O scrisoare a lui Mihai Eminescu, adresata Veronicai Miele, spune mult despre "portretul moral" al poetului in tinerete:
1874, noiembrie, 8
"Stimata Doamna,
Aseara v-am zarit intr-o loja, pe care o ocupati in reprezentatia de binefacere data in folosul saracilor, in sala societatii dramatice.
Atunci mi-am amintit de invitatia primita de a veni intr-o joi la serata dv. literara.
Nu merit laudele aduse pentru poezia "Epigonii ". E o conceptie pe care o faurisem inca la Viena, intr-un elan de patriotism.
Trecutul m-a fascinat intotdeuna. Cronicile si cantecele populare formeaza in clipa de fata un material din care culeg fondul inspiratiunilor.
Cred ca voi putea citi in salonul dv. o poezie avand un subiect cules din acest material. Primiti respectul meu.
Mihai Eminescu"
Ar fi de observat ca epistola este scrisa intr-un moment important, de ziua onomastica Sf.Mihail si Gavril. Fara indoiala exista elemente autobiografice ce pot fi "detectate" in opera: specialistii care au urmarit in paralel viata si ceea ce, obisnuit, numim activitatea literara a poetului, vorbesc de "un ciclu veronian", cand se refera la poeziile ce se presupune ca au fost inspirate de iubirea pentru Veronica Miele:
"Ea se uita, paru-i galben, Fata ei lucesc in looa Iar in ochii ei albastri
9
Toate basmele se-aduna" (Craiasa din,povesti, 1 septembrie 1876)
"Numai murmurul cel dulce
Din izvorul fermecat
Asurzeste melancolic
A lor suflet imbatat"
C Fat-Frumos, 1 februarie 1875)
Apropierea de Veronica Miele i-a dezamagit pe unh junimisti Faptul ca poetul amana sustinerea unei teze de doctorat avea sa-i creeze greutati in ocuparea unei functii stralucite. Cu ajutorul lui Maiorescu, ar fi ocupat o catedra universitara. El va pierde postul de Director al Bibliotecii Universitare din Iasi dar va fi numit inspector - "revizor scolar" pentru judetele Iasi si Vaslui. Interesat de realitatile sociale si mai ales de cele Turale - cum se va vedea in scrierile sale de ziarist la
____ Ať
"TIMPUL", Eminescu a primit cu entuziasm ideea deplasarilor din urbe la satele ifin imprejurimi si o spunea intr- o scrisoare care dovedeste competenta si perfecta moralitate a "slujbasului" Eminescu: "as intra in contact cu populatia rurala, singura care ma intereseaza cu adevarat". Asa se face ca in iulie 1875, revizorul scolar Eminescu organiza "consfatuiri" scolare si lectii deschise si afla ca printre invatatorii cu foarte bun renume din judet se afla
Ion Creanga, pe care apoi il va inspecta, care va deveni un ilustru si devotat prieten care il va gazdui pe Eminescu, o vreme, care va merge, prezentat de Eminescu,Ja "Junimea" si va debuta la "Convorbiri literare" in octombrie 1875. Cei doi scriitori petreceau mult timp impreuna - George Panu (junimist important, care a lasat si un volum de AmintirI) spune ca petreceau "vorbind, vorbind ce le trecea lor prin minte".
Un an din viata unui scriitor recreeaza un mod de viata si, daca il analizam atent, vedem in ce masura putem lega activitatea sociala de cea artistica, observam in ce masura biografia este decantata, transfigurata."Fantazia", lasa amintirile sa treaca, filtrate, in subconstient, rezultate in vis. Asa se trezeste "Demiurgul", dar dupa ce biografie, cultura, temperament, complexe si infinit de multe impresii si trairi. (intre acestea boli si decese in familie ocupa un loc ce nu poate fi ignoraT). Traumele, anxietatile sunt sublimate, ele trecand in textul operei literare. A lega biograficul de textul literar propriu-zis este o greseala. Dar a ignora cu desavarsire biografia unui scriitor cand ii studiem opera, inseamna a ne lipsi de nuante, de unele subtilitati in ianuarie 1883 poetul avea sa se imbolnaveasca pentru catava vreme, dar in absenta sa, la intalnirile literare din casa lui Maiorescu (asa cum se vede in "insemnarile zilnice" ale criticuluI) se citea "Luceafarul", tradus in limba germana de distinsa Mite Kremnitz.
1883 este un an de referinta in viata lui Eminescu: este anul aparitiei "Luceafarului".
Tot in 1883, Eminescu are prilejul sa-1 reintalneasca, in casa Iui Maiorescu, pe acela care fusese "nasul" sau literar, Iosif Vulcan, cel care 1-a ajutat sa debuteze in revista sa "Familia", in 1866 februarie/martie cu poezia "De-as avea", mai apoi, in mai, "O calarire in zori", in iulie "Din strainatate", in august "La Bucovina", in septembrie "Speranta", in octombie "Misterele noptii". Iata cum aveau sa se apogeul carierei, inceputul declinului fizic si amintirea anului "Sperantei" de la inceputuri. Si pentru ca cercul destinului sa se inchida, poetul ii incredinteaza celui mai vechi mentor, lui Iosif Vulcan, deci cateva dintre ultimele sale scrieri, onorand, inca o data, spre sfarsitul destinului poetic, revista "Familia": "S-a dus amorul", "Cand amintirile", "Adio", "Ce e amorul?", "Pe langa plopii fara sot", "Si daca", ce au aparut, consecutiv, in fiecare numar, intre aprilie si septembrie. Este limpede ca Eminescu si-a manifestat in acest fel recunostinta pentru cel ce a crezut in el cand era inca un adolescent, in plina glorie literara, i-a dat, cum se vede, cele mai frumoase dintre poeziile sale de dragoste.
In ianuarie al aceluiasi an de apogeu artistic - daca este sa se adauge si ca, in decembrie 1883, ii apare singurul volum tiparit in timpul vietii, "Poesii", editat de Titu Maiorescu in editorialul de la ziarul "Timpul", Eminescu scria, meditand, desigur si la propriul destin, despre existenta unei legitati ce conduce cerul si pamantul, societatea si omul, despre o necesitate absoluta ce guverneaza universul: "Daca privim regularitatea fenomenelor lumii siderale si o comparam cu nestatornicia vietii omenesti, am putea crede ca altceva se petrece in ceruri, altceva pe pamant. Cu toate acestea, precum o lege eterna misca universul deasupra capetelor, precum puterea gravitatinuii le face pe toate sa pluteasca cu repejune in chaos, tot astfel alte legi, mai greu de cunoscut, dar supuse aceleiasi necesitati, de la care nu este nici o abatere, nici exceptie, guverneaza oamenii si societatile. () se vede ca aceeasi necesitate absoluta care dicteaza in mecanismul orb al gravitatiunii ceresti, domneste si in inima omului; ca ceea ce acolo ni se prezinta ca miscare, e dincolo de vointa si actiune si ca ordinul moral de lucruri e tot atat de fatal ca si acel al lumii mecanice" ("La un an nou", din "Timpul", 1 ianuarie 1883, in Opere, voLXIII, 1985). Filosofia schopenhaueriana a marcat definitiv gandirea poetului, cum se vede si in ziaristica pe care a semnat-o.
S-a nascut la 15 ianuarie la Botosani, al saptelea intr-o familie in care s-au nascut unsprezece copii.
Biografia lui Eminescu fiind in genere cunoscuta, ar mai fi de repetat cateva date semnificative, intre altele:
intre 1857 si 1864 - studii la Cernauti;
1864 - "practicant" la tribunalul din Botosani (5 lunI); cu trupa Tardini;
la Aron Pumnul, in gazda, ingrijitor al bibliotecii acestuia; lecturi intense; isi continua studiile;
1866, ianuarie, moare profesorul sau, Aron Pumnul; sapte elevi din gimnaziu editeaza o placheta de poezii dedicate indoliatului eveniment si a doua dintre acestea era a viitorului luceafar al literaturii romane, si se intitula "La mormantul lui Aron Pumnul":
"imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina,
Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina
Se stinse - dalba stea."
1866 - incepe sa publice la "Familia" lui Iosif Vulcan, prima poezie tiparita fiind in spiritul lui Vasile Alecsandri: "De-as avea" Avea 16 ani.
1867 - in trupa lui Iorgu Caragiale;
in 1868 - in trupa lui Mihail Pascali;
in aceasta perioada incepe sa scrie drama "Mira" si romanul "Geniu pustiu" - postume; poezii; traduceri;
1869 - societatea "Orientul", preocupata de folclor;
circula pe o foaie volanta poezia sa "La moartea principelui Stirbei" (fost domnitor al Munteniei"); cu teatrul lui Mihail Pascali - la Iasi si Cernauti; in octombrie se afla la Viena (trimis de tatal sau ca sa urmeze facultatea de filozofie; aici se aflau multi tineri care invatasera la Cernauti; aici il cunoaste pe Slavici; devine membru al societatii "Romania Juna" (care, la maturitate, ii va tipari in Almanahul sau capodopera "Luceafarul" (1883);
1870 - vizita la fostul domnitor Al.I.Cuza. Activitate publicistica; proiectul romanului "Naturi catilinare". Acesta este un an crucial: publica in "Convorbiri literare" doua poeme care, dupa versurile de inceput inca tributare influentei lui Alecsandri, Heliade, Muresanu, altor poeti vechi, afirma un geniu, o "directie noua", atragand atentia si admiratia lui Titu Maiorescu "Mortua est": "Venere si Madona" si "Epigonii", apoi basmul "Fat-Frumos din lacrima". Este momentul cand incep pregatirile pentru marile serbari de la Putna, cu o intrunire patriotica la mormantul lui Stefan cel Mare, prilej de importante declaratii si actiuni insufletite de ideea nationala.
La Viena va cunoaste pe unii dintre marii sai prieteni de o viata: Slavici, Veronica Miele (1872), Iacob Negruzzi.
1871 - serbarile de la Putna; elaborarea unei "scrisori" deschise ce va aparea in ziarul "Romanul" (august, 15), despre semnificatia "serbarilor");
lucreaza la poemul "Panorama desertaciunilor";
1872 - colaborari importante la "Convorbiri literare";
primeste o subventie de la "Junimea" pentru a-si continua studiile la Berlin;
1874 - la insistentele lui Maiorescu, primeste suma de 100 de galbeni pentru a-si da doctoratul in filozofie, in vederea numirii sale ca profesor la Universitatea din Iasi; proiect nerealizat; boli in familie, decesul unui frate; activitati de studiu in biblioteca si de cercetare; scrie poezie;
1876-1877 - amicitia cu Crenaga; ziarist (in IasI); cronici teatrale; vizite la "Junimea" si in casa Miele.
1878 - la "Timpul", ziaristica, cronica teatrala; poezii in "Convorbiri literare";
1879 - ziaristica; o noua iubire - o noua dar trecatoare muza: Mite Kremnitz; ei ii ofera in manuscris "Atat de frageda"
1880 - scrie mult, ocupat cu conducerea si cu redetarea ziarului "conservator Timpul"; corespondenta sa si insemnarile zilnice ale contemporanilor atesta o perioada agitata si de mare depresiune nervoasa;
1881 - un an important, anul "Scrisorilor"; ziaristica polemica;
1882 - anul in care se citeste "Luceafarul" de mai multe ori la intalnirile literare ale "Junimii"; la Iasi, in casa Negruzzi, citeste "Doina";
-1883 - anul aparitiei "Luceafarului"; anul aparitiei singurului volum tiparit in timpul vietii, "Poesii", editat de Titu Maiorescu; imbolnavire, internat in tara si apoi in strainatate; - la Viena, orasul studentiei;
1884 - decese in familie, cu ecouri dureroase;
insanatosire vremelnica; o calatorie in Italia, insotit de prietenul Chibici, subventionata de "Junimea", junimisti, Maiorescu. Se colecteaza contributii banesti pentru ingrijirea lui. Se inapoiaza in tara si pleaca impreuna cu Chibici la Iasi. I se gaseste o slujba usoara la Biblioteca Centrala din Iasi (septembriE). in octombrie este prezent la banchetul pe care junimistii il dadeau anual, dar peste cateva saptamani boala izbucneste din nou. in "Convorbiri" i se publicau douazeci si una de poezii mai vechi. ii apare si in "Familia" poezia "Din noaptea"; 1885 - este bibliotecar si profesor. in "Convorbiri literare", apare "Sara pe deal". Din nou, in sanatoriu, in strainatate;
1886 - continua serviciul de la biblioteca; Vlahuta conferentiaza despre Eminescu. in timpul verii se imbolnaveste si este internat.
1887 - este consultat si internat la Iasi, la Viena, la Hali, mereu alaturi cu insotitori devotati. in "Convorbiri" - doua poezii. Se continua colecte, spectacole de binefacere, pentru poet;
1888 - manifesta dorinta sa reia manuscrisul sau despre gramatica limbii sanscrite. Primeste o pensie. in aprilie, se muta, la insistentele Veronicai Miele, la Bucuresti. Traduceri, publicistica, lecturi intre prieteni, fireste nu cu intensitatea din anii de dinaintea bolii.
A treia editie a volumului "Poesii";
1889 - bolnav, Eminescu moare la 15 iunie; a patra editie a volumului "Poesii", insotit de prefata lui Titu Maiorescu, "Poetul Eminescu".
Sugestii pentru comentariul literar al fragmentului:
"La Steaua" este un excelent model pentru a ilustra specia lirica "meditatia"; elemente de elegie;
curent literar: romantismul; figuri de stil - repetare simetrica ("era""nu e", metafora - "icoana stelei";
- sinonime in context: "a zari", "a vedea"; epitet "incet";
- imagine vizuala - deschidere cosmica; viziune alternativa intuneric/lumina; personificare grandioasa si paradoxala prin verbul "a murit": "Icoana stelei ce-a murit";
Sugestii filozofice - prin alternanta verbelor "a fi" si "a nu fi"; "erau" si "nu e";
- sugestii temporale: "pe cand"" - "azi";
- atmosfera generala elegiaca; jalea cosmica, personificare romantica a lumii siderale supusa mortii; (eventuala sugestie apocaliptica) se poate remarca nota fugara de "pastel cosmic" ce se va stinge in evocarea teniei eroticE).
