Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




GHEORGHE EMINOVICI de Mihai EMINESCU (Eseu)

 



Fecior mai mare al lui Vasile, dascalul din Calinesti, tatal lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, Iminovici, sau Gheorghies Emino-vici, cum ii va zice lumea prin tinutul Botosanilor, s-a nascut la 10 februarie 1812 (78). Fiind baiat de cantaret in strana, adica de om mai cu invatatura, il vedem invatand carte, vreo trei ani, la dascalul Ionita din Suceava (66, 159). La scoli mai inalte nu se stie, nici nu e probabil, sa fi umblat. Trebuie sa fi fost insa ager la minte, in stare sa prinda multe, ca atata lume veche sau fara scoala, din simpla experienta, si deloc doritor sa se intoarca la sapa, deoarece boierul Ioan Ienacaki Carstea de la Costana (langa SuceavA) il ia in slujba sa, desigur pentru oarecare treburi cancelaresti. Avea scriere citeata si condei cult, expresie potrivita pentru abstractiile administrative. Baronul Jean Mustata din Buco-vina, luand cu arenda de la boierul velit Bals mosia Dumbraveni, aduce pe Gheorghe Eminovici ca scriitoras. Baronul n-a tinut multa vreme mosia, caci, fie termenul arendei a expirat fara reinnoire, fie s-au ivit neintelegeri intre el si proprietar (159), s-a dus de s-a stabilit la Botosani, unde a murit, ingropat fiind in biserica Vovi-denia, de dansul zidita. Se vede ca istetia scriitorasului ajunsese la cunostinta boierului Bals ca ceva deosebit, de vreme ce Emino-vici e oprit mai departe pe mosie. Acest Bals e probabil Alexandru, vistier, fiul lui Iordachi Bals, vistier asijderi. Acela capatase in 1875 de la Al. Mavrocordat w. intarire asupra unui schimb de mosii, prin care devenea proprietar al mosiei Brehuesti, dincolo de Siret, cam in dreptul Dumbravenilor. Iordachi, la randul lui fiu al unui Lupu, mare logofat, ridicase in iunie 1801 bisericuta din Dumbra-veni, cu cornise intrerupte si foarte ondulate, de un aspect baroc cvasi maur, cu mici ferestre ogivale fara chenare, insa cu un arc oriental foarte caligrafic deasupra usii de la intrare. Murind batranul Alexandru, fiul acestuia, Constantin, il face administra-tor peste Dumbraveni, dandu-i toate de trebuinta vietii si leafa buna de 250 galbeni pe an (66). Tot Bals ii capata probabil de la voda titlul de sulger. De va mai fi fost si alt administrator (Nastase EnacovicI) nu e sigur (159), dar ceea ce ramane neindoios este ca Gheorghe Eminovici devenise mana dreapta a boierului Cos-tache Bals, facand si dregand pe mosie, dupa cum ne dovedesc scrisorile si rapoartele ce inca din 1839 le scria, in nemteste sau in moldoveneste, mai ceremonios ori mai pripit, boierului Cos-tache si secretarului acestuia, serdarului Alexander von Bizay de Holdmesisch, la Galbena si la Kisinau, unde era atunci resedinta "milostivului stapan" (mss. G. E.)-




Astfel, venind in 1841 o comisie alcatuita din spatarul Iancul Kogalniceanu, vornicul Ioan Costachi si postelnicul Asachi, cu scopul de a stinge unele pricini de incalcari de mosie si a ridica un plan topografic, si cerand cinstita comisiune vechilului nostru sa vina la zi hotarata cu documentele de proprietate ori sa cheme in graba pe boier, Iminovici raspunde darz ca "eu nu am alta instructie de la dumnealui boieriul Bals, decat sa pazesc hotarele mosielor supt numi di Dumbra-veni, pi samnile pan acum pazite, si sa caut interesul gospodariei, din care intaleg ca dumnealui boierul Bals, stiind ca nimica nu stapaneste cu racredinta, pornind din tara afara, nu i-au cerut trebuinta ca sa-si lesa documentele mosielor sale in manule mele, pi care cinst comisie le ceri de la mine asa di aspru ca sa le infatosez". Bals era boier mare. Neputand s-o scoata la capatai cu vechilul, comisia lasa lucrurile balta (153).

Agonisind oarecare stare, tanarul Eminovici se insura in primavara anului 1840. Avea 28 de ani. S-a socotit destul de subtire ca sa ceara stolnicului Jurascu din Joldesti pe fata sa Ralu, cu vreo patru ani mai tanara decat dansul. Socrul i-a dat zestre bunicica. Pe langa scule si alte de-ale casei, i-a dat inainte de nunta 1.500 de galbeni, iar in ziua cununiei, la 20 iunie anul 1840, i-a numarat in mana bani buni inca 1.500 galbeni, in total 3.000 de galbeni. Ba mai mult. Sotia se vede a fi avand si o mosie Orasanii, din vanzarea careia sotul ia in arenda mosia Dornesti, mai primind pe deasupra zestrei 1.400 galbeni tot de la sotie "spre a pute spicularisa" pamanturile ce le are (31).

La asa stare, imboldit poate de sotia sa Ralu, care avea usoare fumuri nobilitare, ii trebuia lui Gh. Eminovici o urcare pe treapta boiereasca. Si iata-l cerand si capatand fara indoiala cu bani, de la voda Mihail Grigore Sturza, la 12 mai 1841, decretul de caminar (159):

"Cu mila lui Dumnezeu, Noi Mihail Grigoriu Sturza Vv., Domn Tarii Moldovii.

Dumisale Slugerului Gheorghie Eminovici.

Luand in bagare di sama slujbile ce ai savarsit patrii in osabite vremi, dar mai ales supt vremelniceasca carmuire, noi gasim de cuviinta atface cuvinita rasplatire si dar dupa prerogativa ce avem iata prin acest al Nostru Domnesc Decret it harazim rangu de Caminar dandut dreptate a te iscali siafi obstesti cunoscut cu acest rang pentru care poruncim si sfatului ca sa te treaca prin acturile carmuirii cu rang de caminar.

(sS) Mihail Gr. Sturza Vv. 1841 mai 12 zile"

Cu hartia in buzunar, Eminovici se duse sa se infatiseze, dupa obicei, lui voda.

"– Ei, ce-i? l-a intampinat acesta, vazandu-l.

— Sa traiesti, maria-ta, am venit sa multumesc pentru boierie!

— Prin ce crasme te-i tavali de-acu inainte?"

Si cu asta audienta lua sfarsit (159). Gheorghe Eminovici era trecut acum printre boierii cu mosii in tinutul Botosanilor, cu drept de a fi alesi si alegatori pentru Obsteasca Adunare a Moldovei (153). inca aproape un deceniu mai sta Eminovici la mosie, dupa casatorie, peste anii pe care ii va fi petrecut inainte. Gandul de a lasa "blestemata si gre slujba", pe care l-a nutrit o vreme (1839), sub cuvantul unei boli de piept, poate fi pus in legatura cu unele nemultumiri trecatoare (mss. G. E.). Din vietuirea la aceasta curte nu avea decat sa foloseasca dinspre partea culturii. Familia Bals era una dintre cele mai cu vaza si mai vechi din Moldova. Arborele sau genealogic, confectionat mai tarziu, intinzandu-se negru si stufos inspre evul mediu, arata radacini, probabil fanteziste, fie in seniorii Baux din Proventa, emigrati la Napoli si deveniti del Balzo, fie in Balc, fiul lui Sas-voievod, fiul lui Dragos. Traiau domneste ca marii feudali, Dumbravenii fiind intinsi ca un principat, cuprinzand acareturi, araturi, padure si patruspre-zece sate si catune. Curtea avea personal numeros, camerdiner, doctor de casa (SchwartzenberG), preceptor pentru copilul Muti (Deme- triU), casatorit mai tarziu cu Zoe Sturdza si mort nebun, paispre-zece slujbasi de administratie. Conacul insa, care, judecand dupa marele aparat feudal, ne-am astepta sa fie un somptuos castel, nu era decat o casa gospodareasca, in felul aceleia a lui Ion Ghica de la Ghergani. Au fost fara indoiala ziduri imprejmuitoare si porti. Casa, rectificata, are profilul neoclasic rusesc al inceputului veacului al XlX-lea, cu restaurari mai recente. Intrarea principala dinspre parc, care era imens, consta, dupa urcarea catorva trepte, dintr-o zidarie varuita. De o parte si de alta, despartita de cate un fals pilastru, cate doua ferestre cu grilaje de fier in rozete. E mai mult ca sigur ca "personalul" sedea in mizerabile bordeie. Satul insusi, in mijlocul unei vegetatii in care abunda salciile si salcamii, era saracacios, casele acoperite cu dranita si cu paie. Cand seara, familia boiereasca, impreuna cele mai adese cu invitatii boieri de prin imprejurimi, se aseza la masa in marele salon, intocmai ca la Versailles, cei paisprezece slujbasi asistau nemiscati, tacuti, catre usa, ca numeroasele lumanari aprinse in candelabre, facand curtea lor pana spre miezul noptii acestui mic rege-soare (54), care, scurt, gros – poreclit pentru aceea tabaltoc – conducea mai galagios decat toti discutia, tronand in jiltul sau pe trei perini de catifea. Ce putea auzi de la boierii mari caminarul Gheorghe din coltul sau, unde rasarea inalt, voinic, cu ochi albastri, barba castanie si unde Bals ii arunca, desigur, din cand in cand, cate o vorba? Boierii adunati in somptuosul salon erau foarte culti, de cultura straina, se intelege, indeobste franceza, dar si de nuanta germana la aceia din Bucovina. Anexarea Bucovinei (1775) si evenimentele din 1812 arunca boierimea Moldovei-de-Sus peste doua granite. Recunoscuti si botezati cu titluri noua de nobleta (Hurmuzakestii, Petrinii erau baroni, Cos-tachi Bals, casatorit cu Ana Biberstein, era nadvornai sovetnik in Basarabia (153), ca si fratele sau GeorgE), duc, multumita averi-lor lor uneori imense, o viata de lux, intre metropolele occiden-tale si mosiile lor. Tragand dar din lungile ciubuce, faceau ideologie, aducand vorba despre cei mai de seama ganditori (Malebranche, Voltaire, Diderot, Rousseau, Spinoza, Locke, LeibniZ), scormonind indeosebi insa rationalismul secolului al XVIII-lea. Ar fi luat parte la aceste dispute Bals, Alexandru Sturza Miclausanul, Constantin Hurmuzaki, Stefan Dunca de Sajo, Varnav si Miclescu, ultimii doi tari in istoria religiunilor vechi, dr. Schwartzenberg, plin de Kant si de Spinoza, si, probabil, preceptorul. Erau si de aceia care ascultau cu ochii holbati. Vechilul nostru nu era om pregatit sa urmareasca asemenea speculatiuni inalte, dar avea memorie extraordinara si minte dornica de cunostinte. Prindea fapte memorabile, date istorice, genealogice, ajungand sa cunoasca pe degete rosturile boierilor mari si mici din Moldova, cine a cui fata este si a cui nepoata, si mai ales isi lustruia vorbirea. Invatase binisor, din convietuirea cu Bals, frantuzeste si nemteste (in aceasta din urma limba scriind cu totul curgator si cu slova gotica citeata, ceea ce ne face sa banuim ca o stiuse intr-o masura si mai inaintE) si mai stia pe deasupra ruteneste, leseste, ruseste si evreieste cu accent (63). Prinsese gust la citit si cumpara carti, traduceri din frantuzeste, mai tarziu desigur cronicile, in sfarsit tipariturile vremii. Raftuite in niste dulapuri si insemnate pe masura cumparaturii intr-un catastih, ele alcatuiau, intr-o odaie inchisa, ferita de copii, desfa-tarea zilelor fara lucru, de iarna. II stia lumea ca pe un om cu carti. insusi boierul Bals i-ar fi cerut cu imprumut unele carti, toate traduceri din frantuzeste, dar lista pare falsificata, pentru ca nu reiese de nicaieri ca boierul ar fi avut gustul filologic de a compara stilul lui Voltaire cu al talmacitorului sau G. Sion (124*). Gheorghe Eminovici capatase intr-acestea copii, patru baieti si doua fete, veniti pe lume cam la un an unul: Serban (1841), Nicolae (1843), George (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848-l849) si care umpleau o casa lunga, scunda, ascunsa de arborii imensului parc al Dumbravenilor si privind in gradina prin sase ferestre. Pe acolo, jucandu-se, copiii boierilor descoperira in goana dupa fluturi pe copiii din casa, urmarindu-i din ochi cu tristete, fiindca n-aveau voie sa intre in parc. Mama nascuse, pare-se, o fetita, pe Maria, si copiii boieresti venira s-o boteze cu fluturi si flori. Cine se poate bizui pe amintirea frageda a unui copil? Prin ceata aducerii-aminte a Constantai Dunca, unul din copii, se desluseste inaintea noastra un interior posibil: "o odaie mica, joasa, sclipitoare de curatenie, apoi o alta mai mare. Aci iaras pere-tii albi, varuiti, dar si perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulcina, podele uscate, galbii, proaspat unse cu lutisor galben. La dreapta doua divanuri cu macaturi si saltele de lana rosii si verzi, tesatura de casa. intre ferestre o masa de carti inchisa. Pe dansa o lampa mare cu sfesnice de argint si un serviciu de cafea neagra, porcelan frumos – toate prezente de Anul Nou de la boierul proprietar si stapan." (54)

Avand copii multi, e firesc ca Eminovici sa fi cautat sa faca avere si pe alta cale decat prin slujba de vechil. Astfel, intr-o vreme, ia cu arenda mosia Dornesti, pe malul Prutului (in 1842 o aveA), si in antrepriza, impreuna cu un evreu, Nusam Cucos, accizul bauturilor spirtoase din Botosani, devenind prin contract din 23 decembrie 1843 "otcupgiul iratului bauturilor", iar la 8 decembrie 1844 cumpara de la un Zeilicovici o crasma "de veci" in Targul vitelor, alergand, prin urmare, vesnic dupa treburi, de la o mosie la alta si de acolo in oras. Cu banii agonisiti de la aceste intreprinderi isi facu case la Botosani, unde acum mama cu copiii sedea mai bucuroasa, fiind aproape de parintii ei.

In sfarsit, prin 1849-l850, dupa nasterea celui de-al saselea copil, cumpara jumatate din mosia razaseasca Ipotestii, la 8 km departare de orasul Botosani, cealalta jumatate stapanind-o fratii Isacescu si sarbul Gheorghe Ciofu. Avea acum 288 falci moldove-nesti de aratura si padure si era bun stapan pe avutul lui, iar nu sluga, ca la Dumbraveni, de unde plecase la moartea lui Bals. Pentru a plati cei 4.000 de galbeni cat costa mosia, isi vandu "alta casa" din Botosani si se imprumuta. Opt sute de galbeni lua de la maica Fevronia, sora nevestei, 200 de la alta sora, Maria Mavrodin (159), si-l mai vedem dator cu inca 10 galbeni olandezi catre un grec supus englez, Nicolai Macri, pe care in 1853 nu si-i platise inca. Pentru ca sa poata face fata, arendeaza Ipotestii cu toate acareturile pe sase ani (185l-l857) banesei Maria Mavro-din, cu cate 350 galbeni pe an (M. E., I, 2,3). Ar urma de aci ca in toata aceasta vreme familia Eminovici n-a mai locuit la Ipotesti. Aceasta insa nu s-a intamplat, caci ar fi in contrazicere cu toate amintirile copilariei lui Eminescu. Ea a ramas, printr-un fel sau altul, in casa de la tara. Daca, dupa cum pare dovedit, baneasa Maria Mavrodin este insasi sora Ralitei, care a imprumutat pe Eminovici cu 200 de galbeni, atunci lucrurile se explica. Arendasa n-avea vreun interes sa locuiasca in casele cumnatului, care poate a continuat sa se ocupe de mosie, ci s-a acoperit numai de banii imprumutati, dand acestuia un venit sigur pentru stingerea datoriilor.



Gh. Eminovici isi face la mosie casa buna, gospodareasca, desi de paianta, in locul alteia vechi ce o gasise, sadeste tei in gradina, ba sotia, Raluca, mai evlavioasa, cumpara, zice-se, de la o ruda a fostului stapan, Teodor Murgulet, o bisericuta fara turla, cu clopotnita de lemn, si duc impreuna trai imbelsugat, invitandu-si si ospatandu-si rudele la zile mari. intarit intr-ale vietii si impacat cu Dumnezeu, Eminovici isi sporeste cu ravna familia. Inca cinci copii (Mihai, Aglaia, Henrieta, Matei, VasilE) maresc intinsa familie, care ar fi numarat pe acea vreme unsprezece copii, daca doi n-ar fi murit foarte de mici (159).

Avut-a Gheorghe Eminovici destula avere pentru a-si creste bine copiii? Fara indoiala. Caminarul era un om cuprins. Poate ca proiectele sale pedagogice sa-i fi intrecut mijloacele banesti, el insa ar fi putut sa-si capatuiasca toti copiii in chip onorabil, departe de orice umbra de mizerie. Titu Maiorescu aflase ca batranul mai avea, spre sfarsitul vietii, 18.000 franci capital mobil (31, 33), dupa ce in 1878 isi vanduse Ipotestii cu 8.200 galbeni austrieci, spre a plati dota fetei sale Aglae, de 2.000 galbeni (159). "Bunii si strabunii nostri – zice Henrieta Eminovici – au fost oameni foarte bogati, si chiar parintii nostri n-au fost saraci, si nu pot rosi c-a pierdut vreunul averea in vant, ci numai in urma multor nenorociri." (61) Viata chinuita a o parte din copii se datoreste unor cauze de ordin psihologic, dintr-o parte si dintr-alta.

Gheorghe Eminovici era un om de moda veche. Inalt, voinic mai mult decat gras, "munte de om", de o putere herculeana, trup sanatos, minte sanatoasa, el ne priveste din fotografie cu un cap masiv, acoperit cu par trainic si invaluit cu barba castanie, tunsa cu foarfecele, spre impacarea traditiei cu civilizatia, cu nas pradalnic si ochi albastri-verzui, care trec, dispretuitori, dincolo de lucruri, cu falca de jos usor obstinata si plina de sine. infati-sarea tradeaza pe omul de munca, razbatator si cu vointa de ave-re, in acel stadiu de inalta liniste a omului care si-a agonisit totul prin sine si, fara slabiciuni, e oricand gata s-o ia de la inceput. Un astfel de om este intr-o privinta superior si intr-alta inferior individului obisnuit. El e mai bine inarmat in lupta pentru existen-ta a spetei, dar e lipsit de acel dezechilibru interior intre gandire si putere, care face nobletea vietii morale. Caminarul avea un manunchi mic de principii sanatoase si nici o subtilitate ori complicatie sufleteasca. Sluga de tanar la boieri mai mari, el era patruns de ierarhia lumii, impartita de la Dumnezeu pana la prostime in trepte nemiscatoare si de principiul de superioritate ce deriva din ele. De aceea postea posturile, iar duminica si sarba-torile asculta cu evlavie si cap descoperit sfanta liturghie, de la inceput pana la sfarsit, tot asa cum in coltul salonului de la Dumbraveni urmarea cu smerenie miscarea si vorbirea boierilor. La randu-i, insa, aplica acelasi postulat al autoritatii in propria familie si fata de subalterni, alergand cu harapnicul calare, vociferand, batand strasnic la nevoie, ca pe evreii de la Catama-resti, care ii oprise vitele, proferand injuraturi racoritoare si patriarhale. El nu putera avea pe acele vremuri fata de femeie, afara de respect, cine stie ce gingasii. Cu cat o societate este mai rafinata, cu atat – in ciuda instinctului de conservare a spetei

— erotica se disociaza de efectele ei fiziologice, da un precipitat psihic, superior, femeia devine simbol, iar natalitatea – cand rafinamentul e dus pana la gratuitate – scade. Cultivat la Biblie si la traditie, Gh. Eminovici vedea in femeie un tovaras inferior si util, ursit sa procreeze si sa ingrijeasca de gospodarie si care, exclusa de la orice viata spirituala, n-vea nevoie de invatatura. In ragazurile pe care i le lasau treburile grele de la camp, el facea amoruri fructuoase, transformand pe caminareasa intr-o eterna closca cu pui, inchisa in casa, intr-o vreme, aproape in fiece an, noua luni din douasprezece. Asemeni unor fiinte gregare, ca de pilda furnicile, care traiesc ca speta si inving dusmanul prin inmul- tire, lumea de tara de-atunci n-avea adesea respectul indivi- dualitatii, nici mila. Dintr-un simt aprig al conservarii colective, moartea era asteptata si primita cu indiferenta, intr-o preocupare crancena de pastrare si sporire a bunurilor sociale. O viziune poli- tica de acest fel – poate mai blanda – asupra familiei sale, tre- buie sa fi avut si Eminovici. Pe masura ce odaile se umpleau cu paturi si masa cu tacamuri, mintea sa in functie de speta rumina ridicarea si conservarea familiei. Taran, boiernas slujbas, boier- nas liber si proprietar, visa pentru copiii sai o treapta sociala mai inalta, un copac genealogic care se inalta spre cer, in umbra caruia el, respectuos de genealogii – sa-si sfarseasca batranetea. in chip cu totul absolut el isi puse in aplicare putinele si "sanatoasele" principii pedagogice: fetelor nici o instruire spirituala, rostul lor fiind casnic, dar zestre buna; baietilor nici o avere, ei putandu- si-o agonisi singuri, dar cultura temeinica. Fetele ramasera acasa (Henrieta invatase numai abecedaruL). Baietii fura trimisi la Cernauti, la carte buna, nemteasca. Tatal ii trateaza cu o severitate metodica. Atunci cand un copil fuge de la scoala, face un scandal strasnic, ia biciul in mana, pune oameni calari sa prinda pe fugar si cu multa autoritate il duce pe sus inapoi la scoala, fara sa se intrebe^ ce cauze externe sau launtrice au putut pricinui asemenea fapta. Inraurirea casei lui Bals si inteligenta nativa daduse, ce e drept, in privinta culturii lui Eminovici, idei foarte inaintate. El alege pentru copiii sai cariere care aduc bani multi si onoare omului activ, si cu multa abnegatie si bun-simt trimite pe baieti la scoli inalte in strainatate. Serban studiaza medicina la Viena si la Erlangen, Nicolae dreptul la Sibiu, Iorgu stiintele militare in Prusia, Ilie medicina in scoala doctorului Davila din Bucuresti, iar Matei urmeaza politehnicul din Praga. Dupa cum se vede, tot meserii practice (159).

Spiritele contemplative, inclinate catre activitatea aparent gratuita a spiritului, repugnau lui Gh. Eminovici. Cand isi banuia copiii cazuti in aceasta suferinta, ii pisca cu vorba, ii cicalea, pana ce-i facea sa se ascunda care incotro. Avand obiceiul a recita versuri, Mihai era zeflemisit cu vorba "poetul", asa incat, inghim-pat adesea cu aluzii rautacioase despre nulitatea sa, sfarsi prin a evita casa parinteasca, asezandu-se pe vacanta in vreo casa de taran sau petrecandu-si toata vara cu ciobanii la stana (152). Tatal intelegea, ca multa lume respectuoasa de cultura, sa-si pedepseasca progenitura cand nu invata poeziile din cartea de scoala, dar ca insasi odrasla sa sa ajunga a face poezii, asta n-o intelegea! Un baiat trebuie sa-si faca viitorul, "sa se chiverniseasca"!

"Daca nu ti-am scris pana-acum – spune poetul tatalui intr-o scrisoare de la Berlin – cauza a fost neincrederea cu care intampini orice vointa proprie a oricarui din fiii dumitale, neincre-dere augmentata de privirea formalista ce-o ai despre lume, dupa care orice om care nu cauta numaidecat a se chivernisi, dupa cum o numesti d-ta, trebuie sa fie un om de nimic. Esti un parinte nenorocit – adevarat . Dar esti nenorocit mai mult pentru ca vrei ca fiecare sa traiasca si sa-si masure pasii dupa cum doresti d-ta." (Ms. 2258, f. 169.)

Multa vreme parintele a refuzat sa creada ca e ceva de capul fiului sau Mihai, pana cand, uimit de consideratia ce i se da, se lasa biruit. Altcum, caminarul era o fire vesela si la vreme buna, si la vreme rea. Ceremonios, ii placeau ziafeturile cu masura, dadea ospete de Pasti sau de Sfantul Gheorghe, cand isi serba ziua nu-melui. Cititor de carti privitoare mai cu seama la trecutul tarii si inzestrat cu memorie mare, ii placea sa povesteasca. Se indigna impotriva grecilor si contrafacea cu mult umor vocea si mersul insilor, pe cepelegi, pe gangavi si pe boierii cu tabieturi. Calatorea, ca un om luminat, in strainatate. La 30 august 1860 cerea pasaport pentru toate provinciile Austriei. La 29 iunie 1870 Raluca si Aglae treceau granita, urmate la 30 august si de Gh. Eminovici. In 1874 isi cauta la Praga fetele bolnave plecate din Teplitz (192).O fotografie a Ralucai Eminovici e facuta acolo. Henri-eta fusese la Viena intr-un sanatoriu (61), baietii mai toti prin strainatati.

Fiul Mihai il socotea plin de vanitate si in stare sa se ruineze spre a parea mai generos decat putea fi:

"Nu stii ce tata am – scrie cuiva (c. 1870). Sarac si impovarat de familie grea (sapte copiI) – e cu toate astea inzestrat c-o desertaciune atat de mare, incat ar putea servi de prototip pentru acest viciu, dupa parerea mea cel mai nesuferit din lume.

Maritandu-se sora-mea, el i-a promis o zestre de doua mii de galbeni. Este ridicul cand un om promite inscris ceea ce nici are, nici poate realiza, dar obligatiunea fata de cumnatu-meu este pozitiva, si batranul meu e ca si ruinat

Am frati mai mari si mici decat mine, fara pozitiune-n lume, si asta nu din cauza lor, ci numai din a desertului, care voia a face din fiecare din ei om mare si sfarsind prin a-i lasa cu studii neispravite, risipiti prin strainatate, fara subsistenta, la voia sortii lor.

O familie grea, ingreuiata inca prin desertaciunea indaratnicului batran – si intristarea mea cea mare este ca eu ajut de a-ngreuia prin nefolositoarea mea existenta. (18; ms. 2255, f. 294.)"

Ca batranul n-a avut bani spre a intretine cum se cade pe copiii sai, acolo unde ii trimisese nobilele sale intentii, aceasta este probabil. El insa nu era om sa inteleaga dezolarea unui tanar pentru asa ceva. Odata pusi pe drum, copiii trebuiau sa dea din maini, sa-si castige dreptul la existenta, asa cum el, feciorul dascalului Vasile, si-l castigase.

Activ pana la sfarsitul vietii (la 8 octombrie 1876 e numit membru al Consiliului general – 169), Gh. Eminovici se ocupa in 1881 tot cu agricultura, deoarece fiul sau Nicolae ii dadea intr-o scrisoare lamuriri despre recolta si arata ca prinsese pe 3 vagoane de papusoi bani in numerar 2.620 franci (ms. 2255, f. 342–44). Se afla atunci (19 iunie 1881) la Bucuresti, la fiul sau Mihai, in strada Biserica Enei nr. 1. Cargiale il vazuse: "Era un om batran foarte dragut, glumet si original. Facuse o buna afacere si venise sa-i cumpere fiului haine si ceasornic si sa-i deie din viata o suta de galbeni, partea lui de mostenire din averea parinteasca." (42)

Dupa ce-si vazu aproape toata familia macinata de moarte si de boala (sotia si sase copii morti, Mihai, Nicolae, Henrieta bolnavI), urandu-i-se cu viata, dar cu acel calm ce e aproape indiferenta, caracteristic sufletelor sanatoase si patriarhale, moare subit, "eri ora unsprizaci din noapte", dupa actul de deces din 9 ianuarie 1884 st. v. "ora zeci dimineata", si e inmormantat langa bisericuta din "cotuna Ipotesti, comuna Cucorani (61,63).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

GHEORGHE EMINOVICI



Opera si activitatea literara Mihai EMINESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui Mihai EMINESCU




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

VISUL DOCHIEI, POEM INTR-UN ACT. - OSTENII NOSTRI. COMEDIE (?) IN TREI ACTE

- citeste textul

PARALÉLE ECONOMICE

- citeste textul

VEACUL AL NOUASPREZECELEA. IZVOARE

- citeste textul



Poezie

Epigonii

- citeste textul
Mihail Eminescu — Epigonii - Tema poeziei, Ideea, Compozitia
EPIGONII - analiza literara
EPIGONII - Arta poetica - Semnificatia titlului
Tema iubirii si a naturii
Arte poetice eminesciene. Epigonii

Memento mori

- citeste textul
Memento mori - un poem sociogonic

Imparat si proletar

- citeste textul
Mihail Eminescu imparat si proletar

Scrisoarea I

- citeste textul
Scrisoarea I - o sinteza a temelor universului eminescian
SCRISOAREA I - comentariu (referat)
Scrisoarea I poemul
Scrisoarea I - comantariu literar
M. Eminescu, Scrisoarea I - Particularitati stilistice
Conditia geniului in poemul filozofic Scrisoarea I de Minai Eminescu.
SCRISOAREA I - Poem filozofic - Portretul savantului
SCRISOAREA I - STUDIUL TEXTULUI
SCRISOAREA III - STUDIUL TEXTULUI

Scrisoarea III

- citeste textul
Mihail Eminescu — Scrisoarea III - exaltarea trecutului glorios si critica prezentului decazut
SCRISOAREA III - comentariu
SCRISOAREA III - analiza literara si comentariu
Comentariu Scrisoarea III - antiteza dintre Prezent si Trecut
SCRISOAREA III - Tema si tablourile nalizate pe versuri
Caracterizarea personajului principal Mircea cel Batran

Sara pe deal

- citeste textul
Idila Sara pe deal
SARA PE DEAL - analiza literara
Sara pe deal - visul de dragoste
Sara pe deal - comantariu
SARA PE DEAL - Idila-pastel - analiza pe strofe
SARA PE DEAL - STUDIUL TEXTULUI

Floare albastra

- citeste textul
Idila Floare albastra - tema iubirea
FLOARE ALBASTRA‚ comentariu
Floare albastra - puritatea infinita, idealitatea, aspiratia catre absolut
FLOARE ALBASTRA‚ - Idila - cu accente filozofice
Poezia iubirii si a naturii: Floare albastra
FLOARE ALBASTRA‚ - STUDIUL TEXTULUI

Atat de frageda

- citeste textul
Atat de frageda - idila reprezentativa pentru tema iubirii

Dorinta

- citeste textul
Mihail Eminescu - Dorinta
Dorinta de Eminescu - comentariu
DORINTA Idila
DORINTA - STUDIUL TEXTULUI
Dorinta De Mihai Eminescu - comentariu

Revedere

- citeste textul
Revedere - o meditatie pe tema fortuna labilis
Comentariu Revedere
Poezia de inspiratie folclorica. Revedere - nelinisti in temporalitate
Revedere - analiza si comentariu
REVEDERE Creatie lirica de inspiratie folclorica - ideea poeziei
REVEDERE - STUDIUL TEXTULUI

Calin (File din poveste)

- citeste textul
Poemul Calin (file din poveste) - mitul zburatorului
Comentariul la poemul - CA‚LIN (FILE DIN POVESTE)
Calin (file din poveste) - poem de Mihai Eminescu
CA‚LIN ( file din poveste) - analiza versurilor
EXERCITII

Luceafarul

- citeste textul
Luceafarul - o sinteza a universului eminescian (Compozitia, Tema, Motivul Zburatorului)
LUCEAFA‚RUL comentariul
LUCEAFA‚RUL - analiza literara si comentariu
Luceafarul poemul
Luceafarul - capodopera a creatiei eminesciene
Catalina - personaj simbol al poemului Luceafarul
Caracterizare - Luceafarul Hyperion - personaj simbol al poemului omonim Luceafarul
LUCEAFARUL - Poem filozofic - Geneza poemului Luceafarul
Teme si motive in poemul Luceafarul
Genuri literare in poemul Luceafarul
Specii literare in poemul Luceafarul
Luceafarul (incercare de sinteza)
Luceafarul - Geneza si surse de inspiratie
VALOAREA UNIVERSALA A POEMULUI LUCEAFARUL
LUCEAFARUL sinteza a gandirii filozofice si poetice eminesciene
Geneza Luceafaruluia€¯
Semnificatii mitice si filosofice in Luceafarula€¯
Structuri compozitionale si mijloace literar-artistice in Luceafarula€¯

Glossa

- citeste textul
Poezia Glossa - o meditatie pe concepte filosofice clasice
GLOSSA‚ - comentariu
Glossa - tipare aforistice
Luceafarul comentariu - chintesenta a lirismului eminescian
Glossa - analiza
GLOSSA‚ - Poezie cu forma fixa
ODA‚ (in metru antic) - Poezie a maturitatii artistice
Glossa - Unica in literatura noastra
GLOSSA‚ - STUDIUL TEXTULUI
Structuri compozitionale si motivul lumii ca teatrua€¯ in Glossaa€¯

Oda (in metru antic)

- citeste textul
Oda (in metru antic) - Tema, Ideea, Motivul
ODA‚ (IN METRU ANTIC) - analiza literara
Lirica filozofica. Oda (in metru antic)
Poezie a maturitatii depline, ODA IN METRU ANTIC

Trecut-au anii

- citeste textul
Trecut-au anii - o meditatie pe tema panta rhei

Sonet III (Cand insusi glasul)

- citeste textul
Idila Sonet III (Cand insusi glasul)
Sonetul III (Cand insusi glasul) - iubirea, icoana a trecutului

La steaua

- citeste textul
La steaua - o meditatie pe tema fortuna labilis

Mai am un singur dor

- citeste textul
Mai am un singur dor - motivul comuniunii dintre om si natura

Peste varfuri

- citeste textul
Peste varfuri
PESTE VARFURI - Structura, semnificatii, limbaj poetic

Ta twam asi

- citeste textul
Tat twam asi - o mantia (formula sacerdotala indiana)
Ta twam asi - analiza

Rugaciune

- citeste textul
Rugaciune
RUGA‚CIUNE - comentariu
Rugaciune - poezie de Octavian Goga
Rugaciune de Octavian Goga- Rugaciunea poetului e un crez artistic

Invierea

- citeste textul
Poezia Invierea

Rasai asupra mea

- citeste textul
Rasai asupra mea - Sonet dedicat Maicii Domnului

DOINA

- citeste textul
DOINA - analiza literara si comentariu
DOINA - Doina culta - Structura si semnificatii

Melancolie

- citeste textul
M. Eminescu — Melancolie - Particularitati stilistice

AFARA-I TOAMNA

- citeste textul
AFARA-I TOAMNA - Sonet

CRAIASA DIN POVESTI

- citeste textul
CRAIASA DIN POVESTI - Idila-pastel - Semnificatia titlului, Structura si semnificatii

LACUL

- citeste textul
LACUL - Idila-pastel - comentariu pe strofe

O, RAMAI

- citeste textul
O, RAMAI - Elegia

CE TE LEGENI

- citeste textul
CE TE LEGENI - Creatie lirica de inspiratie folclorica

LA MIJLOC DE CODRU

- citeste textul
LA MIJLOC DE CODRU - Creatie lirica de inspiratie folclorica

Bolnav in al meu suflet

- citeste textul
Bolnav in al meu suflet -analzia

Cand privesti oglinda marei

- citeste textul
Cand privesti oglinda marei - Aparenta si esenta

Venetia

- citeste textul
Venetia - Simpla traducere sau creatie originala?

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?

- citeste textul

INGER SI DEMON

- citeste textul



Teatru

JUNETEA LUI MIRABEAU. DRAMA IN 4 ACTE

- citeste textul



Basm popular

FAT FRUMOS DIN LACRIMA

- citeste textul
FAT-FRUMOS DIN LACRIMA - comentariu literar - Semnificatii artistice
Caracterizarea personajelor
FA‚T-FRUMOS DIN LACRIMA - basm cult - Subiectul basmului



Nuvele

Sarmanul Dionis

- citeste textul
Sarmanul Dionis - Nuvela
Sarmanul Dionis - fantastic si oniric
Sarmanul Dionis - nuvela de Mihai Eminescu
Dionis - personaj principal in nuvela Sarmanul Dionis
M. Eminescu, Sarmanul Dionis - intelegerea textului
Caracterizarea personajului Dionis/Dan din nuvela Sarmanul Dionis
SA‚RMANUL DIONIS - comentariu literar - Nuvela fantastica, de factura romantica
Dionis (Dan) - caracterizare
Mituri si semnificatii
NUVELA FANTASTICA - SA‚RMANUL DIONIS
Sarmanul Dionis de M. Eminescu - MOMENTE ALE PROZEI ROMANESTI
SA‚RMANUL DIONIS - Studiul textului
SARMANUL DIONIS de Mihai Eminescu - rezumat

Cezara

- citeste textul



Eseu

GHEORGHE EMINOVICI

- citeste textul

RALUCA EMINOVICI SI COPIII

- citeste textul