Motive si idei filozofice exprimate intr-o limba de concizie clasica; caracterul aforistic al expresiei artistice
Repere pentru un comentariu literar
Glossa-poezie cu forma fixa, avand un numar de strofe (opT) egal cu numarul de versuri pe care le are strofa intai. in final se reiau versurile din prima strofa, dar in ordine inversa, alcatuind, de fapt, ultima strofa a glossei.
Publicata in 1883, decembrie, in "Convorbiri literare".
- genul: liric;
- curentul: clasicist; clasicismul se exprima prin claritatea expresiei, prin echilibrul interior - ataraxia - prezenta maximelor (caracter gnomiC), spirit aforistic, caracter filozofic (SchopenhaueR), note satirice (in spiritul "Scrisorilor"), stoicism. Atitudine detasata intr-un prezent etern (ca in finalul "Luceafarului"); atitudine "apolinica", dar si scepticism - toate acestea sunt nuante ale acestui poem de idei care este, pana la urma, "glosa" eminesciana; cenzurarea sentimentului in favoarea ratiunii;
- motive literare: timpul in scurgere ireversibila/ timpul etern/ prezent etern/ lumea ca teatru;
- metafore: "recea cumpan-a gandirii"; "masca fericirii", "Cu un cantec de sirene/Lumea-ntinde lucii mreje VTe momeste in varteje";
- tema principala: atitudinea in fata vietii (valorile etice in viata sociala. Mircea Eliade scria despre "Glossa": "Eminescu nu refuza niciodata sa accepte realitateaSi realitatea pentru el era izolarea omului in Cosmos, Omul se naste si moare in singuratate absoluta, dar aceasta singuratate e populata de vise, de himere si de iluzii. intelepciunea ne sfatuieste la o rezerva calma, in fata tuturor acestor lucruri iluzorii:
"Vreme trece vreme vine, Toate-s vechi si noua toate, Ce e rau si ce e bine Tu te-ntreaba si socoate Nu spera si nu ai teama Ce e val ca valul trece; De-te-ndeamna, de te cheama. Tu ramai la toate rece"
Idealul filozofic al lui Eminescu era ataraxia greaca, renuntarea perfecta, seninatatea absoluta.
Dar acest ideal, bineinteles, el departe de a-1 atinge, pentru ca, in acelasi timp, iubea viata, adora frumusetea si nu-si putea domina pasiunile". (Mircea Eliade -"Eminescu - poetul neamului roman, Lisabona, septembrie 1942), in volumul "Despre Eminescu si Hasdeu", Iasi, 1987, p.37).
Gramatica. Analiza fragmentului literar:
"
La steaua care-a rasarit E-o cale-atat de lunga, Ca mii de ani i-au trebuit Luminii sa ne-ajunga". (ha steaua, de Mihai EminescU)
Sintaxa frazei:
La steauaVcare-a rasarit / E-o cale-atat de lunga1/ Ca mii de ani i-au trebuit Luminii sa ne-ajunga /
Pl=PP;P2=Atr.;-P3= Csv.; P4=CS(F)
GRILA alternativa - pentru analiza fragmentului literar din "La steaua":
- curentul: romantic;
- genul: liric;
- specia: meditatie
- fragmentul: un catren (strofa de patru versurI); prima parte o meditatie pe tema iubirii (a "stinsului amor"); motiv literar: "steaua".
Expresie literara de impresionanta si claritate, pana la ingemanarea cu stilul stiintific; surprinzatoare intuitie stiintifica; sugestii conotative totusi la verbul "a rasarit" si Ia substantivul "cale"; vaga atmosfera nostalgica; sugestia ca incepe o reverie cu deschidere cosmica "nostalgia departelui", a "inaltului";
- prozodia: strofa de patru versuri (catreN); masura: 7-8 silabe; rima incrucisata; ritm iambic.
Opinii fundamentale despre Eminescu: "Lumea in care traia el, dupa firea lui si fara nici o sila, era aproape exclusiv lumea ideilor generale" (Titu MaiorescU).