(autor Mihai EminescU).
Dionis este un erou romantic. Este un tanar de optsprezece ani, un biet copist, avizat a se cultiva pe apucate, singur". Citea numai ceea ce se potrivea cu predis-punerea sa sufleteasca atat de visatoare", sim-tindu-se atras ca un magnet" de lucruri mistice", de subtilitati metafizice".
Portretul sau fizic se incadreaza in tiparele romantice: fata-i era de acea dulceata vanata alba ca si marmura in umbra, cam trasa fara a fi uscata", ochii taiati in Jorma migdalei erau de acea intensiva voluptate pe care o are catifeaua neagra", parul negru cam prea lung curgea in vite pana pe spate", contrastand in mod placut cu fata Jina, dulce si copilareasca".
Dionis era orfan. De la tatal sau nu-i ramasese decat un portret, in care tanarul Dionis se regasea in totalitate. Tatal lui Dionis fusese un aristocrat, care murise intr-un azil de nebuni, ducand in mormant taina originii sale si a prezumtivei mosteniri care i-ar li putut schimba lui Dionis existenta.
Dionis a fost crescul doar de vaduvita sa manta". El locuia in conditii precare, intr-o camera nalta, spatioasa", cu peretii negri de siroaiele de ploaie; intr-un colt. al casei, la pamant, dor meau una peste alta vreo cateva sule de carti vechi, multe din ele gre cesti, pline de invatatura bizantina", in alt colt, un pat, adeca cateva scanduri pe doi capriori, acoperite c-un mindir de paie si c-o plapoma rosie". Pe o masa puteau fi vazute hartii, versuri, ziare rupte, brosuri efemere din cate se-mpart gratis ()".
Cu convingerea ca lumeai visul sufletului nostru", ca timpul si spatiul, trecutul si viitorul sunt eminamente subiective, tanarul aspira, cu toata fiinta sa. la evadarea din realitatea prezenta, care il sufoca. In toata creatia eminesciana eroii recurg la vis ca la o posibilitate de a evada din Ir-o lume terna, inabusitoare si ca la o modalitate de a-si realiza integral aspiratiile de a atinge fericirea, perfectiunea. intr-o seara ploioasa, Dionis deschide o carte veche, legata in piele si roasa de molii - un ma nuscripl de zodii", si incepe a se gandi daca in cartea aceasta nu e semnul ce-i in slare a te transpune in adancimile sufletesti, in lumi care se formeaza aievea asa cum le doresti, in spatii iluminate de un albaslru splendid, umed si curgator".
Pe calea magiei el reuseste sa evadeze din timpul sau, intorcan-du-se in vremea Iui Alexandru cel Bun, sub chipul calugarului Dan, elevul dascalului Ru-ben, care il invata sa se desprinda de umbra sa si sa calatoreasca, impreuna cu iubita sa Maria, pe Luna. Aici, descoperindu-si puteri nebanuile, el micsoreaza Pamantul la dimensiunea unui margaritar, pe care il atarna in salba iubitei sale si, inzestrat cu o inchipuire urieseasca, el a pus doi sori si trei luni in albastra adancime a cerului si dintr-un sir de munti au zidii domeiucul sau palat", in care dom neste iubirea vesnica.
Reuseste chiar sa-i influenteze pe ingeri prin forta gandurilor sale: .,-Nu vezi tu, Mario, ca tot ce gandesc eu ingerii implinesc in clipa?". Dan ajunge sa se intrebe: Oare nu canta ei ceea ce gandesc eu? Oare nu se misca lumea cum voi eu? () Oare fara s-o stiu nu sunt eu insumi Dumne.,.". Orgoliul luei-feric ii este de indata pedepsit si el se prabuseste pe Pamant, unde redevine Dionis.
Trezindu-se, Dionis isi da seama ca, de fapt, adormise intr-o gradina. La fereastra casei de vizavi vede o fata care semana cu cea din vis. ii trimite o scrisoare Mariei, acesta era numele fetei, in care isi marturiseste dragostea, apoi se imbolnaveste. ingrijit de un doctor adus de tatal iubitei sale, Dionis isi va reveni si se va casatori cu Maria. Ca ar hetip al poetului, romanticul Dionis este un A«ne-pozitivistA» si un A«fantastA», captivat de lumea visu lui si a trecutului, un scormonitor nelinistit de carti vechi si enigmatice, o structura spirituala de exceptie, bizara insa pentru lumea comuna in care are sentimentul ca este un paria social. El este capabil, in demonia lui de metafizician, sa se adanceasca analitic si vizionar in lumea sa psihica si printr-o aventura onirica la scara cosmica sa se instaleze in centrul existentei sale, altfel spus, intr-un absolut al cunoasterii care echivaleaza cu creatia insasi." (Mihai DragaN)