Revedere este o meditatie pe tema fortuna labilis, intr-o versificatie preluata ele poet din poezia populara, dar si o ars poetica pe tema poetul si poezia.
Ideea este ca poetul trebuie sa fie un exponent al constiintei nationale iar poezia o emanatie, o exprimare a acestei constiinte nationale.
Compozitional poezia este alcatuita din patru secvente, doua in care se concentreaza intrebarile poetului exponent al sufletului romanesc, doua in care raspunde codrul, simbol al poporului roman, al fiintei nationale.
Poetul isi exprima intr-o forma declarata, indirecta dorul pe care I-a trait cand a plecat la studii in Germania si, intors, afia in poezia populara raspunsurile, pe care Ie-a cautat in marile filosofii europene si asiatice.
De aici pretuirea folclorului, care nu este doar o exprimare a caracterului romantic al poeziei ci mai ales o concluzie la meditatia pe tema destinului national si personal, la eternitatea sufletului si a creatiei, la sensul vietii, al omului si al lumii, la legea armoniei si echilibrului ca nucleu al constiintei nationale a poporului roman (Ce mi-i vremea cand de veacuri / Stele-mi scanteie pe lacuri"). Imaginea stelelor- in lacuri reflecta modelul constelat al constiintei nationale dar si al poetului, exponent al acesteia.
Destinul uman, individual sta sub semnul relativului (Numai omu-i schimbator/ Pe pamant ratacitor") in timp ce destinul national exprimat si trait de codru vizeaza eternul (Iar noi locului ne tinem / Cum am fost asa ramanem"). Fiinta nationala, constiinta nationala sunt sugerate printr-o serie de simboluri, care incorporeaza miturile autohtone: soarele - Sfantul Soare, luna - Sfanta Luna, stelele destinele,. Dunarea - Sfintele Ape. De aceea unele versuri au adancime arhetipala: Si de-i vremea buna, rea/ Mie-mi curge Dunarea". Dunarea aduna geografic apele, tarii, arrjetipal-mitic Sfintele Ape, de aceea este un simbol al constiintei nationale, fiindca apa este un simbol al spiritului, al Sfantului Duh. Aceasta eterna constiinta nationala, este izvorul etern: Pe cararea spre izvor/ Ce le-am dat-o tuturor/ implandu-si cofeile, / Mi-o canta femeile", din care se adapa si poetul. Aici este izvorul vesnic al eternitatii: Tu din tanar precum esti / Tot mereu intineresti".
Interpretata ca o ars poetica poezia Revedere aduce in discutie nu numai conceptul de poet si poezie, ci, prin tematica, prin sinteza estetica sugereaza universul poetic eminescian. Astfel temele acestui univers sunt sugerate de simboluri. Tema naturii este dezvoltata in sensul de univers national prin codrul -fiinta nationala, lacul - constiinta nationala, stelele - destinele, izvorul - spiritul, frunza - destinul, Dunarea - Sfintele Ape, soarele - Sfantul Soare, luna - Sfanta Luna.
Iubirea pentru o persoana este transfigurata in sensul iubirii fata de tara, devenind elementul de legatura dintre poet, popor si patrie. De la modelul retoric exterior, patruzecioptist din Ce-ti doresc eu (ie, dulce Romanie, la modelul interior, meditativ, filosofic, intr-o aparenta simplitate de factura populara este un drum de la poetul - bar , la poetul exponent al constiiahtei nationale. Acest drum cunoaste etape intermediare ca in
Scrisoarea III, unde eul poetului imbraca ipostaza lui Mircea cel Batran. Aceasta idee a identitatii poet - popor - patrie este filonul poeziei romane de specific national reprezentat de Vasile Alecsandri. G. Cosbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga,
Ion Barbu.
Tema istoriei ne apare sub forma conceptului de armonie si echilibru Ce mi-i vremea, cand de veacuri/ Stele-mi scanteie pe lacuri", ca sinteza a constiintei nationale, eterna, trecand prin evenimentele istoriei
Iarna viscolu-1 ascult, / Crengile-mi rupandu-le / Apele-astupandu-le" adica distrugand parti (crengi) ale codrului (neam) ascunzand pentru un timp spiritualitatea nationala.
Tema constiintei este subtil contextualizata prin mitul doinei si al dorului (Vara doina mi-o ascult") prin simbolul izvorului (Pe cararea spre izvor") dar mai ales prin sugerarea mitului Sfintele Ape (Mie-mi curge Dunarea") cu valoare de simbol al constiintei nationale.
Motivul comuniunii dintre om si natura este impletit cu motivul panta rhei (Numai omu-i schimbator / Pe pamant ratacitor"). Analogia om - pom prin extindere transfigureaza simbolul codrului, dandu-i valoarea de neam, de fiinta nationala.
in acelasi timp programul estetic eminescian construit pe coordonatele romantismului, clasicismului si realismului, este o exprimare a programului directiei Junimii - a lui Titu Maiorescu - prin prioritatea criteriului estetic, prin profunda sinteza dintre gandirea filosofica universala si haina de specific national a poeziei populare, care va gasi cea mai inalta forma de exprimare in poemul
Luceafarul. in acelasi timp pentru evolutia eului eminescian poezia exprima momentul cand poetul descopera coordonatele eternului prin constiinta nationala sedimentata in folclor. in optiunea dintre efemer si etern, intre lume si cer, intre teluric si solar, intre duhul satanic si cel angelic, poetul va opta pentru cer, etern, soare, lumina, angelic, asa cum o va exprima deplin poemul Luceafarul. De aceea orice paralela la un alt poet roman este un act incompatibil cu realitatea fiindca Eminescu este unic.
