Dupa 1900, epica evolueaza lent, fara tentatiile moder-nizante din domeniul liricei. Dintre prozatorii de popularitate de la sfirsitul secolului anterior, Caragiale, acum neproductiv, reprezinta un stil unic, de structura clasica ; Vlahuta, Dela-vrancea, Nicu Gane apartin unei mentalitati estetice revolute, neexercitind nici o influenta. Desi publica in continuare, Duiliu Zamfirescu (cu Indreptari, Anna, LydaA) se integreaza literar in epoca precedenta, avind trasaturile spiritului junimist, fapt ce explica atitudinea violent antipopora-nista. Nici proza memorialistica relativa la Junimea" (G. Panu, Iacob NegruzzI), aparuta in intervalul 1908 1921, nu are decit valoarea unui document. Legatura cu etapa anterioara o face proza de intindere redusa. Pina la un punct, imaginatia tace, dezvoltindu-se in schimb, latura biografica, literatura de experiente traite (Calistrat Hogas, Bratescu-Voi-nesti, Jean BarT), preponderent narativa sau descriptiva. La Mihail Sadoveanu, ale carui capodopere se inscriu in perioada interbelica, la Gala Galaction, realismul e intretaiat de insertii lirice, la cel de al doilea de viziuni esoterice sau fantastice. Mai toti prozatorii epocii sint naratori. La Sadoveanu si Gala Galaction incinta fraza colorata, bazata pe ritmuri largi, materia dobinddnd reverberatii poetice ; Agir-biceanu cultiva ca si Cratescu-Voinesti naratiunea liniara, de factura clasica. La acestia, ca si la Emil Girleanu, Spi-ridon Popescu, I. I. Mironescu, N. Dunareanu, V. Demetrius, constanta e compasiunea pentru oprimati (umiliti" si obiditi", cum li se spune la Viata romaneasca). Scrisul inte-lectualist, abstract, analitic, nu are inca partizani, centrul de interes revenind aspectului etico-social. Singur D. An-ghel, disparut tragic, imprima prozei o noutate de ton moderna.
Proza cu teme rurale, propulsata de samanatoristi si poporanisti, inregistreaza o extindere ce nu are drept resort calitatea. Cu exceptia unui mic numar de observatori realisti, capabili de constructii viabile, lotul prozatorilor orientati spre rural e alcatuit din scriitori marunti, dei minores", sau totalmente insignifianti, pe care timpul i-a triat. Stilul decorativ, idilizant, ii unifica pe acestia din urma intr-o bizara miopie fata de realitatea obiectiva din epoca. Subiectivism neoromantic desuet. Ca revers, se manifesta interesul pentru citadin, depreciat de ceilalti in formula de hibrid orasenesc". Continua, in fond, o linie de dezvoltare pe a carei traiectorie se gasea anterior un creator de dimensiunea lui Caragiale. La Bratescu-Voincsti, I. A. Bassarabescu si altii tendinta de obiectivare nu e fara relatii cu metoda contemporanului lor.
Prin proza scurta, foarte utila scoala de constructie, se prepara terenul pentru roman. Panourile mai intinse ale lui Sadoveanu din aceasta etapa, atestind tranzitia spre roman, onorabile in raport cu altele, nu dispun decit partial de pluralitatea de perspective pe care o presupun marile romane.
Arhanghelii de Agirbiceanu marcheaza un moment notabil, singular insa. La Bratescu-Voinesfi, de la care Ibrai-leanu astepta romanul exemplar, imaginatia se consuma prea repede. Criticul pune in joc toata capacitatea de persuasiune, pentru a determina un reviriment :
Esti dalor sa dai literaturii romane tot ce poti da, iubite d-le Bratescu vorbesc si ca secretar de redactie, si ca profesor de limba romana si ca cetatean al acestei tari" (1906, iuniE). Dumneata ai un talent extraordinar si o nobleta" de sentiment cum n-a avut si n-are nimene in literatura romana. D-ta esti dator sa scrii un roman, fiindca ar fi primul roman romanesc si nimene altul, pe cit ma pricep, nu e in stare sa scrie roman la noi, caci nimene n-are intelegerea vietii ca d-ta. Altii scriu pentru stil, pentru poezie, pentru a exprima un sentiment n-au placerea de a se identifica cu viata, n-o pot cunoaste" (1906, iuliE).
Prin acumulare, experientele din epoca deschid perspectiva spre roman, acesta reprezentat ulterior de generatia lui Sadoveanu si Liviu Rebreanu.