Luceafarula€ este o sinteza si fuziune de mituri. Cel mai important mit este cel al lui Hyperion, de circulatie universala. AŽn mitologia greaca Hyperion este titanul lumii, fiul lui Uranus, care reprezinta cerul si al Gheei, pamantul, tatal lui Helios (SoarelE), al lui Selene (LunA) si al lui Eos (AurorA), dupa Hesiod in Theogoniaa€ sau Nasterea zeilora€.
Dupa Homer, Hyperion este soarele. Cuvantul Hyperion inseamna cel ce merge deasupra sau spirit superior (din grecescul ï¨ïsï°ï¥ï² hyper = deasupra si ï¥ï¯ï® = timp, spiriT).
Mitul lui Hyperion a fost valorificat in literatura universala de John Keats in poemul Hyperiona€ si de germanul HA¶lderling in Hyperiona€. La Eminescu mitul lui Hyperion capata profunde semnificatii filosofice, rezultand un mit al cunoasterii prin eros. Un alt mit e cel al lui Orfeu, care apare intr-una din ipostazele omului de geniu pe care Demiurgul i-o ofera lui Hyperion, ipostaza orfica a poetului.
Din mitologia autohtona, Eminescu a valorificat mitul luceafarului pe care credea a-l fi intrezarit in tesatura basmului izvor Fata din gradina de aura€, anume din metamorfozele zmeului in stea stralucitoare.
Luceafarul este numele planetei Venus, cunoscuta in limbaj popular si sub numele de Steaua ciobanului sau pastoruluia€. Cuvantul luceafara€ provine de la latinescu lucifera€, care inseamna purtator de luminaa€ (luxa€ = lumina, ferrea€ = a purtA). Limba romana este singura limba romanica in care se pastreaza etimonul latinesc al termenului, Latinii aveau pentru luceafarul de seara cuvantul Hesperus, iar pentru cel de dimineata Phosphorus, imprumutate de la vechii greci.
Luceafarula€ este singura capodopera a literaturii universale in care conditia omului de geniou este figurata printr-un astru. Geniul priveste lumea din solitudine, asa cum luceafarul ramane izolat pe bolta cereasca. AŽn alte capodopere ale literaturii universale conditia omului de geniu este reprezentata printr-o mare personalitate umana, ca in drama Torquato Tassoa€ si in poemul Moisea€ al lui Vigny. AŽn folclorul romanesc luceafarul apare ca o fiina demoniaca si care exercita o vraja malefica prin contaminarea cu mitul biblic al lui Lucifer, ingerul revoltat impotriva autoritatii divine si pedepsit pentru pacatul trufiei.
Mitul luceafarului este inrudit cu cel al zburatorului. La inceputul poemului luceafarul apare ca zburator. Un alt mit este cel al jertfei creatoare. Acesta este un mit mult mai subtextual si subteran in Luceafarula€. Alternativa luceafar-Hyperion nu e o chestiune de onomastica. Atunci cand Demiurgul i se adreseaza luceafarului cu apelativul de Hyperion nu face decat sa-i reaminteasca esenta sa divina, cum spun Zoe Dumitrescu-Busulenga in Eminescu a€“ cultura si creatiea€.
Mitul lui Hyperion este trecut de Eminescu prin gnostica crestina in care conceptul de eon reprezinta emanatie divinaa€. AŽn lucrarea sa Hyperion, viata lui Eminescua€ (1973), George Munteanu pune viata si opera lui Eminescu sub semnul lui Hyperion.
