Interpretare de text la prima vedere
Si liniile semnului astrologie se miscau cumplit ca serpi de jaratic. Tot mai mare si mai mare devenea paianjinul. AĞUnde sa stam?Ağ auzi el un glas din centrul de jaratic al cartii. AĞAlexandru cel Bun!Ağ putu el sopti cu glasul apasat, caci bucuria, uimirea ii strangeau sufletul si incet, incet paianjinisul cel ros se largi, se diafaniza si se prefacu intr-un cer rumenit de apunerea soarelui. El era lungit pe o campie cosita, fanul cladit mirosea, cerul de inserare era deasupra-i albastru, limpede, adanc, nouri de jaratic si aur umpleau cu ostirile lor cerul, dealurile erau incarcate cu sarcini de purpura, paserile-n aer, oglinzile raurilor rumene, tremuratorul glas al clopotului implea sara, chemand la vecernie, si el? El ce imbracaminte ciudata! O rasa de siac, un comanac negru in mana lui cartea astrologica. Si ce cunoscute-i pareau toate! El nu mai era el. I se parea atat de firesc ca s-a trezit in aceasta lume. Stia sigur cum ca venise in camp ca sa citeasca, ca citind adormise. Camera obscura, viata cea trecuta a unui om, ce se numea Dionis, ciudat el visase! AĞAh! gandi el, cartea mea mi-a facut sotia asta; in urma cetirei ei, am visat atatea lucruri extraordinare. Ce lume straina, ce oameni straini, ce limba, parca era a noastra, dar totusi straina, altaAğ"
(M. Eminescu, Sarmanul DioniS) intelegerea textului
a- Subiectul nuvelei fantastice surprinde prin neobisnuitul aventurilor in spirit parcurse de un erou cu o dubla identitate (Dionis-DaN), care traieste simultan in momente temporale diferite (secolul al XK-lea si in epoca medievala), dar pastreaza o esenta imuabila numita achaeus.
a- Spirit autodidact, Dionis descifreaza semnele cartii astrologice imprumutate de la anticarul Riven si regreseaza in timp, pana la epoca lui Alexandru cel Bun, cand se reintrupeaza in calugarul Dan, iar maestrul sau, Ruben, ii confirma ca experienta intruparilor omenesti in momente distincte este oricand posibila, caci timpul nu este o durata consecutiva, ci concomitenta.
a- Dan se detaseaza de propria umbra (simbolul existentei terestrE), calatoreste in spatiul selenar (insotit de iubita lui, MariA), descifreaza un proverb in araba, dar este ispitit de foita demonica a unui ochi de foc si se crede egalul lui Dumnezeu, moment in care isi pierde atributele magice si este redat conditiei sale initiale.
a- Pasionat de cartile vechi, Dionis studiaza intr-o seara un manuscript de zodii", care-1 fascineaza si in care cerceteaza semnele magice notate cu cerneala rosie ca sangele." Pe o pagina a caitii bizantine de astrologie gaseste desenate atat de multe cercuri intretaiate, incat formau un painjinis" care se rotea ametitor.
a- Dionis adoarme si gandurile sale obsesive din starea de trezie se corporalizeaza in planul visului, unde traieste simultan in cele trei dimensiuni temporale, conform credintei sale intr-o existenta pur subiectiva: AĞ[] sub fruntea noastra e lumea acel pustiu intins de ce numai spatiul, de ce nu timpul, trecutul?Ağ"
a- Din centru de jaratic" al cartii de magie se aude un glas care-i cere eului dedublat al eroului sa-si aleaga un punct pe axa timpului revolut; astfel, Dionis se metamorfozeaza in calugarul Dan, invesmantat in haine monahale slujind in vremea lui Alexandru cel Bun.
a- Visul primar se adanceste intr-unui secundar, deoarece eroul medieval tine in mana aceeasi carte astrologica" din filele careia afla cu anticipatie ca se va reintrupa candva in persoana unui tanar si boem artist: Calugarul Dan se visase mirean cu numele Dionis pare ca se facuse in alte vremi, intre alti oameni!"
a- Conform teoriei metempsihozei (a migratiei sufleteloR), in care Dionis crede (si datorita influentei exercitate de mesterul evreu Ruben asupra luI), spiritul nemuritor se deplaseaza liber in timpul si spatiul nemarginit, intrupandu-se succesiv in diferite personalitati omenesti care apartin unor epoci si civilizatii distincte: acuma simt eu, calugarul, ca sufletul calatoreste din veac in veac, acelasi suflet, numai ca moartea-1 face sa uite ca a mai trait".
Identificarea particularitatilor stilistice
a- Proza poetica eminesciana sta sub semnul asocierii imaginilor abstracte (chiar a notiunilor filosoficE) cu cele concrete, realizate in mod predilect prin comparatii (ca serpi de jaratic"), metafore (nouri [] umpleau cu ostirile lor cerul"), metonimii (oglinzile raurilor") si, mai ales, printr-o varietate de epitete: glasul apasat" (simplU) cer rumenit" (metaforiC), tremuratorulglas" (inversiune personificatoarE), cerul [] albastru, limpede, adanc" (epitet cromatic in lant) etc.
a- Repetitiile substantivale (jaratic", painjinul"), adjectivale (tot mai mare si mai mare", straina"), adverbiale (incet-incet", ciudat") denota obsesiile diurne ale eroului nuvelei fantastice, care se metamorfozeaza in proiectii onirice nocturne.
a- Lexicul descriptiv pune accent pe nuantele de rosu stralucitor, transpuse din cartea enigmatica de zodii in visurile corporalizate, traite aievea de catre Dionis-Dan: jaratic", cel ros", rumenit", de purpura", rumene" etc. Cromatica aleasa de prozator poate simboliza, deopotriva, sacrificiile pe care le incumba trairea personajului exclusiv intr-un plan subiec-tiv-ideal si ispita demonica de a-1 egala in puteri divine pe insusi Dumnezeu.
a- Dialogul, cu un glas misterios si ispititor, alaturi de monologul interior, desfasurat atat in planul apropiat constiintei abia adormite, cat si in planul indepartat al subconstientului eliberat de orice supraveghere rationala, reconstituie universul mental al personajului cu dubla identitate: Dionis-Dan.
Conceptele operationale aplicate
a- Definiti notiunile teoretice si particularizati-le la nivelul prozei eminesciene.
a- Puteti compara onirismul de tip demonic-agresiv din creatia in proza a lui I.L. Caragiale cu cel benign, de o suava idealitate, din opera lui M. Eminescu.
a- Disociati intre fantasticul realist (preferat de CaragialE) si fantasticul romantic (de sorginte erudit-filosofica), specific naratiunilor scrise de Eminescu.
Limba si comunicare
a- Patrunderea eroului in teritoriul visului este marcata morfologic prin verbele conjugate la indicativ imperfect (se miscau", devenea", strangeau"). timp trecut ce mai pastreaza inca legatura cu prezentul, asa cum mintea celui abia adormit nu s-a eliberat inca de sub controlul ratiunii.
a- Pe masura ce Dionis se adanceste in somn si in visul tulburator al reintruparii sale intr-o alta individualitate, naratorul recurge la perfectul simplu (auzi", putu", se largi", se diafaniza", se prefacu"), timp al actiunii intempestive, caruia Eminescu i-a redat valentele artistice (in limbajul standard este socotit un timp neliteraR).
a- Schimbarea persoanei a IlI-a (a relatarii si a descrieriI) cu persoana I plural (sa stam") si singular (am visat"), alaturi de propozitiile interogative si exclamative, marcheaza cufundarea progresiva a eroului in spatiul oniric.
a- Modalizarea verbala (,,ce cunoscute pareau", ,,[i] se parea atat de firesc") si adverbiala (parca", totusi"), impreuna cu reluarea unor termeni ai ambiguitatii (ciudat/a", obscura", strain/a"), genereaza atmosfera fantastica a textului in proza citat.
a- Culoarea locala si impresia de lume straveche, incremenita intr-un timp revolut sunt asigurate de prezenta regionalismelor (jaratic", painjinul", paserile", sotia", sara", cetirei") si a arhaismelor (ros", apunerea" [in loc de apus], implea", siac", comanac").
Eseu structurat de tip argumentativ
Demonstrati apartenenta nuvelei fantastice Sarmanul Dionis" (sau a unui alt text in proza studiat din creatia lui M. EminescU) la curentul literar romantic, ale carui trasaturi estetice majore le ilustreaza.
a- Reamintiti-va principalele surse de inspiratie romantica ale literaturii eminesciene si faptul ca fantasticul ca gen literar a fost instituit chiar in romantism.
a- Fundamentul ideologic al operei eminesciene il reprezinta apriorismul kantian ce postuleaza caracterul subiectiv al notiunilor de timp, spatiu, cauzalitate si necesitate, proiectate intuitiv in constiinta umana si reflectate apoi in natura obiectiva.
a- Spatiul si timpul intelese ca dimensiuni interioare, ordonate si modificate de sensibilitatea omeneasca, conduc la motivul romantic central al lumii ca vis. Acestuia i se adauga si altele precum: motivul umbrei pierdute, al dedublarii (scindarii euluI), al metempsihozei, al pactului cu diavolul.
a- Incarnari distincte ale aceluiasi prototip (archaeuS), Dionis-Dan evadeaza din cercul ingust al realitatii mediocre, sterg granitele spatio-temporale, capabili sa regreseze in trecut, ori sa plonjeze in viitor, modelandu-le conform imaginatiei lor.
a- Ca un veritabil erou romantic, protagonistul nuvelei traverseaza intamplari exceptionale, are o viata sufleteasca bogata, se simte atras de spatii indepartate, inaccesibile si misterioase, este o natura faustica, dornica de cunoastere in forme absolute si este ademenit de ispita demonica a egalarii puterii demiurgice.
a- Importanta acordata sentimentelor omenesti, indeosebi iubirii (a mamei fata de copilul crescut cu greu, a lui Dionis fata de MariA), intelese ca o traire afectiva atat de puternica, incat declanseaza resorturile lumii.
a- Atitudini tipic romantice sunt: dominatia individualului asupra generalului, a sentimentelor asupra ratiunii, suferinta geniului in lumea comuna, interesul fata de natura (demonstrat de frecventa descrierilor plastice in nuvela eminesciana), culoarea locala (concentrata in elementele decorului specific ambiantei boeme in care traieste Dionis, sau in atmosfera monahala a existentei calugarului Dan in epoca lui Alexandru cel BuN).
