Oda Rugaciune este inchinata Preasfintei Fecioare si se inscrie pe tema poetul si poezia, fiindca poetul, ca si preotul sau profetul, cauta sa realizeze prin poezie un nou raport intre Dumnezeu si sufletul neamului sau.
De aceea poetul se adreseaza Preasfintei Fecioare, in calitatea ei de Doamna a Cerului (Craiasa alegandju-Te"), de Maica Preacurata (O, Maica Preacurata"), de Regina peste ingeri", de aparatoare Fii scut de intarire / Si zid de mantuire" sa inalte si sa mantuic neamul romanesc: inalta-ne, ne mantuie / Din valul ce ne bantuie".
Sentimentul dominant este de adoratie ca forma elevata a temei iubirii (Privirea-Ti adorata / Asupra-ne coboara"), fiindca Preasfanta Fecioara este ocrotitoarea poporului roman, este Maica noastra Preacurata, prin care trebuie sa dobandim cea de a doua nastere din Duh Sfant (ingenunchem rugandu-Te"). Ea este Maica Luminii adica a Domnului Iisus Hristos, Lumina Lumii si din icoana de lumina a Maicii Domnului trebuie sa se desprinda ca o Lumina din Luminai Pruncul Iisus in biserica inimii (Din neguri Te arata, / Lumina dulce, clara"), definit in Apocalipsa Sfantului Ioan ca fiind
Luceafarul (Rugaridu-ne-ndtirarilor/ Luceafarului marilor"). Maica Domnului este o mare rugatoare- la tronul lui" Dumnezeu, rugaciunea Ei este ascultata, fiindca Ea a ascultat poruncile lui Dumnezeu. Poetul, devenit rugator, stie ca poezia trebuie sa devina rugaciune. in poezia Preot si filosof Eminescu exprima ideea ca poetul, preotul, filosoful, au cunoasterea fundamentala, raspunsul asupra caruia au meditat indelung, ca sensul vietii pamantesti este dobandirea vietii vesnice. De aeeea in poezia intunericul si poetul Eminescu enunta clar, direct ideea ca poetul, ca si preotul, trebuie sa exprime raportul dintre Dumnezeu si neamul sau:
"Tu crezi ca eu degeaba m-am scoborat din stele Purtand pe frunte-mi raza a natiunii mele?"
Tema iubirii la Eminescu are la baza ideea ca iubirea fata de femeia inger este o parte a iubirii fata de Dumnezeu, o cale catre Iubirea divina: Caci femeia-i prototipul ingerilor din senin" (Venere.si Madona) de aici obsesia de a cauta locul aripilor ei: Locul aripilor albe l-as cata-n delirul meu" (Locul aripilor). De aceea poemul Luceafarul si intrega poezie a lui Eminescu trebuie inteleasa ca oglindind drumul spre cer al sufletului, de aceea poezia lui Eminescu este mare si adevarata, nu cum o mistifica ateii.
