A. Date biografice
Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani, fiind al saptelea copil din cei unsprezece pe care i-a avut caminarul Gheorghe Eminovici si sotia sa, Raluca. Ipotestii, locul mirific al copilariei, 1-a dezmierdat si 1-a fermecat pentru eternitate cu soapta padurilor si susurul izvoarelor vegheate de astrul tutelar al liricii eminesciene, luna, o perioada pe care poetul o evoca mai tarziu cu nostalgie:
"Unde esti, copilarie
Cu padurea ta cu tot?"
("O, ramai"}
Crescut cu o dragoste materna care poate intuia in copilul visator forta extraordinara a mintii sale si profunzimea spiritului sau, Mihai Eminescu ii simte duiosia mangaietoare pe care o va exprima mai tarziu: "O, mama, dulce mama " ("O, mama").
Studiile primare le face la Cernauti, avand sansa unui profesor de limba romana cu o profunda cultura, Aron Pumnul, la a carui biblioteca bine dotata poetul are acces, prilej cu care citeste "Lepturariul", o antologie cuprinzatoare care contine numele si operele poetilor romani evocati ulterior in poezia "Epigonii". in 1864 pleaca in pribegie prin tara cu trupa de teatru Tardini-Vladicescu, iar intre 1867-1869 cu trupele Iorgu Caragiale si Pascaly, fiind angajat ca sufleor si copist de roluri. in ianuarie 1866, la moartea profesorului Aron Pumnul, Mihai Eminescu scrie prima sa poezie, intitulata "La mormantul lui Aron Pumnul" si semnata Eminovici, in care durerea poetului este exprimata cutremurator: "imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina". Tot in acest an, trimite poezia "De-as avea" la revista "Familia", a lui Iosif Vulcan, care ii schimba numele din Eminovici in Eminescu. intre 1869 si 1872, Eminescu este student la Facultatea de Filozofie din Viena, audiind si cursuri de la alte facultati, participa la pregatirea unei serbari organizate cu prilejul implinirii a 400 de ani de la zidirea manastirii Putna a lui Stefan cel Mare, se imprieteneste cu Ioan Slavici, o cunoaste pe Veronica Miele si incepe colaborarea la revista "Convorbiri literare". in 1870, la numai 20 de ani, Mihai Eminescu trimite revistei iesene "Convorbiri literare" poeziile "Venere si Madona" si "Epigonii", precum si basmul "Fat-Frumos din lacrima". Intuitia valorica a lui Titu Maiorescu il face pe marele critic sa spuna, dupa aparitia in revista a celei de a treia poezii eminesciene "Mortua est", ca tanarul Eminescu are geniu, numindu-1 "poet in toata puterea cuvantului". Din aceasta perioada dateaza si alte creatii literare: "Junii corupti", "Geniu pustiu", "tmparat si proletar", "inger si demon", "Sarmanul Dionis". intre 1872-1874, Mihai Eminescu este inscris ca student la Facultatea de Filozofie din Berlin, cu o bursa oferita de "Junimea". il preocupa in aceasta perioada mitologia autohtona si versifica basmul "Calin Nebunul" si basmul cules de germanul Kunisch, mai intai sub titlul "Miron si frumoasa fara corp", apoi "Fata in gradina de aur", care vor fi innobilate cu idei filozofice profunde in poemul "Luceafarul " (1883). in aceasta perioada poetul se patrunde spiritual de filozofia romanticului Schopenhauer si de filozofia indiana care-1 cucereste atat de mult, incat invata singur sanscrita, pentru a putea citi operele in original. Gandirea structurata in aceasta perioada isi va pune amprenta pe toate creatiile urmatoare, care compun cea mai profunda si valoroasa parte a operei eminesciene.
Revenit in tara spre sfarsitul anului 1874, Eminescu lucreaza la Biblioteca Centrala din Iasi, apoi ca revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, prilej cu care il cunoaste pe
Ion Creanga, luand nastere intre ei o prietenie sincera si profunda. Scrie acum un numar de poezii dedicate iubirii: "Craiasa din povesti", "Lacul", "Dorinta", "Calin (file din povestE) ". in 1877 Eminescu vine la Bucuresti, fiind chemat de Titu Maiorescu si este angajat ca redactor, apoi redactor sef la ziarul "Timpul", unde poetul-editorialist scrie articole de presa cu aceeasi profunzime a inteligentei sale neobisnuite, depunand o munca istovitoare alaturi de Ioan Slavici si I.L.Caragiale. Acest trio scriitoricesc constituie un moment unic in publicistica romaneasca prin profunzimea ideilor, capacitatea analizarii evenimentelor sociale si politice, precum si prin talentul inegalabil. in perioada 1878 - 1880 Eminescu publica mai multe poezii erotice ("De cate ori, Iubito", "S-a dus amorul", "Pe langa plopii fara sot", "Departe sunt de tine", "Pe aceeasi ulicioara"), versuri de evocare a satului natal ("O, ramai") si meditatii asupra mortii {"
Rugaciunea unui dac"). in perioada urmatoare, dupa 1880, Mihai Eminescu scrie cea mai importanta parte a operei sale, poemele filozofice de o valoare unica in literatura romana: "Revedere", "Scrisorile", "Glossa", "Oda (in metru antiC)", "Luceafarul". in anul 1883 apare primul volum de "Poezii" scrise de Mihai Eminescu, sub ingrijirea si editarea lui Titu Maiorescu.
Boala necrutatoare il chinuie sase ani, timp in care Eminescu a avut rare momente de luciditate. in octombrie 1883, Vasile Alecsandri conferentiaza la Ateneu "in scop de binefacere" pentru intretinerea lui Eminescu intr-o casa de sanatate la Ober Dobling (langa VienA) in Institutul de alienati, unde statuse cu patru decenii inainte si Lenau, poet german nascut in Romania. in 1884 Eminescu isi revine si in aprilie functioneaza ca profesor suplinitor de geografie si statistica la o scoala comerciala din Iasi. in vara lui 1885 merge la odihna la Liman, in Odessa, iar in toamna este adjunct de bibliotecar la Biblioteca Universitatii. in noiembrie 1886 boala revine si este internat in ospiciul din Miercurea Neamt, unde sta sase luni, dupa care este externat si ingrijit de sora sa, Harieta, infirmiera la Botosani. in 1888 vine la Bucuresti si este director onorific la revista "
Fantana Blanduziei"" in februarie 1889 boala se agraveaza si este internat din nou in sanatoriul doctorului Sutu, unde si moare la 15 iunie 1889, fiind inmormantat la cimitirul Belu din Bucuresti.
B. Profilul spiritual inca de la primele poezii, Eminescu a surprins contemporaneitatea cu genialitatea sa lirica, in care cuprinde la un loc intreaga spiritualitate romaneasca, regasindu-se aici sufletul poporului, al stramosilor si al viitorimii.
Mihai Eminescu avea o fire imprevizibila, producand totdeauna o impresie puternica si neobisnuita asupra celor care-1 cunosteau, atat prin infatisare, cat si prin gesturile sau prin privirea sa "cufundata in ceruri-nalte", visatoare, solitara. Detasat de lumea materiala a intereselor marunte, Eminescu este totodata preocupat de starea meschina a societatii in care trebuia sa traiasca, iscand cele mai variate controverse. Imaginea lui s-a reflectat in eonstiinta publica in mod contradictoriu, boem si neinteles, sociabil sau insingurat, muncind si citind enorm, poetul nu avea cum sa se inscrie in cotidian, in obisnuit.
Vasta sa cultura, formatia sa intelectuala si spirituala, inteligenta iesita din comun, memoria impresionanta construiesc o personalitate covarsitoare, un "om al timpului modern", pe care Titu Maiorescu 1-a intuit dupa aparitia a numai trei poezii: "Cu neobosita lui staruinta de a ceti, de a studia, de a cunoaste, el isi inzestra fara preget memoria cu operele insemnate din literatura antica si moderna".
Cunoscator al filozofiei, in special al lui Platon, Kant si Schopenhauer, si nu mai putin al credintelor religioase, mai ales al celei crestine si budiste, este admirator al "Vedelor", pasionat pentru operele poetice din toate timpurile, posedand stiinta celor publicate pana astazi din istoria si limba romana".
Previziunea lui Titu Maiorescu, aceea ca secolul al 20-lea va incepe "sub auspiciile geniului lui" s-a adeverit, Eminescu generand o emotie cu totul aparte asupra scriitorilor care-1 urmeaza, deoarece oricine simte in felul lui ceea ce a simtit poetul, se regaseste in fiecare cuvant, in fiecare idee, in fiecare simtamant, deoarece el a reusit sa exprime specificul spiritual al neamului romanesc.
Dragjostea lui Eminescu pentru folclorul romanesc este vizibila in toate poeziile lui, transparand prin toti porii creatiei si simtirii lirice, fapt recunoscut si de exegetii straini, ca Rosa Del Conte, care afirma ca "nu este putin ceea ce datoreaza gandirii occidentale cultura lui Eminescu, dar cuvantul liric in care se transfigureaza lumea lui este scos din izvoarele traditiei autohtone". ("Eminescu sau despre Absolut"-1962).
Pasiunea lui pentru istorie, ilustrata in creatia poetica si marturisita prin preocuparea permanenta si neobosita pentru cunoasterea trecutului neamului romanesc este inca o coordonata majora a formatiei spirituale a celui mai mare poet care a venerat vreodata pe cei din care s-a nascut:
"Trecutul e in mine si eu sunt in trecut
Precum traieste cerul in marea ce-1 respira".
Patriotismul sau inflacarat reiese si din marturisirea incarcata de admiratie pe care o face poetul intr-o scrisoare trimisa junimistului Gh.Panu: "in lumea asta nu e nimic mai interesant decat istoria poporului nostru, trecutul lui, tot-tot este un sir neintrerupt de martiri".
Mihai Eminescu sta, in literatura universala, alaturi de cei mai mari poeti nationali ai altor tari, ca Dante, Goethe, Shelley, Victor Hugo. Constient de valoarea marilor poeti ai lumii, din ale caror opere "luceafarul poeziei romanesti" si-a hranit setea spirituala, Eminescu i-a creat marelui
Shakespeare o oda emotionanta, incarcata de forta veneratiei:
"Ca Dumnezeu te-arati in mii de fete
Si-nveti ce-un ev nu poate sa invete
()
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai invatat ca lumea s-o citesc,
Gresind cu tine chiar, iubesc greseala:
S-aduc cu tine mi-este toata fala."
("Cartile")
Mihai Eminescu concentreaza continuitatea culturii si literaturii romane, atat prin bogatia ideilor, cat si prin innoirea limbajului poetic, despre care Ion Coteanu afirma ca poetul nu a intemeiat un limbaj artistic, "ci 1-a reintemeiat, dandu-i o factura si un spirit atat de nou, incat este modern si astazi".
