Sonetul dedicat Maicii Domnului si intitulat
Rasai asupra mea are ca tema constiinta in forma ei cea mai inalta, constiinta ortodoxa reprezentata de Preasfanta Fecioara. Toate elementele poeziei devin metafore ale acestei sublime constiinte sintetizata prin cele trei virtuti teologale: credinta, nadejdea si dragostea ("reda-mi credinta", "Speranta mea tu n-o lasa sa moara", "Ca sa te-ador de-acum pe veci. Marie!").
Metafora "Lumina Lina" este de fapt conceptul de constiinta crestina a carei prezenta, model de gandire se formeaza treptat in mintea, inimasi sufletul romanului prin Rarul Duhului Sfant.
Invocarea Maicii Domnului ("O, Maica Sfanta, Pururea Fecioara/ in noaptea gandurilor mele vina"), pentru a-i reda tineretea ("Da-mi tineretea mea"), credinta ("reda-mi credinta") si cerul de stele ("Si reapari din cerul Tau de stele"). Poetul intelege ca cel smerit se va inalta. De aceea isi afirma instrainarea data de suferinta si smerenia: "Strain de toti, pierdut in suferinta / Adanca a nimicniciei mele", isi afirma neputintele: "Eu nu mai cred nimic si n-am tarie".
Preasfanta Fecioara este o intrupare a Frumosului absolut, ca principiu ea este kore kosmou. Frumoasa Lumii, exprimarea cea mai deplina a principiului feminin. Ea este prototip al ingerilor, sensul sperantei, intruparea Milei, ca virtute crestina si metonimie a tuturor virtutilor: curatenia, cumpatarea, blandetea, rabdarea, harnicia, care impreuna cu smerenia, mila. credinta, nadejdea si dragostea dau cele zece virtuti crestine, prin care se exprima constiinta crestina in forma ei cea mai inalta adica ortodoxia (dreapta credinta).
Poetul traieste kenoza neputintei, fiindca: "Taria mea intru neputinta se desavarseste", de aceea se smereste adanc spre a dobandi inaltarea prin teonoza, prin aratarea Maicii Preacurate cu Pruncul.
Aceasta traire, profund crestina, este-semnul ca poezia a pierdut, prin stingerea prematura a poetului, una din sansele de a dobandi o poezie pe dimensiunea sacrului. Adevarata valoare a spiritului eminescian abia aparuse, fiindca cea mai inalta valoare o are poezia sacra iar cea de ritual devine nucleul sacrului. Poetul din geniu ar fi devenit Sfant, asa cum arata Nichifor Crairnc in Nostalgia paradisului. De aceea Eminescu este Mihail, adica inger.- particula ii inseamna in ebraica Dumnezeu - si nu Minai, adica inger negru, adica ateu, asa cum il numesc cei care-1 denigreaza, aruncand, fara sa-si dea seama, asupra poetului intunericul constiintei lor demonizate.
