Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Scrisoarea I - o sinteza a temelor universului eminescian de Mihai EMINESCU



Mihai EMINESCU Scrisoarea I
a) Scrisoarea I este o sinteza a temelor universului eminescian: natura, iubirea, mitul, istoria, omul si societatea, ppetul si poezia, constiinta si materia.

Textul are o compozitie moderna, secventiala, in care temele si motivele, ideile si miturile se intrepatrund, ceea ce da textului o structura complexa. Formal este o epistola, prin continut este o meditatie, prin spiritul critic o satira, in secventa a treia un imn, prin problematica, fire narative si prototipuri umane este un poem.

Prima secventa aduce un tablou romantic, nocturn, dominat de simbolul lunii, care sugereaza constiinta universala, principiul feminin, si are rolul de a transfigura realitatea: Strabatute de-al tau farmec tie singura-ti arati!". Temele se deruleaza interferandu-se. Tema omul si societatea este dezvoltata printr-o suita de litote: microscopice popoare", musti de-o zi", musuroaie de furnici", lume mica ce se masura cu cotul", imagini care au drept numitor comun conceptul de fortuna labilis. De aici o interferenta cu motivul viata^si moartea: Cum ca lumea asta-ntrega e o clipa suspendata, / Ca-ndaratu-i si naintea-i intuneric se arata." Conceptul de lume ca vis il gasim sintetizat in versul: Caci e vis al nefiintei universul cel himeric".

Secventa a doua a textului dezvolta tema omul si societatea" prezentand cateva prototipuri umane:

- parazitul (Unul cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par")

- filozoful (Altul cauta in lume si in vreme adevar")

- negustorul (Iara altu-mparte lumea de pe scandura tarabii")

- regele (Vezi pe-un rege ce-mpanzeste globu-n planuri pe un veac")



- saracul (Cand la ziua cea de mane abia cuget-un sarac")

- geniul (Iar colo batranul dascal cu-a lui haina roasa-n coate"), care este centrul universului fiindca in el sta spiritul, care genereaza si sustine lumea {Asa el sprijina -lumea si vecia intr-un numar"). El devine atotputernic, fiindca nu are nici un obstacol. Constiinta universala este penetrata de cel ce are Cunoasterea, care-l integreaza in Sinele suprem (vezi Bhagavad-Gita). De aceea Universul fara margini e in degetul lui mic".

b) Scrisoarea I este o meditatie pe tema fortuna labilis exprimata deplin prin versuri ca: Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii". Este tema care genereaza secventele de inceput si de sfarsit, concentrate pe simbolul luna sugerand mitul Sfanta Luna. Influentat de gandirea indiana, Eminescu mediteaza asupra sensului vietii. Concluziile acestei dezbateri launtrice sunt clar enuntate ca in Tal twam asi. Sensul vietii este aflarea adevarului asa cum vom gasi formulata aceasta intrebare in poezia Criticilor mei: Unde vei gasi cuvantul / Ce exprima adevarul?"

Scrisoarea I este si o meditatie pe tema poetul si poezia, fiindca asa cum in Upanisade, Vede, Bhagavad-G ifa sunt sintetizate problemele fundamentale ale vietii si universului, tot astfel Eminescu ar dori sa ajunga Poetul arhetipal, ipostaza a constiintei universale, iar poezia sa devina arhetipala adica sa contina acele mantia", formulele sacre fundamentale, prin care s-a general lumea, prin care omul poate penetra constiinta universala. De aceea laudele pentru omul de geniu nu sunt un scop, fiindca, daca a ajuns sa aiba Cunoasterea, spiritul se descatuseaza de iluzia vietii (maya), de valul aparentelor creat de demonul Mara. Lumea, realitatea senzoriala, cunoasterea relativa prin simturi trebuiesc integral parasite, fiindca fara aceasta renuntare spiritul nu poate intelege jocul subtil, prin care natura retine spiritul: De a vietii lor enigma ii vedem pe toti munciti".





De aici drumul Cunoasterii se deschide: in prezent cugetatorul nu-si opreste a sa minte". El, Cunoscatorul, omul de geniu trebuie sa afle ca adevarata valoare se impune dupa moartea sa, prin faptul ca ea contine adevaratele lumini. Poezia este deci un mesaj esential rostit de cel care are Cunoasterea revelata, asa cum vor dori sa-1 formuleze poetii expresionisti de mai tarziu.



Aceasta Cunoastere fundamentala este ca dupa momentul mortii sufletul omului merge pe una din cele doua cai in conceptia indiana. Calea stramosilor care duce spre Luna, a reincarnarilor.- Samsara - spiritul se va reintoarce spre a incerca intr-o alta viata eliberarea. Calea luminii, a soarelui este data spiritului, care avand Cunoasterea se elibereaza, fiindca stie formula - mantra, pe care trebuie s-o rosteasca cand va fi intrebat de Sinele Suprem - Cine esti tu? Raspunsul este Tal twam asi - eu suni Tu (sau Acesta esti Tu) - adica esenta legii identitatii, prin care se realizeaza contoptrea in constiinta universala, pierderea identitatii eului. De aceea, in Bhagavad-Gita, Krsna ii descopera discipolului sa nu spuna niciodata eu.



Sensul poeziei, valoarea cunoasterii si a vietii, a poetului si a filosofiei este pierderea identitatii eului. in crestinism cele doua cai de dupa,moarte sunt Calea prin vami, cand sufletul nu este spovedit si impartasit; Calea luminata, cand sufletul este dus de ingeri direct in fata Domnului Iisus Hristos. Mantuirea se face prin Domnul lisus Hristos, prin sacrificiul de sine al Mantuitorului. Nimeni nu poate intra in imparatia data de Tatal Fiului Sau decat prin Sfintele Taine. De aceea Ortodoxia este calea cea dreapta, Calea Adevarului, a adevaratei credinte. Drumul spre acest adevar il reflecta in esenta intreaga poezie a lui Eminescu.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.