Mihai EMINESCU Luceafarul

- Idila pastorala compune intreg tabloul al doilea al poemului, prin povestea de dragoste dintre Catalin si Catalina, care se desfasoara intocmai ca iubirea dintre un flacau si o fata de la tara: "Si-n treacat o cuprinse lin/ intr-un ungher degraba./AĞ- Dar ce vrei, mari, Catalin?/ la dut de-ti vezi de treabaAğ"



- Meditatia filozofica este cu predilectie ilustrata de tabloul al treilea, numit si "drumul cunoasterii", unde sunt exprimate profunde idei filozofice: "Din sanul vecinicului ieri / Traieste azi ce moare, / Un soare de s-ar stinge-n cer / S-aprinde iarasi soare;".



- Elegia exprima tristetea omului obisnuit pentru neputinta lui de a se inalta catre idei superioare -"Luceste c-un amor nespus, / Durerea sa-mi alunge, / Dar se inalta tot mai sus, / Ca sa nu-1 pot ajunge."-, dar si tristetea luceafarului ce se simte neinteles in societate: "Traind in cercul vostru stramt / Norocul va petrece,- / Ci eu in lumea mea ma simt / Nemuritor si rece."



- Satira este ilustrata de sarcasmul poetului care se revarsa asupra superficialitatii societatii in care traieste: "Si pentru cine vrei sa mori? / intoarce-te, te-ndreapta / Spre-acel pamant ratacitor / Si vezi ce te asteapta."



- Pastelul este prezent prin tablourile descriptive de natura terestra sau cosmica:

» pastelul terestru: "Si imple cu-ale ei scantei / Cararile din cranguri, / Sub sirul lung de mandri tei/ Sedeau doi tineri singuri."

» pastelul cosmic: "Un cer de stele dedesubt, / Deasupra-i cer de stele- / Parea un fulger ne-ntrerupt / Ratacitor prin ele".

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.