Creatie de maturitate, poezia
Sara pe deal, captand fluiditatea lenta a peisajului rustic, impune inainte de orice o muzica bland unduitoare ca un balans sonor. Fraza lirica e incantatorie, de o vibratie aproape magica. Atmosfera se creeaza din susurul melancolic al unor ritmuri stravechi de exisenta in care se strecoara euforia iubirii, care va izbucni frenetic spre finalul poemei. Jalea buciumului, plansul apelor, domoala miscare a turmelor, scapararea stelelor la inganarea zilei cu noaptea descriu un timp al asteptarii infrigurate. Contrastul dintre cadrul crepuscular si insurectia sentimentelor e suav, fiindca poezia e o confesiune, o dezvaluire a tainei. Privirea urca si coboara, descifrand in feeria cerului aceeasi sublima dinamica precum pe pamant. Nourii curg, raze-a lor siruri despica, / Stresine vechi casele-n luna ridica". Spatiul pastoral se desfasoara ca un fundal vizual si sonor, discret estompat si limpede in acelasi timp.
Corespondenta cu astralul in interferenta luna-ochii, stelele-peptul configuraza traiectoria ascensionala a idealizarii sentimentului. in strofa a patra anafora Ah! in curand" clameaza senzatia de iminenta a fericirii in asteptarea euforica a intalnirii. Iubirea e proiectata in viitorul apropiat, singurul timp al implinirii.
Gradata inserare campestra, stingerea ecourilor zilei face loc trezirii launtrice; in vechiul sat adormit o iubire noua stapaneste universul. Tot ce poarta pecetea vremii - turmele, casele, clopotul integreaza dragostea tinerilor in existenta ancestrala, nemiscata in ritmurile ei cosmice. Simetria idilica a capetelor rezemate unul de altul pe verticala axiala a salcamului devenit centru al lumii corespunde acestui sens. Cufundarea in pacea eterna a firii -, somnul" - e totuna cu disolutia oricarei conventii, suferinte, imperfectiuni, totuna cu sustragerea din timp. Ideea echivalentei ceasurilor de iubire cu viata intreaga", reperabila si in Pe langa plopii fara sot sau in
Luceafarul se explica prin puterea iubirii de a invinge aleatoriul unui destin uman, proiectand in eternitate esenta acestuia, nepieritoare.
In ritmul ondulatoriu prin care ne vrajeste Sara pe deal simtim deschiderea sufletului plin de iubire spre simfonia cosmica. Blandele sonuri campestre, buciumul, fluierele, clopotul, toaca, vantul, cumpana fantanii, miscarea oamenilor, a turmelor, a astrelor participa la un ritual al iubirii, care a creat lumea in desavarsirea ei, si in acest sens intalnirea de sub salcam e consacratoare.
Determinarea spatiala si temporala din titlu are sensul de oprire a clipei in care se produce imperceptibila trecere spre miracolul noptii, blanda lunecare spre cer.
Extazul erotic se dezvaluie ca melancolie extatica. Am zice ca in Sara pe deal ne intampina o euforie melancolica.
Simplitatea clasica a rostirii lirice este evidenta intr-o sintaxa pe care o putem numi a seninatatii: succesiune de propozitii principale ca intr-un text sacerdotal. Spre finalul poeziei inversiunile prin care e consacrat spatiul si timpul iubirii tradeaza 6 febrilitate retinuta. Paloarea patinei unei asezari transfigurate de lumini astrale inconjura para" - focul interior - pana cand acesta devine la randu-i sideral.
Epitetele sunt termeni comuni, rara fiind montarea lor in context. Urmarindu-le, cu jale, clar, sfanta, clara, mari, rara, vechi, alaturi de metaforele plang, curg, de comparatia populara tapara de retorismul interogatiei finale distingem pulsatia melancoliei de fond a dorintei de iubire ideala.
Sara pe deal e scrisa in ritm trohaic. Versul scurt, propriu liricii populare (7-8 silabE), e integrat in distihuri de 15 silabe, asa meat efectul prozodic sugereaza o miscare sempiterna de val.
Poemul a aparut in Convorbiri literare in vara anului 1885.
