Critica literara

Ar fi o exagerare sa afirmam ca ambitia stiintifica a unor Taine, Brunetiere si Lanson a fost, la vremea lor, dominanta epocii. Activitatea critica in Franta (sau, mai curind, la PariS) era atit de diversificata, incit intreaga gama a preocuparilor si atitu dinilor, estetice, si ideologice, ar putea fi ilustrata prin studierea criticilor minori ai timpului, astazi in mare parte uitati sau pe cale de a fi dati uitarii. A-i readuce in actualitate este, desigur, dificil, cu atit mai mult cu cit trebuie sa recunoastem inaltul nivel la care criticii bine cunoscuti ai acelui timp reusesc sa se mentina, prin remarcabila iscusinta a caracterizarilor, abilitatea si claritatea expunerii, largimea orizontului, si, mai inainte de orice, cutezanta judecatilor. Cu riscul de a nedreptati cumva pe multi dintre autorii francezi importanti ai timpului, de pilda, Paul Saint-Victor (1827 81) numit de Saintsbury un foarte faimos scriitor"1 clar care mi se pare incarcat si gaunos sau Francisque Sarcey (1828 99), nume decisiv pentru succesul repertoriului teatrelor pariziene timp de decenii ma voi opri doar asupra citorva figuri de o marcata individualitate si considerabila anvergura.



Jules Barbey d Aurevilly

(1808-1889)



Barbey d Aurevilly poate fi situat la una din extremele spectrului spiritual. Violent si flamboiant, scriitorul a sustinut, decenii de-a rindul, principii conservatoare, inspirate, in substanta, din ideile restauratiei catolice, mai cu seama ale lui Joseph de Maistre. Opera sa critica dateaza din ultima perioada a vierii, parte vazind lumina tiparului abia dupa moartea lui, in cele 17 volume purtind titlul general Lcs Ocuvrcs el lcs hommes (1860 1909). in masura in care Barbey d Aurevilly a fost obiectul admiratiei unor Leon Bloy si Leon Daudet, el poate fi considerat un canal de transmitere al ideilor Frantei Bourbonilor catre secolul al XX-lea, fenomen ce avea sa culmineze cu miscarea Action frangaisc. Mai inainte de orice, Barbey d Aurevilly este un polemist, un judecator satiric si neinduplecat dind friu liber exploziilor sale pasionale, focului sau verbal de artificii, exprimat in spirituale jocuri de cuvinte, deseori invesniintate in metafore animale, spre a distinge astfel mai bine pe vrajmasii sai ideologici si personali. Dar pe linga panorama, cumva teatrala, a prejudecatilor si inimicitiilor sale, gasim adeseori, la el, autentice disectii ale slabiciunilor si limitarilor ce au caracterizat buna parte din gindirea si parerile secolului al XlX-lea. Simtim cum scriitorul apara un crez pozitiv, sustinut cu fervoare, principii de gust care-i ingaduie entuziasme si intuitii uneori pline de acuitate, ba chiar strabatute de un fior profetic.

Barbey d Aurevilly este de-a dreptul extravagant atunci cind se ocupa de inamicii sai religiosi si politici, mai cu seama daca este vorba de straini. Opusculul despre Goethe si Diderot (1880) reprezinta un caz extrem. Diderot e prezentat nu numai ca ateu, materialist, sensualist, pornograf malfamat, dar si ca un cinic desavirsit, un strain, un german" prin spirit, cel care a furnizat lui Goethe ideile sale; acesta, la rindul sau nu e nimic decit un Diderot inferior plictisitor, uscat, rece si pedant pe de-asupra. Diderot este sarpele naturalismului", Goethe limaxul" sau1. Toata faima lui Goethe nu e decit o lunga frauda comisa asupra spiritului francez, suferind consecintele fenomenului, asa cum francezii au suferit ocupatia militara prusaca in 1871. Ne putem lesne inchipui care sint parerile lui d Aurevilly despre Victor Hugo, pe care tot din motive politice il detesta, sau despre Zola. Hugo este un dragon cu alai de trimbitc", un poet prusac" (pentru L Annee lerriblC). Zola e vinovat de a fi taiat in materia prima a excrementelor umane"2.

Dar chiar acolo unde implicatia lui d Aurevilly poate parea minora, judecata lui este extraordinar de patrunzatoare. Asa de pilda Schitele unui vinator de Turgheniev sint desfiintate ca irele-vante; in mod surprinzator, Gogol i se pare un simplu imitator al unor Jean Paul si Voltaire, iar Leopardi nu e decit un retor, nicidecum un poet al disperarii. Tristetea vulturului in cuibul sau, nu este unul si acelasi lucru cu aceea a pinguinului; or, Leopardi nu-i decit un pinguin"3.

Din fericire, Barbey d Aurevilly nu a fost numai un maestru al invectivei. Volumul sau despre criticii francezi, Lcs Criiiqucs ou lcs jititcs jititcs (1885) cuprinde" analize, caracterizari si judecati asupra lui Viilemain, Sainte-Beuve, Philarete Chaslcs, Taine si altii, opinii, e drept, taioase, dar de cele mai multe ori drepte. Pina si eseul sau malitios despre Sainte-Beuve, insistind asupra lipsei de principii a criticului, a scepticismului lui alunecos, a inclinatiei lui pentru birfa si pentru faptul marunt, contine mai mult decit un singur graunte de adevar .

Gusturile lui Barbey d Aurevilly isi au radacinile in experientele tineretii sale romantice, ("henicr si Lamartine sint poetii sai favoriti, pe Musset si Vigny ii admira. E prietenul si descoperitorul lui Maurice de Guerin5. Avind in vedere antipatia sa generala fata de realism, admiratia pentru Balzac nu poate fi explicata decit prin aceea ca a vazut in el un binevenit aliat politic; dar laudele aduse lui Stendhal sint mai neobisnuite si surprinzatoare, in ciuda faptului ca propensiunea lui Stendhal pentru pasiune si putere reprezinta un punct de contact suficient0. Facind recenzia romanului Madame Bovary, la momentul primei aparitii, Barbey d Aurevilly nu ia atitudine defavorabila (atitudinea lui Sainte-Beuve a fost, fara doar si poate, mai taioasa), dar nu este mai putin adevarat ca, ulterior, Barbey d Aurevilly avea sa trateze consecvent pe Flaubert drept un scriitor care si-a pierdut pe drum tot talentul avut cind va, la inceput. Dupa critic, scrierile lui nu vadesc decit sclipiri superficiale, dexteritate tehnica, raceala interioara si goliciune. D Aurevilly admira pe Baudelaire in care vedea un Dante ateu si modern", cu care impartasea aceeasi doctrina despre caderea omului si un egal dispret fata de civilizatia moderna7. Din scrierile lui d Aurevilly emana un gust pozitiv si specific simpatii si antipatii deopotriva amindoua fiind aparate cu semeata independenta de spirit si candoare, ceea ce insufleteste scheletul sau ideologic rigid, constituit din monarhism, apartenenta catolica si traditie franceza.

Copyright © 2009 - 2012 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.