Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






MARII CRONICARI AI SECOLULUI AL XVII-LEA SI AI INCEPUTULUI SECOLULUI AL XVIII-LEA; CONTRIBUTIA LOR LA DEZVOLTAREA CULTURII, A LIMBII SI A LITERATURII ROMANE despre Sinteze literare



1. Definirea umanismului

Umanismul este curentul cultural care, incepand cu secolul al XlV-lea, a promovat o noua conceptie despre om, redand acestuia increderea in propriile forte, ridicandu-1 din genunchi si indrumandu-1 spre cercetarea orizonturilor largi ale lumii si ale vietii.

Puternicul sau suflu a insemnat, in consecinta, redescoperirea marilor valori umanitare ale antichitatii, promovarea certitudinii istoriei, dezvoltarea invatamantului, triumful tendintelor catre cunoastere etc.





2. Formarea si evolutia umanismului romanesc

La romani, ideile umaniste au patruns destul de tarziu, Nicolaus Olahus fiind, in acest sens, deschizatorul de drumuri. Lucrarea sa, Hungaria, sustine constiinta unitatii etnice a romanilor. insa abia in secolul al XVII-lea s-au creat conditiile necesare ca umanismul sa prinda radacini firesti in cultura romana, carturarii acestei epoci impunand autentice directii culturii noastre. intr-o prima generatie, Udriste Nasturel a creat importante institutii umaniste, iar Grigore Ureche a devenit primul nostru istoric. A doua generatie a inclus mari eruditi: Nicolae Milescu, Dosoftei, Miron Costin, Constantin Cantacuzino (carturarul calator prin lume, intemeietorul poeziei noastre culte, umanistul cel mai autentic, politicianuL). Tot acum s-a impus, sinteza a umanismului romanesc si a intregii noastre culturi vechi, deschizand drum lumii moderne, Dimitrie Cantemir.

Fara indoiala ca filonul umanist al culturii nu se opreste in epoca lui Cantemir; I. H. Radulescu si Kogalniceanu, Hasdeu si N. Iorga, G. Calinescu si V. Parvan ii vor conferi, in continuare, perspective pentru permanenta.





3. Cronicarii si contributia lor istorica

Ağ Ağ

Cronicarii au avut o valoroasa contributie cu deosebire in domeniul istoric. Ei au subliniat pentru prima data la noi necesitatea scrierii istoriei (sa ramaie feciorilor

/si nepotilor; sa le fie invatatura, despre cele rale sa se fereasca si sa se socoteasca, iar despre cele bune sa urmeze si sa se invete si sa se indirepteze" - preciza Grigore

UrechE).

Ei si-au asumat libertatea propriilor ganduri si sentimente, apropiindu-se de istorie cu constiinta responsabilitatii fata de adevar. Scrisoarea este un lucru vecinicu. Candu ocarasc intr-o zi pre cineva, iaste greu a rabda; dara in veci? Eu voi da seama de ale mele cate scriu" -isi definea ferm Miron Costin pozitia de istoric, refuzand a scrie ocara vecinica unui neam" (De neamul moldoveniloR). Prin urmare, informatiile nu se preiau la intamplare, ci se confrunta dupa diferite izvoare, spre a se putea alege adevarul istoric. S-a conturat astfel ceea ce astazi se numeste cercetarea critica a izvoarelor istorice, actiune specifica, de altfel, umanistilor europeni.

Gr. Ureche, M. Costin, I. Neculce si cronicarii munteni definesc valoarea multipla a istoriei: documentara, instructiva, educativa, ca izvor de inspiratie.

M. Costin afirma, cu convingerea omului integrat pe deplin constiintei de neam: Letopisetele nu santu numai sa le citeasca omul, sa stie ce au fost in vremi trecute, ce mai multu sa hie invatatura ce iaste bine si ce iaste rau si de ce sa se fereasca si ce va urma hie cine" Deci cunoasterea istoriei trebuie sa consemneze deopotriva instruire si educatie. Istoriografia presupune date si fapte (pentru Moldova - intre anii 1359-1743; pentru Tara Romaneasca - intre 1290-1729), prezentand scene si modele umane (la Podul inalt, Calugareni si Stanilesti, cu Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si Dimitrie CantemiR), secvente ale luptei pentru independenta nationala si dreptate sociala. Profund umanisti, cronicarii se adreseaza oamenilor, cerandu-le sa cunoasca istoria neamului, preluand in mod critic datele, faptele si modelele, spre a se modela pe ei insisi, in perspectiva evolutiei ulterioare a acestui neam romanesc.



4. Identitatea poporului roman in cronici

De aceeasi factura profund umanista este preocuparea cronicarilor de a stabili identitatea poporului roman in context universal.

Grigore Ureche prelungeste cumva ideea lui N. Olahus, ajungand la concluzia ca - romanii - toti de la Ram se trag". La randul sau, M. Costin va dezvolta o observatie asemanatoare, cercetand problema originii romanilor mai in profunzime, cautand argumente si ajungand Ia lucrarea cu caracter incipient stiintific, De neamul moldovenilor. Argumentele sale sunt in acelasi timp stiintifice, lingvistice, arheologice si etnografice. El ..porneste" istoria romanilor de la descalecatul tarilor cel dintai de Traian imparatul Ramului, cu cateva sute de ani peste mie trecute", spre a demonstra romanitatea poporului nostru, latinitatea limbii, originea comuna si unitatea romanilor din cele trei teritorii de atunci, continuitatea lor pe aceste meleaguri si spre a aprecia, in plus, importanta elementului autohton in procesul formarii poporului roman.

Sentimentul originii, continuitatii si nobletei noastre ca neam a fost declarat mai apoi de D. Cantemir in Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor.



5. Istoriografia ca baza pentru literatura culta

Istoriografia si umanistii au avut o insemnatate deosebita in procesul formarii bazelor literaturii noastre nationale.

Dosoftei si M. Costin au deschis drumurile versificatiei, cu elementele incipiente ale contextului literar-artistic. De fapt, ei au dovedit constiinta estetica, compunand cu buna stiinta opere dupa rigorile scrisului literar. Nu se poate omite mai ales faptul ca Viata lumii de M. Costin este primul nostru poem filosofic. in Plangerea lui Ieremia de tara pierduta, Dosoftei a gasit un cantec corespunzator regretului sau incomensurabil pentru Moldova parasita. Psalmul urmator este unul dintre cele mai frumoase, traduse in versuri devenite populare: La usa Vavilonului /Jelind de tara domnului / Acolo sezum si plansam / La vorovoada de ne stransam / Si cu inima amara" Dupa modelul versului popular de 6, 7 si 8 silabe, Dosoftei scrie cativa Psalmi admirabili fiind un poet cu simtul auditiv" {Istoria literaturii romane, voi. 1, Ed. AcademieI). Domnulstatu crai in tara"devine colind in culegerea lui Anton Pann - versurile graiesc despre nasterea Mantuitorului nostru: Pre varfuri de munte / S-aud glasuri multe / De buciume mare, cu nalta strigare, / Ca s-au suit Domnul ? / Sa-1 vaza tot omul. / Cantati din laute / in zicaturi multe." in Viata lumii, Miron Costin canta melancolic fragilitatea vietii omului: Trec zilele ca umbra, ca umbra de vara / Cele ce trec nu mai vin, nici sa intoarca iara / Ce nu petrece lumea si-n ce nu-i cadere?". Alte stihuri evidentiaza tema regretului ca viata trece, ca toti oamenii sunt egali in fata mortii: Moartea vrajmasa intr-un chip calca toate casa, / Domnesti si imparatesti, pe nimeni nu lasa / Pre bogati si saraci, cei frumosi si tare, / O, vrajmasa, prieten ea pre nimeni nu are."



Lucrarile istoriografice includ primele noastre elemente de literatura artistica. Grigore Ureche realizeaza portretul literar al lui Stefan cel Mare, portret care devine model al acestui fel de expunere literara pentru viitorime. Daca el pune accent cu deosebire pe verb, Miron Costin va folosi mai ales adjectivul, propunand primele noastre descrieri (memorabile sunt viziunea navalirii lacustelor si scena revoltei populare impotriva boierului Batiste VevelI).

Grigore Ureche se asaza mereu in judecarea faptelor istorice, dintr-un punct de vedere inalt - si gaseste expresia sugestiva, uneori chiar artistica. Petru Rares si-au plecat capul sub talpele" sultanului, Ilias turcitul din afara se vede pom inflorit, iar dinauntru lac imputit", turcii in lacomia lor neistovita de ce le dai mai mult, de ce iti fac mai multa nevoie". Cronicarul realizeaza portrete in linii sobre: Domnul Stefan cel Mare este zugravit cu defectele si calitatile lui de om, cu aureola de sfant" - ca in fantezia poporului (pentru vitejie, intelepciune, fiind un vajnic aparator al tariI):

Fost-au acesta Stefan Voda om nu mare de statu, manios si de graba varsatoriu de sange nevinovat, de multe ori la oaspete omorarea fara judetu. Amintrilea era om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau il stia a-1 acoperi, si unde nu gandeai acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie insasi se varaia, ca vazandu-1 ai sai, sa nu indeparteaze. Si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde-1 biruia altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-se cazut jos, se ridica deasupra biruitorilor"



La Miron Costin, naratiunea, portretele si tablourile descriptive sunt pline de nerv, exprima ideea si sentimentul: Si daca s-au apropiat boierii, le-au zis Alexandru Voda cu lacrami: AĞMa rog pentru fiul meu, Radul Voda, sa-1 lasati viuAğ." Pentru Stefan Tomsa omorurile devenisera spectacole, scene tragi-comice. Calaul era gade si mascarici: Are un tigan calo (calaU), ce sa zice pierzatoriu de oameni, tigan gros si mare de trup. Acela striga de multe ori inaintea lui, aratand pe boieri: AĞS-au ingrasat, doamne, berbecii, buni sunt de giunghiatAğ." Invazia lacustelor e un tablou de infern dantesc, negura pustiitoare inspaimantata: Unde poposeau ziua si unde se lasau peste noapte ramanea pamantul negru, imputit. Nice frunze, nice pai, ori de iarba, ori de semanatura, nu ramanea", Cateva zile au fost acea orgie.,.dem partile de gios in sus mergea."

Ion Neculce face, la randul sau, trecerea de la naratiunea istorica la povestirea literara propriu-zisa. De fapt, el este primul nostru povestitor, iar scenele" Letopisetului sau dovedesc o perfecta manuire a tehnicii narative si a limbajului literar-artistic. Nu in zadar, Creanga si Sadoveanu isi vor cauta obarsiile scriitoricesti la Neculce.

Patriotismul lui Neculce nu se exprima in declaratii, ci in strigate de durere psalmodice": Oh!

    oh!

    oh!

    vai, vai di tara!

    Ce vremi cumplite au agiunsu si la ce cumpana au cadzutu. Doar Dumnezau di a face mila, pre cum au facut ca iztrailitenii, cu Moisei proroc, de-au despicat Marea Rosie"

Forta sa narativa se afirma prin episoade povestite gradat, cu amanunte, cu coloratura afectiva. Batalia de la Stanilesti (1711, dusa de rusi si de Dimitrie Cantemir impotriva turciloR) se deruleaza in pagini memorabile. Turcii erau ca o noaja de lupi intr-o turma de oi", dar au fost razbiti de obuzul rusesc, au fost doborati cu foc, ca si cum i-ar matura cu o matura". Si au inceput a bate pe vrajmas, cat intunecasa lumea, de nu se vede om cu om, si sa vede numai para iesie din pusei. Ca si cum ar arde un stuh mare, trestie, pe niste vanat mare, ase se vede focul iesit din pusei () Mare este omul, iar la razboi pre mica-i este tinta".

Limba in care scrie Neculce este graiul Moldovei de Nord, unde cronicarul s-a nascut si a trait cea mai mare parte a vietii sale"; din punct de vedere stilistic, Neculce se aseamana cu Ion Creanga, in sensul ca amandoi utilizeaza modul povestirii populare"; la Neculce e creatie genuina in spirit popular, libera de orice canon". O sama de cuvinte, cele 42 de legende asezate la inceputul Letopisetului tarii Moldovei incanta cititorul prin teme, motive, imprevizibil, haz etc. Ceea ce face farmecul legendelor lui Neculce este continutul lor educativ, fara ostentatie, sau cumpanit anecdotic, epicul batranesc, naratiunea simpla, populara" (citate din Istoria literaturii romane, voi. 1, Ed. AcademieI) in legendele despre Stefan cel Mare, Neculce (ca un romancieR) tipizeaza, dar, tipizand nu pierde din vedere trasaturile individuale, concret-istorice, ceea ce-1 mentine in limitele adevarului si in acelasi timp ale artei", tablourile de epoca, detaliile de decor, indicatiile ceremoniale - nu sunt lipsite de fast, pitoresc" (Al. PirU). in concluzie, in Psaltirea pre versuri a lui Dosoftei si in Viata lumii de M. Costin, in Letopisetele lui Gr. Ureche, M. Costin si I. Neculce sunt prezente imagini artistice si procedee de stil care prefateaza ceea ce mai tarziu se va numi universul operei literare autentice. La randul sau, istoriografia munteana adauga stilul polemic, iar Cronica anonima se impune drept cea mai frumoasa pagina a literaturii noastre vechi indeosebi datorita valentelor sale artistice.



6. Permanenta inspiratiei din cronici

Nu se poate omite, fara indoiala, importanta istoriografiei ca izvor de inspiratie pentru literatura. Odata descoperite, de Kogalniceanu spre exemplu, cronicile au devenit pentru scriitori un rezervor pretios de teme, personaje si subiecte. Din Letopisetul lui Ureche s-au inspirat C. Negruzzi (in nuvela Alexandru LapusneanU), V. Alecsandri (in poemul Dumbrava Rosie si in drama Despot-Voda), Delavrancea (in drama Apus de soare si in intreaga trilogie a MoldoveI), Sadoveanu (in romanele Fratii Jderi, Soimii, Nicoara Potcoava). Cronica lui M. Costin i-a stimulat pe Hasdeu, N. Gane, M. Sadoveanu (pentru Neamul SoimarestiloR). Letopisetul lui Neculce (precedat de O sama de cuvintE) i-a inspirat pe Asachi si Alecsandri, pe Bolintineanu si Sadoveanu. Portretul lui Stefan a trecut ca un fir conducator, de la Gr. Ureche, la Delavrancea si Sadoveanu. Scena revoltei din Letopisetullui M. Costin se transfigureaza in memorabilul moment Capul lui Motoc vrem!

   " din nuvela Alexandru Lapusneanu de C. Negru zzi.

La randul lor, cronicarii munteni, cu tonul lor vehement polemic, cu tendinta de satira si caricaturizare, au influentat pamfletul romanesc de mai tarziu (reprezentat de I. Heliade Radulescu, Hasdeu, N. D. Cocea, T. Arghezi etc.)

Toti creatorii de limba veche si-nteleapta" au servit ca modele de expresie pentru literatura culta, in sensul reprezentarii culorii" istorice; ca atare, arhaismele s-au impus drept instrumente de lucru eminamente necesare pentru scriitorii inspirati de istorie. intr-adevar, cronicarii si-au manifestat umanismul si patriotismul din perspectiva multipla: prin conceptii si argumente, prin realizari si mesaje. Tocmai de aceea scriitorii de mai tarziu au putut descoperi in operele lor temeliile culturii noastre si baza constiintei culturale romanesti.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.


loading...

Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.