Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Sinteze literare





Despre Sinteze literare

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare


Literatura romana in limba latina
Literatura populara - parte integranta a literaturii romane
Miorita - balada populara - Tema baladei Miorita
Umanismul romanesc - plan de idei
Iluminismul - curent national si european si Scoala Ardeleana
Clasicismul
Romantismul - Trasaturi romantismului
Realismul
Contributia scriitorilor romani la dezvoltarea realismului
Momentul 1848 - etapa a revolutiei burghezo - democrate
Simbolismul - Istoricul si reprezentantii in literatura universala
Stefan cel Mare si Sfant - reprezentant al constiintei nationale
Expresionismul
Orientari, tendinte, coordonate si realizari in poezia romaneasca contemporana
Ideea de specific national in literatura romana
Folclorul si literatura romana din perioada romantica
Cucerirea independentei nationale in evocarea literara
Ecouri ale lui Sainte-Beuve in literatura romana
Revista Romana (1861 1863)
Atheneul roman (1866 1869)
Albina Pindului (1868 1871 ; 1875 1876)
Literatura si arta romana
Floare-albastra (1898 1899)
Pagini literare (1899 1900)
Reviste satirice din secolul al XIX-lea
Text si comunicare
Curente literare. Abordari teoretice
Clasicismul sinteza
Romantismul sinteza
Realismul sinteza
Parnasianismul
Simbolismul
Expresionismul sinteza
Traditionalismul
Modernismul si avangardismul
Neomodernismul
Postmodernismul
Poezia
Poezia epica
Elemente de compozitie in textul poetic
Nivelurile textului literar. Repere si concepte pentru analiza stilistica
Limbajul si expresivitatea textului poetic
Imaginarul poetic
Poezia pasoptista - prezentare generala
Prelungiri ale clasicismului si romantismului in literatura romana
Genul epic - Opera epica. Abordari teoretice
Basmul cult - Specii narative
Povestirea - specii narative
Nuvela - specii narative (Nuvela istorica, Nuvela fantastica, psihologica)
Romanul - specie narativa
Structura textului narativ
Relatiile temporale si spatiale in naratiune - Constructia subiectului si a discursului narativ (subiectul, tema, actiunea, finalul)
Limbajul prozei narative (Modalitati ale nararii)
Opera dramatica. Abordari teoretice
Specii dramatice - Tragedia, Comedia
Structurarea textului dramatic, Personajul dramatic si Genul dramatic
Dacia literara - manifest al romantismului romanesc
Junimea si junimismul - modele axiologice in dezvoltarea literaturii
G. Ibraileanu - deschideri spre o critica totala
Literatura romana SECOLELE XIV-XVIII (1380-1779)
Literatura romana - EPOCA DE TRANZITIE PREMODERNA, (1780-1829)
Literatura romana INTRE CLASICISM SI ROMANTISM (1830-1862)
CANTA,RETII RUINELOR
EPOCA MARILOR CLASICI (1863-1892)
Literatura romana - SFARSIT SI INCEPUT DE SECOL (1893-1918)
Literatura romana - INTRE CLASICISM SI NATURALISM
CRITICI SI ISTORICI LITERARI
NATURALISTII UMANITARI
POETI, PROZATORI, DRAMATURGI
REVIRIMENTUL ROMANTISMULUI
REALISMUL DEMOCRATIC
SIMBOLISTII literaturii romane - simbolismul
Literatura romana in EPOCA DINTRE CELE DOUA, RA,ZBOAIE (1919-1947)
MODERNIZAREA TRADITIEI in literatura romana
SINCRONISM SI DIFERENTIERE in literatura romana
RESUSCITAREA SPIRITULUI ETNIC in literatura romana
Literatura romana - SUB SEMNUL AVANGARDEI
DE LA PARNASIANISM LA MANIERISM in literatura romana
LITERATURA DOCUMENTARA, BOEMA, POPULARA
ORIENTA,RI NOI DUPA, 1930 in literatura romana
GENERATIA POSTBELICA, (1948-1981) in literatura romana
Marii poeti ai literaturii romane
PROZATORII literaturii romane
DRAMATURGII literaturii romane
CRITICII literaturii romane
Istoria criticii literare
Critica literara de la inceputul Renasterii pina la jumatatea secolului al XVIII-lea
Neoclasicismul si noile tendinte ale epocii criticii literare
Atitudini ludice in miscarea de avangarda
Nonconformismul spectacular: D. Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru
CE STIM Sl CE NU STIM DESPRE ROMANUL DE AZI
CALITATILE GENERALE ALE STILULUI
Stilul beletristic, stiintific, administrativ
FANTASTICUL IN PROZA CONTEMPORANA,
LITERATURA POPULARA,
LIRICA RELIGIOASA, - PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITA,
INCEPUTURILE POEZIEI ROMANESTI
DACIA LITERARA,
LITERATURA PASOPTISTA, (Literatura romana cuprinsa intre anii 1830-1860)
JUNIMEA Si CONVORBIRI LITERARE
SIMBOLISMUL - (Curent literar) - Trasaturile simbolismului
MODERNISMUL - curent literar
TRADITIONALISM
AVANGARDISMUL - CURENT LITERAR
NEOMODERNISMUL - CURENT LITERAR
STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII ROMANE
MARII CRONICARI
ROMANUL PANA, LA AL DOILEA RA,ZBOI MONDIAL
Inceputurile poeziei romanesti
Poezia pasoptista
EPOCA MARILOR CLASICI AI LITERATURII ROMANE JUNIMEA Sl CONVORBIRI LITERARE
IN CONTRA DIRECTIEI DE ASTA,ZI IN CULTURA ROMANA, (1868)
POETI SI CRITICI (1886)
DIRECTIA NOUA, IN POEZIA SI PROZA ROMANEASCA, (1872)
PUBLICISTICA - INVATAMANTUL CLASIC
TEORIA STATULUI NATURAL SI A CELUI ARTIFICIAL
LITERATURA ROMANA LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA
FARMECUL SCRIERILOR VECHI
CLASICII
LITERATURA ROMANA, DUPA, AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
Convorbiri literare
Literatorul
PERSPECTIVE NOI. PUBLICATII, TENDINTE - Teoria dezvoltarii organice
Curierul literar. Samanatorul
Junimea literara - Publicatii in spiritul Samanatorului
Ramuri. Revista noastra
O fractiune: Cumpana
Samanatorismul, curent de rezistenta
Lupta pentru limba romaneasca
Subordonarea esteticului
PRIORITATEA IDEALULUI UMANITAR
Formula specificului national: Viata romaneasca
POPORANISMUL DISOCIERI
Poporanismul, subiect polemic
LITERATURA IN TRANSILVANIA
PERSPECTIVE MODERNE. PUBLICATII
Initiative minulesciene : Revista celorlalti, Insula
Viata sociala
Reviste iesene
Simbolismul romanesc
Adversari. Alte reactiuni ale simbolismului
PUBLICATII CU PROFIL VARIAT - Diversificarea substratului conservator
Revista idealista
Convorbiri critice
O anexa a Convorbirilor critice : Falanga
Flacara
ORIENTA,RI LITERARE IN PRESA SOCIALISTA
Forme contradictorii ale evolutiei poeziei
TRADITIONALISTI SA,MA,NA,TORISTI, ORIZONTURI RURALE
POEZIA IDEALULI NATIONAL SOCIAL
POEZIA DESTINULUI UMAN
LIRICA SOCIALA, MILITANTI
DECORATIVI, NARATORI
TRUBADURI SI IRONISTI in literatura romana
UMOR SI TRISTETE in literatura romana
POETI DE TRANZITIE. NELINISTITI. INSTINCTUL MIGRATIEI
POETI DE TRANZITIE. FANTEZISTI. ELEGIACI
TENDINTE NOVATOARE. SIMBOLISTI TRAGICI
SIMBOLISMUL TRUBADURESC. MINULESCIENI
ALTE MODALITA,TI SIMBOLISTE. VIATA NOUA
TANGENTE SIMBOLISTE
PRIORITATEA PROZEI SCURTE
TENTATIA NATURII. PARODIE SI UMOR
REALITATE SI FABULOS. SONDAREA FONDULUI ETIC
Orizontul prozei scurte
PERSPECTIVE RURALE. SA,MA,NA,TORISTI SI POPORANISTI
OBSERVATORI AI PROVINCIEI. CLASICI. UMORISTI
CLASICISM SI FORMULE NOI
Publicatii teatrale
FILONUL ISTORIC, FOLCLORIC, MITOLOGIC
COMEDIA TRAGICA,. FILONUL COMIC
STADIUL LUPTEI DE IDEI
FORMULA CRITICII CU TENDINTE NATIONALE SI ETICE
FORMULA CRITICII COMPLETE
Critica aplicata. Istoricul literar
FORMULA AUTONOMIEI ESTETICULUI
Limba si limbajul; aspectele, stilurile si nivelurile limbii
Limba romana si procesul formarii ei
Evolutia limbii noastre nationale
Limba romana literara
LITERATURA POPULARA, - PARTE INTEGRANTA, A LITERATURII NATIONALE
Creatii populare epice: balada si basmul - Miorita
MARII CRONICARI AI SECOLULUI AL XVII-LEA SI AI INCEPUTULUI SECOLULUI AL XVIII-LEA; CONTRIBUTIA LOR LA DEZVOLTAREA CULTURII, A LIMBII SI A LITERATURII ROMANE
ILUMINISMUL ROMANESC
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA SI DEZVOLTAREA LITERATURII ROMANE
DIRECTII SI TENDINTE ALE PROZEI DIN A DOUA JUMA,TATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
LITERATURA ROMANA, - AL II-LEA RA,ZBOI MONDIAL
EVOLUTIA ROMANULUI IN LITERATURA ROMANA,
PATRU VARFURI DE LANCE ALE DRAMATURGIEI NOASTRE
ISTORICI, CRITICI, ESTETICIENI SI TEORETICIENI AI LITERATURII
Textul. Aspecte generale
Romanul - Evolutie si tipologie
Poezia - Notiuni introductive. Acceptii ale termenului. Evolutia genului
Romantismul - Notiuni introductive
Simbolismul - Notiuni introductive
Deschiderile simbolismului catre modernism
Traditionalismul in perioada interbelica - Ion Pillat
Lirica moderna in perioada interbelica - Tudor Arghezi
Postmodemismul
Dramaturgia - Notiuni introductive
Dacia literara - Epoci si ideologii literare
Traditionalismul si modernismul in prima jumatate a secolului XX
SCOALA ARDELEANA - MARI SCRIITORI
O MONOGRAFIE DESPRE IPOTESTI
VIATA ROMANEASCA,, 90 DE ANI DE LA INTEMEIERE
MONOGRAFIA REVISTEI RAMURI
PENULTIMUL VOLUM DIN EDITIA PILLAT
DRAMATURGIA ROMANEASCA, IN INTERVIURI
DIMENSIUNI ALE PROZEI SCURTE BASARABENE CONTEMPORANE
FENOMENUL BASARABEAN
THOMAS MANN SI ROMANIA
JURNALUL REGINEI MARIA
AMINTIRI DE DEMULT
MEMORIALISTI SI EPISTOLIERI O EVOCARE TULBURA,TOARE
O VECHE FAMILIE BOIEREASCA,
CANTACUZINII
VECHIUL BUCURESTI
CONTENCIOSUL AROMANILOR
DESPRE IMAGINEA ROMANILOR IN SPATIUL GERMANIC
O EDITIE CATASTROFALA,
DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE
O MONOGRAFIE DESPRE GUVERNAREA RA,DESCU
UN STUDIU DESPRE PROLETCULTISM
Polemici literare, pedagogice, politice, filozofice
Cunoastere si receptare estetico-poetica
Motiv, tema, idei in opera literara
Motivul Zburatorului la Ion Heliade Radulescu, Minai Eminescu, Tudor Arghezi, Dumitru Matcovschi
Consideratii teoretice despre fantastic
Despre revelatia iubirii si a pacii divine - N. STEINHARDT
Trecutul unei iluzii: Noul val al anilor 80
Secvente ante-decembriste
Ce lipseste literaturii sf actuale
Ce asteptam, in definitiv, de la science-fiction?
Literatura sf, azi (Ancheta ORIZONT)
Repere in evolutia sf-ului romanesc postbelic
Timpul este umbra noastra (Interviu)
Literatura sf si economia de piata
SF-ul romanesc: ce este, ce-ar putea fi
Anticipatia romaneasca in perspectiva istoriei literare
Alegorie si metafictiune: o dubla dedublare
Tiganiada in stil american
Eterna si pitoreasca Romanie
Science-fiction adevarat
ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE - idei fundamentale -
NOTIUNI DE LINGVISTICA, GENERALA, - Comunicarea prin limbaj
CLASIFICAREA LITERATURII FOLCLORICE
ISTORIA IEROGLIFICA, REPERE PENTRU COMENTARIUL LITERAR
SCOALA ARDELEANA, EXPRESIE A ILUMINISMULUI ROMANESC - REPERE PENTRU O LUCRARE DE SINTEZA,
ROLUL DACIEI LITERARE IN ORIENTAREA CULTURII SI LITERATURII ROMANE








FORMULA CRITICII CU TENDINTE NATIONALE SI ETICE despre Sinteze literare





N. Iorga



Prin dimensiunile exceptionale si diversitatea preocuparilor, istoric de prestigiu universal, profesor, critic, istoric literar, autor dramatic, director de reviste, gazetar, om politic N. Iorga e una din figurile reprezentative ale culturii romane, genial prin productivitatea aproape incredibila. Memoriei fenomenale i se adauga puterea de munca si intuitiile unui titan din Renastere. La patruzeci de ani, membru al Academiei, era elogiat de A. D. Xenopol, care-i fusese profesor : Te intrebi cu inminunare, cum a putut un creier sa conceapa atitea lucrari si o mina sa le scrie" (17 mai 1911). Peste o mie doua sute de lucrari reprezinta volume si brosuri ; alte douazeci sj cinci de mii de titluri indica articole, conferinte, comunicari, tiparite sau prezentate in tara si peste hotare. Nu intra aici titlurile altor citeva zeci de mii de documente, provenind din tara sau din arhive straine, publicate in vederea alcatuirii unui corpus al istoriografiei romanesti.

Istoricul era botosanean (n. 5 iunie 1871), fiu al avocatului Nicu Iorga si al Zulniei (ArghiropoL). Precocitatea copilului, orfan de tata de la cinci ani, uluieste. inainte de a frecventa scoala primara, el citea in original Orientalele lui Hugo, fabule de Florian, precum si Letopisetele publicate de Kogal-niceanu. Nu 1-a invatat nimeni a ceti si a scrie". Sint lucruri ce mi-au venit de la sine. Nu-mi aduc aminte de nici un ceas de pregatire AĞpedagogicaAğ pentru a descoperi literele si a le imbina in silabe, care pe urma sa-mi dea cuvintul. Poate de aceea nici cugetarea mea n-a plecat de la maruntele elemente prime ale unei desfaceri nenaturale ca sa ajunga apoi tirindu-se la ultimele rezultate" (O viata de om asa cum a fost, I, p. 10). La paisprezece ani debuta in presa, la ziarul Romanu al unui unchi, Manole Arghiropol, cu articole despre politica lui Bismark. Eliminat din liceu, in luna mai 1886, pentru insubordonanta", absolvi totusi clasa cu premiul I, iar toamna se transfera la Liceul National din Iasi. Impresia pe care o produse aci, exceptionala, nu impiedica o noua eliminare. Filologul V. Burla, severul director al liceului, convins de calitatile adolescentului, il ocroti binevoitor. Dupa numai un an de studii universitare la Facultatea de litere din Iasi, isi sustinea licenta la 17 decembrie 1889, la A. D. Xenopol, eveniment marcat de un banchet dat de Universitate. Este un baiat cu desavirsire distins, cum n-am avut si probabil mult timp nu vom avea in facultatea noastra, ii scria profesorul Stefan Virgolici lui lacob Negruzzi un adevarat fenomen si ca memorie, si ca putere de judecata, si are numai 18 si 1/2 ani stie foarte bine limbile clasice, cunoaste franceza, spaniola si italiana, mai putin germana, cu care se ocupa".

In 1890 era colaborator la Arhiva lui A. D. Xenopol, la Revista noua a lui Hasdeu, si la Convorbiri literare. La Contemporanul ii apareau versuri erotice, palide. Numit, in acelasi an, profesor de latina la liceul din Ploiesti, peste citeva luni pleca la Paris, cu o bursa pe doi ani, la Ecole pratique des Hautes Etudes", unde audia pe Gabriel Monod si Gaston Paris, nume prestigioase. Doctoratul in istorie il obtinu la Leipzig, in 1893, din comisie facind parte Karl Lam-precht. Din 1894 era profesor suplinitor la Universitatea din Bucuresti, anul urmator devenind titular prin concurs. Paralel cu activitatea de cercetare, se manifesta intens in presa (Romania juna, L Independance roumaine, EpocA). La Samanatorul la revistele proprii, la gazeta Neamul romanesc, deputat in parlament, la Liga culturala si Universitatea populara de la Valenii-de-Munte, invitat pentru conferinte la universitati straine, N. Iorga e un temperament proteic tumultuos. Profet si cenzor sever, savant si moralist, el militeaza pentru afirmarea culturii romanesti si infaptuirea deplinei unitati nationale. Nu-1 satisface calitatea de invatat de cabinet. Se comporta ca un pedagog al natiunii, sfatuitor , prezent pretutindeni, asociind in personalitatea sa pasiunea pentru eruditie a lui Cantemir si dinamismul social al unui Gheorge Sincai.

La propunerea lui Karl Lamprecht, savantul redacta pentru colectia Istoria statelor europene", volumul Geschichte des Rumanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen (1905). La Londra ii aparea in 1907 alt volum, The Byzantin empire iar la Gotha, in 1908, primul din seria de cinci, din Geschichte des Osmanischen Reiches. Profesorul roman e consacrat printre marii istorici europeni. in timpul razboiului, rolul sau, la Iasi, in refugiu, ca sustinator in presa al increderii in victorie, fu imens.

Aproape sapte sute de volume si brosuri apar intre 1920 si 1940 sub semnatura lui N. Iorga. De mentionat temerarul Essai de synthese de l histoire de l humanite (patru volume, 1926 1928). Doctor honoris causa" a numeroase universitati si membru al mai multor academii europene, savantul opune fascismului un veto rasunator. Asasini in solda puterilor straine au curmat la 27 noiembrie 1940 una din cele mai stralucite minti pe care le-a dat poporul roman. Simbolic, in preziua napraznicei morti, istoricul isi intrevedea, intr-o confesiune in versuri, sfirsitul : A fost taiat un brad batrin . . ." (Brad ba-triN). in conceptia lui N. Iorga, istoria ca stiinta (in care se exprima individualul si particularul, dar nu vazute in spirit pozitivisT) constituie o sinteza a existentei umane, in toate manifestarile, incit de la fapte sociale si politice istoricul trece la arhitectura si teatru, intra in muzee, cerceteaza literaturile vechi sau noi, trage concluzii de moralist si filozof practic. Scopul e ca din fapte sa rezulte structuri logice. N. Iorga, a-  a-  observa G. Calinescu, intr-un foarte sugestiv portret e un specialist total" in mod inerent insa inegal : Cunoasterea aproape monstruoasa a istoriei universale si romane in ceie mai mici detalii, direct de la izvoare, i-a ingaduit istoricului sa improvizeze la cerere si in scurt timp istorii partiale : monografii de orase, de domnii, de familii, istorii de relatii, istoria bisericii, istoria armatei, istoria comertului, istoria literaturii, istoria calatorilor straini, a tipariturilor. Si acestea nu sint simple indreptare, sint sinteze complete, exhaustive, uneori disperant de amanuntite, egoiste in note pina in a nu lasa altuia bucuria unui adaos". Nu parvine fireste sa dea o explicatie valabila a faptelor, lipsindu-i metoda stiintifica necesara, insa prin multitudinea perspectivelor opera lui e un tezaur de sugestii si intuitii. Iorga e un emul al romanticului Michelet, pentru care istoria insemna reinvierea trecutului in datele lui fundamentale (resurrection integrale de la vie").

Cu o enorma sensibilitate pentru relicve si documente, istoricul e un liric, imprimind tablourilor reconstituite accent si culoare. Cu cit se apropie de prezent, el se transforma in moralist, nemultumit de stricarea moravurilor, polemizind cu progresiva indignare. Prin capacitatea de a releva in caracterizari si portrete memorabile, momente si destine, pagini numeroase se inscriu in sfera artei. Ceea ce unifica intr-o constructie monumentala lucrari disparate, nu e pasiunea pentru cunoastere pur si simplu, ci pasiunea-Weltanschauung, reflectata intr-o morala si devenita stil. Elocvent, incintator chiar - - constata o publicatie ostila nationalismului practicat de Iorga cu vorba sa invie de multe ori pe toti mortii aceia care au zbuciumat odinioara omenirea, le da si lor glas si faptura, ii vezi inaintea ta cum traiesc viata lor de atunci, cum se misca, cum isi incruciseaza sabiile, cum se lupta : (Facla, 1912, nr. 50).

Foarte tinar, istoricul se manifesta in ipostaza unui doct critic literar, cu intinse cunostinte de literatura universala. Densele Pagini de critica din tinerete (reunite in volum in .1921) denota contingente cu Paul Bourget (Etudes et -portraitS), cu Taine, Brunetiere si Guyau, interesul pentru Gherea fiind restrans. Nu critica la obiect, cronica, ci critica eseistica e latura forte. Din etapa 1890 1895 retin atentia preocupari in spiritul vremii : Moralitatea in arta, Rolul criticei. Fonsau forma, Pesimismul la "artist, Realism si pornografie, Critica literara si stiinta si altele, citabile pentru vastitatea cunostintelor, mai putin pentru solutii. Semnificative marturii despre etapa ulterioara contin citeva volume, de la Opiniuns sin-ceres (1899) pina la O lupta literara (2 voi. articole publicate in SamanatoruL) si O viata de om, asa cum a fost (3 voi. autobiografice, 1934). Refractar literaturii noi, dupa 1900 criticul era fixat definitiv in preferintele sale, preconizind o creatie cu substrat moral. De unde teza ca scriitorii sint educatorii permanenti catre moralitate si ideal, catre credinta in neam, si printr-insul in omenire". Cu aceasta viziune, critica devine o actiune de terapie literara, in serviciul celei mai intransigente discipline morale". In critica de apreciere, istoricul tine seama de autori ca oameni, agreati sau anticipatiei, incit nu o data consideratiile critice sint prejudecati sau rabufniri violente. Structura funciar polemica, Iorga nu-si reprima pornirile. Nu poate fi luata ad-litteram caracterizarea pe care i-o face Ilarie Chendi : intolerant si invidios si neleal cu toti citi muncesc si pot munci fara d-sa", rau si intrigant fata de cei ce nu-1 sufera", dar ca pasio-nalitatea, subiectivismul ii sint specifice nu incape indoiala. Literaturii ii cere Iorga un sens etic, scriitorului responsabilitate. Pe Paul Claudel, intr-o conferinta la Brasov

"* (1936), il lauda ; lui Arghezi, in numele moralei ultragiate,

J ii pune nota proasta :

Literatura e un lucru adine, serios si acel care o face, trebuie sa fie un om plin de simtul responsabilitatii, iar, daca este un om care se crede de mare talent sau e stapinit de anumite idei abstracte si spune: AĞsint poet si nu am responsabilitateAğ, atunci trebuie sa se gaseasca altii care au responsabilitate si sa-l indemne a face alta literatura, sau sa-i arate ca n-are talent, ci numai iluzia talentului. A te juca insa cu vorba cum te-ai juca asa cu niste bile puse in fundul palariei si aruncate in aer, aceasta nu inseamna a dovedi talent. Trebuie sa vie acel om de responsabilitate, care, ori sa convinga pe acel care crede ca are talent, cum ca acest talent nu exista, sau, daca este talentul, sa-i spuna de ce sa intrebuinteze acest talent, pentru care raspunzi in fata oamenilor, in cutare sens, mai bine decit in altul, iar cind ai a face cu un nebun, sa propuie a se crea, daca nu un spital de lecuire, un fel de lagar de izolare pentru anumite manifestari in domeniul literaturii care sint o primejdie pentru societate.

Orice literatura este un mijloc de sugestie () Chiar literatura pe care o cetesti inainte de a adormi si anume pentru a dormi, literatura aceasta lasa urme. Literatura este ceuo care intra, sa zicem, daca am face o comparatie nepotrivita, intre suflet si corp, prin toti porii-; din literatura prin toti porii, ca sa intrebuintam inca o data acea comparatie nepotrivita, prin toti porii sufletului intra ceva pe care nu-l poti goni, caci este un lucru infernal. AĞLucru infernalAğ in sens bun. Si atunci poti zice ca literatura e divina, dar poate fi infernala in sensul cel mai negru al dracilor din Iad" (Probleme literare, 1936, p. 6).

Metoda istoricului literar se integreaza, in parte istorismului, literatura fiind vazuta ca o componenta a istoriei generale. Prin urmare, istoriei literaturii i se cere intii sa fie o opera de istorie, in cel mai larg si mai bun inteles al cuvin-tului". Nici vorba, Iorga nu dispretuieste zelul documentar, dar combate spiritul pozitivist, care reduce istoria la o acumulare arida de date. in esenta, el vede istoria literara ca un biograf" al epocilor, animat de aspiratia reconstituirilor vibrante. Portretele, tablourile de grup construite din materialul brut", sa alcatuiasca un intreg, bine organizat, armonios, care sa corespunda cit se poate mai deplin cu ce a fost odinioara, in lumea faptelor". Cu un cuvint, reinvierea trecutului literar in ipostazele lui elocvente :

Istoria literara trebuie sa-si propuie un scop superior unui simplu Indicator biografic si bibliografic. Viata trebuie intrevazuta din elementele moarte, spiritul trebuie trezit prin intelegerea operelor, accidentele vietii acelor care au produs operele literare trebuie intrebuintate si ele, mai ales pentru a ajunge la realizarea priceperii depline. A desface ideile si sentimentele ce stapinesc o carte, a le pune in legatura cu acelea care rezulta din activitatea omeneasca, neliterara, a scriitorului, a suplini prin imaginatia intregitoare, prin intuitie cit mai trebuie, multele lucruri care mai trebuie spre a desavirsi, pentru sine si pentru altii, o personalitate omeneasca, aceasta e una din cele mai insemnate si, evident, mai grele sarcini ale istoriei literare". (Introducere la Istoria literaturii romanesti, voi. II, 1938).

Coordonate majore pentru biograful literar" sint: atitudinea comprehensiva, capacitatea de a interpreta felurite destine in diversitatea si intregimea" lor si puterea de comunicatie a imaginilor din mintea sa", adica talentul literar". De observat sublinierea in spirit modern a relatiei simpatie-detasare, in raport cu scriitorii studiati. Nu o intelegere rece cu care un matematic a inteles o problema, un fizic fenomenul pe care-1 studiaza sau un jurisconsult cazul pe care-1 preocupa, ci o intelegere simpatica, in care in aceeasi vreme, intelegerea provoaca iubirea pentru sufletele cercetate si iubirea completeaza, prin intuitia sentimentului, opera de intelegere pe care a inceput-o spiritul psihologului". Pentru ca o istorie literara nu e o banala galerie, o sala de expozitie", i se impune o conditie speciala : sa fixeze biografiile in miscarea de idei a epocii, sa puie in legatura cugetarea unuia cu gindirea generala a timpului", urmarind interferente intre curente si generatii, structuri si grupari, corelatii pe plan comparat.

Contributiile lui N. Iorga ca autor al Istoriei literaturii romane in secolul al XVUI-lea (1901) sint fundamentale, des-chizind drum tuturor istoricilor perioadei vechi, intre care N. Cartojan, Sextil Puscariu, G. Bogdan-Duica, George Pascu, St. Ciobanii. Noi studii au fost consacrate aceleiasi epoci : Istoria literaturii religioase a romanilor pina la 1688 (1904) si Contributii la Istoria literaturii romane in veacul al XVIII-lea (1905). Din substanta tuturor acestora, cu revizuiri si adaugiri, a rezultat Istoria literaturii romanesti (1925), al carei prim volum se refera la fenomenul literar pina la 1688. Un alt volum (1928) include literatura dintre 1688 si 1780, al treilea (1933) fiind rezervat in mare parte Scolii Ardelene. O continuare este Istoria literaturii romanesti in veacul al XlX-lea, de la 1821 inainte, in legatura cu dezvoltarea culturala a neamului (trei volume, 1907 1909). Constructia se incheie cu Istoria literaturii romanesti contemporane (1934), in doua volume : I, Crearea formei (1867 1890), si II, In cautarea fondului (1890 1934). N. Iorga dadea astfel cea dintii istorie a literaturii romane in totalitatea ei. Prin largimea orizontului, istoricul era chemat sa treaca la sinteze. Vasta panorama de literatura comparata Istoria literaturilor romanice in dezvoltarea si legaturile lor (trei volume, 1920) e o lucrare de baza pentru orice investigatie noua in acest domeniu.

Pe linga informatia exceptional de minutioasa, de remarcat e talentul de a reconstitui epoci revolute. Cronicarii, fruntasii Scolii Ardelene si altii devin obiectul unor portrete morale neintrecurte, elaborate de un cunoscator cum n-a fost altul al istoriei generale. Memorabil este momentul consacrat, cu explicabila afectiune, lui Dimitrie Cantemir, capitol (de aproape o suta cincizeci de paginI) avind vibratia unui roman, in modestul palat domnesc de la Iasi, iata-1 pe Constantin Cantemir admirind stiinta fiului, intors de la studii de la magistrii din Constantinopol : Seara, statea pina tirziu, linga Constantin Voda, un necarturar care iubea cartea si simtea dureros glumele facute asupra AĞprostieiAğ lui, statea linga el a-  fiul asa de tinar si tatal asa de batrin si insira -AĞistoriile celor vechiAğ, ori ii talmacea din slavona Scriptura, ori ii cetea cuvintele lui Ioan Gura de Aur. E o scena duioasa din viata simplului trecut, aceste lecturi tirzii, la lumina luminarilor, in vechiul palat pustiu, al Domnului fara Doamna, fara rude, fara adevarati prieteni, avind pe linga sine numai acest copilandru care-i semana asa de bine la chip si a carui minte luminata era atit de superioara mintii lui naive. In marele jilt domnesc, >batrinul AĞruman la fataAğ. .. cu barba alba ca zapada, cata in umbra noptii la fruntea inalta a genialului sau copil, care-i culegea pentru dinsul neinvatatul vechea si vesnica intelepciune a cartilor" (Istoria lit. romanesti, voi. II, 3 928, p. 342).

Cite un tablou schitat in graba surprinde esenta unui adevar. Iorga devine un moralist cu reflectii severe : Poezia a- romaneasca din secolul al XVIII-lea e o . usuratica poezie de salon, un subtire fum albastru de ciubuc boieresc si nu poezie constienta de menirea ei sufleteasca, nationala si sociala. Nemultumirile ce se oglindesc in aceste fleacuri rimate sint acelea pe care le produc toanele unei cocoane crude si nu indignarea pentru o rea stare de lucruri" (Op. cit. p. 98).

Peste patru decenii despart primele Schite din literatura romana (1892), de Istoria literaturii romanesti contemporane. Istoricul nu se poate sustrage insa fascinatiei literaturii clasice, incit comprehensiunea necesara fata de scrisul artistic de dupa 1900 ii lipseste. Tentativele de inovatie in poezie sint sistematic osindite. Iorga e un opozant prin temperament, un polemist, trasatura pe care un titlu de volum, O lupta literara, o rezuma. Sint laudati unii pseudocreatori si cenzurati cu asprime scriitori reprezentativi. I. U. Suricu si G. Rotica par a fi egali cu Octavian Goga, iar Vasile Pop (comparat cu Edgar PoE) rivalizeaza cu Sadoveanu. O povestire de I. C. Vi-ssarion, Satul lui Sfintu Petre, e de cea mai desavirsita masura clasica, o capodopera in felul ei", in timp ce Ion de Re-breanu consemneaza : ce e mai josnic", manifestatiile brutei, prezentate crud", intr-un rece stil de jandarm". Poezia lui Tudor Arghezi displace prin obscuritate", prin injghebari de ritm frint, fara sunet" ; proza lui e opera unui insultator public" Exista si in Istoria literaturii romanesti contemporane (cu trimiteri la nume obscure, uitate prin periodice provincialE) caracterizari critice remarcabile, insa testimoniul capacitatii de interpretare il ofera istoricul literaturii vechi.



Memorialistul. Dramaturgul

Nu in cele sapte volume de insemnari zilnice, in parte publicate sub titlul Memorii, e vizibil artistul cu fraza nervoasa, inclinat spre asociatii surprinzatoare. Valoarea documentara e insa aici enorma. Lingvistul danez Sandfeld are la Holte o vila numita romaneste : Vatra. Lordul Thomson, fost ministru britanic, a scris un roman cu o eroina romanca : Smaranda. in 1930, la receptia lui Marinetti la Academia. Romana, istoricul a refuzat sa participe.

O captivanta lectura ofera medalioanele din seria Oameni care au fost (patru volumE) si, fragmentar, masiva autobiografie O viata de om. Moralistul e un enciclopedist solicitat de oameni din cele mai variate domenii : eruditi, politicieni, artisti, militari, gazetari, calatori, straini, dascali de tara, femei ou personalitate deosebita, unii cunoscuti direct, altii pe cale livresca. Scrise din goana condeiului, in majoritate ca necrologuri in Neamul romanesc, cele aproape sapte sute de profiluri etice (oameni care au fost") includ cite o latura exemplara, comentarii sau pretexte de reflectii. Fiecare viata evocata declanseaza o atitudine, ginditorul sfirsind in exaltare etica, aprobator, sau izbucnind impotriva contemporanilor ingrati cu vreunul din cei raposati. La Tolstoi, ibsen, Mommsen si altii -impresioneaza calitati pe care Iorga le cultiva el insusi : cugetarea inalta si forta morala. La invatati si oameni de actiune se subliniaza cu prioritate notele sufletesti, latura lor de oameni". Pentru acelasi motiv, asupra lui Vlahuta (care ca om a fost superior operei") revine de mai anulte ori," elogiul, la mormint, devenind o lectie de comportare : Te vad despartit de vremea ta" Te vad prins in furtuna cumplitului razboi" Te vedem acuma asa a- cum esti peste tot ce-ti poate da vremea mai rau, peste tot ce ti-am putea da noi mai bun " Un ultim cuvint tie, celui ce ai fost om ca noi.. . " Doua decenii mai tirziu imaginea lui Vlahuta e motiv de noua lectie, pornind de la cultul fara vorbe goale si fraze moarte pe care 1-a inchinat trecutului". Sub aspect etic, Iorga face parte din familia de spirite a- a celui pomenit.

Linga imaginea in penumbra a lui Vasile Bogrea, istoricul se smereste, recunoseindu-i o eruditie exceptionala. Meditatia de o concizie clasica, gen Tacit, ar putea fi gravata in marmura, ca model de virtuozitate verbala :

S-a stins un om cum poate niciodata nu vom mal avea unul".

A doua zi dupa o operatie desperata Vasile Bogrea a disparut »dintre noi.

Natia noastra a pierdut o comoara. Era cel mai invatat dintre romani. Era un neintrecut vorbitor si un profesor fara pereche.

Era un caracter vrednic de vremurile antice. Era, in suferinta iui de atitia ani de zile, un sfint.

Si cei care l-au urit si pingarit se vor descoperi miscati in fata unei asemenea pierderi".

Ca iorga poate sa fie concis o demonstreaza sententiiie si aforismele, opera de moralist contemporan in care descoperim tezele oratorului, totdeauna preocupat de aspectul etic. La treizeci si patru de ani, istoricul tiparea un volum de Gin-»duri si sfaturi ale unui om ca oricare altul (1905), reluat intr-o editie augumentata, Cugetari (1911). Sint in ele observatii si norme de filozofie practica, idei despre existenta si arta, despre patriotism si caracter, reflectii senine si sarcasm :



Cea mai buna filozofie e a actiunii"

*

Titlul unei carti arata ce a crezut ca a scris autorul".

* O ideie nu e mai clara cu litere mari"

*

Egoistul se priveste ca ultimul scop al creatiunii. S-ar astepta ca in clipa mortii sa fie si sfirsitul lumii".

Temperament volubil, eruptiv, polemistul farmeca prin inversunare si accent, cind nu retine atentia prin termenul plastic, scinteietor. De la candoare la blestem, de la evocare lina la strigatul tunator, de la adevarul evident la rostogolirea patimasa, - oratorul vibreaza pe zeci de coarde, cind pe una din ele, cind intr-un fortissimo de orga, pe toate deodata. Scriitorul utilizeaza mijloacele oratorului senin si frenetic, intr-o alunecare sinuoasa, plina de surprize. Prin laturile prin care apartine literaturii, Iorga e un scriitor deosebit de original si locul ce i s-a acordat pina acum nu corespunde meritelor reale.

Pentru moralist si istoric, o modalitate de a actiona asupra maselor trebuia sa fie teatrul. Admirator al lui Shakes-peare si Ibsen, piesele lui, vreo patruzeci, sint in fond niste lectii dialogate pe teme patriotice si morale. Teatru pentru oameni, cu oameni si despre lucruri omenesti, cu oameni intregi si pentru oameni intregi, deci pentru un sens uman" (Sensul teatrului, 1932). Lui Al. Davila nu i se recunoaste nici simtul istoric" nici un instinct sigur pentru teatru",, totusi autorul lui Vlaicu-Voda si Delavranoea determina la Iorga orientarea spre drama istorica. Dramele antichitatii (Moartea lui Asur, Moartea lui Alexandru, Cleopatra, Ovidiu, Casandra, Catapeteazma rupta-n doua), sint in general reconstituiri statice, cu lungi tirade in versuri, ca si Sfintul Fran-cisc, Regele Cristina sau Contra patriei, plasate in decor feudal. Nu rezista scenic nici dramele cu subiect national : invierea lui Stefan cel Mare, Un domn pribeag, Mihai Viteazul, Cantemir batrinul, Tudor Vladimirescu si altele, sub semnul unor modele variate, in special romantice. Singura piesa mai realizata e Doamna lui Ieremia. in unele drame, istoricul se proiecteaza in eroi ideali. La Francesco d Assisi impresioneaza puritanismul, un mod de a sublinia propriul ideal etic, in ciuda distantei oe-i desparte. Gheorghe Lazar (din piesa cu acest titlU) e, in ipostaza de acuzator al burgheziei, un N. Iorga in travesti. Alteori se poate detecta polemica in subtext. Printr-un personaj din »Contra patriei, piesa cu actiune in Franta revolutiei de la 1789, sint vizati intelectuali de tipul lui C. Stere, a caror »atitudine politica in timpul razboiului a fost condamnata. De tot palide sint piesele cu subiecte contemporane. Sarmala, a- amicul poporului e obisnuitul tip de demagog. invatatorul apostol" e : Omul care ni trebuie. Saloanele sint biciuite in Lume bine crescuta. Diferentele sociale se rezolva romantic prin casatorii intre bogati si saraci, ca in Fatalitatea invinsa.



VOLUME : Critica, istorie literara :

Schite din literatura romana, voi. I II, Iasi, Ed. Saraga, 1895 ; Istoria literaturii romane in secolul al XVIII-lea (1688 1821), voi. I II, Buc, 1901 ; Istoria literaturii religioase a romanilor pina la 1688, Buc, 1904; Contributii la istoria literaturii romane in veacul al XVIII-lea, Buc, 1905; Istoria literaturii romane din veacul al XlX-lea, Buc, voi. I, 1907, voi. II, 1908, voi. III, Valenii-de-Munte, 1909; Pagini de »critica din tinerete, Craiova, 1911; O lupta literara, Valenii-de-Munte, voi. I, 1914, voi. II, 1916; Istoria literaturilor romanice in dezvoltarea si legaturile lor, 3 voi., Buc, 1920; Pagini de critica din tinerete, Buc, Pavel Suru, voi. I (pina la 1688), 1925, voi. II (de la 1688 la 1780), 1928 (Editie remaniata a Istoriei literaturii romane in secolul al XVIII-lea, din 1901) ; Istoria literaturii romanesti contemporane, voi. I 77, Buc, Adevarul, 1934; Istoria literaturilor romanice * in dezvoltarea si legaturile lor. Ed. ingrijita, note si prefata de Alexandru Dutu. Buc, E.l.u., 1968; Istoria literaturii romane din veacul al XVIII-lea, Ed. ingrijita de Barbu Theodorescu, Buc, Ed. didactica si pedagogica, 1969; Pagini din tinerete. Ed. alcatuita, prefata si bibliografie de Barbu Theodorescu, 2 voi, Buc, E.p.l., 1968. Versuri, memorialistica, diverse :

Poezii (1890 1893), Buc, 1893; Pe drumuri departate, note de calatorie, a-  Buc, Minerva", 1904; Cugetari, Valenii-de-Munte, 1911; Note de drum, Valenii-de-Munte, 1913; Din opera poetica a lui N. Iorga. Craiova, Ramuri", 1921; Privelisti elvetiene, Valenii-de Munte, 1930; Supt trei regi, Buc, 1932; O viata de om. Asa curo a fost, voi. I IU, Buc, Ed, N. Stroila, 1934; Oameni care au fost, Buc, F.P.L.A., voi. I, 1934, voi. II, 1935, voi. IV, 1939; Sfaturi pe intuneric, Buc, F.P.L.A., 1936; Toate poeziile lui N. Iorga. Adunate de elevele sale si lucrate de misionarele M. Oprea si M, Bobu, voi. I IIr Valenii-de-Munte, 1939, 1940 ; Pagini alese, voi. I II, Antologie si studiu introductiv de M. Berza, Buc, E.P.L., 1965 ; Oameni care au fost, voi. 1 77, Buc, E.p.l., (B.p.t.), 1967, ed. ingrijita de I. Roman; Cugetari, Buc, Ed, tineretului, 1968, ed. ingrijita si prefatata de Barbu Theodorescu.

Teatru :

Mihai Viteazul (poem dramatiC), 1911 ; Trei drame (Mihai Viteazul, Invierea lui Stefan cel Mare, Un domn pribeaG), Valenii-de-Munte, 1912; Constantin Brincoveanu, drama, Valenii-de-Munte, 1914; Minai* Viteazul, drama in cinci acte, Buc, 1920; invierea lui Stefan cel Mare, drama in cinci acte, Buc, 1920 ; Tudor Vladimirescu, drama in cinci acte, Sibiu, 1921 ; Moartea lui Dante. Moliere se razbuna, repr. T.N.., stag. 1921 1922; Omul care-ni trebuie, 1923 ; Sarmala, amicul poporului, piesa in trei acte, Craiova, 1923; Trei drame (Doamna lui Ieremia, Gheorghe Lazar, Contra patrieI), Buc, Casa a-  scoalelor", 1924; Un domn pribeag, poem dramatic in cinci acte, Buc, 1920; Isus, piesa repr. T.N., stag. 1924 7925 ; Ovidiu, 7926 ; Pata babei si fata mosneagului, legenda dramatica in cinci acte, Valenii-de-Munte, 1921; Frumoasa fara trup, basm in cinci acte, Valenii-de-Munte, 1929 ; Cl eopatra, piesa in cinci acte, Valenii-de-Munte, 1929 ; Fratele pagin, 7929 ; Fiul cel pierdut, drama in trei acte, Ploiesti, 1930; Sfintul Francisc, drama in cinci acte, Valenii-de-Munte, 1930; Casandra, piesa in cinci acte, Valenii-de-Munte, 1931 ; Puterea obisnuintei, 7937 ; Caderea mastilor, 7937 ; O jertfa simpla, 7937 ; Trei piese simple pentru oameni modesti, repr. la Valenii-de-Munte, 1931 ; Ovidiu, poem dramatic in cinci acte, Buc, Socec", 1932; Zidirea manastirii Arges, (act uniC), pe coperta, notata data premierei, 1 februarie, 1932; Ultima raza, piesa in cinci acte, Valenii-de-Munte, 1937; Catapeteasma rupta-n doua, repr. T.N., stag. 1933 7934; Moartea lui Asur, drama in cinci acte, Valenii-de-Munte, 1935; Singele lui Minos, 7935 ; Zbor si cuib, comedie in trei acte, Valenii-de-Munte, 1937; Razbunarea pamintului, 7938; Moartea lui Alexandru, drama in cinci acte, Buc, 1939 ; Regele Cristina, drama in cinci acte, Buc, 1939 ; Vagabondul, drama in trei acte, Buc, 1940 ; Un biet mosneag si-un doge, text dactilografiat, in biblioteca Teatrului National, Bucuresti, fara data.

REFERINTE : Barbu Theodorescu, Bibliografia istorica si literara a lui Nicolae Iorga (1890 7934), Buc, Cartea Romaneasca", 7935; Tudor Vianu, Nicolae Iorga scriitor, in Revista fundatiilor, XII, 1945, nr. 5 ; G. Calinescu, N. Iorga, in Contemporanul, 7945, nr. 11 (repr. in Cronicile optimistului, Buc, E.P.L., 1964) ; Serban Cioculescu, N. Iorga, scriitorul si istoricul literar, in Revista de istorie si teorie literara 1966, tom. 15, nr. 1 ; Marin Bucur, N. Iorga, in Revista de istorie si teorie literara, 7966, tom 75, nr. 3; I. D. Laudat, N. Iorga si istoria literaturii romane, in Analele stiintifice ale Universitatii Al. I. Cuza" din Iasi, 1966, tom XII, fasc. 2 ; Barbu Solacolu, Un om care a fost" : N. Iorga, in Luceafarul, X, 7967, nr. 19; Barbu Theodorescu, Nicolae Iorga, Buc, Ed. Tineretului 1968; Elvira Sorohan, Unele consideratii despre teatrul lui N. Iorga, in Revista de istorie si teorie literara, 7969, tom. 18, nr. 3.

ALTE SURSE : Omagiu lui N. Iorga, Craiova, Ramuri", 1921;

Flacara, V77, 7927, nr. 3; Gindirea, XI, 1931, nr, 6 8, iunie-august ; Gazeta literara, XIII, 1965, nr. 48 (687), 25 noiembrie; Tribuna, IX, 7965, nr. 47 (460), 25 noiembrie; Contemporanul, 7965, nr. 48 (998), 26 noiembrie; Viata romaneasca, XVIII, 1965, nr. 12, decembrie.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.