Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Romanul mistic despre Sinteze literare





Romanul de curte: Perceval, Ciclul Graalului a€“ GA©rard de Nerval si investigarea mistica. a€“ Romantismul german si starea de legenda". a€“ Alain-Fournier si AndrA© DhA´tel. a€“ Magia destinului. a€“ Seductiile miraculosului'' mistic.





Dincolo de alegoria savanta si poetica alimentata de un vis de intelepciune sau de stiinte ezoterice, dincolo de romanul irealist" fascinat de sensul secund al lucruA¬rilor, dincolo de tentatia simbolurilor si a misterului, se perpetua nostalgia romanului mistic, aceasta descoA¬perire a secolului al XlII-lea.

Degradat inca din Evul Mediu in roman cavaleresc, apoi in roman romanesc, ignorat in mod deliberat de rationalismul clasicilor, redus de postclasicim la povesti cu zane, romanul mistic va fi redescoperit de romantisA¬mul german si, in Franta, trait de Nerval. Daruit apoi poetilor a€“ exista un roman mistic" al lui Rimbaud sau al celui Neiubit a€“ el supravietuieste in taina in secolul al XX-lea la Alain-Fournier sau la AndrA© DhA´tel. La limita romanului, deoarece romanul vrea realitatea in timp ce romanul mistic traieste intr-o lume nefanA¬tastica, dar colorata de supranatural.

Tema sa este aceea a cautarii". Omul nu traieste aici decat pentru a cauta in real ceea ce este sublimare si transfigurare a realului, revelatia care se ascunde in el. Cel dintai dintre acesti cautatori" a€“ paladini ai Evului Mediu, vizionari" ai epocii moderne a€“ se nuA¬mea Perceval (ParsifaL).

Un roman cavaleresc neterminat de ChrA©tien de Troyes da nastere ciclului mistic al Graalului. Generate de inspiratii exotice diverse, venite poate de la barzii celti sau influentate de un sens oriental al visului si al simbolului, romanele Graalului ofera o lume de lumiA¬nozitate, de profunzime si de mister subiacent, nu prea diferita de cea pe care le-o cerem astazi lui Julien Graeq sau lui AndrA© DhA´tel. Bogatia lor este facuta pentru a surprinde; patrunzi intr-o povestire, dar ca pe o poteca intr-o padure. Povestirea sa divide iute, se ascunde sub arbori, ivindu-se apoi intr-un luminis. Luminii proiecA¬tate de aventura ii urmeaza cea a visului si a vrajei, fara ca fantezia sa devina gratuita si sa capete un sens definit care sa o epuizeze. Un vis prea real si o avenA¬tura neincetat reinnoita, cautarea unei semnificatii deA¬seori intrevazute, apoi pierdute sau regasite, iata CauA¬tarea Graalului.




Faptul ca un tanar, Perceval, este ispitit de drumetie, de falsele zari ale padurii si ale vailor, ca el foloseste siretenia fata de mama sa pentru a o parasi, iata o mica drama, de sute de ori tratata in alte moduri sau in alte lumi, plasata aici intr-un univers simplu si dens. Nu lipseste nici gustul drumurilor lungi, imaginea cavalerului" care joaca in secolul al XlII-lea rolul pe care il vor juca in secolul al XX-lea imaginile exploraA¬torului si aviatorului. Dar romanul marii plecari a adoA¬lescentului este repede urmat de un altul, al carui caA¬racter straniu si fascinant evoca lesne autori mai moA¬derni. Pana si in stil si in imaginatia aproape inconA¬gruenta: pe malul unui rau, Perceval A¬ntalneste un rege care prinde peste. Ciudata viziune a unui rege, prea putin academica, apropiata, chipurile, de acea ironie impusa de feeria moderna. Gratie acestui rege, Perceval este introdus seara intr-un castel unde, bine primit, asista la scene ciudate. Un sir de oameni, in tacere, traverseaza solemni si intristati parca odaia in care se afla o lance si o vaza. Procesiunea dispare pe usa, fara ca Perceval sa indrazneasca a cere cea mai mica exA¬plicatie.

A doua zi, dupa ce a parasit castelul in care a fost gazduit, ajuns in plina campie, tanarul se intreaba daca n-a fost cam stangaci si sfios; ceea ce a vazut il intriga, simte nevoia de logica, de claritate, vrea sa se intoarca pentru a afla. Se intoarce: castelul nicaieri. Si in ciuda tuturor eforturilor, precum Augustin Meauines in cauA¬tarea locului" unde a petrecut de asemenea o noapte fara sa-i inteleaga sensul, Perceval nu va regasi niciodata castelul.

AŽn secolul al XIII-iea in jurul acestui mister fortuit se organizeaza o imensa epopee: Perceval-ul neterminal al lui ChrA©tien de Troyes, pregatit de legenda arturiana a imitatorilor lui Geoffroy de Monmouth, de Lancelot al lui ChrA©tien de Troyes insusi, continuat de Lancelot in proza si de o intreaga serie de romane de valoare inegala, care se suprapun si se completeaza. Crestinizata, vulgarizata uneori, incarcata de episoade de magie sau de vraja, ori chiar de secvente romanesti", tema se impune: cautarea" a€“ adica aventura mistica in care eroul porneste in cautarea sensului ascuns al vietii: impresia unui destin pecetluit, a unei gasiri, a unei enigme mistice, a carei semnificatie si revelatie trebuie descoperita sau, mai degraba, cucerita.

Ciclul Graalului ramane dificil de citit. Nu numai stilul a suferit schimbari din secolul al XIII-lea, ci si sensibilitatea, turnura frazei si, mai ales, optica povesA¬tirii. Totul este juxtapus, fara acea "legatura" care conA¬stituie o constiinta si cu care este obisnuit lectorul moA¬dern. Transcriptiile in franceza moderna raman prea apropiate de text; ar fi interesant sa citim Graalul rescris liber de vreun contemporan ca DhA´tel. N-ar fi nici un sacrilegiu: Joseph BA©dier a compus cu pricepere Tristan si Isolda, din cateva texte medievale adaptate, abil culese, in intregime regandite.



***



Continuatorii a€“ in proza a€“ ai Graalului din secoluA¬ al XIV-lea au facut din el ceva anost, transformandu-l in roman de aventuri si in roman-foileton. Dar schema romanesca subzista pe ascuns si se iveste din nou la romantici: o aventura ciudata, personala, aproape oniA¬rica sau, de cele mai multe ori, fara vreo interventie vizibila a supranaturalului, omul este invitat in taina sa caute in viata-i proprie un ansamblu de semne" si de intalniri care au o valoare simbolica si mistica. Astfel Nerval, in Sylvie, descopera incetul cu incetul ca inA¬treaga lui viata a fost comandata de acea zi din copiA¬larie cand, intr-un parc, in apropierea unui castel de caramida cu colturi de piatra, aflandu-se intr-un cerc de copii nimeri in fata unei tinere fete, Adrienne, pe care legea dansului o silea sa-l sarute pe frunte.

Acest moment privilegiat" a€“ asemanator cu noaptea privilegiata pe care Perceval a trait-o in castelul Graalului a€“ este clipa unei revelatii. GA©rard este atunci marcat cu semnul visului, el stie ca viata inseamna sa regasesti ceva ce ai pierdut si pe care cu greu il poti banui. AŽn interiorul existentei traite pe plan realist, se inscrie in filigran o enigma care este cea a destinului nostru misA¬tic. A fost de ajuns o prima intalnire magica pentru a se declansa o serie fericita sau fatala de care depinde intregul viitor" . intreaga existenta este fermecata" si vrajita de un joc simbolic care se desfasoara pe nevaA¬zute, in spatele existentei. Mistic consacrat de sarutul reginei", GA©rard din Sylvie isi vede destinul legat de neA¬cunoscuta a carei intalnire i-a deschis portile extazului: prea putin importa daca aceasta tanara a devenit, pe planul existentei banale, o calugarita, prea putin conteaza faptul ca intr-o stare de seminebunie, GA©rard crede ca a regasit-o, reincarnata sau dedublata intr-o actrita de care este indragostit. Actrita nu este zana, calugarita nu-i regina, iar GA©rard delireaza; dar esentialul este chemaA¬rea care l-a marcat, cautarea care a urmat. Eroul din Sylvie nu cauta o femeie, ci sensul profund si intim al vietii sale pe oare a crezut ca-l zareste odinioara pe peA¬luza castelului lui Henric al IV-lea Potrivit traditiei cavaleresti, mistica ea insasi, acest sens ascuns al vietii personale capata chipul unei imagini feminine, imbraca in roman forma unei iubiri inaccesibile a€“ dar nu-i altA¬ceva decat simbol, iar febra si prospetimea romanului rezida in elanul mistic ca atare.



Un vis ascuns in viata, gratie unui chip de femeie, simbolizeaza sensul misterios al destinului personal. Eroul este omul care trece prin incercari simbolice, potrivit traditiei inventate de Graal: femei inaccesibile sau casA¬tele inaccesibile. Castele din carti de joc, castele din Boemia, castele in Spania, iata primele halte la care trebuie sa se opreasca orice poet. Ca faimosul rege a carui poveste ne-a spus-o Charles Nodier, posedam cel putin sapte asemenea castele in rastimpul vietii noastre rataA¬citoare a€“ si prea putini dintre noi ajung la acel faimos castel din caramizi si piatra, visat in tinerete a€“ din care vreo frumoasa cu plete lungi ne zambeste indragostita de la singura fereastra deschisa"

Viata capata atunci o culoare de legenda, ea devine enigma si itinerar pe un plan intim si simbolic, fara a evada totusi si fara a se risipi in intregime in feerie. Nimic mai real a€“ delicat si poetic totusi a€“ decat decoA¬rurile din Sylvie, regiunea Valois, batranii codri, mica Sylvie, fermecatoare dar foarte telurica si gratie careia visul nu se desprinde" niciodata de realitate. Trilby si mai ales admirabila Zana a firimiturilor, la Nodier, pasA¬treaza si ele alura unei povestiri veridice si vioaie. Feeria patrunde aici pe nesimtite, cu mai putina putere de convingere decat la Nerval, totusi: un simplu dulgher isi consacra viata unei fiinte care este in acelasi timp o femeie batrana si neinteresanta si frumoasa si mistica Belkiss



***



La fel, in Urciorul de aur de E. T. A. Hoffmann, stuA¬dentul Anselm este un personaj realist, perfect situat inA¬tr-un orasel burghez, indragostit de fata domnului subdiA¬rector Paulmann". Omul care il introduce in universul simbolic nu este la inceput decat un functionar, arhivarul Lindhorst; si totusi, sub lumea reala se lasa simtita la anumite momente lumea mistica, acea lume in care arA¬hivarul este incarnarea unuia din spiritele creatiei, amantul Florii de Crin, tatal acelei Serpentina care-l atrage pe Anselm in afara vietii reale.

Realism grotesc al existentei comune si magie a uniA¬versului simbolic sau mistic (Veronica si Serpentina in Urciorul de auR) se amesteca si se ciocnesc in opera lui Hoffmann; Printesa Brambilla ofera, intr-o atmosfera de carnaval, acelasi contrast si acelasi amestec ca si Quintus Fixlein, Hesperus sau Jubileul de Jean-Paul Richter. Ceea ce ramanea patetic si topit" la Nerval deA¬vine ironic, agresiv si muscator la romanticii germani.

Profund si framantat in acelasi timp, violent poetic, dens, inextricabil, Arnim, care, mai mult decat a scris, a trait un roman mistic" cu Bettina, exprima lupta dintre inconstient, vis si real in Isabela din Egipt, cu o mare risipa de vrajitorii si radacini de mandragora. Dar acest fantastic", pentru noi destul de arbitrar astazi, desi ramane puternic, nu predomina intotdeauna. RoA¬mantismul germanic se extinde apoi asupra epopeii misA¬tice cam lente a lui Brentano, Romantele siragului de matanii; este innebunit de sensibilitate si senzualitate mistica in Lucinda lui Schlegel, se transforma in roman de ucenicie" cu o pura si lenta poezie in Heinrich von Ofterdingen de Novalis, cu visul florii albastre"; isi pastreaza aspectele pitoresti, savoarea de legenda in Ondine de La Motte FouquA©, in Peter Schlemihl (omul care si-a pierdut umbrA) de Chamisso; ori ii prilejuieste iui HA¶lderlin disertatia spiritualista si helenizanta din Hyperion.

Romantismul german este o lume pe care trebuie, eventual, s-o iubesti in sine. El nu este cunoscut in Franta decat sub acest aspect pur si simplu ,,fantastic" pe care a vrut sa-l extraga a€“ chiar din epoca romantica a€“ din Povestirile lui Hoffmann; sau datorita gustului sau pentru legenda ori poveste fantastica. AŽn ciuda stilului sau ironic sau mieros, in ciuda inventiei bufe sau colturoase, el constituie totusi mai mult decat un simplu joc al imaginatiei, forma pre-moderna a romanului misA¬tic. Eroul este aici omul care ghiceste, in spatele vietii, un sens ascuns al acesteia Fiecare om reincepe lumea si istoria ei, pe care fiecare om, de asemenea, o ispraveste. Iar povestirea romanesca devine atunci un val in spatele caruia este lasat sa freamate un mister. AŽn Sylvie sau in Urciorul de aur reapare tema lui Perceval, omul care a vazut pentru o clipa un secret si a carui viata intreaga va fi o cautare", deoarece vrea sa regaseasca starea de miracol romantic", sa atinga revivificarea starii de leA¬genda, renasterea prin amintiri si presimtire a regatului originar disparut" .



***



Universul modest si miraculos al tanarului caruia o imagine, o aventura, i-au descoperit sensul magic al vietii, este cel din Cararea pierduta, acel roman al lui Alain-Fournier, cam dispretuit astazi pentru ca a fost iubit prea tare. Mitul romanului mistic capata aici forma sa cea mai discreta intr-o Sologne de odinioara; misterul Cararii pierdute ar fi cu neputinta in epoca bicicletei



Ca si Perceval, Augustin Meaulnes scapa intr-o buna zi de educatorii sai prudenti, cutreiera lumea, are o revelatie": noaptea uimitoare, cand din toate partile, intr-un loc", sosesc copii pentru a asista la o sarbatoare de copii, care era totodata o casatorie intre copii. Castel abia intrezarit, ratacit, logodna mistica, magia unei sarA¬batori asemanatoare procesiunii Graalului, lunga amintire intretinuta de acest mic elev de scoala primara care a incetat de curand sa poarte pantaloni scurti. Totul e aproape artificial in punctul de plecare al acestei legende moderne, care, sub aspectul veridicului, n-ar putea trece hotarul anului 1900. Dar esentialul nu-i aici, el sta in nostalgia pe care Meaulnes o nutreste la amintirea escaA¬padei sale, sta in acea impresie atat de puternic si dulce comunicata cititorului a unei fuziuni ce se impune intre intalnirea magica si cavalerul" care cauta s-o reinvie. Este intreaga vraja a romanului mistic discret; asa cum il va reinnoi, treizeci de ani mai tarziu, AndrA© DhA´tel.

La DhA´tel de asemenea, fie ca este vorba de Nicaieri, de Strazi in zori, de Bernard cel trandav, de Nepotul lui Parencloud, intr-o provincie monotona si umeda, un tanar sters si hotarat, cu un spirit precis, dar visator totodata, are intr-o buna zi, in cursul unei intalniri, revelatia vietii sale, sensul destinului sau. AŽntalnire scurta si stangace, unde esentialul, potrivit traditiei simbolice a romanului mistic este, ca la Nerval, ca la Hoffmann sau Novalis, ca la Alain-Fournier, o imagine feminina AŽncepe atunci o lunga si lenta aventura, plina de erori, in care eroul, trecand prin tot felul de incercari, in cadrul unei vieti de provincie, inabusitoare, complexa, secreta, isi urmeaza ,,cautarea". Tanara fata zarita pentru o clipa este a€“ preA¬cum Yvonne de Galais din Cararea pierduta a€“ e aproape cu neputinta de atins, de recunoscut, de regasit; angaA¬jata ea insasi intr-o aventura personala, familiala, in care cavalerul" patrunde cu greu: un unchi sau un frate a€“ precum Franz de Galais a€“ ajuns el insusi in lumea celor dinafara legii, o atrage acolo pe fata. Iar Percevalul secolului al XX-lea trebuie sa regaseasca, treA¬cand prin mari dificultati, tanara fata zarita pentru o clipa in aceasta lume ezoterica a oamenilor de la marA¬ginea societatii: tiganii lui Franz de Galais.

Chiar daca cel dintai este pe nedrept lasat in seama lecturii tinerelor fete, chiar daca ultimul a rescris mereu acelasi roman pe care publicul nu era in stare a-l recuA¬noaste, admira si consacra, este limpede ca Alain-Fournier si AndrA© DhA´tel au atins, pentru secolul nostru, perfectiunea discreta si patetica a acestui roman mistic care, vreme de sapte secole a€“ adica de la originea roA¬manului modern european a€“ a exprimat, la limita roA¬manului realist sau psihologic, intentia spiritualista oriA¬ginara a imaginatiei occidentale.

La modul cel mai tainic a€“ considerat de intelectuali ca si de masa cititorilor o simpla fantezie poetica" a€“ romanul mistic exprima discret magia destinului. AŽn 1927, in Rusia sovietica, Alexandr Grin publica Cea care alearga pe valuri: inca o data, epopeea mistica si vrajiA¬toreasca a unui om care alearga dupa o imagine, dar de data aceasta in cadrul unui roman melvillian al maA¬rilor necunoscute, un pic de magie, cateva referiri la leA¬gende nu altereaza admirabilul cant al vietii si al misteA¬rului, jocul aventurii si al miturilor. Tot asa, la sfarsitul secolului al XIX-lea, un danez destul de grotesc de altfel, prin teoriile sale istorice, Jensen, scria o poveste minuA¬nata a vietii simbolice si mistice, Gradina; Sigmund Freud s-a facut de ras psihanalizand-o.

Rareori a€“ in afara catorva romantici germani a€“ un fantastic" vulgar se amesteca cu romanul pe care ChrA©A¬tien de Troyes, Nerval, Alain-Fournier, AndrA© DhA´tel l-au scris, fiecare in epoca lui, cu discretia cuvenita. AŽncercand sa sugereze, cu o stranie dulceata, ca viata omului are un sens ascuns, ca dincolo de tesatura banala a existentei se vede cum transpare uneori sensul ei simA¬bolic, romanul mistic foloseste miturile. Mituri foarte simple, intotdeauna: castelul sau locul" pierdut, imaA¬ginea feminina zarita pentru o clipa, de nesters si plina de mister, aventura si ratacirea, momentele privilegiate", viata omeneasca perceputa in acelasi timp ca o succeA¬siune de evenimente reale si ca descifrare a unui labiA¬rint Farmecul acestui roman subjuga; si chiar romanul cel mai realist, mai documentar, mai psihologic, mai banal, orice roman in definitiv, contine, in mod obscur a€“ fie si foarte diluat a€“ acest farmec.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2022 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.