Este curent acceptata ideea ca o miscare estetica" ar fi luat fiinta in Anglia odata cu John Ruskin, si ca si-ar fi dat obstescul sfirsit odata cu procesul lui Oscar Wilde (1895). Ar fi totusi gresit sa vorbim, in aceasta privinta, de o miscare" coerenta. Ruskin insusi, asa cum am vazut, a fost in primul rind un moralist1. Fratia pre-rafaelita" a constituit un al doilea izvor al miscarii estetice din critica engleza a secolului al XlX-lea. Fundata in 1848, Fra-tia pre-rafaelita" si-a incheiat existenta in 1850, la putin timp dupa esecul revistei The Germ (Simburele"), din care (intre ianuarie si aprilie 1850) apar patru numere. Privind retrospectiv, unii membri ai gruparii au incercat sa isi sustina propriile vederi de mai tir-ziu evocind F ratia" de la inceput, ba chiar incereind sa-i rescrie istoria. Holman Hunt prezenta, de pilda, doctrina grupului intr-o lumina curat naturalista, minimalizind rolul fratilor Rossetti, in timp ce William Michael Rossetti nu a ostenit, prin prezenta sa publicistica, sa sublinieze rolul fratelui sau ca si medievalis-mul" ideilor acestuia2. Cercetind mica si inofensiva publicatie, descoperim ca amindoua tendintele au coexistat in paginile ei. F.G. Stephens formulase, de pilda, un program naturalist: Scopul pe care ni-1 propunem scriind despre arta este sa incercam de a incuraja si sublinia o imbratisare fara de rezerve a simplicitatii caracterizind natura Adevarul, pina in ultimul lui amanunt, s-ar cuveni sa fie scopul artistului"3. Medievalismul" gruparii se datoreaza lui Dante Gabriel Rossetti. Nuvela sa Mina si sufletul", relateaza un episod din viata unui pictor florentin imaginar, Chiaro deU Erma, caruia o aparitie de fapt propriul sau suflet ii porunceste solemn sa-i faca portretul, zugravindu-i chipul precum este. Pune-ti mina si sufletul in slujba omului unit cu Dumnezeu". Ineficienta artei in lume apare incidental ilustrata intr-un episod al naratiunii.
Chiaro deU Erma contempla factiunile rivale ale Florentei improscind cu singe, in cursul luptelor, propria sa fresca, o alegorie a pacii4. Aproape ca nu putem vorbi de estetism in atare caz, desi in acest fel autorul da tonul pentru conceptia sa ulterioara despre arta, inteleasa ca un ritual cvasi-sacramental; tot aici putem intui o anticipare a sentimentului sau dominant de mai tirziu, relativ la alienarea artistului in lume. Rossetti n-a fost un critic literar in sens propriu; din numeroasele sale luari de pozitie, stim, de pilda, ca admira poemul lui Smart Cintec pentru David, ca idolatriza pe Chatterton, in care vedea un poet la fel de mare ca tot ce a dat mai bun poezia engleza"; D.G. Rossetti lauda, de asemenea, in termeni extravaganti pe obscurul Charles Wells autor al unei drame cu titlul Iosif si fratii sai. Extraordinarul Wells!
La ce i-a folosit sa fie; cel mai mare poet englez nascut de la
Shakespeare incoace!
" exclama el5. Numitorul comun al acestor pareri este afinitatea lui D.G. Rossetti cu persecutatii, resentimentul sau fata de lipsa recunoasterii publice si de reactia generala a criticii, rezervata cu privire la opera sa. intr-adevar, in eseul Scoala carnala in poezie (1871) Robert Buchanan adusese lui D.G. Rossetti acuzatia de animalitate", gasindu-1 vinovat de a-si fi tirit propriul sau pat nuptial in plina strada"6. O buna parte din ceea ce se considera in mod obisnuit a fi estetismul" englez, nu a fost decit o miscare de aparare a drepturilor artistului impotriva pretentiilor morale arogante ale criticilor victorieni ce pretindeau sa interzica tratarea literara a unor largi sfere de experienta si sentiment omenesc. Conceptia de mai tirziu a lui D.G. Rossetti despre arta este cea implicit marturisita in Mina si sufletul: arta este un serviciu adus, pe aceasta lume, altarului Iubirii, o introducere la misterul final al existentei.
