Bolnav in al meu suflet de Mihai EMINESCU (Poezie)
Bolnav in al meu suflet, in inima bolnav,
Cu mintea depravata si geniul trandav, inchin a mea viata la scarba si-ntristare
Si-mi tarai printre anii-mi nefasta aratare
- Prea slab pentru-a fi mare, prea mandru spre-a fi mic -
Viata-mi, cum o duce tot omul de nimic.
Nascut far de-a mea vina, traind far mai s-o stiu,
Nu merg cum merg alti oameni, nu-mi pasa de-unde viu,
Supus doar ca nealtii, la suferinte grele,
Unesc cu ele stirea nimicniciei mele,
Sfant n-am nimic, in bine nu cred si nici in rau,
Viata mea aceasta nici vreu si nici n-o vreu :
Nepasator la toate, de lume apostat,
A vietii osteneala o simt si n-o combat.
As rade doar de viata, dispretuind-o toata,
Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcata,
Muncind in mine insumi vointa-n orice nerv,
Pieirea cea eterna din mine sa o serv.
Dar vai! nici siguranta n-o am ca mor pe veci.
Si daca oare-a mortii mani palide si reci, in loc sa sfarme vecinie a vietii mele norma,
Ar pune al meu suflet sarman in alta forma ?
Daca a mea durere, un vecinie Ahasver,
La morti va fi pus iarasi, de catre lumi din cer,
Ca cu acelasi suflet din nou sa reapara,
Migratiei eterne unealta de ocara! ?
Nimic, nimic n-ajuta - si nu-i nici o scapare.
Din asta lume-eterna, ce trecatoare pare.
Gonit in timpi si spatii, trecand din forma-n forma,
Eterna fulgerare cu inima diforma,
De evi trecuti fiinta-mi o simt adanc ranita,
Pustiu-alergatoare, cumplit de ostenita
Si-acum din nou in evu-mi, lui Sisif cruda stanca
Spre culmea mortii mele ridic s-ast data inca;
S-ast data? Cine-mi spune ca-i cea din urma oara?
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
