Proza lui Eminescu este la fel de importanta ca si poezia sa, dar a fost insuficient cercetata si studiata. A format mai putin obiectul exegezelor critice. An constiinta publicului a patruns imaginea poetului neperechea (CalinescU) in timp ce rpoza a trecut pe nedrept in umbra.
An privinta prozei eminesciene a existat multa vreme prejudecata inferioritatii ei in raport cu poezia. An aceasta prejudecata au cazut si critici mari: Garabet Ibraileanu si Eugen Lovinescu. Prejudecata a fost inlaturata definitiv de Calinescu, care in aOpera lui Mihai Eminescua demonstreaza ca Eminescu este la fel de mare in toate compartimentele operei sale, ca acelasi geniu se manifesta peste tot in creatia eminesciana.
Clasificarea prozei eminesciene
Proza eminesciana poate fi clasificata in functie de doua criterii: cel al aparitiei si al editarii ei si cel al directiei in care se incadreaza. Din punct de vedere al aparitiei si editarii ei, proza eminesciana este antuma si postuma. Cea antuma este restransa. Eminescu a publicat putine creatii in proza in timpul vietii: aFat-Frumos din lacrimaa(aConvorbiri literarea 1870), a
Sarmanul Dionisa(aConvorbiri literarea 1872), aCezaraa(aCurierul de Iasia 1876) si ala aniversaraa(aCurierul de Iasia 1876).
Mult mai bogata este proza postuma. Romanul aGeniul pustiua a fost editat de I. Scurtu (1904). Calinescu a supus proza eminesciana ramasa in manuscrise unui proces de deshumare publicand fragmente in aAdevarul literar si artistica (1939) carora criticul le-a dat si titluri aAur, marire si amora, aLa curtea cuconului Vasile Creanga (boierimea de altadatA)a, aParintele Ermolachie Chisalitaa, aAvatarii faraonului TlAta (care a constituit chiar subiectul tezei de doctorat a lui CalinescU), aArchaeusa, aUmbra meaa, aMoartea Cezareia, aToma Nour in gheturile siberienea, aIconostas si fragmentariua, aVisul unei nopti de iarnaa, aPoveste indicaa, aAmaliaa, aFalsificatorii de bania, aContrapaginaa etc.
An proza eminesciana se manifesta doua directii mai importante: una realista, pe care Calinescu o numeste asociologica si evocativaa si alta fantastica, pe care Calinescu o numeste aromantica si imaginativaa (aIstoria literaturii romane de la origini pana in prezenta).
Din directia realista fac parte aAur, marire si amora, aLa curtea cuconului Vasile Creangaa si aParintele Ermolachie Chisalitaa. Aceste fragmente contin fragmente autobiografice. Exista toate semnele ca Eminescu intentiona sa scrie un Bildungsroman ca replica la aWilhel Meistera al lui Goethe. Prin aceasta directie Eminescu continua proza evocativa a lui Costache Negruzzi (aIasii la 1844a) si Vasile Alecsandri (aUn salon din Iasia) in care este evocata atmosfera premergatoare a Revolutiei de la 1848 si sa anticipeze proza samanatorista.
Fantasticul eminescian in context universal
Mult mai voluminoasa este directia fantastica, din care fac parte aFat-frumos din lacrimaa, aSarmanul Dionisa, aCezaraa, aAvatarii faraonului TlAta, aArchaeusa, etc. Prin aceasta directie Eminescu se impune ca unul dintre cei mai mari creatori ai literaturii fantastice universale, comparabil cu marii romantici francezi: Theophile Gautier si Gerard de Nerval, cu cei germani: Novalis, Jean Paul Richter, E.T.A. Hoffmann, Adelbert von Chamisso si cu americanul Edgar Allen Poe.
Fundamentul filosofic al prozei eminesciene
Fantasticul eminescian este un fantastic filosofic, metafizic, doctrinar, de idei. Antr-o notita din manuscrisele sale Eminescu spunea ca adevarata afanteziea se naste din contemplarea ideilor eterne, definind astfel formula, tipul de fantastic in care se incadreaza. Proza fantastica are fundamentul filosofic format din reflectiile despre spatiu si timp din doctrina metempsihozei si din concepte ca aarheua, aavatara, aarhetipa, aanamnezaa. Aceste fundamente filosofice asigura originalitatea fantasticului eminescian in literatura universala.
Eminescu si basmul cult
An aFat-Frumos din lacrimaa intalnim un fantastic mitologic. Este un basm cult si cu semnificatii mistice pentru ca eroul se naste dintr-o lacrima a Maicii Domnului. Fat-Frumos este un Orfeu autohton, care porneste la drum cu doua fluiere: unul pentru doine, altul pentru hore, asi Fat-Frumos doinea si horeaa.
Eminescu se indeparteaza cu mult de modelul basmului popular prin descrierile de natura si prin lirism. aSarmanul Dionisa, capodopera a prozei fantastice romanesti si universale
Capodopera prozei eminesciene ramaneaSarmanu Dionisa, o nuvela metafizica, incarcata cu semnificatii filosofice. Nuvela nu s-a bucurat de receptare favorabila la vremea sa. Citita la 1 septembrie 1872 la aJunimeaa, n-a intrunit adeziunea junimistilor, care o considerau o scriere ciudata, bizara, greoaie si incurcata, o aelucubratie filosoficaa.
Nuvela a depasit orizontul de asteptare al contemporanilor nefamiliarizati cu acest gen de literatura. Preambulul filosofic al acestei nuvele a dat multa bataie de cap exegetilor. Fiind scrisa intr-un stil deliberat criptic, incifrat, nuvela incepe cu afirmatii deconcertante: aa¦si tot astfel daca inchid un ochi vad mana mea mai mica decat cu amandoi. De-as avA© trei ochi as vedA©-o si mai mare, si cu cat mai multi ochi as avA©, cu atata lucrurile toate dimprejurul meu ar parA© mai maria.
Mana nu este mai mica vazuta cu un singur ochi, dar mai slab perceputa. Prin aceste afirmatii Eminescu voia sa ilustreze o teza stiintifica dupa care marimea este in functie de relatie. An consideratiile despre timp si spatiu, Eminescu porneste de la Kant si ajunge la Schopenhauer, asa cum observa Calinescu in aOpera lui Mihai Eminescua a aEminescu construieste totdeauna in spirit schopenhaueriana.
An idealismul obiectiv si transcedental kantian, spatiul si timpul exista obiectiv, independent de vointa noastra. Ele ne sunt date, categorii apriorice anterioare oricarei experiente si care nu pot fi intelese empiric, ci numai prin intuitie. La Kant, spatiul si timpul sunt categorii ale intuitiei. Eminescu a tradus din aCritica ratiunii purea capitole despre spatiu si timp. An idealismul subiectiv si voluntarist schopenhauerian, spatiul si timpul sunt categorii subiective ale sensibilitatii noastre. Coreland motivul romantic al lumii ca vis cu filosofia schopenhaueriana, Eminescu neaga existenta obiectiva a spatiului si timpului :aa¦An fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu a ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda, si infinitul asemenea, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de rouaa.
An acest pasaj exista cheia de aur a prozei eminesciene. Prin aceste afirmatii Eminescu inaugureaza jocul cu spatiul si timpul in literatura romana, acestea fiind coordonata majora a literaturii fantastice universale. Aceste afirmatii se aseamana cu reflectiile lui Novalis din unul din aFragmentelea sale filosofice: aVisam calatorii prin univers: nu-i oare universul in noi ? Adancimile spiritului nostru nu le cunoastem. Drumul cel tainic duce inauntru. An noi sau nicaieri este vesnicia cu lumile ei, cu trecutul si viitorula.
An finalul preambulului sau Eminescu sustine posibilitatea alegerii timpului si spatiului in care vrem sa traim. Toate aceste idei trec prin capul lui Dionis. Nuvela nu este decat descrierea visului lui Dionis, dar Eminescu intretine confuzia: vis-realitate.
Nuvela lui Eminescu se incadreaza in definitiile fantasticului: cea a lui Roger Callois, dupa care fantasticul consemneaza ao ruptura in ordinea realitatiia si cea a lui Zvetan Todorov, dupa care marca fantasticului o constituie aezitarea cititoruluia. An aAntologia nuvelei fantastice universalea, Roger Callois includea si nuvela lui Eminescu, alaturi de trei nuvele romanesti, adevĒrate capdopere ale genului: a Moara lui CĒlifara a lui Gala Galaction, aLa tigĒncia a lui Mircea Eliade si a
Pescarul Amina a lui Vasile Voiculescu.
Dionis este un modest copist din arhiva unei cancelarii. An ciuda conditiei sale sociale umile, Dionis reprezintĒ intelectualul metafizic, pasionat de aventura cunoasterii, un inadaptabil superior, ce intruchipeazĒ conditia omului de geniu. Eminescu isi ia o distantĒ ironicĒ fatĒ de Dionis, pentru care manifestĒ toatĒ compasiunea si intelegerea, asa cum se observĒ din titlul nuvelei.
Eminescu creeazĒ toate premizele producerii fantasticului, incercand sĒ motiveze delirul imaginativ al eroului sĒu. Dionis este orfan de pĒrinti: tatĒl sĒu murise intr-un spital de alienati, de aici rezultand mostenirea lui Dionis incĒrcatĒ. Dionis este o fire poeticĒ si visĒtoare dupĒ care alumea era un vis, iar visul era o lumea. Dionis citea numai cĒrti rare, vechi: tratate de magie, alchimie si astrologie, deci Dionis poate fi si victima lecturii sale.
O astfel de carte veche si rarĒ, un tratat de astrologie bizantinĒ, scris cu litere grecesti si latine, ilustrat cu numeroase scheme si tabele, si nu intamplĒtor cu portretele lui Platon si Pitagora, citeste Dionis cand se ntoarce la miezul noptii acasĒ, in locuinta sa n dezordine si intratĒ in circuitul naturii. Sub influenta lecturii si a acordurilor divine de pian ce vin de la vecina sa de peste drum, aun inger blonda, ao nouĒ Ofelie pe care numai geniul divinului brit
Shakespeare ar fi putut-o creaa, Dionis adoarme si se viseazĒ in epoca lui Alexandru cel Bun, sub infĒtisarea cĒlugĒrului Dan. Doctrina metempsihozei este transpusĒ in vis.
Printr-un proces de anamnezĒ, cĒlugĒrului Dan I se pare c-a mai trĒit candva in viitor, sub infĒtisarea lui Dionis. Eroul are aamintiri despre viitora.
CĒlugĒrul Dan este discipolul maestrului Ruben, dascĒl la Academia din Socola. AceastĒ academie a fost infiitatĒ mai tarziu, in 1803. Ruben il initiazĒ pe Dan in tainele aCĒrtii lui Zoroastrua (numele grec al profetului iranian ZarathustrA), pe care I-o recomandĒ sĒ o citeascĒ din 7 in 7 pagini pentru a-I descifra adevĒratele intelesuri. Sapte este cifra magicĒ in kaballĒ, doctrinĒ ezotericĒ medievalĒ a Vechiului Testament.
Un singur lucru ii interzice Ruben: sĒ nu incerce sĒ dezlege taina supremĒ a divinitĒtii, dar ii atatĒ curiozitatea. Ruben reprezintĒ spiritul mefistofelic de negatie. Ruben ii face lui Dan teoria arheilor: aIn om este un sir de oamenia si-I vorbeste despre posibilitatea desprinderii de propria umbrĒ. Eminescu valorificĒ mitul omului care si-a pierdut umbra a lui Chamisso, din aPovestea omului care si-a piertdut umbraa. Dan capĒtĒ starea de levitatiesi cu Maria, fiica spĒtarului MesteacĒn, cĒlĒtoreste in lunĒ. An paradisul selenar, cei doi indrĒgostiti plutesc insotiti de coruri de ingeri panĒ ce ajung in fata unei porti negre, pe care este reprezentat un triunghi inscris intr-un cerc de foc si deasupra stĒ scris cu litere arabe doma lui Dumnezeu.
Dan crede cĒ el insusi este Dumnezeu, dar nu apucĒ sĒ rosteascĒ cuvantul decat pe jumĒtate si se prĒbuseste la pĒmant. Eminescu valorificĒ mitul lui Lucifer, al ingerului rĒzvrĒtit impotriva autoritĒtii divine si il pedepseste pentru pĒcatul trufiei. De fapt eroul se trezeste din vis si cade pe dusumele: Dan este Dionis, Maria este vecina care canta la pian, Ruben este arhivarul Riven, de la care Dionis imprumuta cĒrti, iar umbra este portretul din perete al tatĒlui sĒu.
Eminescu intretine ezitarea cititorului prin intrebĒrile puse hamletian: aFost-au vis sau nu? Asta este intrebarea. Cine este eroul adevĒrat al acestor intamplĒri, Dan sau Dionis?a
In final Eminescu comenteazĒ un fragment dintr-o scrisoare a lui Theophile Gaulthier, redactatĒ dupĒ un voiaj in Orient, in care romanticul francez mĒrturiseste cĒ I se pare c-a mai trĒit in Orient, pe care il co nsiderĒ adevĒrata sa patrie. De aceea pe la carnavaluri merge deghizat turceste, si I se pare c-a stiut limba arabĒ, dar pesemne c-a uitat-o.
Scrisoarea a fost adresatĒ de Gaulthier lui Gerard de Nerval. Eminescu, Theophile Gaultier si Gerard de Nerval alcĒtuiesc impreunĒ o trinitate spiritualĒ. aCezaraa sau mitul reintegrĒrii in arhetip
La prima vedere aCezaraa pare o nuvelĒ realistĒ cu o intrigĒ sentimentalĒ, ce se desfĒsoarĒ intr-un dA©cor meridional, intr-o Italie insoritĒ, scĒldatĒ de apele Mediteranei. Nuvela capĒtĒ semnificatii fantastice si filosofice in final, cand Ieronim si Cezara se reintalnesc in cadru edenic al insulei lui Euthanasius, unde redevin Adam si Eva. Refac cuplul primordial, de dinaintea pĒcatului originar si se reintegreazĒ in arhetip.
An eseul aInsula lui Euthanasiusa Mircea Eliade considerĒ cĒ aceasta este cea mai desĒvarsitĒ viziune paradisiacĒ in literatura noastrĒ si o replicĒ la GrĒdina Raiului.
Doctrina metempsihozei in aAvatarii faraonului Tlaa aAvatarii faraonului Tlaa este o nuvelĒ pe tema metempsihozei. AceastĒ doctrinĒ este de origine indianĒ si poartĒ in Upanisade denumirea de Samsara. Tot indian este si conceptul de aavatara, care vine de la cele zece reincarnĒri, numite avatare ale zeului Visnu, ce reprezintĒ principiul conservator si constructiv al lumii. In aceastĒ nuvelĒ, cuplul format din faraonul Tla si curtezana Rodope se reincarneazĒ in Spania medievalĒ si apoi in Franta revolutionarĒ. aArchaeusa
In fragmentul aArchaeusa Eminescu face teoria arheilor, acest concept fiind creat la inceputul Renasterii de filosoful, medicul si alchimistul elvetian Paracelsius, de la care a fost imprumutat de Dimitrie Cantemir in aImaginea cu neputintĒ de zugrĒvit a stiintei sacrea. Arheul este un agent seminal din care se nasc toate speciile si formele, un principiu al vietii, numit de cantemir aartizan al spetelora.
Eminescu il numeste tot metaforic un aahazver al formelora. O dovade ce mare importantĒ acorda Eminescu conceptului de arheu sunt cuvintele bĒtranului intelept: a arheus este singura realitate pe lume. Toate celelalte sunt fleacuri. Arheus este tot.a
Locul romanului aGeniu pustiua in cadrul prozei eminesciene
Romanul aGeniu pustiua ocupĒ o pozitie intermediarĒ in proza eminescianĒ. Aici intalnim elemente realiste si fantastice. Romanul trebuia sĒ se numeascĒ aNaturi catilinarea, concept creat de Eminescu de la numele senatorului roman Catilina, care a sfidat intregul senat roman. Naturile catilinare sunt demonice, rĒzvrĒtite, geniale, asa cum este si Toma Nour, eroul romanului, aTribun in oastea lui Avram Iancua. DupĒ esecul revolutiei de la 1848, Toma Nour este urmĒrit prin toate capitalele europei si deportat in Siberia. Sfarsitul romanului este consemnat in fragmentul postum aToma Nour in gheturile siberienea. aGeniu pustiua este prima incercare de roman total din literatura noastrĒ.
