Cuvantul cheie este corn", care pentru romantici insemna chemarea eternului, a cerului, ce da acel dor de moarte", voluptatea suprema in estetica romantica. Tema poeziei este doar sugerata de conceptul de fortuna labilis cuprins in versul: indulcind cu dor de moarte".
Versul
Peste varfuri trece luna" sugereaza prin simbolul lunii prezenta constiintei universale, care este atat de subtila incat atinge doar varfurile copacilor, muntilor, asa cum razele de luna ating aceste limite ale lumii create. Sensibil codrul ii remarca prezenta: Codru-si bate frunza lin", sugerand prin miscarea frunzelor, simbol al destinului, al conceptului de fortuna labilis, aceasta comuniune cu omul, care percepe vizita oaspetelui" din cer sugerata de corn, care-i umple de farmec fiinta: De ce taci, cand fermepata / Inima-mi spre tine-ntorn? / Mai suna-vei dulce corn, / Pentru mine vreodata ?"
Elegia este construita pe metonimii cu valoare de unicat, specifice stilului eminescian: Peste varfuri trece luna", Codru-si bate frunza", cornul suna", indulcind cu dor de moarte", Inima-mi spre tine-ntorn".
Sentimentul de melancolie se impleteste cu cel al naturii si cu cel de dor intr-un context afectiv romantic eminescian. Poezia poate fi interpretata si ca un pastel, fiindca tema naturii este dominanta.
