Repere pentru un comentariu literar: Structura poeziei. Semnificatia ei filozofica - viziunea asupra conditiei umane. Simplitatea si profunzimea expresiei lirice
Eminescu si folclorul (NotE). Cunoaste folclorul de timpuriu, la Ipotesti si Dumbraveni; pelegrinari de adolescent prin tara - Bucovina, Transilvania,
Maramures - pentru a culege folclor literar, de unde ecouri in operele literare: "De-as fi rams in muntii mei, sa-mi fi incantat inima cu doina si capul cu fantasmagoriile basmelor, poate ca eram fericit", spune personajul Toma Nour din romanul "Geniu pustiu". Influenta folclorului se va simti si in capodopera petului "Luceafarul". in 1869 facea parte din societatea "Orientul" care, pe langa alte scopuri, il avea si pe acela de a strange basme populare. Despre emotia ce i-o produceau fiind "copil" acele "povesti si basme, ghicitori, eresuri" amintea in "Trecut-au anii". Doua motive literare se regasesc adesea in opera poetului: codrul si dorul si, de asemenea, tema comuniunii dintre om si natura. La Viena a scris basmul "Fat-Frumos din lacrima".
- structura poeziei: Se poate vorbi de o structurare prin dialog, deci exista doua planuri pe fiecare situandu-se unul dintre cei doi "protagonisti": omul si codrul (personificaT);
- influenta literaturii populare este evidenta prin motivul codrului-prieten/ mit romanesc; prin tema infratirii omului cu natura (formula de adresare - vocativul in diminutiv - "codrul, codrutule", apelativul familiar emotional "dragutule". Codrul este "tanar", "intinereste"), mai mult, el "este vecinie". Codrul este evocat prin personificare dar si prin metonimie - el este parte a naturii. A treia figura de stil pe care o ilustreaza este simbolul eternitatii si chiar al iesirii din timp ( peste vreme -"Ce mi-i vremea cand de veacuri"). Din folclor a luat poetul si procedeele de versificatie: ritm trohaic; rima pereche sau monorima; vers scurt -masura de 7-8 silabe.
Peozia are un substrat filozofic: omul este faptura efemera, un "ratacitor" pe pamant (idee biblica), iar natura este eterna; timpul trece ireversibil dar exista "spete vesnice".
GRILA,:
- curent literar: romantismul
- gen si specie: genul liric, specia elegie sau doina culta
- teme: timpul, natura eterna, comuniunea dintre om si natura; tragismul conditiei umane
9
- aspecte ale stilului: limbaj popular ("implandu-si", "imbiat", "multa vreme au trecut"); personificarea (codruL); antiteza: trecator-vesnic; dativul etic: "Vara doina mi-o ascult","Stele-mi scanteie pe lacuri"; locutiuni: "Iar noi locului de tinem"; repetarea simetrica: "Ca de-i vremea rea sau buna/Vantu-mi bate, frunza-mi suna/Si de-i vremea buna, rea"/; enumeratia: "Marea si cu raurile/Lumea cu pustiurile/ Luna si cu soarele/Codrul cu izvoarele".
Tiparita in 1879 in Convorbiri literare.
