnica (masinile fiind un Moloh sanghinaR) si nevinovata jertfa de suflete si trupuri chinuite". Nu e orasul cu vitrine si atractii cromatice. Ah !

    parca tot orasul e-un revoltat pe toate, / Pe zei, pe suferinte si pe pamintu-ntreg" (OrasuL). Spleenul si tristetea din Departe se orienteaza in Viata spre o filozofie a actiunii, recla-mindu-se de la exemplul razvratitului Prometeu. in Simpla poema revolta e limpede, vizind mizeria (,,o, neinduratoarea mizerie din lume"), autocrata ca un tar rusesc sau ca un latifundiar roman". Cum rezolvarea nu putea s-o aduca razboiul cu fara fir", cu fara fum", cu dinamita, poemul Razboiul, desi impregnat de constiinta jertfei pentr-un pa-mint mai fericit", include serioase rezerve. Pe un alt fond, al luptei de clasa, se proiecteaza un viitor cu munti fantastici de piine viitoare" ; revoltatii din Capitala, cu ginduri de otel", se misca in ritmul unui cintec prevestitor :





Si doar ascult Intr-insul, nu-i vorba de castele. De paji, de castelane, de lotusi si de stele, (Romantice motive, un stock epuizaT) Tocsinurile-n turnuri, o alta ora bat !

   



Se-aud taind in noapte cu aripi de arama, Douasprezece grele batai sfisitoare, Ca-ntr-o cetate unde o-ntreaga oaste moare, Si-o alta noua-n locu-i tocsinu-alarviei cheama !

   "



Fireste, Mihail Saulescu nu e un revolutionar, insa revoltat este, zbatindu-se intre nelinistea moderna si social, adesea egocentrismul dispersindu-se. Semnificativul motto cu care deschide volumul Viata : Entends Ies miile voix de la nature immense !

   ", e un program cu implicatii generos umane. Acest poet grav, intr-o asteptare crispata a fericirii, nu cocheteaza cu ideile. Plecarea sa pe front, insotit de obsedantul refren din Razboiul : Trec batalioanele spre munte" reprezinta materializarea unor convingeri ardente, scrise cu singe.

Partizan al spontaneitatii, Mihail Saulescu afirma ca poeziile nu se muncesc", sinceritatea tinind locul elaborarii migaloase. intr-o singura noapte, elaboreaza drama intr-un act Saptamina luminata (publicata in Noua revista romana, 1913), cu intriga derivata dintr-un eres. intr-o atmosfera de mister si neliniste se confrunta patru personaje : Bolnavul, Femeia, Batrina, Paznicul; cel dintii, taran cu multe faradelegi pe constiinta, delireaza, vegheat de mama sa. O batrina da in bobi, vestind ca omul impuscat de jandarmi nu va expira in seara aceea. Dar e credinta ca : Cine moare in saptamina luminata, oricite pacate ar avea si oricit de grele i-ar fi, i se iarta totul in saptamina luminata, vamile vazduhului sint inchise si nu mai e judecata". Cu citeva clipe inainte de sfirsitul saptaminii luminate", mama inabusa deci pe muribund spre a-1 sustrage osindei iadului. E o drama in ritm gifiitor, concisa, fara nimic de prisos, in care psihologia eroilor se adineeste cu fiecare replica, atmosfera devenind tot mai densa. Realismul psihologic aminteste dramele de constiinta din teatrul rus (Puterea intunericului de Lev TolstoI).

Totul, in existenta lui Mihail Saulescu sugereaza ritmui alert. Dupa studii liceale la Sf. Sava" si Matei Basarab", abandonate ca si cele de la conservator, fiul viitorului general N. Saulescu (n. Bucuresti, 23 febr. 1888) se grabi sa apara l cu un volum de Versuri (1906), subit renegat, exemplarele a-  fiind distruse. in 1907, in Gorj, urmarea cu infrigurare mer-l sul rascoalelor ; imbracind straie taranesti, prin 1908 1909 era ;- invatator suplinitor la Posada, ulterior functionar la Casa Bisericii, redactor la Luceafarul de la Sibiu si la Rampa. Paginile publicistice din Rampa noua ilustrata, in stilul acuzator al Faclei, pornesc de la constatarea ca ceva putred" caracterizeaza aceasta Danemarca a politicianismului nostru". Semnificativ, ciclul Trei tipuri cu ajutorul carora vei intelege lumea de astazi (1916) insumeaza schite de psihologie sociala, V in care Ratatul, Arhivistul si Parvenitul sint elemente de ; eadru ale climatului social antebelic. Tinarul cu fizionomie . severa de la Rampa, fidel nordicului Ibsen, in al carui idea- list Brand vedea un erou exemplar, consemna, inainte de : sfirsit, cu vibratie cvasi testamentara, speranta intr-o socie-.;. tate mult mai buna si cu ceva mai perfecta"



Barbu Nemteanu

Ironist elegiac, Barbu Nemteanu (Benjamin DeutscH) e un Jules Laforgue al Galatilor, unde in 1908 redacta revista Pagini libere, socialista ca ideologie, cu preocupari literare meritorii. Dupa ce dcbuta.se la un ziar local (InaintE) in 1904, la douazeci de ani publica versuri sub pseudonimul Luca Zimbru, la Viata noua. Traduceri si comentarii de Barbu Nemteanu, foarte activ, apar in Noua revista romana, Convorbiri critice si Flacara, in periodice pentru teatru, Scena si Rampa, sau cu profil social, Viitorul social, Facla. O selectie de Poezii alese (1910) suscita elogiile lui Mihail Dragomirescu la Convorbiri critice, in rest intilnind indiferenta. Personalitatea poetului (Galati, oct. 1887 28 mai 1919) incepea sa se contureze in volumul urmator, Stropi de soare, din 1915, dar tuberculoza care-1 mina de citiva ani, se agrava, trans-formind fantezia alerta in deznadejde si sarcasm.

Tablourile de natura patrunse de melancolie, sint pretexte de meditatie, astfel ca reprezentarile plastice (cimpii ruginite", intinsa mare", gradina ca pinza zugravita") nu au substanta. Vintul, apele, devenite metafore si simboluri, vehiculeaza reflectii. Ploaia autumnala (Toamna-n treN), m ritmul lui G. Topirceanu din In tren, transmite un fior tragic, voalat insa :

Cimpii ruginite de-a dreapta, de-a stinga. Si trenul alearga prin ploaie si vint Si inima plinge si geme, natinga, Si-mi pare ca trenul ma duce-n rnormint".

Vagi Privelisti dunarene de pe digu-nalt" sint intregite fantezist : plute in lunecare muta devin pasari calatoare", contrastind cu negre cargoboturi". La Barbu Nemteanu, Galatii sint echivalentul Bacaului mercantil al lui Bacovia, mediu in care aventurierii asculta de-un zeu turnat din aur si argint" Marginirea filistina intimpina replici vitriolante :

Galati, oras cumplit de negustori. In tine sta poetul ca-n Sodoma !

   

Copiii tai, in tirgul plin de zvon,

Au capul intelept si plin de grine ;

Ei poarta-n suflet chipul lui Mammon".

Traducator din Heine, poetul imprima monologului liric o resemnare amara. Aparitie spiritualizata, cu plaminii vlaguiti", urca spre munti ca sa-si sporeasca huma". intre sublim si util, ironistul opteaza pentru acesta din urma : Izvoarele sopteau ; dar din izvoare / Eu nu gustam povesti duioase, / Ci sarurile lor mintuitoare, / AĞPrincipiile lor feru-ginoaseAğ" (De vorba cu trupul meU). Masca plictisita de spectacolul cotidian se destinde o clipa in confesiuni autoironice :

Sint AĞcunoscut^ si negustorii. Din urbea mea ma tin in rama !

    Si cum, la noi, e mult putinul, Eu sint aproape-un om de seama

La Bucuresti istetii critici Masoara versul meu cu metrul La poarta-nchisa-a Nemuririi Cu cheia-astept sa-mi vina Petrul".



Numai versurile sortite adoratei sint ignorate de aceasta cu ingenuitate, motiv de reflectie in stilul Heine : Si doara versurile mele / Nu pentru critici au fost scrise" (Iubitei care nu-mi citeste versurilE). Causerie spirituala de oarecare popularitate, in Trenul de Crasna-Husi, tonul e franc jovial :

O, trenisor de Crasna-Husi Locomotiva ta e-un samovar, Iar tu, intreg, pari un tramcar, O jucarie de papusi.



Cind dai semnal ca pleci, zimbim cu totii!

    Cind intri-n gara, pufaind, zimbim Ades ma mir cum nu te fura hotii, Atit esti de infim !

   "



Limbajul reflexiv, prea saturat de probleme (Imn catre Antonny, Printre vedeniI), e rece, caracteristica poetului fiin-du-i nota de familiaritate, lipsa oricarei poze. Impresiile din sanatoriul elvetian (unde se internase in 1913) converg catre o natura intima, in care timpul se misca lent, misterul insusi e luminos". Cerul inalt al muntilor si curtea casei de tara sint vecine. in dupa-amiaza somnolenta, hamacul, ciucurii albi ai fetei de masa, farfuriile se situeaza in centrul universului, dilatarea dimensiunilor ducind la un fabulos tonic : Prin curte misuna cu ciocul in iarba : / Zeci si sute de milioane de pasari". Siesta e o poezie a nimicurilor induiosatoare.

Traduceri in versuri si proza din Goethe, Lessing, Heine, Lenau, Baudelairo, Wilde, Tolstoi, Turgheniev si altii indica preferintele poetului, decedat la treizeci de ani. in 1926 Mi-hail Dragomirescu alcatui o antologie Barbu Nemteanu. Gazetarul, travestit sub diverse pseudonime, semna uneori Te-desco (traducere italiana a patronimicului real DeutscH).

VOLUME : Poezii alese, Biblioteca Lumea", nr. 67, Buc, 1910; Stropi de soare, poezii, ed. Salonului literar" din Galati, tip. Poporul" (1915); Melodii ebraice de Heine, trad.. Buc, tip. Gutenberg, 1919; B. Nemteanu Antologie de M. Dragomirescu, Buc, Casa scoalelor", 1919.

REFERINTE: M. Dragomirescu, Poezii alese, in Convorbiri critice, IV, 1910, nr. 12; C. Sp. Hasnas, Stropi de soare, in Fiacara, IV, 1915, nr. 27 ; C. V. Gerota, Poetul H. Nemteanu, in Sburatorul /, 1919, nr. 9 ; Barbu Lazareanu, B. Nemteanu notite bibliografice, in Ade- arul literar si artistic, IV, 1925, nr. 234 ; M. Dragomirescu, prefata la Antologia B. Nemteanu, Buc, Casa scoalelor", 1926; Perpessicius, Antologia B. Nemteanu, in Universul literar, XLII, 1926, nr. 24 ; E. Lo-vinescu, Poezia de sentiment". Alti trubaduri, in Istoria literaturii romane contemporane, voi. III, Evolutia poeziei lirice, Buc, Ancora", 1927 ; G. Calinescu Istoria literaturii romane de la origini, Buc, F.P.L.A., 1941; D. D. Soitu, Un poet uitat : Barbu Nemteanu, in Limba si literatura, 1926, nr. 12.



A. Steuerman Rodion

Socialist, gazetar, prolific (redactor al ziarului iesean OpiniA), Steuerman-Rodion s-a risipit intr-o activitate multipla, atras de beletristica si politica, agitat, intreprinzind lungi calatorii in Europa. Evocarile din O toamna la Paris (1897) fac proba unei curiozitati spirituale exceptionale. La Odeon asculta prin 1897 o conferinta despre Euripide a lui Jules Lemaitre. Asista la primirea lui Anatole France la Academia Franceza ; e la curent cu problemele muzicii si teatrului contemporan. Un volum de articole despre destinul femeii, Ele (1901), ridica inteligent, sub aparente glumete, intrebari serioase.

Conditia proletara a nasterii il marcheaza puternic, scriitorul (ca profesionist : mediC) imprumutind de la Heine ironia printre lacrimi. Cu dascali batrini, studiase in copilarie, carti groase si obscure" de ghemare" si de mischna", la care se refera intr-o autobiografie postuma (Cartea baiatului meU), neterminata. Nelinistea e specifica familiei : un frate la Paris, unul in Statele Unite, sora la Tampico. Toti cu instincte de fuga. Eu insumi necontenit in atare porniri". Iata, in stil Heine, nostalgia de Exil :

Cum sufla greoaie masina !

    Iar trenul se misca greoi, Caci poarta intreaga mea viata De lacrimi, iluzii, nevoi. In ritmul de fier parca zice Cu graiul de jalnic profet : ^Exilul e partea ce-ncheie Iluzia, triste poefAğ"

Citeva volume de versuri nu ofera imaginea unui poet diferentiat. Steuerman-Rodion e insa un obisnuit al cercurilor literare (printre cunostinte : Caragiale, Sadoveanu, G. To-pirceanU). Drama, ca licean, faptul ca pe actul de botez nu avea decit prenumele : Avram. La gimnaziul Stefan cel Mare" avu la romana profesor pe junimistul Paicui la Liceul National, pe V. Burla, adversarul lui Hasdeu. Preocupat, ca evreu, de problema asimilarii, tatal, bigot, reactioneaza in fetlul lui Manasse din drama lui Ronetti-Roman : AĞMie ce otrava imi recomanzi ? incaltea s-o ispravesc niai curindAğ. Si izbucni intr-un hohot de plins". Torturat de o depresiune nervoasa progresiva, A. Steuerman-Rodion (n. 30 noiem. 1872, IasI), mobilizat pe front, si-a pus capat zilelor cu morfina, inainte de incheierea pacii, la 19 sept. 1918. Pe linga pseudonimul Rodion, a mai semnat si : De la Iasi, A. Trestianu, Tristis, Leandru.



VOLUME: Autori, romani (sec. XVIII): I, Antologie, //, Crestomatie, Iasi, Ed. Saraga", 1893; Saracie, versuri, 1897; O toamna la Paris, proza si versuri, 1897 (ed. a Il-a Iasi, Instit. de arte grafice Viata rom., 1928); De recitat, versuri, 1897; Lirice, poeme, Iasi, Libraria noua", 1899; Almanahul ziarului Rasaritul" (1899 1900); Ele (gazetarie, beletristica, politica), lasi, Tip. H. Goldner", 1901 (coperta interioara, 1898); Cilibi Moise pe scena, studiu critic, Iasi, 1905; Heinrich Heine si Ed. Grenier, lasi, 1910; Complicele lui Heine, Iasi, 1911; Spini, versuri, Buc, Saron", 1915 ; Frontul rosu, sonete postume, Iasi, 1920 ; Cartea baiatului meu, autobiografie, cu o prefata de Enric Furtuna, Iasi, Instit. de arte grafice Viata romaneasca", 1924; indepartari, eseuri, Buc, (B.p.t.); 1937; Petru Rares, libret de opera, muzica de Eduard Caudella; Trad. Vasile Conta, Teoria ondulat unii universale, voi. 1 2, Iasi, 1894 ; Vasile Conta, Bazele metafizicei, Iasi, 1R96 ; Sully Prudhomme, Poezii, Craiova, 1896 ; etc.

REFERINTE : G. Topirceanu, Spini, in Viata romaneasca X, 1915, nr. 6, iunie; I. L. Caragiale, Opere, voi. VII (corespondenta), ed. Ser-ban Cioculescu, Buc, F.P.L.A.; G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini, Buc, F.P.L.A., 1941.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.