Junimea organizeaza in februarie-martie 1877 cel de-al Xlll-lea ciclu de Prelectiuni populare din existenta societatii iesene. Se adopta si acum un titlu generic, Sisteme metafizice, si ciclul de conferinte se deschide cu o privire generala, ca sa se incheie cu o prelegere de concluzii.
Eminescu publica programul prelectiunilor in 6 februarie 1877 si-l insoteste cu o prezentare introductiva 1. Reproducem programul de aici. 1) Dumineca 6 fevruarie. Privirea teoretica, V. Pogor. 2) Dumineca 13 fevruarie. Fetisismul, V. Conta. 3) 20 fevruarie. Politeismul, P. Verussi. 4) Dumineca 27 fevruarie. Panteismul, A. D. Xenopol. 5) Dumineca 6 martie. Monoteismul, V. Pogor. 6) Dumineca, 13 martie. Criticismul, A. D. Xenopol. 7) Dumineca, 20 martie. Materialismul, V. Conta."
Programul este alcatuit eclectic ca si cele anterioare si Eminescu tine sa precizeze ca prin sisteme metafizice se intelegeau toate ideile pe care Ie-a avut sau omenirea sau unele scoli filozofice asupra inceputului lumei, a originii fapturii si rasaririi neamului omenesc".
Programul prelectiunilor se publica si in Convorbiri literare, in 1 februarie 18772. Aici ultima conferinta figureaza cu titlul Nationalismul, cum o noteaza si I. Negruzzi in Amintiri din Junimea"3. Evident, o greseala pentru Materialismul.
Programarea conferintelor nu este respectata si ultima se tine in 10 aprilie 1877.
Eminescu se opreste in darea sa de seama asupra conferintei lui V. Pogor la citeva probleme care i se par mai importante 4. Poetul marcheaza momentele schitate de V. Pogor in evolutia gindirii omenesti de la fetisism la politeism, panteism, monoteism si materialism. Din darea de seama se desprinde ca explicatiile ce le da conferentiarul pentru aceasta evolutie a gindirii omenesti sint nu atit filozofice, cit mai ales psihologice. D-sa a aratat ca crierul omenesc singur este deprins rezuma Eminescu - a reduce orice efect la cauza si orice cauza la efect, si neputind la-nceput sa patrunda natura lor, el s-a temut de unele, au iubit pe celelalte, insa nu in abstracta, ci in formele cu totul concrete, in cari i se prezentasera. De-aci s-a nascut fetisismul, adorarea obiectelor din natura, intrucit ele erau privite ca cauze stricacioase sau folositoare omului".
Sistemele metafizice sint prezentate ca expresie a unor etape din gindirea omeneasca. V. Pogor schematiza aceasta evolutie, dar succesiunea sistemelor metafizice" este mult mai complexa. Nu este greu de demonstrat ca ele coexista, uneori chiar in acelasi spatiu geografic.
V. Pogor se refera, probabil, si la filozofia lui Kant in contextul sistemelor metafice". Eminescu nu pare sa fie satisfacut cu explicatiile sale. Cu totul deosebit de aceste sisteme - scrie poetul -, al caror izvor a fost experienta lucrurilor din afara, este idealismul lui Kant. Kant nu considera legatura infinita intre fenomene, ci supune cercetarii insusi organul care le reproduce. Deosebind lumea de dinafara de intelectul ce o reflecteaza, Kant conchide ca in sine lumea ne ramine necunoscuta, si nu avem inainte-ne decit rezultatul propriului nostru aparat al cugetarii ; ca crierul este o oglinda, care reflecteaza lumea intr-un mod atit de propriu, incit nimeni nu este indreptatit de a judeca de la legile cugetarii sale la legile, care domnesc universul. Astfel ei desface ca un ceasornicar intreg aparatul cugetarii si arata ca experienta nu este nimic decit analizarea unor reactiuni ale sistemului nostru nervos".
/Eminescu era un cunoscator profund al filozofiei lui Kant si traduce o parte din Critica ratiunii pure, pastrata in manuscrisele sale.
Poetul pare sa nu fie multumit nici cu explicatia lui V. Pogor privind materialismul. Cel mai nou sistem metafizic - scrie el - este materialismul. Acesta stabileste ca cestiunile metafizice, neputind fi dezlegate, sint a se inlatura cu totul, ramiind ca experimentele stiintifice si deducerile cu totul exacte din ele sa inlocuiasca aceasta activitate specifica si cu totul neatirnata a crierului. Obiectul perceptiunii noastre este odata materia si pretutindenea materia, incit presupunerea ca afara de aceasta n-ar mai exista nimic pare la intiia vedere justificata".
Absenta textelor prelectiunilor" exclude posibilitatea studiului comparativ inji: nu putem sti care este coiv.rtDutia lui Eminescu si cit apartine conferentiarilor. Fragmentele reproduse de noi au insa in chip evident un caracter explicativ si nu rezumativ. Poetul impartaseste opinia lui V. Pogor dupa care scopul prelectiunilor" nu era sa pledeze in favoarea unui sistem sau altul, ci numai sa ofere o imagine despre lucrarea metafizica a inteligentei omenesti". Eminescu revine asupra tezelor fundamentale ale filozofiei lui Kant, cum vom vedea mai departe, intr-o alta dare de seama asupra prelegerilor Junimii, cind le pune Fn paralela cu cele ale lui Locke, filozoful englez. Consideratiile sale asupra materialismului, desi succinte, sint printre cele mai importante intilnite in epoca gazetariei iesene.
Marturii evidente arata ca Eminescu il pretuia indeosebi pe V. Conta, cu activitatea caruia se ocupa si in articolele politice. Conferinta acestuia despre fetisism este anuntata si intr-o notita anticipativa, in care caracterizeaza personalitatea filozofului, cum nu procedeaza in cazul celorlalti conferentiari. D. Conta ca scriitor arata poetul e din numarul acelor putini care nu reproduc numai idei nerumegate din carti straine ci gindesc mai cu sama singuri ; apoi d-sa mai are talentul de-a expune foarte clar materiile cele mai grele, faira ca prin aceasta limpezime obiectul sa piarda ceva din insemnatatea sa. Aceste doua calitati (sinT) rare pretutindene, dar si mai rare in tara noastra" 5.
Conferinta lui V. Pogor este anuntata de Eminescu si in ziua tinerii ei 6, dovada ca o privea ca pe un eveniment in viata culturala ieseana. Din darea sa de seama se desprinde ca V. Conta intocmeste un studiu comparat in nuce de mitologie populara. D. Conta a judecat despre fetisismul antic - scrie poetul dupa asemanarea celui modern ; aratind apoi urme de fetisism in credintele de astazi ale popoarelor, judecata sa prin analogie s-a dovedit a fi cu totul corecta, limpede si fara saritura. Cu aceasta ocazie d-sa a dezvoltat o suma de cunostinte etnologice, incit fiecare propozitie continea ceva nou ; totodata a dovedit o cunostinta amanuntita a mitologiei populare romane, a carei analogie cu credintele populare ale altor popoare a facut-o cu totul evidenta" 7.
Eminescu consacra, fapt semnificativ, cea mai mare parte a darii sale de seama, expunerii lui V. Conta cu privire la dualitatea existentei" noastre in sensul ca fiecare fiinta are umbra sa, care il urmeaza pretutindeni. Poetul insista, fapt de asemenea semnificativ si asupra acelei parti din prelegerea lui V. Conta consacrata credintelor populare, dupa care atunci cind omul doarme sufletul iese din trup si colinda pe unde vrea. Neatirnarea sufletului, in aceste conditii, permite ca prin formule magice sa fie vrajit, prins si aservit".
Credinta in dualitatea existentei" noastre imbraca cele mai variate forme si cunoaste o larga circulatie in creatia populara. Dualitatea existentei" noastre este si una din temele preferate ale romantismului. Eminescu o trateaza in Sarmanul D/o-nis, (Avatarii faraonului TlA) si in alte scrieri ale sale. Filozoful roman se releva un bun cunoscator al creatiei noastre populare si faptul ca Eminescu insista tocmai asupra acestui lucru ridica o problema inca neelucidata. in manuscrisul eminescian 2260, 375-327 se pastreaza o culegere de poezii populare numita de editori Caietul anonim, facuta de un moldovean", nu se stie cine si nici cind anume. De aceea o curiozitate legitima scrie Perpessicius ar vrea sa stie mai mult, despre provenienta acestui ms., despre culegator, despre stagiul si peregrinarile lui in cadrul celorlalte manuscrise ale poetului. Din nefericire, dincolo de ipoteze nu putem merge. Daca am pleca de la faptul ca unele din textele Caietului anonim sint folosite in manuscrisele vieneze, ai fi inclinat sa presupui ca el dateaza din a doua jumatate a anului 1869, in rastimpul dintre 16/30 iunie cind, membru al societatii AŤOrientulAť, Eminescu primeste insarcinarea sa adune folclor din Moldova si inceputul toamnei care-l afla plecat la studii in Viena. El poate fi insa tot a^a de bine si din epoca revizoratului scolar si chiar de mai tirziu. Viitorul va decide" B.
Caietul anonim este, dupa parerea noastra, culegerea de poezii populare facuta de V. Conta dincolo de Prut in 1865-1869. Ana Conta-Kernbach da citeva informatii asupra drumului parcurs de culegerea de poezii a fratelui sau, pina ce ajunge la Eminescu, la Viena. V. Conta se afla la studii in Belgia si, cum nu cunostea adres.a lui Eminescu, expediaza culegerea sa de poezii populare doctorului Anastasie Fatu, la lasi, iar acesta o trimite poetului la Viena 9. Informatiile Anei Conta-Kernbach cu privire la data cind intra Eminescu in posesia Caietului anonim sint in consens cu observatiile lui Perpessicius, care arata ca poetul transfera poezii populare de aici in alte manuscrise ale sale in epoca studiilor universitare. Din relatarea surorii lui V. Conta retinem, ca foarte importanta, si informatia ca poeziile populare sint culese in Basarabia 10. Analiza textelor confirma aceasta opinie si constituie o dovada mai mult asupra provenientei Caietului anonim din manuscrisele eminesciene.
Eminescu se scuza, cum nu face in cazul celorlalti conferentiari, pentru faptul ca in cadrul strimt al darii sale de seama nu putea reproduce cugetarea unitara" a prelegerii si nici multimea de exemple invocate in demonstrarea tezelor filozofice. Poetul era incredintat ca numai de la prietenul sau se putea astepta un studiu de interpretare filozofica a creatiei noastre populare. V. Conta nu are ragazul, in cei citiva ani, cit mai traieste, sa intreprinda acest studiu si-l va realiza Lucian Blaga, mult mai tirziu. Conferinta lui Petru Verussi, Politeismul, a treia din ciclul Sisteme metafizice, programata pentru 20 februarie 1877, se amina, cum informeaza ziarul iesean, din cauza vremii rele 11. Ziarul anunta din nou tinerea conferineti in 27 februarie 1877 12. Cum presa de atunci se data cu o zi inainte, conferinta se tine in 26 februarie 1877.
Din darea de seama a lui Eminescu, publicata in 2 martie 187713, se desprinde ca Petru Verussi, pictor si profesor la Scoala de Belle-Arte din lasi, prezinta politeismul prin prisma specialitatii sale.
Acorda atentie nasterii mitologiilor la diferite popoare si insista indeosebi asupra mitologiei grecesti si asupra reprezentarii figurilor ei in artele plastice.
Pictorul iesean exemplifica dependenta politeis-mului de gradul de dezvoltare intelectuala a popoarelor, cu intimplari din viata groenlandezilor si a cam-ciadalilor, care isi explicau si in vremurile moderne fenomenele naturii prin persoane divine. Gasim si in manuscrisele eminesciene referiri la cei din urma. Camciadalii imbatati cu agaricus muscarius Glie-genschwamrn noteaza Eminescu in manuscrisul 2306, 3 - voind sa treaca peste un pai din drum, se poarta ca si cind ar vrea sa sara peste un snop. Caius Sterne 14 aduce aminte de o poveste, in care o fata farmaoata s-ar fi zis, ia un pai drept birna si un lan de cinepa inflorit il, trece cu poalele ridicate, ca si cind ar fi o apa larga." insemnarea lui Eminescu dateaza din epoca ieseana, putind fi contemporana cu prelegerile Junimii. Poetul consulta insa tratate de specialitate si este interesat de explicatiile stiintifice pentru diferitele fenomene din viata popoarelor aflate intr-un stadiu mai inapoiat al dezvoltarii intelectuale.
Eminescu reproduce incheierea prelegerii lui P. Verussi si din ea se desprinde ca problemele de metafizica preocupau si pe unii membri ai Junimii, ce treceau mai putin pregatiti pentru speculatii filozofice. Pictorul impartaseste opinia potrivit careia omenirea urmeaza in evolutia sa o spirala imensa" si ca diferitele credinte religioase si sisteme filozofice nu sint decit partile repetate" ale ei. Aceasta problema sta si in atentia lui V. Conta. Omenirea pina acum a suit necontenit pe curba sa suitoare scrie V. Conta in Teoria ondulatiunii universale , si poate ca va trece mult timp inca pina va ajunge la punctul sau culminant. Dar pina sa ajunga la punctul, unde se afla astazi, ea a trecut prin o multime de unde secundare" 15. V. Conta prezinta in Teoria fatalismului si conceptia lui Giambattista Vico 16, care sustine, cum se stie, ca dezvoltarea omenirii descrie un cerc cu etape ascendente si descendente (corsi e ricorsi"). Filozof materialist, V. Conta lasa deschisa problema evolutiei viitoare a omenirii. Pentru P. Verussi, adeptul filozofiei idealiste, ea conduce la divinitate.
Conferinta lui A. D. Xenopol, Panteismul, a patra din seria Sisteme metafizice, programata initial pentru 20 februarie 1877, nu se poate tine la aceasta data din cauza aminarii prelegerii lui P. Verussi. Este, astfel, reprogramata pentru 6 martie 1877 17.
Eminescu si A. D. Xenopol se intilnesc pe un teren comun in cultul pentru trecutul poporului nostru. Poetul urmareste cercetarile sale de istorie inca din anii studiilor universitare la Viena 18. Ei se intilnesc pe un teren comun si in lupta pe tarim national. Se cuvine amintita, in acest sens, participarea lor la organizarea serbarii de la Putna din 1871 19. Dupa 1874, cind Eminescu se stabileste la lasi, frecventeaza impreuna sedintele Junimii si ale altor cercuri intelectuale iesene.
Eminescu se intilneste cu A. D. Xenopol si in cultul pentru invataturile orientale. Prelegerea istoricului se incadreaza in acest context. Poetul arata in darea sa de seama, publicata in 9 martie 187720, ca A. D. Xenopol procedeaza just cind isi concentreaza atentia asupra invataturilor orientale. Prelec-torul a fost de parere - scrie Eminescu - ca panteismul s-a nascut sub inriurirea naturei impuitoare a tarii si ca soarele datator de viata a miilor de forme organice, era privit ca tatal fapturei intregi, ba ca fiecare faptura in parte era el insusi sub o alta forma", ii recunoaste merite prelectorului" si in faptul ca ilustreaza consideratiile in legatura cu mitul soarelui si cel al focului, cu texte din Rig-Veda. Poetul impartaseste si opinia lui A. D. Xenopol ca moraia brahmana era superioara celei biblice si ca multe din invataturile indiene sint foarte apropiate de rezultatele stiintei moderne.
Citeva luni mai tirziu vorbeste si Eminescu in Timpul despre mitul luminii si fortele regeneratoare ale naturii. Citim azi cu placere versurile batrinului Omer - scrie Eminescu in 14 decembrie 1877 -, cu care petreceau odata neamurile de ciobani din Grecia, si imnele din R/g Veda, pe care pastorii Indiei le indreptau luminii si puterilor naturii, pentru a le lauda si a cere de la dinsele iarba si turme de vite" 21.
Eminescu pretuieste eruditia lui A. D. Xenopol, cum face si in cazul lui V. Conta, si expunerea limpede a ideilor.
Prelegerea lui Vasile Pogor, Monoteismul, a cin-cea din seria S/steme metafizice, programata pentru 6 martie 1877, este si ea aminata, asemeni celei a lui P. Verussi, din cauza vremii rele. Ziarul iesean informeaza despre tinerea ei in 13 martie 187722 ca in 18 martie 1877 sa anunte aminarea ei pina dupa Dumineca Floriilor tot din cauza vremii rele" 23. Din alt anunt al ziarului se vede ca prelegerea se tine in 20 martie 1877 24.
Memorialistii Junimii insista asupra deosebirilor de vederi intre Eminescu si V. Pogor in privinta istoriei poporului roman si a creatiei populare, pentru care fruntasul junimist manifesta un dispret profund. De remarcat ca prin miinile sale trece si colectia de poezii populare a lui V. Conta inainte de-a intra in posesia lui Eminescu25, fara sa manifeste interes pentru ea, dupa cum nu manifesta interes nici pentru manuscrisele vechiului scris romanesc, mostenite de la comisul Vasile Pogor, tatal sau, pe care le transmite lui Al. Lambrior sa le studieze. Eminescu se intilnea cu V. Pogor numai in admiratia pentru cultura popoarelor orientale. Dl Pogor isi facuse studiile in Franta, spirit fin si limpede scrie G. Panu , nu apartinea prin cultura sa acestei scoale, insa intr-un moment dat devenise budist, nu budist scho-penhauerian, ci budist adept al lui Cakyamouni"2
