La Eminescu, inaintea tuturor celorlalti lirici ai literaturii romane, cantecul iubirii se armonizeaza cu acela al naturii, de care este totdeauna nedespartit. Natura poate fi exotica, luxurianta, incarcata de abundenta vegetala cu totul iesita din comun (ca in Fat-Frumos din lacrima, Calin Nebunul - respectiv Calin (file de povestE),
Sarmanul Dionis, Cezara, poemele dacice,
Memento mori si altelE), in special in creatiile de tinerete. Sau poate fi mai simplu configurata, mai autohton-romaneasca, uneori marginita la simple detalii suficiente sugestiei: codrul, crangul, teiul, rachitile, plopii (fara sot), in compunerile de la maturitate.If,/oa/-e albastra, aparuta pentru prima data in Convorbiri literare in 1973, se situeazajaproxi-mativ la mijlocul acestei evolutiiAprintre poeziile paduratece" -cum le numeste G. Calinescu. Cufundat in stele si in nori si-n ceruri nalte", ingradind in minte campiile Asiriei si piramidele EgiptuluO(suntem aproximativ in timpul cand Eminescu gandea si lucra la marile lui compozitii cosmogonice ramase postumE),
