A fost publicata in Convorbiri literare", in numerele din decembrie 1872 si ianuarie 1873, dupa ce fusese citita in sedinta Junimii" de la 1 septembrie 1872.
Titlul nuvelei,
Sarmanul Dionis, sugereaza conditia umana efemera si precara a personajului, in antiteza cu forta lui spirituala.
Eroul nuvelei, Dionis, este un tanar copist, iubitor de filozofie si poezie, fiu al unui aristocrat care moare intr-un azil de nebuni, ducand in mormant taina originii sale si a unei mosteniri incerte care ar fi putut schimba soarta lui Dionis.
Dionis este convins, din staruitoarele sale lecturi, ca lumea-i visul sufletului nostru", ca nu exista nici timp, nici spatiu, ca trecutul si viitorul se afla in sufletul omului, ca padurea intr-un sambure de ghin da" si ca, daca am afla misterul prin care sa ne punem in legatura cu aceste doua ordini de Iu-cruri care sunt ascunse in noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni si asirieni, atun-cea in adancurile sufle tului coborandu-ne, am putea trai aievea in trecut si am putea locui lumea stelelor si a soarelui".
Pe calea magiei - formulele magice le gaseste intr-o carte de astrologie veche - Dionis evadeaza din timpul sau, coboara in trecutul indepartat si trajeste in vremea lui Alexandru cel Bun, in ipostaza calugarului Dan, discipol al dascalului Ruben de la Seminarul din Spcola.
Ruben il invata pe Dan sa se desprinda de umbra sa. Dupa ce Dan vazu clar despartirea fiintei lui intr-o parte eterna si una trecatoare", porneste intr-o calatorie, impreuna cu iubita sa, pe Luna, unde faureste, prin dorinta lui atotputernica, un cadru edenic.
Descoperindu-si o putere nemarginita, care ii permite sa micsoreze Pamantul la dimensiunile unui margaritar si sa-i supuna pe ingeri gandurilor lui, Dan ajunge sa se intrebe: Oare fara s-o stiu, nu suni eu insumi Dum-ne". Gandul profanator, identificarea sa cu Dumnezeu, simbol al puterii absolute, este grav sanctionata, prin prabusirea in abis. Pe Pamant redevine Dionis. El intelege ca a visat si revine la conditia initiala. in aceasta ipostaza eroul castiga dragostea Mariei, fata de la fereastra casei invecinate, si este salvat din lesinul in care il aruncase o prea mare bucurie de catre un doctor adus de tatal fetei.
Finalul nuvelei evoca fericirea casnica a lui Dionis si a Mariei.
Nuvela Sarmanul Dionis aduna principalele preocupari, motive si atitudini spirituale specifice romantismului eminescian: capacitatea infinita a visului cutezator, ca aspiratie spre forme si stadii superioare ale vietii omului si societatii, dezbaterea, confruntarea si meditatia asupra marilor probleme, tendinte si idealuri ale epocii, infiorarea sufletului ultra-sensibil in fata eternelor intrebari existentiale.
