Dilemele unei istorii a criticii literare despre Critica literara
Pe masura ce o opera monumentala de sinteza se extinde tot mai mult in dimensiuni, insumind in acelasi timp epoci din ce in ce mai numeroase si mai complexe, autorul ei ne lasa sa intelegem ca este incercat de o anumita stare de incertitudine anxioasa din ce in ce mai evidenta.
O multime de intrebari provenite din cele mai variate directii agreseaza constiinta unui astfel de cercetator care, pe masura ce vede cresterea edificiului realizat de el insusi, intuieste tot mai acut si acele zone nevralgice, reale sau imaginare. Pe parcursul timpului el incearca sa le dea un suport cit mai consistent, capabil sa reziste oricarui asediu venit din partea specialistilor in spatii culturale restrinse sau a creatorilor de sisteme cu o raza mica de aplicare practica.
Dar destinul spiritelor indraznete dar riguroase, deschise spre o intelegere universala a fenomenelor de cultura este de a fi uneori amendate sau supuse interogatiei de catre acei specialisti zonali" care nu si-au putut adecva inca modul de judecata epocii noastre in care fiinta umana traieste tot mai mult sentimentul apartenentei la o constiinta planetara.
Sedusa de fragmentaram, de placerea lecturilor partiale, menite sa releve indici informationali doar de un anume gen, critica literara a vremii noastre traieste nu o data o adevarata spaima in fata unei lecturi totale, riscul supunerii textului unei grile prestabilite capatind parca o frecventa mai mare decit in secolul trecut.
Dar odata cu ancorarea sa directa in problemele criticii actuale, ezitarile lui Rene Wellek sint tot mai frapante. 0 harta a criticii europene contemporane constituie un inventar simplificator de nume si tendinte. Spatiul cultural francez este ilustrat de Roland Barthes, Charles Mauron, J.P. Richard, Lucien Goldmann si Georges Pou-let, scoala geneveza trimite spre Jean Rousset si J. Starobinski, critica marxista este citata prin Georg Lukacs, Walter Benjamin, Galvano della Volpe, Mihail Bahtin si Dimitri Lihaciov, iar teoria criticii ii permite autorului sa releve meritele lui Carlos Bousono si Jan Mukarovsky.
Harta criticii, realizata de Rene" Wellek nu semnaleaza decit putine nume din centrul si sud-estul Europei. Interesul pentru scoala pragheza si scrierile lui Roman Ingarden constituie doar citeva exceptii fericite.
Conflictul de coduri din acest Babei al criticii actuale il face pe Rene" jWellek sa ramina intr-o stare de expectativa plina de prudenta. Poate si din aceasta cauza, aprecierile sale despre fenomenele critice actuale nu au un relief specific, nu capata o culoare personala. in felul acesta monumentala Istorie a criticii literare moderne reprezinta un edificiu urias a carui cupola nu se compune decit din unele piese fragmentare. in Istoria criticii literare modeme, profesorul american prefera discursul erudit, neutral, arareori pigmentat cu unele accente polemice. Demersul analitic spre opere este in asa maniera conceput incit judecatile cercetatorului sint mereu motivate, fiind, de fapt, oferite cititorilor ca o invitatie de a-si forma singuri anumite puncte de vedere. Diagrama ideilor critice nu este supusa nici unei grile ideologice sau unui sistem teoretic preconceput. intr-o perioada de eflorescenta a fragmentarismului, a micilor decupaje textuale comentate, a lecturilor unilaterale, Istoria criticii literare moderne, conceputa de Rene" Wellek constituie o invitatie incurajatoare spre studiile de sinteza, atit de necesare spiritului uman, traumatizat de limbaje criptice, de notiuni confuze, dar stimulat de asemenea carti, innobilate de o eruditie odihnitoare, reconfortanta prin insasi ordinea ei discreta, lipsita de orice ostentatie.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
|
